Erwin Rommel

-vulpea deșertului-

Întocmit,
DUMITRU Ioan-Daniel
 - BUCUREȘTI, 2018-

Cuprins

Cuprins.....................................................................................................................2
Erwin Rommel.........................................................................................................2
1.1 Scurtă prezentare...........................................................................................3
1.2 Cariera militară din Primul Război Mondial..............................................4
1.3 Cariera militară din cel de-al Doilea Război Mondial................................5
1.4 Campania din Nordul Africii........................................................................7
1.5 Complotul și moartea geniului militar german...........................................8
Bibliografie.............................................................................................................10

Erwin Rommel

2
 1.1 Scurtă prezentare

Generalul Erwin Rommel a fost unul din puținii lideri militari germani din Al Doilea
Război Mondial care nu a fost idolatrizat doar de oamenii din subordine cât mai ales admirat
de inamicii săi. Winston Churchil l-a descris ca fiind un mare general a cărui ,,ardoare și
îndrăzneală au cauzat cumplite dezastre asupra noastră”.1 De asemenea, faimosul analist de
război englez, B. H. Liddel Hart l-a numit un geniu militar, care în Nordul Africii ,,a devenit
eroul trupelor Armatei a 8-a, trupe care luptau pentru el”. De-a lungul secolelor, în care
armata britanică a fost implicată în numeroase războaie, Liddel Hart adaugă: ,,numai
Napoleon a mai facut o așa puternică impresie asupra armatei britanice”.
Dur, autonom, ingenios și simplu, Rommel si-a dedicat întreaga viață teoriei și practicii
războiului. El și-a avut rădăcinile în clasa de mijloc provincială germană și a rămas
dezinteresat față aristocrația prusacă care domina armata germană în aceea perioadă. De fapt,
această repulsie față de aristocrația armatei germane îl va urmării de multe ori și îl va costa
pierderea unor oprtunități în carieră și chiar unele bătălii. Spre exemplu, situația în care Hitler
nu i-a încredințat comanda armatelor de tancuri pentru a urmări Campania Rusă, precum și
situația dificială din Campania Nord-Africană, atunci când Rommel nu a fost susținut de
personalul german cu logistică și forțe de rezervă esențiale.
Porecla sa, ,,Vulpea deșertului”, poreclă pe care a câștigat-o în rândul inamicilor lui, nu a
fost una defăimătoare, ci a reprezentat un tribut pentru viclenia, viteza de reacție și
capacitatea de improvizație ieșită din comun a marelui lider militar german. Rapoartele
militare și articolele din presă referitoare la drastica îndrăzneală a lui Rommel au captat
imaginația și totodată admirația unei lumei aflate în plin război. Mai mult decât atât, faptul că
la finalul carierei lui, Rommel a fost nevoit să plătescă cu prețul vieții decizia de a se întoarce
împotriva lui Hitler, a câștigat respectul și idolatrizarea de către popoare întregi.2
Erwin Johannes Eugen Rommel s-a născut în Heidenheim, în statul Wurttemberg, la data
de 15 Noiembrie 1891, fiul unui învățător. Cadet în anul 1910 și sublocotenent în 1912,
Rommel a câștigat Crucea de Fier în Franța, în al Doilea Război Mondial și a luptat atât pe
fronturile italiene cât și cele române. Între cele două războaie mondiale, a deținut comanda

1 Rohit SINGH, Erwin Rommel, f.e., f.l., 2012, p.139.

2 David IRVING, Rommel: The trail of the Fox, f.e., Anglia, 1977, p.11.

3
 mai multor regimente și a predate în școli militare de elită. 3 Nu a fost interest de mișcările
politice ale vremii și chiar dacă l-a admirat foarte mult pe Hitler, nu s-a alăturat partdului
nazist.

