Sunteți pe pagina 1din 132

1

Cuprins

Cuvânt înainte al unor prieteni 7

Cum am ajuns cel mai ardelean dintre bănăŃeni 8

Prima epistolă către Banatul Montan 11

A doua epistolă către ReşiŃa, o istorie enumerată 23

A treia epistolă către reşiŃeni, o istorie trăită 29

A patra epistolă către reşiŃeni, de la CSR la TMK-Resita 45

Contextul naŃional oficial al perioadei în care se pregătea şi se realizase prima


privatizare a siderurgiei reşiŃene 71

Problematica internaŃională şi naŃională a perioadei în care se pregătea şi se realiza


privatizarea siderurgiei româneşti 77

Amintiri despre viitor (În loc de concluzii...) 127

Abrevieri

2
Din zei de-am fi scoborâtori,
C-o moarte tot suntem datori!
Totuna e dac-ai murit
Flăcău ori moş îngârbovit;
Dar nu-i totuna leu să mori
Ori câine-nlănŃuit.

Ei sunt romani! Şi ce mai sunt?


Nu ei, ci de-ar veni Cel-sfânt,
Zamolxe, c-un întreg popor
De zei, i-am întreba: ce vor?
Şi nu le-am da nici lor pământ
Căci ei au cerul lor!

George Coşbuc

Ardealul, Banatul, Crişana ne cheamă

Nădejdea e numai la noi

Sărută-Ńi copile, părinŃii şi fraŃii,

Şi-apoi să mergem la război

TreceŃi, batalioane române, CarpaŃii

3
Cuvânt înainte al unor prieteni

Legat de cartea „Singur printre bănăŃeni”, aş vrea să-Ńi spun doar câteva lucruri simple. Mai
ales că principala ta documentare este chiar experienŃa trăită în Banatul de Munte. ExperienŃa ne
însoŃeşte în sensurile ascunse ale fiecărei misiuni pământene şi ne îndreptăŃeşte să credem că, de cele
mai multe ori, ignoranŃa şi prostia sunt instituŃionalizate în mod conştient. Ele sunt susŃinute în
Caraş-Severin fie de propaganda în dauna binelui public, fie de monopolul pus pe putere. Ele au un
efect devastator, stârnind o serie de situaŃii ameŃitoare şi producând „revoluŃii“ pe care bănăŃenii
desueŃi le confundă cu câte un eveniment exemplar, tânjind după altele cu efecte devastatoare pentru
cei din jur. Aşa stând lucrurile, dle Simplitate, nu spun că eşti perfect, eşti doar complex iar
complexitatea ta reiese cel mai mult din imperfecŃiunile tale!

Din învăŃăturile unui prieten adevărat

Autorul pare ostil bănăŃenilor, lucru care la început m-a deranjat. Dar, după ce am văzut că
nu critică doar de dragul criticii ci mai mult pentru a prezenta o realitate folosind metoda
comparaŃiei, am început să-l înŃeleg. M-a enervat faptul că, de multe ori, avea dreptate. Mă
enervează şi acum, când scriu aceste rânduri. Dar cine e de vină? El, care se consideră singur (deşi
nu cred), sau noi, cei care suntem analizaŃi şi criticaŃi? Da, Romulus este vinovat, fiindcă ne-o spune
şi nu ne remediază ceea ce nu îi convine. E o vinitură la urma urmei cel care ne oferă această carte.
Să nu uităm că faŃă de istoriile scrise despre ReşiŃa (aşa cum spune el „un spaŃiu binecuvântat de
care noi ne batem joc”), destul de stereotip legate de 1771 sau locomotive, el face un pas înainte - nu
mai repetă ceea ce s-a scris sau ceea ce ne convine să se scrie - ne spune ceva ce nu ni s-a spus, o
istoriei recentă trăită la ReşiŃa la cele mai înalte cote şi care poate servi drept rampă de lansare
pentru oraşul modern. Sigur, nu este uşor să fii Romulus Ioan (chiar el o susŃine în scrierea de faŃă,
are tăria să se critice chiar şi pe el însuşi). Ce să-i fac, nu sunt psihiatru, sunt doar un bănăŃean
care-l iubesc, urăsc, admir şi apreciez.

Din înŃelepciunea unui prieten bănăŃean

4
1. Cum am ajuns cel mai ardelean dintre bănăŃeni
Singur printre bănăŃeni e un mod de a spune, de multe ori am zis-o doar să mă aflu în treabă.
Dar oare bănăŃenii nu sunt singuri cu mine? Tema este aleasă de mine pentru a avea un motiv de
plecare pentru o scriere. Şi apoi, ce e rău când analizezi, zice-se detaşat, o tipologie umană
interesantă? Desigur, traiul într-o diversitate lingvistică şi culturală şi-a pus amprenta asupra
mentalităŃii bănăŃeanului, dar, să nu uităm, acum vorbeşte un ardelean. BănăŃeanul nu este nici mai
bun, nici mai rău decât ceilalŃi, e la fel..

Nu este foarte uşor să fii Ioan Romulus Vasile, născut în ultima zi din an, la ora 20.30 - om
dificil, complicat, sucit. Măcinat de propriul subconştient, veşnic în căutarea CEVA-ului, ocupat şi în
acelaşi timp foarte liber, optimist, violent şi tandru în acelaşi timp. Măcinat de propriile pofte şi ambiŃii.
Iubitor de Ńară, emoŃionat în faŃa marilor înfăptuiri ale omenirii. Vibrând până la tremuratul bărbii în
faŃa emoŃiei creştine. Simplist în judecată şi complicat în analiza faptelor, acuzându-se întotdeauna
primul pentru insuccesele şi nerealizările colegilor şi apropiaŃilor. Tânjitor după dragoste, copilărie,
amintiri, prietenie, albastru infinit. Cinstit cu apropiaŃii şi în acelaşi timp necinstit cu sine însuşi.
EmoŃionat în faŃa mizeriei umane, a neputinŃei femeilor, bătrânilor şi a copiilor. Dezamăgit în faŃa
limitelor asimptotice şi de netrecut ale posibilităŃii omeneşti.
Copleşit de micronismul existenŃei umane proprii în faŃa infinităŃii existenŃei acestui univers.
Universul nu ca unitate poetică, ci ca unitate existenŃială, fiindcă noi acum existăm în primul univers pe
care îl definim noi. CredinŃa şi evoluŃia în credinŃă, în concepŃia mea, trebuie să ne ducă spre un alt
univers. Cel de-al doilea univers, care cu siguranŃă că pentru mine, netrebnicul mirean, va fi purgatoriul.
Plecând de la faptul că întotdeauna m-am considerat cel dintâi păcătos, am căutat să-mi ordonez
viaŃa de aşa natură încât să nu poftesc1 la mai mult decât îmi este dat2. Nu este un mod de gândire care
să-mi limiteze viaŃa, ci este o formă de a controla situaŃia în lupta cu ridicolul. Şi apoi, ce pot face cu
prea mult, nu sunt avar şi nici zgârcit. Am considerat întotdeauna că dacă am trebuie să mai şi dau. Mi-a
plăcut să fiu altfel (anonimatul m-a dezgustat), cu siguranŃă că am fost pizmuit, criticat, înjurat pentru că
am vrut să fiu altfel (nici nu se putea altminteri), dar întotdeauna am considerat că sunt principalul
vinovat fiindcă eram aşa. Grea povară! Dar important este să rămână ceva după noi!
Odată cu vârsta, preŃuim tot mai mult sănătatea şi prietenia. La vârsta la care scriu aceste rânduri
am ajuns la concluzia că am mai mulŃi cunoscuŃi dincolo decât în acest univers. Sigur, concluzia nu e
greu de tras, dar e al dracului de greu de acceptat. Putem face oare ceva, putem să ne facem să uităm,
meteahnă pe care o voi critica mai jos? Dar de ce să uităm, la ce ne foloseşte? Şi apoi, la ce ar servi
această joacă cu realitatea implacabilă?
Cum poate deveni un ardelean bănăŃean e dificil de spus. Hazard curat!
Totul a început în primăvara anului 2004, când eram director tehnic si de producŃie la firma
ISPAT Siderurgica Hunedoara3 şi am fost contactat de un personaj foarte cunoscut în lumea siderurgiei
româneşti, nea Gică Rădulescu4, care m-a rugat să-i recomand unul sau doi ingineri pentru a deveni şefi
de secŃie la oŃelăria din ReşiŃa.

