Sunteți pe pagina 1din 9

OPȚIONAL

"EDUCAȚIE
INTERCURICULARĂ"

CURRICULUM ȘCOLAR
CLASA A IV-A

PROPUNĂTOR : MIREA MIHAELA-ELENA

DOMENIUL ȘTIINȚELE EDUCAȚIEI

SPECIALIZAREA : PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI


PRIMAR ȘI PREȘCOLAR

ANUL II
1.ARGUMENT

Analiza multi-dimensională a conceptului privind educaţia cetăţeanului din


perspectiva politicilor democratice, incluzive şi participative reclamă regândirea,
reconceptualizarea conceptului şcolii, în corespundere cu finalitatea majoră a educaţiei sec.
XXI: a învăţa să trăieşti împreună cu ceilalţi. Această componentă se referă la deprinderea de
a trăi impreună cu ceilalţi, prin dezvoltarea cunoaşterii celuilalt, a istoriei sale, a tradiţiilor şi
a spiritualităţii sale, obiectiv realizabil printr-o educaţie interculturală.

Din perspectiva cultivării şi promovării acestor valori, rolul şcolii este deosebit de
important în transformarea diferenţelor într-o şansă a dezvoltării personale şi a comunităţii şi,
respectiv, diminuarea lor ca sursă de prejudecăţi, tensiuni. Şcoala este chemată să ofere prin
intermediul educaţiei interculturale un model de convieţuire paşnică şi constructivă într-o
societate în care locuiesc împreună membrii mai multor grupuri etnice.

Educaţia interculturală presupune o nouă metodologie axată pe integrarea în


spaţiul educaţional a unor principii precum: toleranţa, egalitatea, complementaritatea
valorilor, valorizarea specificului spiritual al valorilor locale ataşându-le la valorile generale
ale umanităţii, valorificarea cadrului educaţional în spiritul diversităţii, drepturilor omului,
egalităţii de şanse, dialogului intercultural, promovării identităţii şi cetăţeniei.

Scopul acestui tip de educaţie este de a facilita relaţiile interculturale, de a contribui


la formarea şi intensificarea atitudinii de toleranţă, de acceptre a celuilalt. Diferenţele în raport
cu celălalt vizează mai multe domenii: limbă, religie, practici sociale, de relaţionare,
vestimentare, alimentare, de petrecere a timpului liber, tradiţii etc.. În funcţie de acestea
individul în interacţiune cu cel diferit de el poate să aibă un ansamblu de reacţii complexe de
natură cognitivă, afectivă, comportamentală. Aceste reacţii pot fi de acceptare sau de negare.

Scopul de bază al educaţiei interculturale este formarea şi dezvoltarea competenţei


interculturale. Conceptul de competenţă interculturală vizează ansamblu de cunoştinţe,
abilităţi, aptitudinişi comportamente, care îmbinate armonios şi complementar permit
rezolvarea adecvată a unor situaţi de interacţiune interculturală.

Competenţa interculturală se demonstrează prin soluţionarea eficientă a


problemelor, apărute în context intercultural. Competenţa interculturală include următoarele
componente: cognitivă, afectivă şi comportamentală. Componența cognitivă presupune
existenţa conştiinţei culturale şi interculturale adecvate. La acest nivel este implicată
recunoaşterea faptului că oamenii interpretează unul şi acelaşi comportament în mod diferit.
Componența afectivă cuprinde tot ansamblu de atitudini de stimă, de recunoaştere,
deschidere, valorificare, curiozitate faţă de celălalt. Componența comportamentală implică
capaciatea de a empatiza, de a tolera prezenţa celuilalt în permanenţă cotidiană, de a găsi şi
utiliza eficient modalităţi de adaptare şi convieţuire armonioasă într-un mediu intercultural.
Competenţa interculturală se formează prin intermediul activităţilor, realizate în mediul
educaţional formal, nonformal şi informal.

Valorile incluse în finalităţile educaţiei interculturale nu se pot realiza de la sine.


Deschiderea faţă de celălalt, acceptarea acestuia, toleranţa nu sunt înnăscute, ci se construiesc
în personalitate prin demersuri educaţionale sistematice. Din perspectiva cultivării şi
promovării acestor valori, rolul şcolii este deosebit de important în transformarea acestor
dferenţe într-o şansă a dezvoltării personale şi a comunităţii şi de aici diminuarea lor ca sursă
de prejudecăţi, tensiuni şi disconfort. Şcoala este chemată să ofere prin intermediul educaţiei
interculturale un model al convieţuirii paşnice şi constructive într-o societate în care locuiesc
împreună membrii mai multor grupuri etnice.