1.2 Cariera militară din Primul Război Mondial

Cu toate că tânărul Rommel vroia să devină inginer, fiind atras de tehnică şi tehnologii,
tatăl său îl recomandă pe Erwin armatei din Württemberg, printr-o scrisoare unde notează că,
fiul său este „econom, de încredere şi un gimnast bun”. Iniţial, atât departamentul de
artilerie, cât şi cel al inginerilor din armată îi resping aplicaţia, însă la 10 Martie 1910,
Regimentul de Infanterie Numărul 124 din Württemberg, îl cheamă pentru un examen
medical. Deşi s-a descoperit că suferea de hernie, a fost acceptat, iar la 19 Iulie 1910, se
alătură regimentului său. După doar trei luni, Rommel a fost promovat la rangul de caporal,
iar după alte trei a devenit sergent. În martie 1911 intra pe porţile şcolii de ofiţeri din Danzig.
În perioada cât a fost elev al şcolii de ofiţeri şi-a cunoscut soţia, pe Lucie Maria Mollin, cei
doi căsătorindu-se în anul 1916.4
Din anul 1912 până la izbucnirea Primului Război Mondial, Erwin Rommel a primit
sarcina de a se ocupa de un birou de recrutări din Weingarten. Declanşarea războiului a dus la
revelarea caracterului şi personalităţii sale distincte, Rommel remarcându-se ca un ofiţer
foarte curajos care obişnuia să îşi atace inamicul chiar dacă sorţii nu erau alături de el. Spre
exemplu, pe data de 2 august 1914, a fost rănit la un picior pe când ataca tranşeele franceze
înarmat doar cu o baionetă, deoarece rămăsese fără muniţii.5
Un an mai târziu, după ce s-a întors de pe frontul din Argonne, a fost decorat în premieră
cu Crucea de Fier, Clasa I pentru bravură. În anul 1916, a fost trimis pe frontul de est, în
Carpaţii Meridionali, unde a înfruntat trupele Armatei Române. Întors după misiunea militară
din regatul României, Rommel a fost decorat cu Ordinul pentru Merite Speciale, o distincţie

3 Ian HOGG, Dictionarul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Editura Niculescu, București, 2013, p.45.
4 Pier Paolo BATTISTELLI, Erwin Rommel. Mari comandanți în al Doilea Război Mondial, Editura Litera,
București, 2014, p. 7.
5 Despre Erwin Rommel, în https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ce-nu-stiati-despre-erwin-rommel
accesat la 06.04.2018.

4
 acordată doar generalilor de armată, în condiţiile în care el era pe atunci un simplu ofiţer
inferior.
Pe frontul din ţara noastră, Rommel şi-a demonstrat calităţile în cursul luptelor de pe
Valea Jiului. A fost numit la comanda a şase companii de mitraliori care au învins mai multe
unităţi româneşti, mult mai slab înarmate şi echipate. Cu Rommel în prima linie, germanii au
spart frontul şi au ocupat Regatul României. Unitatea condusă de el a luat parte la cucerirea
Bucureştiului şi a Craiovei. Dar Rommel avea să cunoască pentru prima dată gustul amar al
înfrângerii tot pe pământul nostru. Unitatea sa avea să fie înfrântă în Armagheddonul
germanilor de la Oituz, Mărăşti, Mărăşeşti. Îm urma încheierii Păcii dezastruoase de la
Buftea-Bucureşti, Rommel a fost retras de pe frontul românesc şi trimis să lupte în Italia.6
La finele războiului, avea deja gradul de căpitan şi comanda un regiment de infanterie din
Stuttgart. A ajuns instructor la Şcoala de Infanterie din Dresda, unde a scris mai multe
manuale importante de tactică şi comandă, inclusiv valoroasa lucrare Infanterie greift an
(Infanteria atacă).
În anul 1933, a fost promovat la gradul de maior şi trimis la cazarmele din Goslar, unde a
comandat un batalion de vânători de munte. Cariera sa militară continua să strălucească pe
cerul Wermacht-ului, astfel încât, în anul 1935, a devenit locotenent-colonel şi a început să
predea la Academia Militară din Potsdam.

