UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE ȘTIINȚE JURIDICE, ECONOMICE

ȘI ADMINISTRATIVE BRAȘOV
PROGRAMUL DE STUDIU:
MASTERAT COOPERARE INTERNAȚIONALĂ ÎN
JUSTIȚIE

Protecția drepturilor omului în sistemul Națiunilor Unite

Declarația Universală a Drepturilor Omului

Coordonator Științific:
Conf. univ. dr. Tita Cezar

Masterand:
Teiu Grigore Ovidiu
2019
Abrevieri

alin. - alineatul
art. - articolul
C. civ. 1864 - Codul civil de la 1864
C. proc. civ. 1865 - Codul de procedură civilă de la 1865
C.A. - Curtea de Apel
C.S.J. - Curtea Supremă de Justiţie
CE - Comunitatea Europeană
CEaDO - Carta Europeană a Drepturilor Omului
CEDO - Curtea Europeană a Drepturilor Omului
CEE - Comunitatea Economică Europeană
CEJ - Curtea Europeană de Justiție
CM - Codul muncii (Legea nr. 53/2003)
Ed. - Editura
etc. - et cetera
HG - hotărârea Guvernului
Jud. - Judecătoria
lit. - litera
M. Of. - Monitorul Oficial al României
NCC - Codul civil (Legea nr. 287/2009)
NCP - Codul penal (Legea nr. 286/2009)
NCPC - Codul de procedură civilă (Legea nr. 134/2010)
NCPP - Codul de procedură penală (Legea nr. 135/2010)
nr. - numărul
OG - Ordonanţa Guvernului
OIM - Organizaţia Internaţională a Muncii
OUG - Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
Trib. - Tribunalul
UE - Uniunea Europeană
OLAF - Oficiul European de Luptă Antifraudă

1
Cuprins:

Protecția drepturilor omului la nivel internațional 3

Carta de înființare a Organizației Națiunilor Unite 4

Adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului 5

Bibilografie: 8
Lucrări de specialitate: 8
Legislaţie: 9
Surse electronice Web: 9

2
 Protecția drepturilor omului la nivel internațional

Victimele încălcărilor drepturilor omului au posibilitatea de a alege între diferite

mecanisme care le sunt disponibile pentru a sancționa statele pentru neprotejarea drepturilor
la nivel național.

Cele mai eficiente mecanisme pentru a sancționa statele pentru neprotejarea drepturilor
la nivel național sunt mecanismele regionale respectiv:

- Consiliul Europei1
- Organizația Statelor Americane2
- Uniunea Africană3

În 1950, în cadrul Consiliului Europei, care a fost înființat în 1949, a fost adoptată o
primă Convenție europeană privind drepturile omului, care a creat la acel moment două
organisme: Comisia Europeană a Drepturilor Omului și Curtea Europeană a Drepturilor
Omului, care au oferit pentru prima dată în lume un mecanism judiciar internațional de
protecție a drepturilor omului.

Odată cu înființarea Curții Europene a Drepturilor Omului, Convenția Europeană a

Drepturilor Omului a intrat în vigoare în 1953, iar prima hotărâre a Curții Europene a
Drepturilor Omului a fost data în 1961.

În 1969, Convenția americană privind drepturile omului a fost adoptată pentru

Organizația Statelor Americane care creează o Comisie inter-americană pentru drepturile
omului, precum și Curtea Inter-americană a Drepturilor Omului.

Carta africană privind drepturile omului și ale popoarelor a fost adoptată în 1986 însa
doar în 1998 a fost adoptat Protocolul de la Ouagadougou, care instituie Curtea Africană
pentru Drepturile Omului și a Poporului ce a intrat în vigoare în 2004.

1
"Consiliul Europei - Wikipedia." ​https://ro.wikipedia.org/wiki/Consiliul_Europei​. Accessed 5 Feb. 2019.
2
"OAS - Organization of American States: Democracy for peace, security ...." ​http://www.oas.org/en/​. Accessed
5 Feb. 2019.
3
"African Union: Home." ​https://au.int/​. Accessed 5 Feb. 2019.

3
 Carta de înființare a Organizației Națiunilor Unite

La 26 iunie 1945, Organizația Națiunilor Unite4 a semnat Carta de înființare a

Organizației Națiunilor Unite5, acest lucru nu înseamnă că drepturile omului au fost inventate
în acea zi, deoarece drepturile omului au o lungă istorie în dreptul constituțional ci în 1945,
odată cu înființarea Organizației Națiunilor Unite, drepturile omului au fost proclamate un
subiect de interes internațional.