Scopul major al Educaţie interculturală: formarea şi dezvoltarea la elevi a


competenţelor interculturale, civice, morale, de autocunoaştere şi autorealizare în vederea
asigurării şanselor egale în evoluţia fiecărei personalităţi, indiferent de apartenenţa etnică; de
integrare în societate prin intermediul reflecţiei critice asupra semnificaţiei interculturalităţii.

2.COMPETENȚE GENERALE

1. Dezvoltarea unui sistem de cunoștințe declarative și procedurale, privind identitatea


culturală și referințele valorilor ale altor societăți sau grupuri culturale ;

2. Dezvoltarea capacităților și abilităților de înțelegere adecvată a alterității culturale ;

3. Dezvoltarea capacităților și abilităților de relaționare adecvată și comunicare eficientă, în


contextul diversității culturale ;

4. Cristalizarea conștiinței interculturale ,prin dezvoltarea echilibrată a cogniției sociale și a


dimensiunii afectiv-motivaționale ,care susține transferurile în practici ale școlii interculturale
și în viața cotidiană ;

5. Dezvoltarea concepției despre viața în societatea multiculturală ,fundamentată pe


pricipiile,valorile interculturalismului și pe convingerile personale privind drepturile
fundamentale ale omului și solidaritatea socială .
3.COMPETENȚE SPECIFICE

1. Competenţa de respectare a practicilor democratice şi ale drepturilor omului;

2. Competenţa de înţelegere, apreciere a valorilor culturii proprii şi a valorilor culturilor


etniilor conlocuitoare;

3. Competenţa de cooperare şi valorizare pozitivă a diferenţelor, de orientare în valorile


culturii proprii şi a etniilor conlocuitoare, întru creşterea gradului de toleranţă şi
acceptabilitate;

4. Competenţa de soluţionare a conflictelor interetnice în baza dialogului intercultural;

5. Competenţa de promovare în viaţa cotidiană a interesului şi respectului faţă de valorile


propriei culturi şi a valorilor etniilor conlocuitoare.

4.VALORI ȘI ATITUDINI

Educaţia interculturală are drept bază axiologică şi promovează următoarele valori


şi atitudini:

 Respect faţă de demnitatea umană şi Drepturile Omului;

 Deschidere faţă de diferenţele culturale;

 Empatie culturală;

 Spirit civic;

 Toleranţă şi înţelegere, acceptarea diferenţelor de opinii, valori, credinţe etc.;

 Atitudine pozitivă faţă de persoanele ce aparţin unor culturi diferite;

 Valorificarea constructivă a diferenţelor culturale;

 Disponibilitate pentru colaborare şi cooperare în cadrul dialogului intercultural;

 Rezolvarea paşnică a conflictelor.

 Respect faţă de valorile propriei culturi şi a valorilor etniilor conlocuitoare.


5.CONȚINUTURI

Competenţe specifice Conţinuturi


1.1. Utilizarea corectă a termenilor specifici Diversitatea socială şi cultura diversităţii
educaţiei interculturale • Diversitate şi multiperspectivitate ;
2.1. Compararea aspectelor legate de • Cultură, contracultură, subcultură ;ƒ
relaţionare şi de comunicare specifice • Procese culturale: enculturaţia, aculturaţia,
societăţii multiculturale şi societăţii deculturaţia ;
interculturale • Societatea multiculturală şi societatea
2.2. Explicarea diferenţelor dintre cultură, interculturală.
contracultură şi subcultură
2.3. Explicarea specificului procesului de
construcţie a identităţii în context
multicultural
3.1. Exemplificarea, prin lucru în echipă, a
fenomenelor de enculturaţie, aculturaţie,
deculturaţie
4.1. Manifestarea unei atitudini pozitive faţă
de identitatea culturală a persoanelor care
aparţin unor culturi diferite
5.1. Participarea la luarea deciziilor în şcoală,
familie şi în grupul de prieteni, prin luarea în
considerare a unor perspective diferite.
2.4. Analizarea unor modalităţi de raportare, Educaţia pentru interculturalitate: Să
individuală şi instituţională, la diversitate învăţăm să trăim împreună
3.2. Cooperarea cu ceilalţi pentru analizarea • Diversitate şi democraţie;
unor modalităţi de combatere a atitudinilor • Intoleranţă versus toleranţă :
intolerante din şcoală, familie şi din grupul de - Discriminarea la nivel
prieteni personal/instituţional (discriminarea pozitivă
4.2. Proiectarea unui comportament care şi negativă, intoleranţa, xenofobia, rasismul,
încurajează interculturalitatea şi participarea antisemitismul, segregaţia/ apartheidul);
socială - Managementul conflictelor;
5.2. Aplicarea unor strategii pentru abordarea - Interculturalitate, participare şi coeziune
nonviolentă a conflictelor. socială.
1.2. Identificarea etapelor unui proiect Proiectul educaţional intercultural ƒ
educaţional intercultural •Componentele şi etapele unui proiect
3.3. Elaborarea, în echipă, a unui proiect educaţional intercultural (proiectare,
intercultural pentru rezolvarea unor probleme implementare, monitorizare şi evaluare,
cu caracter intercultural elemente de follow up) ;
4.3. Dezvoltarea unor deprinderi legate de •Elaborarea şi derularea/simularea derulării
viaţa într-o societate interculturală, prin unui proiect intercultural
derularea/simularea derulării unui proiect - Elaborarea fişei de proiect ;
intercultural - Derularea proiectului propus/simularea
5.3. Participarea, prin derularea/simularea derulării proiectului propus ;
derulării unui proiect intercultural, la - Evaluarea proiectului propus.
rezolvarea problemelor comunităţii şi la
promovarea dialogului intercultural.
6.STRATEGII DE INSTRUIRE

