AVOCATUL POPORULUI

Avocatul Poporului este denumirea constituţională sub care s-a organizat şi funcţionează în
România clasica instituţie a ombudsmanului. Ombudsmanul este de sorginte suedeză şi s-a
răspândit în Europa sub diverse denumiri precum: comisar parlamentar, apărătorul poporului
(Spania), apărătorul public, mediator public, mediatorul republicii (Franța), procuror parlamentar,
provedor de justicia (Portugalia). Există și un mediator european care se afla în fruntea Asociației
Ombudusmanilor Europeni. Mai mult, există și Asociațtia Ombudusmanilor Francofoni. În unele
state, în afara ombudusmanului național există și ombudusmani locali (Olanda).
Ombudusmanul este de fapt o persoană independentă, numită de regulă, de către
Parlament, pentru a supraveghea administrația în relația sa cu cetățeanul și înceacă să deblocheze
conflictele cetățean-administrație publică, conflicte generate îndeosebi de birocrație.
În România, instituția Ombudusman-ului a fost introdusă odată cu Constituția din 1991,
ca element de totală noutate în dreptul constituțional românesc, sub denumirea de Avocatul
Poporului. Instituția Avocatului Poporului a început să funcționeze abia în 1997, după adoptarea
legii sale organice (Legea nr.35/1997, modificată și republicată în 2004, ca urmare a revizuirii
textelor constituționale). Receptarea acestei instituții atât de populare, după cum s-a văzut în
sistemele democratice a însemnat o consacrare a asumării, de către statul român, a principiilor
statului de drept și protecției drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.
Preferința constituantului român pentru denumirea de „avocat al poporului” se explică
prin specificul limbajului juridic și politic românesc și pentru că ea exprimă cel mai clar și mai pe
înțelesul tuturor rolul și semnificațiile juridice ale acestei instituții. Cuvântul „ombudsman”, fiind
dificil de tradus și de recepționat în limba română, nu a putut fi utilizat. De asemenea, nu a fost
utilizată exprimarea comisar parlamentar deoarece în limbajul curent evocă comisarul de poliție.
Nici expresiile de apărător al poporului sau apărător public nu au fost reținute pentru că termenul
apărător este prea larg si prea vag.
Exprimarea mediator public nu a fost folosită deoarece Avocatul Poporului nu este un
arbitru , deși activitatea sa urmărește și aplanarea unor conflicte cetățean-autoritate publică. Cât
privește expresia procuror parlamentar, ea nu a putut fi reținută deoarece procurorul este mult
asociat de conceptul de acuzare, trăsătură ce lipsește instituției create. Astfel a fost preferată
denumirea de avocat al poporului pentru că în constiința și limbajul românilor, avocatul este
asociat cu cel care apără, mai ales pe cel slab și năpăstuit.
Conducătorul instituției Avocatului Poporului poartă aceeași denumire ca și instituția pe
care o conduce. Identificarea concretă rezultă din contextul constituțional și legal, iar până în
prezent nu s-au creat confuzii.
În conducerea instituției Avocatul Poporului primește sprijinul unor structuri care însă nu
depășesc nivelul unor organisme consultative.
Potrivit reglementărilor constituționale actuale, Avocatul Poporului este numit de către
Camera Deputaților și Senat, în sedință comună, pentru o durată de 5 ani. Legea privind
organizarea și funcționarea Avocatului Poporului stabilește atât condițiile pentru acces la această
demnitate publică, cât și procedura parlamentară de numire.
 1. Condițiile necesare pentru candidatură:
- să fie cetățean român;
- să îndeplinească condițiile de numire prevăzute pentru judecători la Curtea Constituțională
(pregătire juridică superioară, înaltă competență profesională și o vechime de cel puțin 18 ani în
activitatea juridică sau în învățământul juridic superior).
