Sunteți pe pagina 1din 2

Construcția unui personaj din Hanu Ancuței de Mihail Sadoveanu

Apărut în 1928, Hanu Ancuței deschide seria marilor capodopere sadoveniene. ”Într-o toamnă
aurie”, ”într-o depărtată vreme,demult”, la hanul Ancuței-care ”nu era han, era cetate”-, se
creează un spațiu privilegiat, propice ritualului povestirii. Iapa lui Vodă, Haralambie, Balaurul,
Fântâna dintre plopi, Cealaltă Ancuță, Județ al sărmanilor, Negustot lipscan, Orb sărac,
Istorisirea Zahariei Fântânarul alcătuiesc ceea ce Ion Vlad numea ” un roman neobișnuit, scris în
etape”.

Personajele sunt și povestitori,dar și ascultători, aparținând unor categorii sociale diferite:


comisul Ioniță, călugărul Gherman, moș Leonte Zodierul, Niculai Isac-căpitanul de mazili,
Ienache Coropcarul, ciobanul, negustorul Dămian Cristișor, orbul rapsod, Zaharia Fântânarul.
Pentru modul în care sunt constuite personajele,” Fântâna dintre plopi” , a patra povestire
din volum, este reprezentativă în acest sens. Naratorul subiectiv, Neculai Isac, evocă o tristă
poveste de iubire, o inițiere ratată, trăită de el în tinerețe, în urmă cu peste douăzeci și cinci de
ani în urmă, ”pe aceste meleaguri”.

Din punct de vedere social, el face parte dintre acei din care s-au recrutat căpitanii eroici
de odinioară, e urmaşul clasei războinice moldoveneşti, are în purtarea şi în vorba lui o
descendenţă aristrocratică. Statutul său social reiese şi din formula de adresare folosită de
comisul Ioniţă: „Nu eşti domnia ta prietenul meu Neculai Isac, căpitan de mazili?” Numele de
mazili îl purtau boiernaşii care fuseseră în slujbă la domnie şi care căzuseră în dizgraţie. Aerul
demn şi tragic al căpitanului se datorează rangului nobiliar şi tristeţii.

Din punct de vedere moral, este evidențiată sociabilitatea, (zâmbind cu prietenie se


integrează între drumeţii de la Hanu Ancuţei), blândeţea şi înţelepciunea bătrânească („glas
moale şi blând”), pofta de viaţă (ascultă cu plăcere lăutarii şi o prinde de mână pe Ancuţa).

Din punct de vedere psihologic, Niculai Isac este un personaj pe care îl frământă și acum
o experiență dureroasă din tinerețe în urma căreia o fată de care se îndrăgostise, moare din
pricina faptului că îi luase apărarea.

O trăsătură principală a personajului este lipsa de experiență, iar scena întâlnirii cu țiganii
este grăitoare în acest sens. Prima întâlnire cu ţiganii şi cu fata care umblă prin apă în fusta ei
roşie este relatată din perspectiva tânărului, care nu vede capcana din această întâmplare. Marga
nu e, aşa cum afirmă cerşetorul, „o fată proastă care n-a ieşit încă în lume”, ci se supune
grupului, acceptând rolul de momeală pentru tânărul călător. Tânărul crede că trăieşte etapele
unei idile superficiale, dar se vede prins în capcana întinsă de ţigani. Plăteşte nechibzuinţa sa cu
lumina unui ochi. O altă trăsătură de caracter este superficialitatea tinereții de care dă dovadă
atunci când uită de Marga și o lasă singură la fântână unde este omorâtă de ai săi. Dacă ar fi
conştientizat valoarea avertismentului fetei, sacrificiul, profunzimea sentimentelor ei, pericolul în
care se afla fata şi ar fi încercat să o protejeze, şi-ar fi diminuat şansele de salvare. Licărul de
conştiinţă se aprinde prea târziu, iar manifestările lui sunt regretul şi autocondamnarea.

Elementele reprezentative pentru constructia personajului sunt acțiunea, conflictul și mijloacele


de caracterizare. Acțiunea se derulează alert, iar secvențele narative sunt dispuse prin înlănțuire.
Într-o toamnă, tânărul Neculai Isac, aduce vinuri în ținutul Sucevei și face un popas la Hanu
Ancuței. Plimbându-se călare pe malul râului Moldova, întâlnește un grup de țigani care se
scaldă. E întâmpinat de Hasanache, un bătrân cerșetor, care o alungă fără succes pe Marga din
calea acestuia. Frumusețea ei îl tulbură pe Niculai și le dă celor doi câte un ban de argint. Fata îi
arată ciubotele cumpărate cu banul primit,apoi petrec o noapte la fântâna dintre plopi și își
promit o nouă întânire care, din păcate,va avea un final tragic. Îndrăgostită, fata îi mărturisește că
Hasanache o trimise la han ca să-l seducă,planul țiganilor fiind să-l jefuiască și să-l omoare.
Tânărul fuge călare,scăpând cu viață, dar îi scoate ochiul o prăjină aruncată de urmăritori, pe
când Marga este ucisă de ceilalți țigani, aruncată în fântână pentru trădare.

Conflictul constă, astfel, în încercarea lui Hasanache și a celorlalți de a-l atrage pe tânăr într-o
cursă. Acesta este salvat de iubirea țigăncușei,dar întâmplarea îl schimbă definitiv, declanșând și
un conflict interior: pierde definitiv un ochi și rămâne cu regretul provocat de propria
nechibzuință.

Portretul fizic al maturului este realizat în mod direct de către naratorul generic, acesta
evidenţiind vârsta („om ajuns la cărunteţă”), şi trăsături fizice („obraz smad”, „mustăcioară tunsă
şi barbă rotunjită”, „nas vulturesc şi sprâncene întunecoase”). Se notează şi un defect fizic („avea
ochiul drept stâns”) care constituie punctul de plecare a povestirii lui Neculai Isac.

Portretul moral se întregeşte cu trăsături sugerate indirect de faptele, gesturile, acţiunile


personajului. Astfel, tânărul era generos cu femeia pe care o iubea: îi dă un ban Margăi, iar de la
Paşcani îi cumpără „o scurteică de blană de vulpe”. Din lupta cu ţiganii reies vitejia şi priceperea.

Povestirea ”Fântana dintre plopi” de Mihail Sadoveanu, prezintă tema iubirii sacrificate, precum
și o tragică întâmplare din tinerețe care l-a schimbat definitiv pe tânărul Niculai Isac.