Contents

CAPITOLUL IX. TAIWAN ........................................................................................................ 1

9.1. Date sintetice despre Taiwan ................................................................................................. 1

9.2. Influenţa culturii în managementul firmelor taiwaneze ..................................................... 2

9.3. Guvernul sprijină afacerile ................................................................................................... 3

9.4. Legislaţia de afaceri în Taiwan ............................................................................................. 4

9.5. Sindicatele în economia taiwaneză........................................................................................ 5

9.6. Criza managementului în economia taiwaneză ................................................................... 6

9.7. Superstiţiile în afaceri ............................................................................................................ 6

9.8. Încadrarea culturii taiwaneze în abordarea lui Hofstede................................................... 7

 Management Comparat

CAPITOLUL IX. TAIWAN

9.1. Date sintetice despre Taiwan

Istoria şi economia Taiwan-ului, ca ţară nou industrializată, este strâns conectată de

China şi Japonia. Alături de alte ţări asiatice mici impuse în competiţie globală pe parcursul
ultimelor 4-5 decenii (Singapore, Thailanda, Corea de Sud, Hong Kong etc.), Taiwan se
constituie într-un exemplu sau model de ţară ce a atins prosperitatea economică într-o perioadă
istorică scurtă. Cum se explică succesul economic înregistrat de economia taiwaneză? Ce
strategii macroeconomice au fost aplicate ? Care au fost rolul statului în susţinerea afacerilor? Ce
practici s-au proceduri de management aplică firmele din această ţară? În ce măsură decolajul
economic al Taiwan-ului s-a bazat pe import de tehnologie, cunoştinţe generale şi management?
Ce rol a jucat importul de know – how în susţinerea dezvoltării economice? Poate fi adaptat
modelul aplicat de Taiwan de către alte ţări, în speţă România? Ce concluzii utile pragmatic pot
formula firmele româneşti analizând practicile de afaceri din această ţară?
Evident că este dificil de oferit răspunsuri complete la întrebări de tipul celor invocate şi
că înţelegerea, eventual „decantarea”, unor modele de dezvoltare a afacerilor se poate face doar
„pas cu pas”. Astfel, pentru a înţelege specificul managementului taiwanez şi succesul reportat
de această economie în competiţia globală, vom începe cu prezentarea unor date sintetice: 1
a) Taiwan este situat la 160 km sud est de China, între Japonia şi Hong Kong, include o
insulă principală şi alte 64 insule mai mici, 22 milioane populaţie, capitala Taipei având 3
milioanei locuitori (date comparabile cu România); în capitală au sediul principal majoritatea
companiilor importante, se află sediul al The Taiwan Stock Exchange, bănci şi corporaţii străine;
alte centre de afaceri sunt:
- Kaohsiung, al doilea oraş ca număr de locuitori, este al zecelea port din lume ca volum al
traficului, comparabil cu oraşul japonez Osaka, renumit pentru transport maritim
containerizat (locul trei în lume), investiţii pentru extindere de 11 miliarde USD etc.
- Taichung este renumit drept centru universitar, cultural şi de cercetare ştiinţifică
b) Taiwan, ca şi Japonia, dispune de puţine resurse naturale, importă circa 90% din

1
Chambers K. – Succed in Business. The essential guide for business and investment in Taiwan, Time Editions Ltd
Graphic Arts Center, Portland, 1999

1
 Management Comparat

necesarul de energie folosită (petrol, gaze, cărbune, electricitate etc.); din total forţă de muncă
activă (9 milioane persoane), circa 12 % lucrează în agricultură, 40 % în industrie şi 47% în
servicii; limba oficială este chineza mandarină şi alte dialecte. Venitul anual pe locuitor este
estimat la circa 20 000 USD (mai ridicat decât GDP per locuitor oficial), inflaţia este de circa
3%, anul financiar începe la 1 iulie.
c) Educaţia în Taiwan: colegii universitare de stat şi particulare, inclusiv cu predare în limba
engleză, aceasta fiind şi limba de lucru în relaţiile cu firmele străine (mai puţin China). Ţări
precum SUA, Japonia şi UE au recunoscut relaţiile speciale dintre China şi Taipei, dar menţin şi
legături directe cu Taipei (exemplu: SUA prin Institutul American în Taiwan , institut ce
funcţionează ca o ambasadă, cu atribuţiuni în sfera diplomatică, emitere vize etc.)
d) Economia taiwaneză are infrastructură în curs de modernizare (autostrăzi, reţele de
telecomunicaţii de stat şi private etc.); dezvoltă rapid sectoare de vârf precum IT, aerospaţiale,
bunuri de larg consum. Aproximativ 20% din comerţul exterior anual este orientat pe relaţia
China, 60% Japonia, balanţa de plăţi este permanentă excedentară cu 12 - 15 miliarde USD / an,
astfel că fără exporturi Taiwan ar fi doar o insulă în mare între Japonia şi Singapore; 30% din
GDP este asigurat de firme cu capital majoritar de stat.