1
Pofta poate transforma omul în urâcios, avar, zgârcit, violator, criminal, lipsit de simŃul ridicolului...
2
ViaŃa este totuşi un spaŃiu limitat, câte poŃi aduna să te bucuri de toate? PoŃi oare mânca cu patru mâini?
3
Eram după privatizarea cu grupul LNM al lui Mittal. Astăzi se numeşte AcelorMittal Hunedoara.
4
Rădulescu Gheorghe fusese inginerul şef care pornise oŃelăria (OSM2) cu cuptoarele mari în anii ‘60, iar în anii ‘70 fusese cel mai bun director
tehnic pe care l-a avut siderurgia hunedoreană. Ulterior este mutat la Tulcea şi apoi la Slatina. Era un om de ispravă, hotărât, care iubea
disciplina, curăŃenia şi ordinea. Era o legendă! În perioada 2001-2004, cât am fost director de producŃie la Hunedoara, oŃelăriile, transportul,
laminoarele şi dispecerarea combinatului încă se făceau după regulile stabilite de nea Gică.
5
Îmi făcusem planul când, într-o după amiază, mă trezesc în birou cu nea Gică. Era clar că dorea
ceva, firma lui avea o anumită relaŃie comercială, feroaliaje, m-a studiat ca un vulpoi bătrân şi mi-a
zis :

„- Ştii cine sunt eu?

- Da5! Am fost vecini în OM6 iar cu copiii dumneavoastră am fost coleg.

- Uite ce treabă am cu tine, vreau să te duc director general la ReşiŃa. Nu dai şi tu o cafea? Pe
vremuri, secretarele de la Tehnic făceau o cafea bună!”

După 15 minute a plecat şi mi-a zis

„- Te mai sun, copile, când te văd pe tine parcă îmi amintesc de mine acum 25 de ani.”

După două săptămâni (în aprilie) mă sună, reproşându-mi că întârziasem cu plata a nişte
silicomangan, apoi, la final, îmi spune:

„- Ştii ce fain e în Banat? Vezi că o să te sune Popescu, îl ştii.”

În luna mai vine în birou directorul Popescu, cu care am avut discuŃii colaterale subiectului, dar
care în final mi-a spus:

„- Ai o lună să te hotărăşti. Pentru orice, sună-mă.”

Era o hotărâre grea dar şi o provocare, în luna mai 2004 îmi terminasem casa de vacanŃă din
Zlaşti7 iar indienii tocmai mă numiseră director executiv, lucru care mi-a fost comunicat de Borş
Ionel8 în prezenŃa lui Regii Paul Aikaravelil9 şi Narendra Chaudry10, în sala de consiliu a uzinei din
Hunedoara. Eram chemat la GalaŃi la mitingurile de analiză ale subsidiarelor româneşti. Aveam de
luat o hotărâre grea, soŃia nu prea era convinsă, deşi întotdeauna în momentele grele a fost alături de
mine. Copiii, Anamaria (trecea în clasa a XI-a) şi Victor (trecea în clasa a VIII –a), nu agreau deloc
schimbarea - se spulbera cercul de prieteni, amintirile. Mama era dezamăgită total: „De ce acum?”,
tata simŃeam că nu-i convine dar… câte nu înghiŃim noi, taŃii. Într-un final mama mi-a zis, după ce
luasem hotărârea de a pleca la ReşiŃa

„- Du-te, poate e mai bine. Numai să ai grijă mare de tine!”11

Şi uite aşa, în data de 28 iunie îmi depun demisia în faŃa preşedintelui Regii Paul. Conform
uzanŃelor, am stat în uzină făcându-mi treaba de director până în 28 iulie 2004, ca şi cum nu s-ar fi
întâmplat nimic.
În 29 iulie 2004 eram la ReşiŃa, unde, în sala de şedinŃă, directorul general de la Artrom Slatina,
Adrian Popescu12, mă numea în funcŃia de director general adjunct.
Din prima zi am constatat că am o problemă, una mare de tot - mentalitatea de la ReşiŃa nu avea
acelaşi model cu a mea, era ceva care te deranja şi care mă deranjează şi acum.
Ajunsesem într-o altă lume, iar pentru a rezolva problemele trebuia să aleg firele, unul câte unul.

5
Cine nu-l ştia pe nea Gică!
6
OM - denumirea scurtă a cartierului Oraşul Muncitoresc.
7
Suburbie a municipiului Hunedoara.
8
Directorul de Resurse Umane al Ispat Sidex, de atunci şi până în prezent una dintre personalităŃile marcante ale grupului AcelorMittal pe
probleme de resurse umane şi o personalitate influentă a mediilor de afaceri din România.
9
Un indian de religie catolică, preşedinte şi directorul general peste modulul Roman şi Hunedoara.
10
Preşedintele şi director general de la GalaŃi, omul de şoc al grupului LNM, care resuscitase mai multe uzine. Acum se află la Krivoi-Rog.
11
Mama avea sa moara in 12 iulie 2006, murind stiu sigur neinpacata ca am plecat de acasa
12
Artizanul privatizării CSR-ului cu grupul TMK
6
2. Prima epistolă către Banatul Montan

2.1. Clarificări

Românii, popor vorbitor al unei limbi latine, descendenŃi ai coloniilor romane, nu au moştenit
sau poate nu şi-au dezvoltat capacitatea de a stabili priorităŃile, ambiŃia, abnegaŃia şi tenacitatea gintei
latine.

Caracteristicile gintei latine, şi anume

 cuceritori (istoria glorioasă a Romei, conquistadori, descoperitori de noi lumi, Napoleon);


 generatoare de frumos (în muzica, artă, pictură, modă, arhitectură, sport);
 creatori de revoluŃii (nu numai sociale şi politice, dar şi de avangardă culturală);
 catolici (în timp ce noi repudiem Roma);

nu se manifestă decât accidental în naŃia noastră. Mă întreb de ce ?

