Radu Cerghizan

Crucea este un vechi simbol (folosit cu mult timp inaintea aparitiei

crestinismului !) care reprezenta soarele si armonia contrariilor (cerul si
pamântul), centrul ei fiind mijlocul universului. Cele 4 brate indicau cele
4 directii cardinale. Cruce vine de la cuvântul latin crux. Cuvintele
stauros (l. greaca) si crux (l. latina) inseamna insa numai stâlpul vertical
(crux simplex) de lemn (fara patibulum, deci fara traversa orizontala !),
pe care multi condamnati la moarte erau rastigniti. Crucea apare ca
simbol crestin abea pe la sfârsitul secolului 4 si la inceputul secolului 5,
când crestinii au inceput sa faca analogia intre pozitia de ruga, cu
bratele intinse, cu forma crucii, respectiv au adoptat crucea ca semn al
victoriei soarelui impotriva fortelor intunerecului, simbol al mântuirii
universale.

Se cunosc circa 400 forme de cruci, din care urmatoarele 3 sunt cele
mai raspândite:

Crucea Tau, in forma de T (crux commissa) (T = litera greaca Tau),

forma cea mai veche, cu origine in vechea Chaldee, unde simboliza
Zeul Tammuz. Isus a fost rastignit pe o astfel de cruce.

Crucea Tau

Crucea catolica (latina) (crux immissa), cu brate inegale (stâlpul vertical

mai lung). Este forma cea mai raspândita la ora actuala. Bisericile
catolice au o sectiune orizontala corespunzatoare acestei forme.
 Crucea catolica

Crucea ortodoxa (greaca) (crux quadrata); sectiunile orizontale ale

bisericilor ortodocse au aceasta forma, a unei cruci cu 4 brate egale.
Totodata reprezinta simbolul actual al "Crucii Rosii".

Crucea ortodoxa

Crucifixul: In primele secole dupa rastignirea lui Cristos nu s-a prezentat

corpul lui Isus pe cruce. Motivul: amintirea dureroasa a mortii sale si
convingerea crestinilor in iminenta parousiei (a sfârsitului lumii si a
Judecatii de Apoi) propavaduite de biserica. In plus, cine ar fi indraznit
sa-l crucifice pe Isus a doua oara ? Se prezenta numai un tânar care
purta o cruce împodobita cu nestemate. Ceva mai târziu (in secolul 5),
când crestinii au vazut ca asteapta in zadar parousia, s-a pus lânga
pietrele pretioase si un miel (simbolul sacrificiului).

Crucifix

La Sinodul Trullanic din anul 691 s-a acceptat prezentarea unui tânar
anonim pe cruce (in locul mielului). Ulterior (in secolul 10), dupa
abolirea pedepsei de moarte prin crucificare, când din memoria
colectiva a crestinilor a inceput sa dispara asociatia negativa a crucii cu
chinurile crucificarii, s-a pus si corpul lui Isus pe cruce (crucifix = crux +
fingere = prins pe cruce) in locul tânarului anonim. La inceput, Isus a
fost prezentat imbracat, fara barba, cu corp neînsângerat si teapan,
apoi - incetul cu incetul – tot mai dezbracat, cu corpul distorsionat, plin
de sânge, cu barba. Acoperita a ramas in final numai partea mediana a
corpului, spre a nu se vedea ca Isus a fost un evreu circumcis. Tot in
aceasta perioada (secolul 11) au aparut si primele cruci pe altarele
bisericilor.