Categoriile de strategii de instruire utilizate sunt:

a) după tipul situaţiilor de instruire: cognitive, afectiv-motivaţionale;

b) după tipul de învăţare interculturală indus: de facilitare a învăţării prin reproducerea unor
modele culturale, de învăţare prin câştigarea unor experienţe de relaţionare şi dialog
intercultural, de învăţare prin analiza şi rezolvarea unor situaţii socio-culturale problematice,
de învăţare prin cercetare;

c) după modalitarea de organizare a activităţilor: activităţi predominante de muncă în grupuri


multiculturale şi cu elevi grupaţi după interese cognitive şi experienţe de învăţare
interculturale ;lucru în echipă; lecţii în echipe interdisciplinare; alternarea activităţilor şcolare
cu cele extraşcolare).

Se utilizează metode active ,precum : simularea, învăţarea prin descoperire,


învăţarea problematizată, învăţarea prin cooperare, studiul de caz, jocul de roluri bazat pe
empatie, analiza de text, metode de gândire critică, realizarea de portofolii ,care contribuie
la:

- crearea acelui cadru educaţional care încurajează interacţiunea socială pozitivă;

- înţelegerea modului în care conceptele specifice Educaţiei interculturale se pot aplica în


viaţa de fiecare zi;

- exersarea lucrului în echipă, a îndeplinirii unor roluri specifice în grupuri de lucru, a


cooperării cu persoane diferite în realizarea unei sarcini de lucru;

- înlăturarea stereotipurilor, a automatismelor de gândire, precum şi cultivarea spiritului


tolerant;

- facilitarea înţelegerii unor probleme controversate de actualitate (reflectate în mass-media)


atât de la nivel local şi naţional, cât şi de la nivel internaţional;

- experimentarea interacţiunilor interculturale prin implicarea în relaţii, directe sau mediate,


cu persoane care au apartenenţe culturale diferite;

- evitarea discursurilor moralizatoare;

- realizarea unor conexiuni cu achiziţii dobândite de către elevi prin studiul altor discipline de
învăţământ (literatură, istorie, geografie, limbi străine etc.);

Strategiile de lucru propuse trebuie să ţină seama de experienţa elevilor la această


vârstă şi să permită valorizarea pozitivă a acestei experienţe.
7.STRATEGII DE EVALUARE

În evaluarea rezultatelor elevilor se folosesc cele trei strategii clasice ale evaluării
şcolare (evaluarea iniţială, evaluarea formativă şi evaluarea sumativă), optimizate din două
perspective ale evaluării moderne: evaluarea centrată pe competenţe şi paradigma evaluării
formatoare.

Evaluarea inițială motivează,stimulează și ai ales indica programul ce trebuie urmat în


etapa ulterioară de instruire a elevului, evaluarea continuă predomină, iar evaluarea sumativă
este realizată prin produse ale proiectelor şi portofoliilor realizate în grup.