Acest alatinism din caracterul românului ne-a blocat veşnic în poziŃia de start. Alte popoare cu
o istorie relativ13 mai modestă decât cea din întinderea arcului carpatin se află pe turnanta evoluŃiei.
Incapacitatea de a avea programe unitare care să descrie dezvoltarea acestui popor pe o perioadă de
minim 50 de ani este o fatalitate. Românii sunt victimele propriei mentalităŃi. De fapt, ne manifestăm
pseudolatin într-o Europă suspicioasă cu noi. ToŃi ne confundă ba cu ruşii (fiindcă folosim foarte des
cuvântul DA), ba cu bulgarii, ucrainenii, Ńiganii (fiindcă pe noi ne cheamă români iar pe Ńigani, romi –
puŃini, într-o Europă destul de superficială mai sesizează, diferenŃa). Francezii zic simplu - gitan,
spaniolii - gitano, nemŃii - zigeuner, englezii - gipsy!

Românii sunt descurcăreŃi în orice condiŃii şi întotdeauna fac performanŃă atunci când sunt
scoşi din sucul propriu, adică atunci când sunt plecaŃi din Ńară. A apărut ceva în educaŃia individului şi
în formarea caracterului românului după cea de-a doua jumătate a secolului XX. Cu toŃii ne amintim
de a fi băiat deştept, a fi şmecher, sau vezi, ăla se descurcă! De fapt, în spate se ascundea, mascată
sau cosmetizată, hoŃia, şmecheria, care a creat undeva o breşă cu urmări incomensurabile în tipologia
românului matur de după 1980 şi până în prezent, atunci când sintagmele educaŃiei enunŃate începeau
să-şi facă efectul. Să nu uităm că alături de ridicarea hoŃiei la rang de isteŃime („Vezi, se descurcă, e
isteŃ!”), s-a aplicat consecutiv sintagma „Lasă, destul am muncit eu, măcar el să o ducă mai uşor”
(aşa vorbea un părinte din perioada comunistă în familie, în auzul copilului). Astfel s-a creat, cu foarte
puŃin efort, un om care dorea să câştige uşor, şi, dacă se poate, fără muncă, prin şmecherie. Se crease
o mentalitate împotriva sintagmelor de genul „Meseria este brăŃară de aur”, „Să trăim din muncă
cinstită”, etc. Devenise o ruşine să obŃii note mari învăŃând, era la modă să copiezi sau să cumperi o
notă, era ruşinos să fii angajat şi să câştigi cinstit atâta timp cât puteai să-Ńi rezolvi un concediu
medical, o pensie de boală, o repartizare la un loc călduŃ sau dădeai „dreptul” acolo unde trebuie ca să
se rezolve problema. Cu siguranŃă, proprietatea privată va tăia multe dintre aceste apucături. Analiştii
vieŃii sociale poate vor analiza efectele nefaste ale acestei educaŃii perdante - faptul că s-a indus
tânărului în formare ideea că e bine să se evite munca. Ce lipseşte românului la el acasă? Poate mintea
de pe urmă, aşa cum spune proverbul românesc...
13
Pentru fiecare popor este prioritară şi importantă propria istorie.
7
Din dorinŃa de primordialitate ne căutăm originea creştinismului în Sfântul Andrei. Nu am date
să neg acest lucru (m-aş bucura), dar cu siguranŃă creştinismul este adus pe teritoriul Daciei de soldaŃii
romani. Iar faptele şi minunile dumnezeieşti se transmiteau destul de uşor de către armatele romane,
aflate într-o veşnică mişcare. Patimile răstignirii (39. Iar sutaşul care stătea în faŃa Lui, văzând că
astfel Şi-a dat duhul, a zis: Cu adevărat omul acesta era Fiul lui Dumnezeu!14 34. Ci unul din ostaşi
cu suliŃa a împuns coasta Lui şi îndată a ieşit sânge şi apă. 35. Şi cel ce a văzut a mărturisit şi
mărturia lui e adevărată; şi acela ştie că spune adevărul, ca şi voi să credeŃi.15), paza mormântului
(65. Pilat le-a zis: AveŃi straja; mergeŃi şi întăriŃi cum ştiŃi. 66. Iar ei, ducându-se, au întărit
mormântul cu straja, pecetluind piatra.16) şi minunea învierii (1. După ce a trecut sâmbăta, când se
lumina de ziua întâi a săptămânii (Duminica), au venit Maria Magdalena şi cealaltă Marie, ca să
vadă mormântul. 2. Şi iată s-a făcut cutremur mare, că îngerul Domnului, coborând din cer şi
venind, a prăvălit piatra şi şedea deasupra ei. 3. Şi înfăŃişarea lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea
lui albă ca zăpada. 4. Şi de frica lui s-au cutremurat cei ce păzeau şi s-au făcut ca morŃi. 5. Iar
îngerul, răspunzând, a zis femeilor: Nu vă temeŃi, că ştiu că pe Iisus cel răstignit Îl căutaŃi. 6. Nu este
aici; căci S-a sculat precum a zis; veniŃi de vedeŃi locul unde a zăcut17), soldatul roman nu puteau să
nu le transmită, mai ales că el este unul dintre personajele de decor ale celor patru evanghelii.

Analizând existenŃa umană, am constatat un lucru simplu, dar ignorat de mulŃi: cel mai mare
păcat în această viaŃă este să nu crezi în ceva. Unii cred în ideile lor, alŃii în părinŃi, în familie, unii în
bani şi în mirajul lor, alŃii în Dumnezeu. Dacă această credinŃă este în Dumnezeu (Alah, Yahve),
restul se subînŃelege, iar drumul vieŃii are un sens concret - mântuirea18. Desigur, credinŃa sau
apropierea de Dumnezeu are ca temelie mai multe componente neglijate şi care ne îndepărtează de
calea adevărată19. Elementele pentru apropierea de Dumnezeu trebuie utilizate din fragedă pruncie, ele
fiind:

• EducaŃia în familie, cu următoarele componente:

Componenta celor 7 ani de acasă (educaŃia minimală, fundamentarea conceptelor din tezele
lui Moise, aducerea lor la contemporaneitate), este de fapt bagajul pe care-l vom purta toata viaŃa;

Exemplul personal al părinŃilor (discuŃii deschise în familie, rugăciunea de dimineaŃă şi de


seară, citirea Bibliei).

ÎnvăŃătura minimală despre credinŃă la nivelul casei (regula că familia merge duminica la
liturghie, existenŃa unei icoane, a unui crucifix, metoda unei rugăciuni comune la un eveniment, o
biblie).

• Biserica - este instituŃia care catalizează drumul spre Dumnezeu prin:

InstituŃia bisericii prin zidire (atât ca şi construcŃie cât şi ca Sfânta Liturghie);

Slujitorii ei (exemple de dăruire, viaŃă spirituală, iubire pentru aproape, iubire faŃă de Iisus).

• AcŃiunile şi activităŃile extraliturgice, care Ńin de viaŃă laicilor.