1.3 Cariera militară din cel de-al Doilea Război Mondial

Calităţile sale militare, renumele câştigat pe câmpurile de luptă, ţinuta şi prestanţa sa au

atras atenţia oportunistului Adolf Hitler, care căuta să-şi legitimizeze noua poziţie prin
crearea unui anturaj de oameni capabili şi respectaţi de poporul german. Hitler dorea de fapt
să-l transforme pe Rommel într-o verigă vitală între Ministerul de Război şi proaspăta
organizaţie Hitlerjugend. În această nouă poziţie, Rommel a fost însărcinat să formeze un
grup de intructori militari care să se ocupe de pregătirea tinerilor din organizaţie.
Promovat colonel în anul 1937, un an mai târziu devenea deja comandant al Academiei
Militare din Wiener Neustadt. Între timp fusese numit şef al Führer-Begleit-Bataillon, un

6 Războiul lui Rommel în România, în https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/1917-razboiul-lui-rommel-in-

romania-i accesat la data de 05.04.2018.

5
corp de elită destinat protecţiei personale a lui Hitler. În funcţia de comandat al acestei
unităţi, Rommel avea acces nelimitat în biroul Führerului, devenind în scurt timp unul dintre
ofiţerii săi favoriţi. Poziţia i-a permis să se împrietenească cu Joseph Goebbels, care i-a
devenit admirator şi s-a folosit ulterior de imaginea şi succesele militare ale lui Rommel în
cadrul uriaşei sale maşini de propagandă.
Începutul celui de-al doilea Război Mondial l-a găsit pe Rommel în poziţia de şef al
escortei militare care l-a însoţit pe Hitler pe frontul din Polonia. Nerăbdător să ajungă pe
front, Rommel i-a cerut lui Hitler comanda celei mai bune divizii de tancuri a Wermacht-ului,
în ciuda faptului că Şeful Personalului Militar îi respinsese anterior cererea pe motiv că
ambiţiosul ofiţer german nu avea experienţă în comanda unei unităţi de blindate. Führerul i-a
îndeplinit dorinţa, iar Rommel a comandat Divizia 7 de Tancuri care avea să fie apoi
cunoscută sub numele de Divizia Fantomă, cea mai faimoasă unitate de profil din istoria
blindatelor pe câmpul de bătălie.
Ajuns general maior, Rommel a învăţat extrem de repede tainele unităţilor blindate. De
fapt, geniul său militar l-a făcut să obţină victorii pe bandă, în ciuda lipsei sale de experienţă.
Fostul specialist în infanterie a devenit rapid un expert în blindate.
Parte din Corpul de Armată 15, comandat de generalul Hermann Horth, Divizia
Fantomelor a fost trimisă în campania de invadare şi cucerire a Franţei şi Ţărilor de Jos.
Imediat, Divizia 7 Blindate şi-a demonstrat porecla de Divizie a Fantomelor pe baza
vitezei, mobilităţii şi elementului surpriză de care a dat dovadă. Dacă până atunci, tancurile
erau nişte vehicule greoaie care înaintau lent, tacticile revoluţionare şi bravura lui Rommel au
făcut ca legendara sa divizie să scrie istorie în privinţa utilităţii tancurilor pe front.
Rommel improviza pe front, ignorând riscul unor atacuri din flancuri şi bazându-se
aproape exclusiv pe forţa de şoc a înaintării sale şi pe superioritatea tehnică a tancurilor
germane. În ciuda victoriilor sale numeroase, personalitatea sa a început să trezească unele
suspiciuni, deoarece prefera să conducă operaţiunile militare direct de pe linia frontului şi să
ia decizii proprii în funcţie de situaţie, ceea ce ducea la frecvente neînţelegeri cu cei din
cartierele generale. Cu toate acestea, Rommel era de neoprit.
Pe data de 21 mai 1940, Divizia Fantomă zdrobea contraatacul britanicilor de la Arras şi
înainta cu viteză, ajungând la Lille la doar 6 zile de la încheierea bătăliei. Rommel a primit şi

6
 comanda Diviziei 5 Tancuri şi a cucerit rapid oraşul Lille, primind Crucea de Fier în Ordin de
Cavaler, personal din mâna Führerului.
Înalta decoraţie a stârnit rumoare şi invidie în rândul celorlalţi generali germani, care au
considerat că Rommel fusese supra-apreciat strict pe baza criteriilor subiective ale lui Hitler.
După ocuparea oraşului Lille, Rommel a avansat până la Atlantic, unde a ajuns pe 10 iunie,
înainte să se îndrepte spre sudul Franţei.
După capitularea acestei ţări, generalul Hoth a lăudat rezultatele lui Rommel, dar şi-a
exprimat îndoielile cu privire la judecata sa şi capacitatea de a avea pe viitor comanda unui
corp mai mare de armată. Cu toate acestea, ca o recompensă pentru meritele sale din Franţa,
Rommel a primit comanda celebrului corp de armată care avea să se numească Deutsches
Afrikakorps (sau Afrika Korps, cum îl numeau englezii).