9.2. Influenţa culturii în managementul firmelor taiwaneze

Statutul politic şi administrativ al Taiwanului a fost sinuos de-a lungul istoriei: sec. XII –
XVII a fost protectorat sau provincie a Chinei; apoi sub influenţa portugheză sau olandeză
aproximativ între 1900 – 1947 a fost sub ocupaţie japoneză, influenţă ce se resimte şi astăzi în
lumea afacerilor, în sistemul de educaţie universitară şi organizarea administrativă.2
Dacă se doreşte o „fotografiere” foarte generală a managementului taiwanez, atunci se
poate afirma că influenţa culturală predominantă în afaceri este cea japoneză şi chineză, la care
se adaugă excelente cunoştinţe de management „importate” din Occident (SUA şi Europa).
Schematizat, raportarea managementului taiwanez se prezintă astfel:

2
Dunn Ch. C. – Global Formation: Structures of the Worl – Economy, Rowman & Littlefield Publishers, Inc. New
York, 1998

2
 Management Comparat

Management
japonez

Management Managementul
occidental firmelor
taiwaneze

Management
chinez

După patru decenii de lege marţială (1947 – 1987), în Taiwan se introduce o variantă a
constituţiei chineze care statuează sistemul multipartid şi statul de drept.

9.3. Guvernul sprijină afacerile

Actualmente administraţia publică este structurată pe trei nivele de decizie:3

- nivel central, format de preşedinte şi Adunarea Naţională;
- nivel provincial sau regional, ţara fiind divizată în 16 regiuni;
- nivel local sau municipal (însă capitala şi KAOHSIUNG sunt subordonate direct centrului).
La nivel central: Ministerul Afacerilor Economice este o megaagenţie ce include circa 60
de reprezentante în străinătate prin care se colectează informaţii pentru a sprijini companiile; în
acelaşi sens este orientată activitatea China External Trade Association. Astfel, cu sprijinul
direct a statului se asigură zilnic / săptămânal informaţii (şi up grade) de tipul:
- reviste economice
- baza de date pe principale ţări
- studii de piaţă

3
În Taiwan, îndeosebi pe parcursul ultimelor două decenii, triadele controlează proiectele de infrastructură,
contractele publice de achiziţii, solicită taxe de protecţie, cote procentuale de 1-5% din diverse contracte
(comisioane ilegale, denumite Pay Offs sau Rake – Offs sau Kick Backs etc.)

3
 Management Comparat

- cataloage de export – import

- broşuri privind tarifele vamale
- legislaţia de comerţ
- cercetări de marketing
- prognoze pe produse / sectoare
- listinguri de cereri de import.
Informaţiile amintite se publică în chineză şi engleză; sunt bine sintetiyqte pe fiecqre
domeniu şi sprijină direct politicile şi strategiile companiilor taiwaneze.