14
Marcu, 15,39
15
Ioan 19, 34-35
16
Matei 27,65-66
17
Matei 28,1-6
18
Nu trebuie privită mântuirea numai ca fiind asceza sfinŃilor în lipsuri şi în suferinŃă. Nu toŃi putem parcurge viaŃa ca Sfântul Francisc de Assisi.
Există după mine şi o mântuire a omului care respectă toate principiile biblice, sacramentele, comunică cu Iisus (rugându-se, cerând sfaturi,
ajutor, parcurge programul liturgic).Toate acestea trebuie făcute, dar nu mecanic ci implicându-ne conştient, cu discernământ.
19
Cale adevărată - nu văd pe tot pământeanul să ajungă pe scara sfinŃeniei, e prea mult, dar o cale a corectitudinii, a căinŃei în faŃa faptelor rele, a
celor zece porunci, este posibilă.
8
Studiul personal - este evident că Dumnezeu şi-a dorit ca ai săi copii să fie făcuŃi după chipul
şi asemănarea Sa, şi de aceea îşi doreşte ca noi să cercetăm, să studiem, să evoluăm spre bine. Studiul
personal implică educaŃie, răbdare, înclinaŃie şi, de ce nu, calea către credinŃă. Este felinarul care
deschide mintea către tainele şi misterele divine.

Conştientizarea importanŃei comunicării cu Dumnezeu este legătura (contactul invizibil) care


ne face ca în sinea noastră să avem curajul să spunem: Doamne, ajută-mă!

DorinŃa de comunicare cu Dumnezeu este o însuşire care se cultivă, ea decurge din


conştientizarea importanŃei de comunicare.

EvoluŃia în euharistie. Dacă educaŃia de familie, biserica, studiul personal, conŃin elemente de
constrângere, ultimele elemente Ńin de ce simŃim noi şi nu le putem dobândi decât prin efortul şi
dorinŃa noastră. Vom putea ajunge oare la tăria tâlharului din momentul răstignirii lui Iisus (39. Iar
unul dintre făcătorii de rele răstigniŃi Îl hulea, zicând: Nu eşti Tu Hristosul? Mântuieşte-Te pe Tine
ÎnsuŃi şi pe noi. 40. Şi celălalt, răspunzând, îl certa, zicând: Nu te temi tu de Dumnezeu, că eşti în
aceeaşi osândă? 41. Şi noi pe drept, căci noi primim cele cuvenite după faptele noastre; Acesta însă
n-a făcut nici un rău. 42. Şi zicea lui Iisus: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni în împărăŃia
Ta. 43. Şi Iisus i-a zis: Adevărat grăiesc Ńie, astăzi vei fi cu Mine în Rai20)?

Prostia, laşitatea, incompetenŃa, necredinŃa, reprezintă lucrurile de care trebuie să ne ferim


în viaŃă.

Prostia nu se poate vindeca decât prin învăŃare, exerciŃiu, muncă şi studiu. Prostul nu este
dispus să facă efort, el consideră că le ştie pe toate şi, în fudulia ambiŃiei sale, el nu poate coborî la
munca de jos. Rămân adeptul vorbei care spune că din beŃie21 te mai trezeşti, însă din prostie
niciodată. Prostia şi durerea nu se însoŃesc una pe alta, este o mare problemă fiindcă prostia nu doare,
este destul de dificil de investigat şi apoi mai e şi molipsitoare. În anii pe care-i trăim, mai multă lume
s-a prostit decât s-a deşteptat, un lucru paradoxal pentru secolul XXI. Au noroc proştii, sau avem noi
noroc că nu doare, poate că am şti cum să ne ferim de ei. Prostia se trage din:

• lipsa celor 7 ani de acasă, a educaŃiei, a simŃului ridicolului (existenŃa unui flotor care
pluteşte între ridicol şi prostie);
• următoarele caracteristici ale omului: Naştere, Lăcomie, Mârlănie, Fudulie, Îmbuibare,
Comoditate;
• În folclorul popular avem câteva vorbe mari cu referire la prostie:
• Din beŃie te mai trezeşti, din prostie niciodată.
• Nu te lupta cu prostul, că are mintea odihnită.
• Prostul nu e prost destul dacă nu e şi fudul.
• Decât cu prostul la câştig, mai bine cu deşteptul în pierdere.

Laşitatea este o manifestare fără replică şi care nici măcar nu merită analizată, trebuie să-Ńi
aminteşti şi să te fereşti de ea. Este generată de lipsa de educaŃie, credinŃă şi demnitate. Laşitatea are
mai multe manifestări: în planul patriotismului, a relaŃiei dintre oameni – prietenia, precum şi în
relaŃia dintre tine şi sufletul tău. Laşitatea este simptomul care ne dă semnalul lipsei de verticalitate,
moralitate, patriotism, credinŃă, iubire pentru om şi natură.

IncompetenŃa este o formă de „ştie tot”, care, pusă în faŃa faptului împlinit, demonstrează că
de fapt nu are habar. IncompetenŃa este o formă fără conŃinut, inconsistentă. E valabilă paradigma care
spune că : cel ce nu ştie nimic îi învaŃă pe ceilalŃi.

20
Luca 23, 39-43
21
Cu toate că alcoolul dăunează grav sănătăŃii
9
Cinstea, verticalitatea, profesionalismul şi credinŃa sunt lucruri de care nu trebuie să ne
ferim.

Cinstea este fundamentală pentru ca relaŃia dintre oameni, dintre om şi instituŃii, dintre om şi
sufletul său, dintre om şi Dumnezeu sau orice altă combinaŃie în centrul căreia se află omul, să fie
consistentă. Cinstea creează confort, siguranŃă, relaxare, curăŃenie, pentru toŃi participanŃii la relaŃiile
menŃionate mai sus.

Verticalitatea22 - ca să fii vertical trebuie în primul să ai şira spinării, formată nu numai din
ansamblul anatomic cât şi din demnitate, cultură, educaŃie, patriotism, credinŃă în Dumnezeu,
moralitate.

Profesionalismul este legat de cunoaştere, de muncă şi de competenŃă,

CredinŃa, am definit-o sumar mai sus.

2.2. ExplicaŃii care pot clarifica

Analiză

În aceste rânduri, personajul principal este bănăŃeanul, cu bune şi cu rele, aşa cum este tot
românul imparŃial. Când spun bănăŃean pot la fel de bine spune ardelean, moldovean, oltean,
bucovinean, bihorean, dobrogean, basarabean, moroşan; nici unul nu este mai bun ca celălalt, dar
poate deveni învăŃând de la ceilalŃi. Deci, să învăŃăm din greşelile altora - este cel mai înŃelept lucru.
Numai aşa putem să ajungem cu eforturi minime acolo unde cu toŃii ne dorim în adâncul sufletelor
noastre. De fapt, unde trebuie sa ajungem? Noi, românii, suntem neglijaŃi pe nedrept în istoria
europeană tocmai fiindcă nu am ajuns cu toŃii la linia de sosire. Şi tocmai de aceea victoria
remarcabilă de la 1 decembrie 1919 trebuie să facă să tresalte inima tuturor românilor. Însă suntem
neglijaŃi şi pentru că neglijăm prea multe.

Nu putem spune că Dumnezeu a fost zgârcit cu românii, dar din tot ce ne dat (şi ne-a dat
suficient, noi nu le-am folosit cum trebuie), ceea ce ne lipseşte e patriotismul adevărat, disciplina,
respectul pentru sine, credinŃa în Dumnezeu, conexiunea în cadrul acestui patrulater amintit.

Banatul are două părŃi distincte23, una situată în zona de pustă, de câmpie –Banatul de Pustă şi
zona montană - Banatul Montan. Cele două diferă radical, putem spune chiar până la contradicŃie. Nu
numai prin peisaj, ci mai ales ca mentalitate a populaŃiei. Analiza aceasta am făcut-o numai pentru
zona montană a Banatului.