Această asimilare cu judecătorii Curții Constituționale, cât privește condițiile ce trebuie
îndeplinite pentru numire, este solid justificată din moment ce eficiența unui ombudsman este
garantată de personalitatea celui care exercită funcția, precum și de maniera de lucru, atunci este
nevoie de profesionalism, experiență și tact. Profesionalsimul implică, prioritar, pregătire
juridică, deoarece apărarea drepturilor și libertăților persoanelor presupune cunoașterea legilor,
interpretarea și aplicarea lor.

2. Procedura de numire cuprinde următoarele etape:

- candidații trebuie recomandați Birourilor Permanente ale Camerei Deputaților și Senatului de
către grupurile parlamentare din ambele camere;
- propunerile se fac de către Birourile Permanente ale celor două camere;
- candidații sunt audiați de comisiile juridice din Camera Deputaților și Senat; evident ei trebuie
să depună actele doveditoare ale îndeplinirii condițiilor;
- candidații vor fi prezenți la dezbaterea din ședința comună a celor două Camere ale
Parlamentului;
- este numit ca Avocat al Poporului candidatul care a întrunit cel mai mare număr de voturi ale
deputaților și senatorilor prezenți.
Mandatul se exercită de la data depunerii în fața președinților celor două Camere ale
Parlamentului a jurământului și durează până la depunerea jurământului de către noul Avocat al
Poporului. Dacă se refuză depunerea jurământului este împiedicată intrarea în func’ie a
Avocatului Poporului și se redeschide procedura pentru o altă numire. Mandatul poate înceta și
mai înainte de termen, în caz de demisie, revocare din funcție imcompabilitate cu alte funcții,
imposibilitatea de a-și îndeplini atribuțiile mai multe de 90 de zile sau în caz de deces. Mandatul
poate fi reînoit o singură dată. Revocarea din funcție a Avocatului Poporului poate interveni ca
urmare a încălcării Constituției și a legilor, realizându-se de către Camera Deputaților și Senat, în
ședință comună.
Adjuncţii Avocatului Poporului vor fi şi ei numiţi de Parlament, la fel ca şi cel care ocupă
funcţia de Ombudsman, adjuncții fiind specializați pe diverse domenii de activitate. Această
soluție a rezultat cu prilejul revizuirii Constituției în anul 2003, cînd s-a urmărit să se dea o
eficiență sporită activității instituției și să se realizeze o bună corelare cu reglementările din alte
țări unde este organizat și funcționează ombudsmanul.
Deoarece Constituția nu prevede domeniile de specializare, acestea au fost stabilite prin Legea
nr.35/1997, modificată în anul 2004:
 Drepturile omului, egalitate de șanse între bărbați și femei, culte religioase și minorități
naționale;
 Drepturile copilului, ale familiei, tinerilor, pensionarilor,persoanelor cu handicap;
 Armată, justiție, poliție, penitenciare;
 Proprietate, muncă, protecție socială, impozite și taxe.
1. Condițiile de numire ale adjuncțiilor Avocatului Poporului:
- absolvent, cu diplomă de licență al unei facultăți de științe juridice, științe administrative, științe
politice sau științe economice;
- vechime de cel puțin 10 ani în specialitatea studiilor absolvite (judecător, procuror, avocat,
notar, consilier juridic, economist, polițist sau alte funcții asimilate);
- cunoașterea unei limbi străine de largă circulație, atestată prin documente oficiale;
- capacitate deplină de exercițiu și o bună reputație morală;
- fără antecedente penale;
- fără aparteneţă politică.
