La primele cinci concilii ecumenice ale bisericii crestine au fost stabilite jaloanele dogmelor

teoretice, valabile pâna in zilele de azi. Conciliile au avut loc la Niceea (325), Constantinopol
(381), Efes (431), Calcedon (451) si din nou la Constantinopol (553). Toate aceste patru
localitati se gasesc in Turcia: Niceea si Calcedon nu departe de Istambul (fostul
Constantinopol), Efes in partea vestica a Anatoliei.
Conciliul 1 din Niceea (anul 325)
Convocat de imparatul roman Constantin cel Mare (306-337), in scopul consolidarii imperiului
roman cu ajutorul noii religii crestine, pe cale de extindere cu succes in Europa, nordul Africii si
Asia Mica. In spatele convocarii celor 318 episcopi a stat lupta pentru putere intre Constantin
cel Mare, autoproclamat Pontifex Maximus (episcop universal) si episcopi. Parerile imparatului
Constantin cel Mare au trebuit sa fie acceptate fara impotrivire de catre toti episcopii. Pâna la
acea data, teza general acceptata de biserica catolica era ca Dumnezeu si Isus nu sunt fiinte
identice, ci numai asemanatoare. Constantin cel Mare a obligat membrii conciliului sa accepte
teza unitatii indisolubile intre Isus si Dumnezeu.
Conciliul 2 din Constantinopol (anul 381)
Convocat de imparatul Theodosius I (347-395) in anul 381. Theodosius I a declarat
crestinismul drept religie oficiala de stat, ordonând distrugerea tuturor vechilor asezaminte de
cult pagâne. La acest conciliu Theodosius I a avut un cuvânt greu de spus: episcopii prezenti
au trebuit sa accepte introducerea notiunii de Trinitate (Sf.Treime) (identitatea de fiinta intre
Dumnezeu, Isus si Sf.Spirit).
Conciliul 3 din Efes (anul 431)
Convocat la cererea co-împaratilor romani Valentianus III (425-455, împarat al partii de vest a
imperiului, cu sediu la Roma) si Theodosius II (408-450, împarat al partii de est, cu resedinta la
Constantinopol). La conciliul al 3-lea, desfasurat sub patronajul acestor 2 împarati, s-a pus
problema in ce calitate trebuie privita Maria: drept Christotokos (Mama lui Cristos cel lumesc)
sau Theotokos (Mama lui Dumnezeu, Mama Fiului lui Dumnezeu). Conciliul a hotarât
recunoasterea Mariei drept Theotokos, eliberând-o de orice pacat pamântesc. In spatele
deciziei a stat însa Pulcheria (sora mai mare a împaratului Theodosius II), nu reprezentantii
clericali (papa sau episcopii).
Conciliul 4 din Calcedon (anul 451)
Formal, conciliul al 4-lea a fost convocat de împaratul bizantin Marcianus (396-457), în realitate
de aceiasi Pulcheria, care, dupa moartea lui Theodosius II (450) s-a casatorit cu împaratul
Marcianus. Pulcheria a dat tonul si la conciliul al 4-lea, in pofida împotrivirii fatise a multor
episcopi. Conciliul a proclamat, sub presiunea Pulcheriei, dubla natura - divina si umana - a lui
Isus, precum si primatul papei de la Roma (împuternicit cu managementul unic al treburilor
clericale mondiale).
Conciliul 5 din Constantinopol (anul 553)
Convocat de imparatul bizantin Justinian I (483-565), de fapt de sotia sa Theodora (497-548),
co-regenta imperiului roman de est (împreuna cu Justinian I). Unul din telurile lor, urmarite cu
intransingenta, a fost eradicarea pagânismului prin orice mijloace si crestinizarea fortata a
maselor. Conciliul al 5-lea a ramas in istorie drept conciliul de aclamare si ovationare a perechii
imperiale Justinian I si Theodora. Justinian a ordonat, înaintea începerii conciliului, arestarea
papei Vigilius (537-555) care sustinea alte puncte de vedere. La conciliu i-a obligat pe episcopi
sa aprobe, sub aclamatii unamime la comanda, toate tezele religioase propuse de perechea
imperiala: declararea neautenticitatii multora dintre tezele initial acceptate de biserica, in
special cele ale lui Origenes (185-254), teza reincarnarii etc (in total au fost pronuntate 15
anateme).