1.4 Campania din Nordul Africii

Între anii 1941-1943 feldmareșalul german comandă Afrika Korps. Sosit în Libia în
februarie 1941, Rommel a primit ordinele de a menţine linia frontului şi a contraataca dacă
situaţia devenea favorabilă. Aflat din punct de vedere tehnic şi operaţional sub deciziile
comandamentului militar italian - Comando Supremo -, Rommel nu a pregetat prea mult şi a
luat comanda şi iniţiativa.
A început cu un atac de mică amploare asupra britanicilor, la El Agheila. Atacul a fost
urmat de avansul unei divizii germane şi două italiene. După respingerea britanicilor,
Rommel a continuat ofensiva pentru a recuceri întreaga Cirenaică, ajungând astfel la Gazala
pe data de 8 aprilie. A ignorat toate ordinele din Berlin şi Roma, care-i cereau sa se oprească,
şi a cucerit astfel portul Tobruk, obligându-i pe britanici să se retragă în Egipt.7
În Berlin, Franz Halder, un general iritat de succesul celui botezat cu respect "Vulpea
Deşertului de către britanicii uimiţi de inteligenţa tacticilor sale, vitupera că "Rommel a
înnebunit şi trebuie adus urgent în Europa; în plus, nu mai trebuie să primească muniţii sau

7 Lothar GRUCHMANN, Al Doilea Razboi Mondial, Editura Raro, București, 2011, p.57.

7
 provizii". În aceste condiţii, atacurile Aliaţilor contra Tobrukului au rămas fără replică, iar
oamenii lui Rommel sufereau din lipsă de muniţii.8
După respinderea a două atacuri britanice, Rommel a primit comanda Grupului de
Blindate Afrika, care conţinea majoritatea tancurilor Axei din Continentul Negru. Cu toate
acestea, în noiembrie 1941, Rommel a trebuit să se retragă în urma Operaţiunii Crusader,
lansată de britanici.9
Vulpea Deşertului a reuşit totuşi un contraatac în ianuarie 1942, forţându-i pe britanici să
urgenteze pregătirile pentru apărarea Gazalei. A forţat printr-o mişcare caracteristică gen
Blitzkrieg, iar pe data de 26 mai a aceluiaşi an, a dat o lovitură de proporţii britanicilor,
recucerind teritoriile şi trimiţându-i din nou în Egipt. În urma acestei manevre de succes,
Rommel a fost promovat la rangul de feldmareşal (cel mai tânăr mareșal din armata
germană).10
În ciuda succeselor sale, maşinăria de război germană începea să scârţâie serios,
proiviziile au încetat să fie trimise în Africa, iar Rommel a fost chemat în Europa, chiar
înainte de ofensiva pe care o plănuia la Alam Halfa.
La 6 Iunie 1944 are loc cu succes Operaţiunea Overlord, ceea ce îi determină pe mareşalii
Rommel şi Gerd von Runstedt să îi ceară lui Hitler acordul pentru retragerea Wehrmachtului
într-o poziţie mai sigură, pentru a nu pierde definitiv lupta pentru Franţa. Cei doi, însă,
înţeleg că Hitler nu vrea să capituleze, ba mai mult, cred că prin atitudinea sa, urmăreşte, de
fapt, distrugerea Germaniei.

1.5 Complotul și moartea geniului militar german

Pe 17 Iunie 1944, Rommel este lovit în timpul unui atac aerian al RAF şi este evacuat în
Germania. Nici aici, însă, mareşalul nu îşi va găsi liniştea, deoarece, se pare că a fost atras în

8 Paul K. SCHREIBER, Rommel's Desert War:The impact of Logistics on operational art, Editura Naval War
College, f.l., 1998, p. 21.
9 Rainner KRIEBEL, Inside The Afrika Korp, Editura Gudmundsson, f.l., 1999, pp.15-17.
10 Erwin Rommel supranumit vulpea deșertului, în https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/cine-este-erwin-
rommel-supranumit-vulpea-desertului accesat la data 05.04.2018.