Președintele Franklin Delano Roosevelt din Statele Unite, împreună cu prim-ministrul

Winston Churchill din Regatul Unit pe vasul HMS Prince of Wales, au adoptat în august
1941 Carta atlantică6.

Carta atlantică a fost un set de opt principii pe care Roosevelt și Churchill au considerat
că va trebui să se construiască ordinea mondială de după cel de-al doilea război mondial
dintre care cele mai importante au fost dreptul la autodeterminarea popoarelor și dreptul
tuturor popoarelor de a trăi o viață liberă fără teamă și de a avea un trai decent.

La adoptarea Cartei, unul dintre scopurile Organizației Națiunilor Unite a fost definit ca
fiind acela de a promova și încuraja respectul pentru drepturile omului și pentru libertățile
fundamentale pentru toți, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie.

Este surprinzător faptul că nu avem în Carta ONU o lista cu drepturile omului, această
propunere a fost respinsă în mare parte deoarece delegații au constatat că ar fi prea greu de
inclus în puținul timpul pe care l-au avut la dispoziție, iar în schimb Consiliul Economic și
Social va avea datoria de a stabili comisii tematice, grupuri de lucru, printre care și o Comisie
pentru Drepturile Omului.

Astfel, articolul 68 din Carta ONU stipulează: Consiliul Economic și Social va înființa
comisii în domeniul economic și social pentru promovarea drepturilor omului.

4
"United Nations: Home." ​http://www.un.org/en/​. Accessed 5 Feb. 2019.
5
"Despre ONU | Ministry of Foreign Affairs - Ministerul Afacerilor Externe." ​https://www.mae.ro/node/1587​.
Accessed 5 Feb. 2019.
6
"1941: The Atlantic Charter | United Nations."
http://www.un.org/en/sections/history-united-nations-charter/1941-atlantic-charter/index.html​. Accessed 5 Feb.
2019.

4
 Comisia pentru Drepturile Omului a fost înființată în februarie 1946 printr-o rezoluție
adoptată de Consiliul Economic și Social ca o comisie tematică de 18 membri în acel moment
(Organizația Națiunilor Unite era compusă dintr-un număr relativ mic de națiuni la momentul
respectiv).

Mai târziu, Comisia pentru Drepturile Omului7 s-a diversificat în urma decolonizării
anilor 1950 și 1960 și când s-a întâlnit pentru ultima dată în 2006, ea avea 53 de state
membre.

O altă comisie tematică care a fost înființată este Comisia privind statutul femeilor8.
înființată în iunie 1946.

Comisia pentru statutul femeilor a fost negociată în cadrul Comisiei privind statutul
femeilor și a fost foarte importantă pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare
împotriva femeilor.

Adoptarea Declarației Universale a Drepturilor Omului

7
"OHCHR | CHR United Nations Commission on Human Rights."
https://www.ohchr.org/en/hrbodies/chr/pages/commissiononhumanrights.aspx​. Accessed 5 Feb. 2019.
8
"Sesiunea 57 a Comisiei ONU cu privire la statutul femeilor - Nelu Sabau."
https://nelusabau.wordpress.com/2013/03/03/sesiunea-57-a-comisiei-onu-cu-privire-la-statutul-femeilor/​.
Accessed 5 Feb. 2019.

5
 În primele etape ale acestei "mari aventuri" de construire a drepturilor omului la nivel
universal, Comisia pentru Drepturile Omului a decis crearea a trei grupuri de lucru pentru a
depune eforturi pentru recunoașterea drepturilor omului și consolidarea rolului ONU.

În cadrul primului grup de lucru, cel prezidat de Eleanor Roosevelt, a fost adoptată
Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Declarația Universală a Drepturilor Omului este un instrument extrem de important

deoarece în cele 30 de articole sunt enumerate toate drepturile omului recunoscute universal.

Declarația Universală a Drepturilor Omului a fost adoptată chiar înainte de miezul nopții,
la 10 decembrie 1948, de cele 56 de state membre ale Adunării Generale ale Națiunilor Unite,
iar declarația a fost adoptată cu 48 de voturi pentru și opt abțineri.