Aprecierea a ceea ce avem

Un lucru rar întâlnit la români... Niciodată nu apreciem ceea ce ne-a dat Dumnezeu. România
este o Ńară cu bogăŃii remarcabile, mă refer la ape, lacuri, păşuni, munŃi, câmpie sau pădure. Toate
aceste bogăŃii se regăsesc la altă scară şi concentraŃie în Banat. Putem să apreciem acest lucru?

Dar ce este mai straniu este că noi apreciem la noi acasă, în România, un alt fel de români.
Cum spune gluma lui Tănase legată de aprecierea românului de către români, „Trebuie cu tot dichisul
să te laude Parisul!” Constatăm cu durere această fatalitate, poate ca un răspuns la dispreŃul faŃă de
darul divin al bogăŃiei date. Vom rămâne mereu tributari solicitării „Dă-ne, Doamne!”

22
Am dezaprobat si dezaprob proverbul romanesc: Capul plecat sabia nu-l taie. Proverbul acesta a indus o tară negativă în caracterul nostru.
23
Banatul este distinct, indiferent că se află împărŃit pe teritoriile a trei Ńări .
10
BogăŃia

Focalizând atenŃia mea numai asupra părŃii montane a Banatului pot spune că nu cunosc ca în
alte locuri Dumnezeu să fi făcut o asemenea risipă de bogăŃie. BogăŃia acestui pământ este dată de apă
bună şi în exces; bazine hidrografice; păduri întinse şi bogate, cu lemn de construcŃii bogăt24; munte
cu piatră bună de construcŃii; dealuri roditoare; frumuseŃi naturale greu de prezentat de către mine, ele
trebuind a fi văzute cu ochiul, bătute cu pasul şi iubite cu sufletul; subsol bogat în cărbune şi
minereuri de fier şi cupru, la care adăugăm o tipologie morfologică cristalină fascinantă.

Bucuria

Suntem stresaŃi, amăgiŃi de oferte, una mai înşelătoare decât alta, fapt ce ne afectează
capacitatea de a ne bucura. Am întâlnit oameni din toate nivelele de cultură şi sociale care ştiau să se
bucure la aproape orice lucru. Aceştia sunt oamenii normali. Însă, am întâlnit şi oameni care aveau de
toate şi nu ştiau să se bucure de ele. Aceştia nu mai sunt normali.

Eram tânăr când nu aveam din punct de vedere material atâtea, dar mă bucuram de la simplul
fapt că pot oferi ceva (o floare, o carte, un cadou, un sentiment, un serviciu) şi la primirea sau
obŃinerea unui simplu lucru (posibilitatea de a admira o privelişte, o clipă de linişte, contemplarea
începutului sau a sfârşitului unui anotimp, o poezie, un roman, etc). Să ne amintim de bucuria
copilăriei şi a adolescenŃei, când primeam o felie de pâine unsă cu untură şi presărată cu foi de ceapă
verde, sau vizionarea la cinematograf a unui western, bucuria de a primi un leu şi de a cumpăra de la
boltă25 bomboane, venirea vacanŃei de vară, mersul de Crăciun la colindat, savurarea gerului la săniuş
cu degetele îngheŃate şi obrajii roşii, mersul cu o domnişoară la o seară dansantă26, plăcerea de a
săruta mâna unei domnişoare27, mersul la o bere şi un mic. Unde sunt toate aceste bucurii?

Am devenit nişte nemulŃumiŃi, nu ne mai putem bucura de nimic. Ce este acest cancer care ne
anulează bucuria? BucuraŃi-vă şi vă veseliŃi, iată îndemnul cristianic pe care trebuie să-l urmăm.

Cristalele şi estetica

Dacă mergi prin Banat şi nu treci pragul casei lui nea Costică Gruiescu, ai pierdut 10 ani din
viaŃă. E un colecŃionar-artist care are darul de a arăta publicului care-i vizitează casa valorile estetice
dăruite de Dumnezeu Banatului. Universul din Casa Binelui28, în pragul căreia te întâmpină nea
Costică şi tanti Mia, este dezarmant de simplu, sincer şi curat. Pasiunea şi patriotismul de bănăŃean
virgonŃ te face să renunŃi la orice idee preconcepută. După ce spune povestea fiecărui cristal, te invită
la un pahar de răchie şi la o cafea, dar nu înainte de a te fotografia pentru cartea muzeului. Milionar
sărac, el este bogat, pentru că acest tip de om trebuie să fie cultivat numai şi numai pentru simplitatea
şi sinceritatea sa. ColecŃionarul de frumos dăruit de Dumnezeu bănăŃenilor oferă tuturor, fără a cere
nimic în schimb, clipe de linişte în compania reconfortantă a spectacolului de forme şi culoare, o
călătorie de la Geneză şi până la vitrinele sale. Din gura lui am auzit elemente de patriotism sincer
cum rar se vede la noi, românii. Nea Costică poate fi considerat un erou în viaŃă pentru ideea
românismului, şi mai ales pentru armele utilizate: estetica minerală şi faptele bune. Nea Costică, tanti
Mia şi colecŃia lor inegalabilă de cristale pot reprezenta oricând o locaŃie pentru a vedea estetica
bunului simŃ. Da, nu greşesc, fiindcă la Ocna de Fier constaŃi cu uimire că şi cristalele au energie şi
suflet. Dumnezeu i-a dat darul de a ne arăta nouă, muritorilor, esteticul divin al crucii Sfântului

24
Bogăt - termen ardelenesc care defineşte faptul că pădurea este suficientă
25
Magazine în graiul ardelenesc, cuvânt împrumutat din limba maghiară.
26
Discotecile de abia apăreau în universal tânărului în anii ‘70
27
Este drept, astăzi a devenit un obicei demodat, acum când rapper-ii şi mişcarea feministă transformă femeia într-un băieŃoi capabil să se
drogheze, să fure, să se prostitueze (personaje de film şi nu numai), ca o normalitate egalizantă.
28
DefiniŃie pe care însuşi nea Costică o foloseşte în momentul când un străin îi trece pragul: „Bine aŃi venit în Casa Binelui.”
11
Andrei - macala Gruiescu. Simbolul patimilor lui Cristos şi ale Sfântului Andrei trebuia să ajungă
numai în mâna unui soldat în slujba binelui. Nea Gruiescu trebuie iubit, venerat. Constat ceea ce un
mare iubitor de natură29 spunea: „De ce nu are Ńara noastră mai mulŃi Gruiescu? Ce bogaŃi am fi...”

CredinŃa

Suntem un popor lipsit de demnitate. Demnitatea vine din credinŃă. Dumnezeu a creat
umanitatea, iar omul a creat mizeria umană. Ne amintim de Cristos numai atunci când nu mai avem
altă scăpare. În rest, tratăm cu superficialitatea specifică românilor tot ceea ce este sfânt (de Cristos ne
amintim doar în noaptea de Crăciun şi în cea a Învierii) – biserică, mamă, iubire, natură, tot. Burta să
fie plină!