2. Procedura de numire:
Această procedură presupune implicarea conducătorilor instituției, a comisiilor juridice ale
Camerei Deputaților și Senatului, precum și a birourilor permanente ale acestora. Ea cuprinde, în
ordinea operațiunilor:
- propunerea de către Avocatul Poporului. Pentru atragere de candidaţi, Avocatul Poporului
publică în presă un comunicat cu precizarea condiţiilor;
- avizul comisiilor juridice ale celor două Camere ale Parlamentului;
- numirea de către Birourile permanenente ale Camerei Deputaților și Senatului;
- publicarea numirii în Monitorul Oficial al României;
- depunerea jurământului prevăzut de Legea nr.37/1997 (art.8 alin (1) ), în fața Avocatului
Poporului și a câte unui vicepreședinte al Camerei Deputaților și Senatului;
- refuzul depunerii jurământului împiedică intrarea în funcție a adjunctului și se deshide
procedura pentru numireaîn funcție a altei persoane.
3. Mandatul:
Dacă pentru conducătorul instituției durata mandatului este prevăzută chiar în Constituție (5
ani), un asemenea lucru nu este prevăzut nici în Constituție, nici în lege, pentru adjuncții acestuia.
Legea prevede însă că: mandatul se exercită de la data depunerii jurământului și durează până la
depunerea jurământului de către noul adjunct,
4. Asimilări:
Potrivit legii, astfel cum a fost modificată în anul 2004, funcţia de adjunct al Avocatului
Poporului este asimilată cu funcţia de şef de departament din aparatul Parlamentului (până în
2004 fiind asimilată cu cea de secretar de stat).
Experiența acumulată în activitatea instituției de la crearea sa (anul 1997) a dovedit utilitatea
unor structuri în teritoriu care să aproprie centrul de comunitățile umane. Mai mult, erau necesare
structuri care să permită accesul lesnicios al oamenilor la serviciile Avocatului Poporului, prin
evitarea deplasărilor în capitală, la sediul instituției. În acest scop s-au gândit birourile teritoriale.
Criteriul de amplasare a acestora a fost cel al circumscripțiilor curţilor de apel, instanțe
judecătorești existente în România. Amplasarea concretă a birourilor teritoriale a fost gândită ca
realizându-se în orașele reședință ale curților de apel.
Potrivit articolului 13 din lege, atribuțiile generale Avocatului Poporului sunt următoarele:
a) coordonează activitatea instituției Avocatul Poporului;
b) primește și repartizează cererile făcute de persoanele lezate prin incălcarea drepturilor sau
libertăților cetațenești de către autoritațile administrației publice și decide asupra acestor cereri;
c) urmarește rezolvarea legală a cererilor primite ș cere autorităților sau funcționarilor
administrației publice în cauză încetarea încalcării drepturilor și libertăților cetățenești, repunerea
în drepturi a petiționarului și repararea pagubelor;
d) formulează puncte de vedere, la cererea Curții Constituționale;
e) poate sesiza Curtea Constituționala cu privire la neconstituționalitatea legilor, înainte de
promulgarea acestora;
f) poate sesiza direct Curtea Constituționala cu excepția de neconstituționalitate a legilor și
ordonanțelor;
g) reprezintă instituția Avocatul Poporului în fața Camerei Deputaților, a Senatului și a celorlalte
autoritați publice, precum și în relatțile cu persoanele fizice sau juridice;
h) angajează salariații instituției Avocatul Poporului și exercită dreptul de autoritate disciplinară
asupra acestora;
i) exercită funcția de ordonator principal de credite;
j) indeplinește alte atribuții prevăzute de lege sau de Regulamentul de organizare și funcționare a
instituției Avocatul Poporului.
Putem lua în considerare și alte atribuții care se găsesc fie în legea organiză a instituției, fie în
alte legi:
a) prezentarea rapoartelor în fața Parlamentului – art. 5 alin(1) din lege, care de fapt reia o
dispoziție constituțională;
b) exercitarea atribuțiilor de autoritate de supraveghere, în temeiul Legii nr. 677/2001 pentru
protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a
acestor date (art.21).