9.4. Legislaţia de afaceri în Taiwan

Lumea afacerilor în Taiwan nu este foarte riguroasă, foarte „ordonată”, unul şi acelaşi
text de lege interpretându-se funcţie de parteneri şi de anumite interese conjuncturale. În plus,
triadele existente în Japonia, China şi alte ţări asiatice sunt extrem de active în derularea curentă
a afacerilor din economia taiwaneză.4 Legea taiwaneză nu se bazează pe precedent, fiind din
acest punct de vedere comparabilă cu situaţia din Franţa sau România; pentru fiecare caz în
parte, adică fiecare „speţă”, legea scrisă se supune interpretării juriştilor / avocaţilor. În dreptul
comercial taiwanez, avocaţii străini nu pot opera legal, deci trebuie să se asocieze cu un avocat
local pentru a deschide un birou / reprezentanţă / filială. Toate firmele autohtone sau străine
organizate ca societăţile comerciale, sunt înregistrate în Registration Act, în care se precizează
scopul sau domeniu de operare. Conform Codului Civil taiwanez, formule juridice de companii
sunt:
- Unlimited company
- Limidet company
- Unlimited company with limited liability share holders
- Company limited sy shares
După 1995, conform cadrului juridic stabilit în economia taiwaneză: nu există restricţii
asupra mişcării capitalului, este admisă repatrierea profitului, rata de schimb valutar este
determinată de piaţă (între New Taiwan Dollar şi alte valute), firmele trebuie să-şi publice datele
financiare în 90 de zile de la închiderea exerciţiului financiar (în SUA companiile cotate la bursă
au câteva zile la dispoziţie pentru aceleaşi obligaţii), există 80 de zone precis stabilite în care
investitorii pot cumpăra sau închiria pământ pentru noi imobile sau spaţii comerciale; se aplică
VAT de 5% (Value Added Tax), dar şi unele accize, deschiderea conturilor bancare de investitori
străini necesită parcurgerea unei proceduri lungi etc.

4
 Management Comparat

Deschiderea şi operarea efectivă a unei noi afaceri în Taiwan de către o corporaţie străină
poate fi uneori mai anevoiaşă decât procedura similară pentru China.5 La momentul actual, legea
taiwaneză nu mai admite orice fel de industrie ce ar urma să opereze în economia ţării, deci legea
face distincţie între 3D industries (Dirty – Dangerous – Demanding) şi alte industrii sau sectoare
de afaceri. În categoria 3D se includ sectoare precum construcţii, exploatări resurse naturale,
maşinărie grea, linii de asamblare, reparaţii şi service etc. (există mai multe restricţii de
procedură, nu pot fi angajaţi muncitori locali calificaţi întrucât numărul lor este redus, este
nevoie de a aduce muncitori din Sud – Estul Asiei, maxim 35% din total etc.).
Ca forme juridice, corporaţiile străine pot fi înfiinţate în economia taiwaneză:
- Partnerships
- Branches
- Offices of job site
- Oficii / birouri de reprezentare
- Oficii / birouri de legătură.
Legea taiwaneză de afaceri nu admite înfiinţarea de joint ventures, ca entităţi
juridice distincte.

9.5. Sindicatele în economia taiwaneză

Organizarea sindicatelor în economia taiwaneză este similară cu sindicatele din economia

niponă (din nou, dominaţia japoneză de peste o jumătate de secol se resimte în diverse
componente ale vieţii sociale). Prin urmare, regăsim sindicatele / uniunile organizate pe
întreprinderi, şi doar ca excepţie pe sectoare / industrii de afaceri. Similar situaţiei din Japonia,
de regulă cererile formulate de conducerile sindicale sunt moderate şi foarte rar se ajunge la
grevă. Prin negocierile colective anuale, între administraţie şi sindicatul din companie,
angajatorii respectă prevederile generale: săptămâna de lucru de 44 – 48 ore, 18 sărbători pe an,
zile de concediu, angajarea la peste 15 ani, plata obligaţiilor fiscale către stat (asigurări de
sănătate, fonduri de pensii, masă, transport etc.) Există unele restricţii cu privire la asocierea în
sindicate / uniuni: pentru funcţionari publici, profesori, industria de apărare etc.

4
Idem
5
Chambers K.– Succed in Business The essential guide for business and investments in Taiwan, Time Editions Ltd
Graphic Arts Center, Portland 1999; Christopher C. Dunn – Global Formation: Structures of the Worl – Economy,
Rowman & Littlefield Publishers, Inc. New York, 1998

5
 Management Comparat

9.6. Criza managementului în economia taiwaneză

După o perioadă de creştere şi prosperitate economică, pe măsură ce veniturile pe cap de

