Radu Cerghizan

Cruciadele au fost campanii

militare ale crestinismului catolic, cu
scopul de ocupare ale unor teritorii
din Palestina, cu lacasuri de cult
biblice, teritorii care nu au apartinut
niciodata in trecut vreunei tari
europene. La declansarea
Cruciadelor au mai contribuit si
urmatorii factori:

 Penetrarea turcilor seldciuci in anul 1071 in Asia Mica (care au

ingreunat liberul pelerinaj al credinciosilor crestini in Palestina).
 Apelul împaratului bizantin ortodox Alexios Komnenos, care se
simtea acut amenintat de turci.
 Zelul confesional si spiritul belicos al epocii.
 Ideea de razboi sfânt pusa in circulatie de papalitate, cuplata cu
false promisiuni de iertare a pacatelor in caz de moarte în timpul
Cruciadelor (indulgente).
 Dorinta de îmbogatire usoara si rapida a aventurierilor europeni.
 Interese comerciale in zona estica a Bazinului Mediteranian.

Cruciadele au constituit (alaturi de încrestinarile fortate din primele

secole dupa Edictul de la Milano din anul 313, de Reconquista iberica
din secolele 14-15, de Conquista spaniola a Americii Latine din secolele
15-16, de razboaiele si persecutiile contrareformei catolice din secolul
16, de vânatorile medievale de vrajitoare si de Inchizitie) cele mai mari
crime savârsite de Biserica impotriva umanitatii. Istoricii apreciaza ca in
total au fost ucisi de catre Biserica in 1500 ani (între secolele 4-19) circa
10 milioane oameni nevinovati, in timp ce alte câteva milioane de
oameni nevinovati au fost persecutati, torturati, mutilati, exilati, distrusi
psihic. In timpul celor sapte Cruciade, trupele de aventurieri crestini
catolici au devastat peste tot pe unde au trecut (Europa si Asia), au ucis
zeci de mii de crestini ortodocsi (razbunare pentru Marea Schisma din
1054) si zeci de mii de locuitori civili necrestini ale regiunilor asiatice.

Cruciada 1 (1096-1099): a dus la cucerirea Ierusalimului in anul

1099 si la întemeierea Regatului Ierusalimului, cu orasele vasale Akkon,
Antiochia, Edessa, Tripolis, Beirut, Sidon, Tyros. Cu ocazia ocuparii
Ierusalimului, Cruciatii au macelarit peste 20.000 mii locuitori (inclusiv
copii, batrâni, femei).

Cruciada 2 (1147-1149): ocuparea Edessei de catre turcii

seldciuci a provocat cea de a doua Cruciada. Cruciada, condusa de
trupele imparatilor Konrad al III-lea (Germania) si Ludovic al VII-lea
(Franta), s-a incheiat cu un total esec.

Cruciada 3 (1189-1192): si-a propus recucerirea Ierusalimului

(intrat din anul 1187 in stapânirea musulmanilor). Cruciada nu a avut
succesul scontat, incheindu-se numai prin recucerirea Akkonului si
printr-un armistitiu, prin care musulmanii au permis accesul pelerinilor
neînarmati si pasnici in Ierusalim.

Cruciada 4 (1201-1204): initiata de papa Innocentiu al III-lea

impotriva Egiptului (stapânul Ierusalimului), si-a abandonat rapid telul
primar, degenerând intr-un razboi fraticid, indreptat contra
Constantinopolului ortodox, unde aventurierii catolici vestici au instaurat
temporar in 1204 un regat neviabil pro-catolic, deasemenea numeroase
mici principate catolice pe teritoriul Greciei ortodoxe, principate la fel de
neviabile. Peste tot au comis crime pe scara larga.

Cruciada 5 (1228-1229): condusa pe cale maritima de imparatul

german Friedrich al II-lea, recucereste pentru ultima data Ierusalimul,
oras care va fi pierdut de Cruciati definitiv in anul 1244.

Cruciada 6 (1248-1254): ajunge in impas in anul 1250, prin

luarea ca prizonier a regelui francez Ludovic al IX-lea, conducatorul
ostilor catolice, rascumparat cu mari sume de bani. Cruciada reuseste
numai mentinerea unor posesiuni izolate dinafara Ierusalimului.

Cruciada 7 (1270): condusa de regele francez Ludovic al IX-lea,

esueaza rapid.
In anul 1291 cad si ultimele bastioane ale crestinilor catolici in mâinile
musulmanilor (Akkon, Sidon, Tyros, Beirut).