Pentru completarea imaginii privind competența instituției Avocatului Poporului trebuie avut în
vedere și atribuțiile adjuncților acestuia. Acestea sunt prevăzute în Regulamentul de organizare și
funcționare, după cum urmează:
a) coordonează activitatea din domeniul lor de activitate;
b) informează Avocatul Poporului cu privire la activitatea din domeniul lor de activitate;
c) repartizează petiţiile în cadrul domeniilor lor de activitate;
d) avizează rapoartele, recomandările, precum şi orice alte acte supuse aprobării Avocatului
Poporului;
e) îndeplinesc, în ordinea stabilită de Avocatul Poporului, atribuţiile acestuia în caz de
imposibilitate temporară a exercitării funcţiei;
f) îndeplinesc orice alte atribuţii stabilite de Avocatul Poporului, în limitele legii.
Din analiza prevederilor legii rezultă că, prioritar, atribuțiile Avocatului Poporului privesc
autoritățile publice administrative și actele administrative. Drepturile omului sunt și ele apărate în
orice situație de încălcare și fără deosebire de autoritatea publică presupus culpabilă. Avocatul
Poporului se poate implica, prin procedee proprii, particulare și în alte zone de activitate statală,
cum ar fi controlul de constituționalitate. Atribuțiile Avocatului sunt exercitate la cererea
persoanelor lezate sau din oficiu.
Au dreptul de a se adresa Avocatului Poporului numai persoanele fizice, fără deosebire de rasă,
de naționalitate, de origine etnică, de limbă, de religie, de opinie, de apartenență politică, de avere
sau de origine socială.
Cetățenia nu prezintă nici un drept, si nici un inconvenient în alegerea acestei căi de apărare a
drepturilor și libertăților. Vârsta petiționarului nu afectează posibilitatea exercitării acestui drept.
Rezultă, deci că orice persoană se poate adresa Ombudsmanului. Acesta nu se poate implica în
soluționarea petițiilor formulate de către autoritățile și instituțiile publice, partide politice sau alte
organizații.
Sunt supuse petiționarii actele administrative ale autoritaților administrației publice, prin care s-
au incălcat drepturile si libertațile persoanelor fizice. Legea include în categoria actelor
administrative care fac obiectul Avocatului Poporului ș actele regiilor autonome. Sunt asimilate
actelor administrative atât tăcerea organelor publice cât și emiterea tardivă a actelor. Nu fac
obiectul activitații Avocatului Poporului cererile privind:
- actele emise de Camera Deputaților, Senat, Parlament;
- actele si faptele deputaților și senatorilor;
- actele Președintelui României;
- actele Guvernului;
- actele Curții Constituționale;
- actele Președintelui Consiliului Legislativ;
- actele autoritații judecatorești.
Există însă și categorii de cereri ce nu pot fi luate în considerare. În această categorie intră:
- cererile care nu fac obiectul de activitate al Avocatului Poporului;
- anonimele sau cererile făcute în numele altei persoane, fără acordul acesteia;
- cererile adresate mai târziu de un an de la data la care aceste âncălcări s-au produs ori de la data
la care persoana în cauză a luat cunoștiintă de ele.
Condițiile care trebuie îndeplinite pentru ca petiția (cererea) să fie primită și examinată sunt
următoarele:
- să fie formulată în scris;
- să fie semnată de petiționar și depusă personal sau prin reprezentant legal;
- să conțină:
a) informații complete referitoare la datele de identificare ale persoanei lezate;
b) date despre vătămările produse (drepturile și libertățile încălcate, fapte invocate,
descrierea lor);
c) autoritatea administrativă sau funcționarul public în cauză;
d) dovada întarzierii sau refuzul administrației publice de a soluționa cererea, potrivit legii,
în termenul prevăzut;
e) mențiunea obligatorie daca cererea face obiectul unei cauze aflate pe rolul instanței
judecatorești sau dacă a format obiectul unei judecăți;
f) precizarea autoritaților publice care au fost sesizate anterior;
g) orice alte acte care o pot sustine.