Abținerile au venit din Africa de Sud, care tocmai și-a înființat regimul de apartheid,
Arabia Saudită care se opunea ideii libertății de a-ti alege și de a-și lăsa religia, iar Uniunea
Sovietică s-a temut că adoptarea Declarației Universale a Omului Drepturile ar conduce ONU
să intervină în afacerile interne ale statelor sale membre.

Cum a fost adoptată declarația?

O persoana importanta este John Peters Humphrey, care a comparat diferitele

documente care protejează drepturile omului la nivel național și a încercat să identifice care
sunt elementele comune din acestea.

Cele mai renumite documente comparate au fost:

- Magna Carta9 ce a fost adoptată în Anglia în 1215, la începutul secolului al XIII-lea,

pentru a declara anumite drepturi pe care regele Ioan urma să le respecte poporului
englez.

- Declarația franceză "Droits de l'Homme et du Citoyen"10 ce a fost adoptată la 26

august 1789 ca parte importantă a procesului revoluționar francez

9
"Magna Carta - The British Library." ​https://www.bl.uk/magna-carta​. Accessed 5 Feb. 2019.
10
"Déclaration des Droits de l'Homme et du Citoyen de 1789 | Légifrance ...."
https://www.legifrance.gouv.fr/Droit-francais/Constitution/Declaration-des-Droits-de-l-Homme-et-du-Citoyen-d
e-1789​. Accessed 5 Feb. 2019.

6
 - Bill of Rights11 care a fost anexat la Constituția Statelor Unite.

Este important să înțelegem că drepturile omului, deși au fost proclamate la nivel

internațional prin Declarația Universală a Drepturilor Omului din 1948, ca sursa lor este din
dreptul intern constituțional.

Declarația Universală a Drepturilor Omului, deși recunoaște interdependența,

indivizibilitatea și conferă importanța egală a tuturor drepturilor civile și politice, pe de o
parte, economice, sociale și culturale și pe de altă parte, recunoaște că drepturile economice și
sociale, cum ar fi dreptul la asigurare socială, dreptul la hrană, dreptul la locuință, dreptul la
muncă, dreptul la sănătate, vor necesita o abordare diferită.

"Bill of Rights - Bill of Rights Institute." ​https://billofrightsinstitute.org/founding-documents/bill-of-rights/​.

11

Accessed 5 Feb. 2019.

7
Bibilografie:

Lucrări de specialitate:

Aust, Anthony. Handbook of International Law. Cambridge: Cambridge Univ. Press,

2009.

Bercusson, Brian. European Labour Law. Cambridge: Cambridge University Press,

2009.

Borchardt, Klaus-Dieter. The ABC of the EU Law. Luxembourg: Publications Office

of the European Union, 2017.

Decker, Christopher. Economics and the Enforcement of European Competition Law.

Cheltenham: Edward Elgar, 2009.

Grossi, Paolo, and Laurence Hooper. A History of European Law. Chichester (U.K.):
Wiley-Blackwell, 2010.

Kaczorowska, Alina. European Union Law. London: Routledge, 2013.

Sauter, Wolf, and Harm Schepel. State and Market in European Union Law: The
Public and Private Spheres of the Internal Market before the EU Courts. Cambridge:
Cambridge University Press, 2009.
Koutrakos, Panos. EU International Relations Law. Oxford: Hart Publishing, 2015.

8
 Legislaţie:

Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind

funcționarea Uniunii Europene

Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană și a Tratatului privind

funcționarea Uniunii Europene

Regulamentul (UE, EURATOM) nr. 883/2013 al Parlamentului European și al

Consiliului.

Surse electronice Web:

"Preşedinţii UE - Atribuţii - EUROPA | Uniunea Europeană - Europa EU."

https://europa.eu/european-union/about-eu/presidents_ro. Accessed 21 Jan. 2019.

"Transatlantic Trade and Investment Partnership (TTIP) - Trade ...." 9 Feb. 2017,
http://ec.europa.eu/trade/policy/in-focus/ttip/. Accessed 21 Jan. 2019.

"Consiliul Uniunii Europene - EUROPA | Uniunea Europeană."

https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/council-eu_ro. Accessed 21
Jan. 2019.

"Parlamentul European - EUROPA | Uniunea Europeană - Europa EU."

https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/european-parliament_ro.
Accessed 21 Jan. 2019.