Gazul de șist este o denumire improprie a unei surse de gaz provenit prin aplicarea unui procedeu

de eliberare de natură mecanică asupra rocii gazde (roca ce conține gazul). Denumirea improprie
provine din faptul ca în literatura de specialitate în limba română nu s-a stabilit o echivalență (la nivel
de vocabular) între rocile provenite prin acțiunea metamorfică incrementală asupra sedimentelor
bogate în minerale argiloase. Echivalentul rocii metamorfice ce conține gazul este shale (lb.
engleza) de unde provine și denumirea de shale oil. Nivelul de metamorfism (exprimat în termeni de
temperatură și presiune) atins în rocile șistoase determina migrarea gazului (orice ar fi natura
acestuia) și implicit nu favorizează acumularea gazului în acest tip de roci. Pentru a alinia
terminologia la literatura și nomenclatura internațională vom referi acest tip de gaz in continuare ca
gaz de shale.

Răspândirea zăcămintelor de gaz de șist

Exploatarea acestui tip de zăcământ necesită o tehnologie mai complexă decât cea implicată în
exploatarea gazelor convenționale, și are ca și caracteristică forarea oblică și orizontală pe distanțe
mari. Din acest motiv această tipologie de zăcământ împreună cu tehnologia implicata pentru
exploatarea sa mai este denumită și neconvențională. Tehnicile de foraj au fost puse la punct și
aplicate inițial în Statele Unite, unde deja există peste 50 de mii de puțuri de mică adâncime.
Succesul obținut a determinat aplicarea tehnicii și în alte zone unde acest tip de zăcământ este
prezent. Deja Canada a identificat gaze de shale depozite similare în Apalași și în Columbia
Britanică [1]. În Europa Polonia deține cele mai mari zăcăminte de gaze de shale, fiind estimate la
5.300 de miliarde de metri cubi [2][3]. In Ucraina rezervele de gaz de șist se ridică la cel puțin 30 de
trilioane de metri cubi [4].