Orice petițitie se înregistrează la registratura instituției Avocatului Poporului, fiind apoi
repartizată spre examinare și rezolvarea consilierilor sau experților. Înregistrarea are rol probator
și este termenul de referință pentru examinarea și rezolvarea consilierilor sau experților. Petițiile
greșit trimise vor fi îndreptate în termen de 5 zile de la înregistrare spre autoritățile sau instituțiile
publice în ale căror atribuții intră problemele semnalate în petiție.
Pentru ca activitatea Avocatului Poporului să fie eficientă, Legea organică 35/1997 stabilește
unele drepturi dar și obligații. Drepturile Avocatului Poporului sunt:
- accesul liber la date, informații, structuri organizatorice ale autorităților administrației publice;
- accesul, în condițiile legii la informațiile clasificate;
- dreptul de a cere în scris autorității administrației publice să reformuleze sau să revoce actul
administrativ, să repare pagubele și să repună persoana lezată în situația anterioară;
- dreptul de a fi informat de autoritățile administrației publice despre măsurile luate pentru
înlăturarea ilegalităților constatate;
- dreptul de a se adresa autorității administrației publice ierarhic superioare, în situația în care
soluția dată nu este cea legală fie autoriatea sesizată nu comunică soluția în termenele stabilite de
lege;
- dreptul de a se adresa prefectului, în cazul în care autoritatea publică sau funcționarul public
aparține administrației publice locale;
- dreptul de a prezenta președinților celor două Camere ale Parlamentului sau primului ministru
un raport privind lacunele din legislație, cazurile de corupție constate cu prilejul cercetărilor
înteprinse.
Obligațiile Avocatului Poporului sunt:
- de a nu divulga informațiile publice sau documentele secrete la care a avut acces (această
obligație se menține și după încetarea activității sale din funcșie și privește și adjuncții acestuia);
- de a comunica persoanei fizice modul de soluționare a cererii.
Procedurile legale prin care Avocatul Poporului acționează prevăd următoarele: pentru
soluţionarea cererilor, Avocatul Poporului poate decide efectuarea unei anchete proprii, atunci
când consideră necesar. După verificări, poate emite recomandări în scris prin care solicită
organului administrativ ori funcţionarului public în cauză să înlăture abuzul comis, sa repare
pagubele produse prin actul sau faptul administrativ ilegal şi să repună persoana lezată în
drepturile sale legitime. Avocatul poporului nu poate însă desfiinţa el însuşi actul administrativ
reclamat, dar pentru soluţionarea cererii se poate adresa succesiv organului administrativ ierarhic
superior, respectiv prefectului, Guvernului şi în cele din urmă, Parlamentului.
Potrivit revizuirii constituționale din 2003, Avocatul Poporului a primit noi atribuții în raport cu
puterea legislativă. Astfel, potrivit art.146 lit. a) din Constituție, Avocatul Poporului va putea
sesiza Curtea Constitușională privind constituționalitatea legilor înainte de promulgare (control a
priori), iar potrivit lit. d) a aceluiași articol, va putea ridica direct o excepție de
neconstituționalitate a unei legi sau ordonanțe a Guvernului (control a posteriori). În cazul
controlului a priori, legea care urmează a fi trimisă spre promulgare se comunică Avocatului
Poporului cu 5 zile înainte sau cu 2 zile în cazul legilor adoptate prin procedură de urgență. În
cazul sesizării Curții, aceasta va comunica Președintelui României sesizarea primită, în ziua
înregistrării, iar în termen de 24 de ore și președinților celor două Camere ale Parlamentului și
Guvernului și data când vor avea loc dezbaterile. Avocatului Poporului i se vor comunica și
sesizările făcute de alte subiecte pentru ca păână la data dezbaterilor, să poată prezenta în scris
punctul său de vedere. În cadrul controlului a posteriori, în ceea ce privește posibilitatea
Avocatului Poporului de a ridica excepția de neconstituționalitate, Curtea a constatat că aceasta
nu conține o soluție judicioasă cu vocație de normă juridică der ang constituțional, întrucât faptul
ridicării excepției de către Avocatul Poporului în beneficiul unei persoane nu poate avea
semnificația unei veritabile garanții sau a unei măsuri de protecție a cetățeanului, atâta timp cât
acea persoană își poate exercita personal dreptul procesual de ridicare a excepției în fața instanței
de judecată. În plus, Curtea Constituțională reține că Avocatul Poporului nici nu ar putea invoca
o poziție procesuală care să-i legitimeze participarea la un proces în fața instanțelor de judecată,
atâta vreme cîît cetățenilor le este garantat dreptul de acces liber la justiție, precum și la apărare.