O societate umană lipsită de consistenŃă nu poate avea viitor. ConsistenŃa unei societăŃi este
dată de suma rezultantă a consistenŃei sufletelor noastre, care este asigurată de credinŃă. Cred că
familia are un rol însemnat pentru a clarifica acest subiect. Fiindcă trebuie despărŃite apele: ce este a
Cezarului şi ce este a lui Dumnezeu. De fapt, alb-argintiul este culoarea lui Cristos, de care se bucură
numai cei credincioşi.

Darul şi harul

Cotidianul şi repeziciunea cu care curge timpul şi viaŃa şi deprecierea continuă a sensurilor


lucrurilor esenŃiale ne fac să confundăm darul şi harul. O confuzie inadmisibilă.

Darul este o însuşire, o calitate care se dobândeşte sau se moşteneşte de la părinŃi prin codul
genetic sau prin educaŃia de familie, de la natură prin studiu, antrenament şi exerciŃiu, sau de la
Dumnezeu.

Harul este întotdeauna dobândit pe cale divină. El este numai şi numai mâna lui Dumnezeu.
Este dobândit prin asceză, trebuie să fii ales. Har au sfinŃii. Cum oare a ajuns Ştefan cel Mare sfânt,
când el trebuia să rămână un apărător al creştinătăŃii şi cel mai mare voievod al Ńărilor româneşti?
Biserica va trebui să-l redea laicilor pe acest magnific personaj al istoriei noastre. Putem oare să-l
aşezăm pe Ştefan, aşa mare cum este el, alături de sfinŃii părinŃi sau alături de Sf. Gheorghe, Francisc
de Assisi, Sf. Augustin, Sf. Ioan? Cred că este prea mult şi nu trebuie banalizată instituŃia Sfântului
numai din orgolii naŃionale.

Vom putea avea oare har, noi cei ce nu putem recunoaşte nici în sinea noastră că suntem mai
ticăloşi decât tâlharul?

Distorsiuni

Pentru o vinitură transilvană, multe cuvinte şi înŃelesuri sunt distorsionate, personal am avut în
primii doi ani mari probleme de adaptare cu înŃelegerea unor vorbe şi fapte. Sigur, era numai şi numai
vina mea.

Punctualitatea este facultativă, totdeauna trebuie să ştii că ora trecută pe o invitaŃie e doar
orientativă.

Timpul le rezolvă pe toate, paradigmă adevărată, dar prost aplicată. Este cea mai lesne
metodă de a soluŃiona o problemă, metodă de altfel preferată de bănăŃean, adică dacă uităm pentru
moment de problemă înseamnă că pentru moment am şi soluŃionat-o.

29
Dr. Marcian Bleahu, 30 iunie 1989
12
Teorema vecinului Ion şi a caprei lui. Cunoşteam, până a veni în Banatul Montan, două
variante ale acestei legi. Aici am descoperit fără mari eforturi şi pe cea bănăŃeană. Deci, în acest
moment putem afirma cu tărie că avem următoarele versiuni:

• Înainte de ‘89, era în vigoare „Să moară capra lui Ion”.


• După ‘89, afirmaŃia s-a modificat radical în bine pentru capră (datorita intervenŃiei în
forŃă a societăŃilor pentru protecŃia animalelor) - „Să moară Ion ca să-i luăm capra”.
• Iar varianta bănăŃeană este „Să moară şi Ion, să moară şi capra”.

Legile bănăŃene:

Legea nr. 1 - Bărbatul are dreptul să aibe amantă, iar femeia are dreptul să aibe şi ea.

Legea nr. 2 - Să vină să ne facă cineva!

Legea nr. 3 - Să ni se dea aşa cum s-a dat şi la ăla !

Legea nr. 4 (a asigurării unui loc de muncă) - Şefu’ să ne dea un post bun cu muncă puŃină şi
bani mulŃi.

Legea nr. 5 (a prezumŃiei de nevinovăŃie) - Nu există vinovat, de regulă este o scăpare, o mică
neglijenŃă care nu se datorează celui vinovat.

Legea nr.6 (a echilibrului şi a armoniei) - Echilibrul şi armonia se realizează numai cu brâul şi


răchia.

Legea nr.7 (a destinului) - Fereşte-l, Doamne, de boală şi de muncă.

Legea nr.8 (a facultăŃilor) - Totul este facultativ, cu excepŃia micului dejun, a mesei de amiază
şi a cinei. Nu fac excepŃie alte mese la care eşti invitat.

Legea nr.9 (a limitaŃiei) - Pentru mine totul este nelimitat când pentru altul este limitat şi
mărginit.

Legea nr. 10 (a lui Arhimede, cu aplicare numai în Banat): Decât să plutim, mai bine ne
ducem la fund, noi de noi.

Eroul

Este un personaj al vieŃii reale sau virtuale pe spinarea lui, ceilalŃi trăind bine. Eroul poate fi un
personaj creat în artă şi literatură. Găsim eroi în viaŃa reală - unii care se sacrifică pentru un Ńel sau
ideal, alŃii fructifică sacrificiile celor dintâi. Deci, avem de a face cu eroi virtuali, eroi de sacrificiu şi
eroi ai unor concursuri de împrejurări. Consider că eroii de sacrificiu sunt cei mai glorioşi. Eroii
virtuali din artă şi literatură sunt copii fidele sau mai puŃin fidele ale eroilor glorioşi. AcŃiunea lor are
o încărcătură patetică, caracterizată de foarte multă sinceritate faŃă de personajul anonim care-l va
aprecia în posteritate, seriozitate în înfăptuirea acŃiunii, apetit pentru sacrificiu. Eroul glorios are în
manifestarea sa, în tentativa realizării scopului, un dram de nebunie, un moment în care sfidează
moartea, clipă în care îşi anulează instinctul de supravieŃuire. Noi, românii, marginalizăm din lipsă de
educaŃie eroii. De aceea există o zi a eroilor, când aceştia nu au nevoie de o instituŃionalizare? Eroii
sunt eroi, ei trebuie cultivaŃi.

13
HoŃia

Înseamnă să iei ceea ce nu este al tău. La români se mai cunoaşte o formă de hoŃie care se
numeşte completat. HoŃul, în istoria specifică românească, este ba haiduc, ba lotru... „Lumea zice că
sunt lotru că am furat un lemn din codru”. Dacă românul e frate cu codrul, atunci de ce-l fură? De
regulă, la noi e valabilă zicala „Frate, frate, dar brânza-i pe bani!”

Patriotismul

Dacă luăm în considerare tentativa naivă de a crea o republică a Banatului în preajma


evenimentelor de la Alba, când spirtul patriotic atingea cote maxime, am apreciat patriotismul din
Banat mai mult ca un separatism, de genul „noi de noi”. Aşa, mai mult ca să treacă vremea. Cu toate
eforturile de a-l încadra pe Eftimie Murgu în panteonul românesc al marilor patrioŃi, riscăm să
devenim ridicoli. Eftimie Murgu este un intelectual-ideolog, bănăŃean remarcabil, dar fără a îmbrăca,
cu sabia în mână, cămaşa morŃii.