locuitor au sporit considerabil, companiile taiwaneze acuză greutăţi în competiţia dură cu
Japonia sau SUA sau Uniunea Europeană. Unele dintre metodele / procedurile de organizare şi
conducere a companiilor aduse „din import” fie din Japonia, fie din Occident, nu mai oferă
răspunsuri standard sau soluţii taiwaneze. Pe parcursul ultimelor două decenii, companiile
importante sunt în căutarea de tineri manageri profesionişti, capabili să obţină succese în
competiţia globală, adică se resimte o criză în identificarea unei noi generaţii de manageri locali,
care să stăpânească deopotrivă „spiritul asiatic”al conducerii afacerilor, dar şi noile metode de
management modern, de construire a unei echipe, de motivare a salariaţilor.6 Îndeosebi
companiile taiwaneze MNC (multinational corporations) au specialişti formaţi în număr redus
pentru HQ (sediu central) şi resimt lipsa unor profesionişti pentru a fi trimişi să lucreze „în
străinătate”, adică într-un mediu multicultural din cadrul sucursalelor / filialelor proprii.7
Cauzele majore ale acestei situaţii de criză: firmele au investit puţin în training–ul
salariaţilor, companiile controlate de o familie refuză unele tehnici / metode occidentale, apar noi
MNC din SUA şi UE, distribuţia internă începe să fie controlată de mari supermarketuri şi reţele
de distribuţie cu ridicata (warehouse stores), Carrefour are 11 locaţii în Taiwan etc.

9.7. Superstiţiile în afaceri

Societatea taiwaneză de afaceri acordă o importanţă notabilă unor evenimente

(simboluri/cifre) care ar putea influenţa: stabilitatea unor întâlniri de afaceri, derularea unor
negocieri directe, amplasarea unor locaţii de fabrici/birouri, etc. Astfel se consideră că numărul
patru este norocos (în mandarină se pronunţă similar cu „moarte”), ceea ce conduce la situaţii
inedite (similare cu 13 în SUA); se preferă numeralele pare; numere 6 şi 8 în asociere sunt
norocoase la amplasarea şi design-ul unor imobile, se consultă arhitecţi specializaţi (profesia de
geomanager) pentru ca elementele vânt şi apă să fie dirijate favorabil; afacerile importante
necesită intermedieri (în comerţul cu amănuntul nu poate ajunge „direct” nici o firmă străină,
există două/trei nivele intermediare etc.); se regăseşte pe deplin conceptul de „faţă”, adică de a
păstra permanent o imagine bună despre tine însuşi („concept of face”); modul în care se
comunică un mesaj este mai important decât conţinutul său; conceptul „quid pro quo” este luat
foarte în serios, respectiv cel care a benefciiat de o favoare rămâne dator în a se revanşa; scrisul
cu cerneală roşie este nerecomandat, având un sens negativ pentru destinatar; etc.

6
Hill Ch. W. – International Business, McGraw – Hill, Irwin, New York, 2002

6
 Management Comparat

9.8. Încadrarea culturii taiwaneze în abordarea lui Hofstede

Conform studiului efectuat de Hofstede, Taiwanul poate fi încadrat între cele două
extreme ale fiecărei dimensiuni culturale identificate de autor:

Feminitate Masculinitate
D1
0 100
Taiwan – 45 puncte
Mică locul 33 Mare
D2
0 100
Taiwan – 58 puncte
loc 30 într-un eşantion de 50 de ţări
Colectivism Individualismi
D3

0 100
Taiwan – 17 puncte locul 44

Redus Puternic
D4
15 100
%
Jap Taiwan – 69 puncte
oni locul 26
a Termen scurt Termen lung
D5
0 100
Taiwan – 67 puncte
(locul 3 între 23 ţări din eşantion;
China 118 puncte, loc 1)

În studiul efectuat de Hofstede, amintim din nou pentru toate dimensiunile luate în
analiză este vorba de o ierarhizare între ţări relativ, deci este vorba de măsurarea unor diferenţe
între ţări. În ceea ce priveşte dimensiunea D1, ţări precum Iran, Spania, Pakistan au realizat
punctaje apropiate de Taiwan; la un pol opus se situează ţări Latino-Americane. Cu privire la D2
şi D3, studiul lui Hofstede arată că colectivismul sunt trăsături esenţiale a societăţii taiwaneze, el
se află la baza competiţiei, a orientării pe termen lung; alte ţări precum Coreea de Sud, Thailanda

7
Harrington H. J. , Harrington J. S. – Total Improvement Management, McGraw – Hill, 1995

7
 Management Comparat

etc. realizează un punctaj apropiat de cultura taiwaneză; la polul opus se situează SUA şi
Australia. În ceea ce priveşte dimensiunea D4 studiul lui Hofstede situează Taiwanul înspre zona
mediană a intervalului, zonă în care mai regăsim ţări precum Pakistan, Austria, Ţările Arabe;
acest aspect, împreună cu faptul că regăsim Taiwanul poziţionat pe D5, atestă argumentat
localizarea managementului din această ţară „undeva” între Japonia şi China.