De aceea, Avocatul Poporului ar fi investit cu o atribuție pe cât de excesivă, pe atât lipsită de
consistență, aceea de ridicarea a excepției de neconstituționaliate, în afara unui proces, în numele
justițiabilului. Fără îndoială, ar fi o imposibilitate practică și judiciară ca Avocatul Poporului să
participe la procedurile judiciare, fie alături de o parte, fie ca independent. În ce privește
procedura aplicabilă, se remarcă următoarele reguli:
- excepția nu se ridică ăn fața instanței judecătorești;
- nu presupune implicarea Avocatului Poporului într-un proces concret în fața vreunei instanțe
judecătorești;
- excepția se va ridica direct în fața Curții Constituționale;
- sesizarea Curții de către Avocatul Poporului are valoarea juridică a încheierii judecătorești;
- sesizarea trebuie formulată în scris și motivată;
- la judecarea excepției va fi citat și Avocatul Poporului.
 În cazul în care Avocatul Poporului nu își îndeplinește în mod culpabil obligația de a sesiza
Curtea Constituțională se va angaja răspunderea lui juridică.

Funcțiile Avocatului Poporului

Funcția consultativă
Dialogul și contactul direct al Avocatului Poporului cu oamenii, de regulă cu nemulțumiții, și
desigur cu probleme lor, constituie o bogată sursă de informație cu privire la sistemul legislativ.
Avocatul Poporului poate identifica mai repede și mai clar mai ales lacunele legislative sau
reglementările agresive la adresa drepturilor și libertăților oamenilor. Putem remarca și unele
aspecte interesante: Avocatul Poporului a făcut parte din Comisia pentru revizuirea Constituției, a
fost și este consultat asupra unor proiecte de legi. Funcția consultativeă a Avocatului Poporului
se exercită deocamdată la un nivel satisfăcător, ea trebuind să fie abordată cu mai multă atenție de
către autoritățile publice.
Funcția de reprezentare privește, firesc, conducătorul instituției. Ea se referă la faptul că Avocatul
Poporului întreține relații cu autorități similare din alte state și poate participa la activitatea unor
organizații internaționale din domeniul său de activitate. Prin Legea nr.206/1998 s-a aprobat
afilierea instituției , ca membru cu drepturi depline, la Institutl Internațional al Ombudsmanului,
cu sediul la Albeta, Canada, și la Institutul European al Ombudsmanului cu sediul la Innsbruck,
Austria.
Funcția de ordonator de credite se referă la faptul că Avocatul Poporului împuternicește
personalul de specialitate cu îndeplinirea unora dintre atribuțiile sale, potrivit legii.

Actele Avocatului Poporului

Față de specificul instituției Avocatului Poporului, și actele prin care acesta își exercită atribuțiile
au trăsături particulare. Denumirile actelor fie sunt explicit prevăzute, fie rezultă din contextul
legislativ. Actele sunt emise, de regulă de către conducătorul instituției, dar pot fi emise și de
către adjuncții săi prin delegare. Toate actele trebuie emise în formă scrisă având obligatoriu
următoarele mențiuni: denumirea autorității emitente, data emiterii, număr de înregistrare,
temeiul constituțional sau legal, semnătura emitentului, ștampila.