Nu putem menŃiona manifestări patriotice semnificative în Banat de genul modelului


transilvănean, sau, mai mult, ca patriotismul provinciilor româneşti Moldova şi Valahia, care la drept
vorbind au scris istoria românilor. Patriotismul ca încărcătură emoŃională îl întâlnim30 în : poezia lui
Coşbuc, în „TreceŃi, batalioane române, CarpaŃii”, muzica lui Tudor Gheorghe, sunetele divine ale
naiului de aur al lui Gheorghe Zamfir, atitudinea regelui Carol I, o trăgănată din Banat (muzică pe
care mulŃi contemporani au uitat-o), rechizitoriul lui Antonescu şi al lui Iuliu Maniu, dansul feciorilor
din łara Bârsei ori căluşul oltenesc, regina-poetă Carmen Silva, poezia lui Nichita Stănescu, tropotita
moroşenilor şi a bihorenilor dănŃuind pe sunetul unei higheghe, simplitatea atelierului lui Brâncuşi de
la Paris, asaltul infanteriei la Mărăşeşti şi Mărăşti, dilemele lui Octavian Paller şi confesiunile lui
Petre łuŃea, Eminescu, Nichita, elementele iniŃiale ale mişcării legionare, poezia lui Radu Gyr,
soldatul căzut pe front pentru łară, indiferent de gradul său. Patriotismul necultivat cu măsură poate
transforma naŃionalul în naŃionalism, iar de aici şi până la degradarea mişcării naŃionale ce cultiva
românismul în bestialitatea criminală a extremiştilor mişcării legionare nu mai este decât un pas.

Patriotismul este generat de sentimentul apartenenŃei la o patrie31 iar bănăŃeanul consideră că


doar Banatul este patria lui, ceea ce este o mare eroare. Acum, când civilizaŃia continentului nostru
evoluează spre o Europă, reîntoarcerea la cnezate, voievodate şi Ńări32 este perdantă pentru
mentalitatea comunităŃii noastre.

Patriotismul bănăŃenesc se reduce la o sintagmă des întâlnită – câta linişte -, iar filozofia sa de
viaŃă se rezumă la paradigma „Să facem un copil şi câta33 avere”. Am crezut că bănăŃeanul are o
atitudine slugarnică şi obedientă în comportamentul său, punând acest fapt pe seama influenŃei
turceşti de până la începutul secolului al XVIII-lea, însă era doar o impresie. BănăŃeanul autentic ştie
să se adapteze la toate condiŃiile, el este patriot atunci când se referă la Banatul lui indiferent pe unde
trec în prezent graniŃele. BănăŃeanul este doritor de linişte, armonie, ospitalier, nu face nimeni culoare
şi gust la răchie ca el (cu tăria stă mai prost), gurmand cu o bucătărie remarcabilă, e drept şi că i-a dat
Dumnezeu de toate - nici o provincie românească nu a fost atât de binecuvântată.

Martiriul

Martirul este mult mai mult decât un erou care moare sau se dăruieşte pentru o cauză - este o
formă superioară de sacrificiu. Sacrificiul cristianic este un martiriu fiindcă el începe cu batjocorirea
subiectului, în acest caz Iisus, continuă cu biciuirea, flagelarea corpului omenesc al acestuia, bătaia de

30
După părerea mea!
31
Octavian Paler spunea ca el are o singură patrie, restul sunt Ńări.
32
Formă de organizare practicată în vechime -łara HaŃegului, łara Bârsei, łara Făgăraşului, łara Maramureşului, etc.
33
„Câta”- unitate de măsură specifică în Banat, care întotdeauna înseamnă puŃin şi reprezintă mult spre foarte mult cât să dea peste margine. Se
foloseşte la orice - la bani, băutură, zile, mâncare, etc.
14
joc publică, judecata omenească atribuită Mesiei, chinuirea fizică a lui Cristos pe Drumul Crucii,
răstignirea şi moartea pentru iertarea păcatelor omenirii. Iisus Cristos devine un martir al creştinilor
doar ca formă de manifestare a sacrificiului suprem. Jertfa lui nu poate fi judecată de către muritori
pentru că va conduce la neînŃelegeri. Este greu pentru omul de rând să cuprindă dimensiunea faptelor
cristianice. Crucificarea este foarte puŃin probabil să fie înŃeleasă în plenitudinea sensurilor şi a
dimensiunilor sale. Putem doar să facem eforturi pentru a o accepta, fiindcă este greu de crezut de
către omul dominat de impulsurile carnale conceptul de sacrificiu total pentru semenii tăi. Omul
preferă de regulă, cu viclenia sa specifică, faptul că e mai bine să se sacrifice cineva pentru noi decât
să facă el acest lucru pentru alŃii. Şi, în aceste condiŃii, omul, sărac sau bogat, sub complicitatea
imposibilităŃii citirii sincerităŃii, face adesea eforturi de a accepta şi de a recunoaşte jertfa sfântă.

Martiriul are două forme de manifestare:

• martiriul suprem pentru credinŃa în Cristos. Acest sacrificiu îl transformă pe om în


sfânt;
• martiriul pentru cauza naŃională – are ca temă principală patriotismul. În acest caz,
martiriul îl transformă pe om în erou martir;

Noi românii avem relativ puŃine manifestări ale martiriului, şi de regulă pe cele pe care
le avem le marginalizăm şi le bagatelizăm. Martiriul îl regăsim în scena sacrificiului lui Brâncoveanu,
execuŃia lui Horea, execuŃie Ńăranilor din Ip, a preoŃilor romano-catolici şi ortodocşi sacrificaŃi în
temniŃele imbecilismului anilor ‘50-‘60 sau în calvarul intelectualităŃii româneşti din lagărele de
reeducare ale comunismului.

Mântuirea

NoŃiune greu de definit, dar tânjită declarativ de laici. Cu siguranŃă, mântuirea este o stare
aproape de cea ideală, care are drept catalizator credinŃa în Iisus. Drumul mântuirii este definit de
către părintele Arsenie Boca34 atât de frumos: „Calea mântuirii începe din Biserica văzută de pe
pământ şi sfârşeşte în Biserica nevăzută din Ceruri35”. Omul este limitat de tot ceea ce are legătură cu
trupul cu carnea şi de credinŃă, singura scăpare este credinŃa care ne duce în cealaltă zonă pozitiv
energetică, dincolo de asimptotă, în celălalt univers definit de Arsenie Boca ca „Biserica nevăzută din
Ceruri”. De aceea, sfinŃii au nimb (aură), au energia conferită de către existenŃa într-un univers
alimentat numai de credinŃa în Dumnezeu.

Mândria-făloşenia

Este lucrul ce frapează cel mai mult în Banat. ToŃi cei care se consideră bănăŃeni sunt
mândrii/făloşi. Expresia „Io mi-s mândru/fălos” este foarte des folosită în conversaŃiile în care un
bănăŃean are un dialog cu un alt participant la viaŃa socială a Ńării cu formă de inimă. De ce, nu pot să
precizez. Ca simplu participant de o vreme la viaŃa socială din Banat, consider această afirmaŃie ca
fiind una stupidă. Numai faptul că te-ai născut într-o maternitate din Banat nu îŃi dă nici o proprietate
caracteristică sau altceva care să îŃi dea dreptul să te declari mândru. Am constatat cu stupoare la
persoane cunoscute că din cauza acestui fapt, a mândriei izolante, au preferat să piardă totul decât să
renunŃe la acest principiu36.

