421

Se uită spre dormitor. Ușa era închisă, dar o rază subțire de lumină
strălucea prin crăpătura de jos. El zâmbi singur. Dulcie probabil a
adormit din nou cu lumina aprinsă. Era un obicei al ei.
Se îndreptă liniștit spre ușa dormitorului. Se simțea bine să fie
acasă. Un somn bun, odihnitor si ar trebui să se simtă bine din nou. Nu
Page | 1
dormise prea mult pe tren. - El și-a pus mâna pe ușă și a întors
butonul. Se deschise încet înaintea lui.

Brusc, era bolnav. Îi veni rau de la la stomac și a fugit de la ușă,

alergând în bucătărie. Se aplecă peste chiuvetă, răcnind
neputincios. Ochii îi erau plini de lacrimi și se ardeau în cap. Din nou
și din nou stomacul său se înălța. În cele din urmă vărsatul se opri și se
întoarse de la chiuvetă și se îndreptă înapoi în camera de zi.
Mintea lui era goală, capacele ochilor lui erau aproape închise ca și
cum ar fi putut să-i închidă din minte ceea ce tocmai văzuse. O voce
stridentă îi rupse urechile. Își deschise ochii încet, a făcut un efort
teribil, au cântărit atât de mult asupra lui.
Dulcie stătea dezbrăcată în fața lui, cu fața furioasă, cu vocea țipând
la el.
El a mers în jurul ei cu geanta și a luat pălăria și haina. Fața lui era
goală, nu spuse nimic.
L-a urmat, încă țipând la el.
Se uită la ea. Ce încerca să spună? Își forța mintea să asculte.
Șocul cuvintelor ei a reacționat în mintea lui. Dintr-o dată bratele i
se întinse și mâinile i se fixară în jurul gâtului. Mâinile erau puternice,
foarte puternice. Vocea ei a murit și s-a uitat la el cu o teroare bruscă
neajutorată.
Încerca să vorbescă, dar nu putea. Nu putea respira. Mâinile îi
strânseră, încercând să-i rupă gâtul.
El o scutura. Clătindu-o atât de înverșunat, credea că gâtul ei se va
prăji. În adâncul gâtului i se auzi niște sunete slabe de animale.
Se uită peste umăr, în timp ce capul se plimba înainte și înapoi în
fața lui. În dormitor, Warren se uita la el, fața lui albă și desenată, ca și
cum ar fi hipnotizată.
Se uită înapoi la Dulcie. O văzu ca și cum ar fi pentru prima
dată. "Ce fac eu cu tine?", A spus el cu voce plină de dezgust și
dispreț. Își luă mâinile din gât, ea a căzut la podea. Se uită la
ea. "Aceasta este soția mea", își continuă el. "Ea este sotia mea."
Se uită în sus la el și părea un zâmbet ciudat pe fața ei - un amestec
de triumf și frică. Mâna i se duse la gât. - Așa am așteptat întotdeauna
de la un infractor! Îi aruncă el. - Niciodată nu credeai că ești bun la
orice altceva, nu-i așa?
Pentru o clipă se uită la ea, apoi se întoarse și se îndreptă spre
ușă. O închise în urma lui încet și liniștit, a coborât în hol cu liftul.
Grefierul de noapte era încă adormit în timp ce trecea pe lângă el în
noaptea plină de ploaie. Ploaia ia bătut pe cap, amintindu-i că și-a lăsat
 421

pălăria și haina sus pe podeaua unde le scăpase.Își întoarse gulerul la

jachetă și începu să meargă.

Nu știa de cât timp mergea, dar cerul de deasupra începea să

devină gri peste cap. Încă ploua și hainele lui erau umezite pe pielea
lui. Capul îi era rănit și în corpul lui erau dureri plictisitoare.
Page | 2 Cuvintele îi străbăteau mințile. Cuvintele pe care i le aruncase cu
dispreț. Ce-a spus ea? - Întoarce-te la Doris, țipase ea. "Micuța târfă are
în continuare bufeuri atunci când ești în jur". Asta a fost atunci când l-a
apucat de gât.Dintr-o dată mintea lui era clară. Totul era clar pentru el
acum. Ar fi trebuit să-l fi cunoscut înainte. Se uită în jur pe strada. Era
o stradă familiară. El o văzuse undeva înainte.
A început să alerge sălbatic către sfârșitul lui. Apoi sa întors la el.
Aceasta a fost strada visurilor lui.Pe stradă a fugit după fată. Își întinse
ochii spre colț. Ar trebui să fie o fată care să stea acolo. Credea că a
văzut o fustă ce întoarce colțul departe de el. Era acolo. Trebuia să fie
acolo. Știa cine ar fi acum.
A fugit în jgheab și a sunat după ea.Vocea lui era un țipăt strident :