Obiectivul evaluării este raportat la rezultate cu un grad crescând de generalitate şi


complexitate:

- cunoştinţe specifice interculturalității şi capacităţi de operare, aplicare şi transfer a acestora;

- performanţe ale elevilor, obţinute prin rezolvarea sarcinilor de lucru specifice temelor
programului;

- produse ale proiectelor şi portofoliilor de grup;

- abilităţi de relaţionare şi de comunicare interculturală;

- valori, atitudini şi comportamente specifice conştiinţei şi conduitei interculturale;

- nivelul dezvoltării competenţelor interculturale, prin raportare la competenţele specifice şi


generale vizate prin parcurgerea programului educaţional.

Metode şi instrumente de evaluare :

- chestionare de evaluare a opiniilor şi intereselor elevilor;

- lucrări aplicative;

- eseuri, compuneri;

- proiecte de grup;

- studiul de caz;

- jurnalul reflexiv;

- portofolii de grup;

- observarea comportamentului elevilor;

- interviuri individuale, focus


-grupuri;

- dezbateri pe teme problematizate;

- utilizarea autoevaluării şi a interevaluării.

BIBLIOGRAFIE

1.Bunăiașu ,C., Direcții de dezvoltare a curriculemului intercultural în România, din


perspectiva dimensiunii europene a educației . Editura : Muzeul Literaturii Române

2.Anderson, W., Curs practic de încredere, Şapte paşi spre împlinirea personală, Bucureşti,
Editura Curtea Veche, 1999.

2. Achiri, I., Bolboceanu A., Evaluarea standardelor educaţionale, Print-Caro, Chişinău, 2009

3. Afanas A., Perspectiva interculturală asupra educaţiei. În Perspectiva axiologică asupra


educaţiei în schimbare. Chişinău Print Caso, 2011 Bărlogeanu L., ghid de politici
interculturale. Bucureşti, Humanitas, 2005

4. Bernat Simona – Elena. Educaţie multiculturală. Ghid metodologic. Cluj – Napoca, 2006.

5. Cartaleanu T., Cebotar p., Cosovan O., ş.a. Să ne cunoaştem mai bine. Centrul Educaţional
Pro Didactica, Chişinău, 2005

6. Cerghit, I., Neacşu, I., Prelegeri pedagogice, Editura Polirom, Iaşi, 2001.

7. Charles T., Jeanie L. Steele, Kurtis S. Aplicarea tehnicilor de dezvoltare a gândirii critice,
Chişinău 2003.

8. Chevalier J., Educaţie interculturală: concepte cheie şi elemente de metodologie, în


Institutul Intercultural Timişoara, Educaţie interculturală în comunităţi multietnice. Timişoara,
2002.

9. Chiş, V., Pedagogia contemporană, pedagogia pentru competenţe, Cluj, 2005.

10. Ciobanu L., Paşi către şcoala interculturală. Bucureşti, Corint, 2000

11. Ciobanu O., Cozarescu M (coord.) Manual de educaţie interculturală. Bucureşti ASE
2010.

12. Clarke P., Comunităţi de învăţare. Şcoli şi sisteme. Arc, Chişinău, 2002.

13. Cojocaru V.Gh., Reforma învăţămîntului, Ştiinţa, Chişinău, 2002.

14. Cojocaru, V. Gh., Schimbarea în educaţie şi schimbarea managerială, Chişinău, 2004.


15. Coşma T., (coord) O nouă provocare pentru educaţie: interculturalitatea. Iaşi, Polirom,
2007.

16. Cucoş C., Educaţia. Dimensiuni culturale şi interculturale. Iaşi, Polirom, 2000

17. Cucoş C., Pedagogie, Polirom, Iaşi, 1999, 2002, 2006.

18. Cucoş, C., Pedagogie generală, Editura Polirom, Iaşi, 2000.

19. Cucoş C., Pluralismul valoric şi exigenţele educaţiei interculturale. În Didactica Pro,
Revista de istorie şi practica educaţională, nr. 4-5 (20- 21) octombrie 2003.

20. Dickinson, A., P. Gordon, P. Lee, (eds.), Raising standards in history education, London,
2001.

21. Educaţie intelectuală în Republica Moldova. Arc, Chişinău, 2004.

22. Educaţie şi învăţământul 2015. Corint, Bucureşti 2000.

23. Guţu V., Achiri I., Evaluarea curriculumului şcolar, Ghid metodologic, Chişinău, 2009..

24. Guţu Vl. (coord.) Psihopedagogie centrată pe copil. Chişinău CEP USM, 2008. 25. Keen
E., Târcă A., Educaţie pentru cetăţenie. Radical, Bucureşti 1999.

S-ar putea să vă placă și