8
 complotul de la 20 Iulie pentru a-l asasina pe Hitler. Rommel era de acord că guvernarea lui
Hitler trebuie să înceteze, însă se opunea asasinării acestuia, pentru că, pe lângă faptul că l-ar
fi transformat într-un erou – ceea ce nu era de dorit – ar fi determinat război civil în
Germania şi Austria. Astăzi, opinia generală a istoricilor este că mareşalul ştia anumite detalii
despre conspiraţie, nu se ştie însă cât, dar cu siguranţă nu a participat activ la ea. Încă de
atunci existau opinii contradictorii asupra acestei probleme:Martin Bormann, adjutantul lui
Hitler, era sigur de amestecarea lui Rommel în complot, însă, ministrul propagandei, Joachim
Goebbels credea exact contrariul.
În urma acestor incertitudini, Hitler îi cere mareşalului, pe 7 Octombrie, să vină la Berlin.
Rommel refuză, iar la 14 Octombrie, doi generali sunt trimişi la el cu o capsulă de cianură.
Aceştia îi prezintă şi mesajul Cancelarului – fie înghite capsula şi este înmormântat cu
onoruri, fie este judecat public şi spânzurat, iar familia sa pierde întreaga avere. Motivul
pentru care Rommel a acceptat sinuciderea a fost îngropat o dată cu el11.
Vulpea Deşertului a obţinut recunoaşterea meritelor sale militare extraordinare chiar de la
inamicii săi, respectiv a generalilor Antantei, Bernard Montgomery, George Patton şi chiar a
premierului britanic, Winston Churchill. Mai mult, Afrikakorps este singura divizie a
Wehrmachtului care nu a fost acuzată de crime de război, deoarece Rommel nu a
implementat niciodată ordinele de a crea comandouri, care să execute persoanele de origine
evreiască. În acest sens înţelegea mareşalul, ceea ce numea războiul fără ură – Krieg ohne
Hass-din Africa .
“His devotion to the profession of arms was in the best tradition of the gentleman. In a
total war fought savagely and brutally, he inspired admiration for his treatment of prisoners.
He was not tainted by Nazism.” (Martin Blumenson).

Bibliografie

1. BATTISTELLI, Pier Paolo, Erwin Rommel. Mari comandanți în al Doilea Război

Mondial, Editura Litera, București, 2014.

11 Pier Paolo BATTISTELLI, Erwin Rommel- Leadership. Strategy.Conflict, f.e., f.l., f.a., p. 15.

9
2. BATTISTELLI, Pier Paolo, Erwin Rommel- Leadership. Strategy.Conflict, f.e., f.l., f.a.

3. GRUCHMANN, Lothar, Al Doilea Razboi Mondial, Editura Raro, București, 2011.

4. HOGG, Ian, Dictionarul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Editura Niculescu,
București, 2013.

5. IRVING, David, Rommel: The trail of the Fox, f.e., Anglia, 1977.

6. KRIEBEL, Rainner, Inside The Afrika Korp, Editura Gudmundsson, f.l., 1999.

7. SCHREIBER, Paul K., Rommel's Desert War:The impact of Logistics on operational art,
Editura Naval War College, f.l., 1998.

8. SINGH, Rohit, Erwin Rommel, f.e., f.l., 2012.

9. Despre Erwin Rommel, în https://www.historia.ro/sectiune/general/articol/ce-nu-stiati-

despre-erwin-rommel accesat la 06.04.2018.

10. Războiul lui Rommel în România, în https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/1917-

razboiul-lui-rommel-in-romania-i accesat la data de 05.04.2018.

11. Erwin Rommel supranumit vulpea deșertului, în

https://www.historia.ro/sectiune/portret/articol/cine-este-erwin-rommel-supranumit-
vulpea-desertului accesat la data 05.04.2018.

10