Grup social

Notiunea de grup social

Definim grupul social ca fiind un ansamblu de mai multe persoane aflate

in relatie de interactiune si dependenta reciproca, mijlocita de o activitate
comuna si care dezvolta norme si valori comune pentru componentii grupului.

Clasificarea grupurilor

O preocupare constanta a sociologiei a constituit-o gasirea unor modalitati de

clasificare tipologica a grupurilor sociale. De-a lungul timpului au fost elaborate
mai multe „scheme clasificatorii”, avand la baza o diversitate de criterii.
Literatura sociologica a inregistrat ca cele mai des utilizate urmatoarele
proprietati: marimea grupului, cantitatea de interactiune fizica dintre membrii
grupului, gradul de intimitate, nivelul de solidaritate, extensiunea formalizarii
regulilor ce guverneaza relatiile dintre membri, locul controlului activitatilor in
grup etc.

Grupul primar – este un grup format dintr-un numar mic de membri, aflati
intr-o relatie directa, coeziva si de lunga durata.

- fiecare membru se simte angajat in viata si activitatea grupului, ii percepe

pe ceilalti ca membri de familie sau prieteni.

- grupul reprezinta pentru membri acestuia un scop si nu un mijloc in vederea

realizarii unor scopuri.

In cadrul acestui grup individul traieste sentimentul propriei identitati direct

si totodata isi afirma specificitatea pe care ceilalti membri o accepta ca atare.

Tipuri de grupuri primare:

- familie

- grupul de joc al copiilor

- grupul de vecinatate

- comunitatea de batrani.

Functiile grupului primar:

Functia de socializare reprezinta o functie fundamentala a grupului primar.

 Grupurile primare au rol esential in socializare. Primele procese de
socializare copilul le invata in familie. In cadrul familial copilul achizitioneaza
normele si valorile prin intermediul carora descifreaza mecanismele vietii
sociale..

Functia de control social.

Prin intermediul acestei functii grupurile primare se manifesta ca

puternice instrumente de control asupra comportamentului individului.
Comportamentul individului trebuie sa se conformeze normelor grupului. In
acest sens grupul impune individului un comportament care sa se conformeze
atat la valorile si normele sale interne cat si la cerintele societatii.

Grupul secundar

Grupul secundar este acel grup format din doua sau mai multe persoane
implicate intr-o relatie impersonala si care au un scop practic specific. In grupul
secundar oamenii coopereaza pentru atingerea unui tel, iar relatiile interumane
se stabilesc pe baza unor regulamente pe care, fie ca le accepta sau nu, trebuie sa
le respecte. In acest tip de grup, oamenii se reunesc dincolo de diferentele ce-i
marcheaza pentru ca nu au alta cale de infaptuire a intereselor lor. In cadrul
grupurilor secundare individul fiinteaza ca realitate sociala.

Grupurile formale sunt constituite, in mod deliberat, de catre societate

pentru indeplinirea unor sarcini sau atingerea unor obiective. Ceea ce
caracterizeaza, atat structura, cat si relatiile dintre membrii grupurilor formale
este faptul ca sunt reglementate oficial, institutionalizat, prin acte normative,
decizii etc.

Caracteristici:

- structura, atat pe orizontala, cat si cea ierarhica, este determinata de

specificul sarcinii grupului(de exemplu: formatii de munca, clase de elevi,
pluton de soldati);

- relatiile dintre componentii grupului, conduita membrilor acestuia,

sunt precis reglementate si obligatorii, fiind menite sa asigure
functionalitatea optima a grupului;
 - liderul grupului este desemnat sau ales in conformitate cu anumite
reglementari legale sau statutare;

- nerespectarea regulilor de conduita, a raporturilor de lucru, a

regulamentelor specifice grupului atrage sanctiuni

De subliniat ca in cadrul grupurilor formale, dincolo de relatiile formale,

obligatorii dintre membrii acestora pot exista si relatii interpersonale foarte
variate, de la relatii afective, prietenesti, pana la relatii deschis conflictuale.

Grupurile informale apar fie in cadrul grupurilor formale (echipa de

munca, clasa de elevi, grupa de studenti), fie in afara acestora, independent de
grupurile formale.

Grupurile informale sunt grupuri mici si primare, care nu creaza institutii

formalizate. Se constituie in mod spontan bazandu-se preponderent pe afinitati si
contacte personale. Atat structura, cat si relatiile interpersonale, sunt informale
in sensul ca nu sunt oficial reglementate. Liderii sunt recunoscuti spontan, nu
beneficiaza de un status oficial.. caracterul informal nu inseamna lipsa
organizarii. Dimpotriva, uneori grupurile informale au o organizare interna
foarte bine pusa la punct, o structura ierarhica proprie, anumite norme de
conduita si valori proprii bine conturate.

Relatiile si functiile grupului mic.

Relațiile interumane din grupul mic se clasifica dupa mai multe criterii. In
functie de continutul lor psihologic: cognitiv (oamenii se vad, se aud, se cunosc,
emit pareri, impresii sau convingeri unii fata de altii), comunicational ( oamenii
comunica, fac schimb de informatii unii cu altii) si afectiv (se simpatizeaza, se
resping, se prefera), iau nastere urmatoarele categorii de relatii interumane, in
cadrul grupului:

- relatiile cognitive sunt cele prin care se realizeaza strangerea,

interpretarea si utilizarea corecta a informatiilor despre parteneri. Existenta unor
informatii corecte, reale asigura o functionare optima a grupului si o eficienta
ridicata in indeplinirea scopurilor;

- relatiile comunicationale sunt considerate de unii sociologi ca esentiale

in perceperea si descrierea relatiilor umane. Procesele de comunicare au un rol
vital in afirmarea grupului ca entitate si favorizeaza mecanismele prin care
grupul isi promoveaza originalitatea pentru a fi acceptat in mediul social.
Calitatea relatiilor comunicationale influenteaza in mod direct performantele
grupului, coeziunea si unitatea sa, eficienta in indeplinirea sarcinilor, in timp ce
o comunicare precara determina disfunctionalitati in functionarea acestuia;
 - relatiile afective au la baza sentimente si afecte; pot fi de cooperare sau
conflictuale si au capacitatea fie de a stimula, fie de a impiedica buna
functionare a grupului. Cele trei tipuri de relatii determina aparitia in cadrul
grupului de structuri adecvate fiecareia dintre ele, respectiv: structuri cognitive,
structuri comunicationale, structuri afective. Aceste structuri se combina intr-o diversitate de configuratii care
determina insasi evolutia grupului.