Raportul este actul nominalizat chiat prin dispozițiile constituționale. Există două categorii de
rapoarte, și anume raportul anual și raportul prezentat la cererea Camerelor. Raportul este un act
complex complex în conținut, mai ales raportul anual care reprezintă, de fapt, un bilanț al
activității instituției pe un an de zile. Avocatul Poporului poate însă prezenta rapoarte și din
proprie inițiativă. Cât privește efectele rapoaratelor Avocatului Poporului, acestea sunt atât
juridice, cât și politice. Raportul este examinat de către comisiile permanente desemnate de către
Birourile permanente. Raportul comisiilor parlamentare este prezentat ân ședința de Plen, comună
a celor două Camere. Dezbatarea publică implică ântrebări, discuții, indicații, aprecieri și fără
îndoială o aprobare. Cât privește raportul special, el este de fapt o sesizare adresată Parlamentului
și, eventual Guvernului. În toate situațiile, dacă Parlamentul sau deputații și senatorii consideră
utilă luarea unor măsuri împotriva ilegalități constate prin rapoartele Avocatului Poporului,
trebuie să procedeze la acțiuni. Prin acestea se asigură și eficiența muncii Avocatului Poporului.
Sesizarea este actul cel mai des utilizat în realizarea celor multe din atribuțiile Avocatului
Poporului. Prin acest act Avocatul Poporului: formulează obiecți și excepți de
neconstituționalitate, de adresează ministrului justiției, Ministerului Public sau președintelui
instanței de judecată în cazul în care soluționarea petiției este de competența autorități
judecătorești, se adresează Guvernului, prefectului cu privire la ilegalitatea actelor sau faptelor
administrative.
Punctul de vedere
Valoarea juridică a acestui punct de vedere nu o depășește pe cea a unui aviz obligatoriu. El poate
juca un rol important, ca act aprobator, în procesul constituțional.
Recomandarea poate fi considerată atât ca o insistare pe lângă autoritățile aministrașiei publice,
cât și ca un advertisment destul de serios adresat acestora, însă nu produc efecte juridice garantate
prin sancțiuni.
Ordinul este emis atunci când Avocatul Poporului exercită atribuții ce țin de organizarea internă a
instituției. Se procedează prin emiterea de ordine pentru: angajarea salariaților instituției,
aprobarea structurii organizatorice, împuternicirea personalului de specialitate, stabilirea și
aprobarea programului de audiențe.
Adresa este folosită pentru solicitarea oficială autorităților publice de date, informații, și se
comunică petiționarilor soluțiile sau îndrumările. Valoarea juridică a adresei este cea a unei
sesizări sau mai ales a unui recur grațios.
Avizul consultativ poate fi emis de Avocatul Poporului sau de adjuncții săi atunci când avizează
rapoartele, punctele de vedere privind excepțiile de neconstituționalitate, pactele și celelalte
tratate internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România i-a parte.
Avocatul Poporului este o valorificare, la realitațile romanești, a instituției ombudsman-ului și
exprimă cel mai clar tendința de racordare a României la valorile și exigențele umane și juridice
vest-europene.În ciuda multor dificultați Avocatul Poporului se impune în societatea romanească,
fiind receptat de cetațeni ca o instituție a speranței, o instituție căreia i se adresează frecvent și în
care au tot mai multă incredere.
În prezent instituția Avocatul Poporului este condusă de Prof. Univ. Dr. Ioan Muraru, șeful
catedrei de Drept Public a Facultații de Drept din cadrul Universitații București.

Bibliografie

Drept constituțional și instituții politice, vol II, IOAN MURARU, ed. All Beck, 2004;
Drept constituțional și instituții politice, BIANCA GUȚAN, ed. Hamangiu, 2008;
Avocatul Poporului-Institutie De Tip Ombudsman, IOAN MURARU, ed.CH Beck, 2004;
Constituția României, cap. IV;
Legea 35/1997 privind organizarea și funcționarea instituției Avocatul Poporului;
www.avp.ro