Cel mai bun leac pentru vindecarea mândriei/făloşeniei bănăŃene este meditaŃia pe marginea
pildei Vameşului şi a Fariseului din Evanghelia Noului Testament. Cât adevăr este în fraza „Cine se
34
Părintele Boca, cucernic înŃelept al bisericii lui Cristos, artist şi părinte cu har, înălŃat la ceruri în 1989 de la mănăstirea Prisol, Hunedoara.
35
Arsenie Boca – „Despre durerile oamenilor”, 27, 2003
36
Legea lui Arhimede aplicabilă la bănăŃeni: „Decât să plutim, mai bine să ne ducem la fund”, adică „Decât să vină cineva din afară Banatului şi să
meargă treaba, mai bine să ne ducem la fund noi de noi, câta”.
15
înalŃă pe sine se smereşte, iar cel ce se smereşte pe sine se înalŃă!” BănăŃeanul este până la urmă un
vameş al unui colŃ de Ńară şi tocmai de aceea el poate să servească drept model de pildă.

Muzica

Muzica nu poate exista fără om. La fel cum omul nu există fără Dumnezeu. Este un triunghi al
armoniei. Dacă omul-compozitor compune muzica şi ne place, ce părere aŃi avea dacă muzica ar fi
compusă de Dumnezeu? De aceea spunem de multe ori când ascultăm Ave Maria sau muzica unui
compozitor că este de inspiraŃie divină. Este exclusă existenŃa melodiei în afara raŃiunii sau a
divinului. Muzica fără raŃiune sau divinitate este doar sunet, zgomot. Cu siguranŃă că poeŃii, oamenii
de artă, au asemănat prin jocuri de cuvinte vuietul, zgomotul produs de ploaie, susurul apei, sunetul
cascadei, trăsnetul, fulgerul, şuierul trestiei37 cu o simfonie, fiind o exagerare din dorinŃa de a
accentua întoarcerea la natură.

Ce găsim la bănăŃeni38 e o fugă de origine, o copiere cameleonică a muzicii altora. Ce fain sună
o trăgănată din Banat, acum bănăŃeanul şi-a mimetizat muzica şi ea este o variantă a celei sârbeşti.
Unde e Achim Nica şi La Obreja într-o grădină, unde sunt cântările faine: „Ană, Ană şi Mărie”, sau
„MândruŃă almăjană”? Orice ni se cântă sună la fel - muzică sârbească - şi se dansează la fel - brâul.
Mă întreb unde or fi ceteraşul sau lăutarii? Ceteraşii şi lăutarii erau meseriaşi, iar meseriile39 şi
practicanŃii lor au dispărut. Oricine poate face orice, iar rezultatele se văd... Muzica de acum se cântă
numai din cufere40. Ceteraşii şi lăutarii ştiau să cânte şi când se lua curentul electric.

Politica

Dualitatea, duplicitatea şi jocul la două capete sau, mai vulgar zis, cum să ne-o tragem pe la
spate, este în ADN-nostru carpato-danubiano-pontic.

Motivul: lipsa de preocupare, predispoziŃia naŃională pentru a face cât mai puŃin şi a vorbi cât
de mult (vezi politicoşii politicieni în campanii…); responsabili cu menta şi efectele pozitive ale
coeficienŃilor de frecare; trădarea, sportul naŃional de la Burebista (vezi moartea sa) şi până la
Antonescu!

Neam de două parale, care la orice pocnitură din degete îl transformăm pe Antonescu în
criminal de război, ce să mai înŃeleg din această viaŃă? Eroii sunt eroi, iar unii istorici şi politicieni nu
pot să joace decât bătuta. Ardelean fiind, eu nu cunosc acest dans.

RevoluŃia

Nu poate nega nimeni primordialitatea spiritul revoluŃionar al bănăŃeanului, atunci când ne


gândim la Decembrie 1989. Timişoara, 16-18 decembrie 1989, rămâne o bornă de referinŃă în lupta
pentru înfrângerea totalitarismului şi a instaurării democraŃiei. Românii au datoria de a respecta acest
simbol de referinŃă al istoriei României. Vâltoarea revoluŃiei din decembrie 1989 a plecat din Banat
şi de aceea Banatul poate să rămână cu stigmatul că reprezintă Fruncea, comparativ cu restul
provinciilor româneşti. Da, este evident că bănăŃeanul odată pornit e greu de oprit.

Manifestările primordiale de democraŃie din balconul Operei timişorene au reprezentat un ABC


pentru vremurile ce au urmat. Nu trebuie să uităm de solidaritatea şi spiritul de luptă, destul de rar
întâlnite în ultima perioadă, de care au dat dovadă bănăŃenii decembrişti. O asemenea emulaŃie se mai

37
Şuierul trestiei –marele artist Gheorghe Zamfir spunea că naiul este primul instrument, fiindcă vântul a suflat într-o trestie pe malul unui lac şi
a produs astfel sunetul său.
38
Muzică faină cum se cânta în Banat, mai rar.
39
O mai fi valabilă vorba: „Meseria e brăŃară de aur”?
40
Adică boxe, am folosit un cuvânt bătrânesc de comparaŃie.
16
întâlneşte doar în galeriile de la meciurile echipei naŃionale de fotbal sau în mitingul anual de la łebea
şi Alba Iulia.

Secesionismul

Banatul şi bănăŃeanul41 au fost întotdeauna, până la contactul cu el şi ei, două noŃiuni admirate.
Banatul, privit din orice parte a României, pare un spaŃiu de invidiat. Însă, convieŃuirea în acest areal
nu e tocmai aşa. Ardeleanul42, o altă tipologie stranie regională a românilor, a ajuns să analizeze pe
cel mai blajin dintre compatrioŃi, bănăŃeanul. Am fost crescut în spiritul naŃional, al respectării tuturor
provinciilor româneşti şi a locuitorilor, din Basarabia în Cadrilater şi din Valea Timocului la
Bucovina. Strămoşii mei, foşti luptători naŃionalişti transilvăneni, au purtat tot timpul un mare respect
pentru Banat. De fapt, familiile ardeleneşti trimiteau prima fată la şcoli domneşti la oraş, în timp ce a
doua fată era vândută43 în Banat. Familia noastră avea acest precedent, sora bunicii mele, LucreŃia
(născută Medrea), fusese măritată în Banat, la Timişoara, în timp ce sora bunicului meu Dărămuş,
Ana, era măritată în satul Cerna din Banatul de Câmpie.

Este singura regiune din România unde noul venit este întâmpinat cu eticheta de vinitură44.
Eticheta pare la prima vedere o metodă de protecŃie împotriva ştirbirii, vezi Doamne, a sângelui nobil
de bănăŃean. Lucrurile nu stau chiar aşa, bănăŃeanul are de fapt o origine foarte confuză, nici nu se
poate pune problema de o rasă pură bănăŃeană.

Nu putem să vorbim de o puritate sanguină bănăŃeană într-un spaŃiu în care convieŃuiesc mai
multe etnii, unele existente în această pulpă a Balcanilor iar altele aduse. Banatul, văzut de o vinitură,
pare un experiment politico-socio-culturalo-etnografic făcut de cineva pentru a studia cu mult înaintea
formării UE, arta convieŃuirii într-o Europă comunitară.

Banatul este un spaŃiu geografic binecuvântat de Dumnezeu în care locuitorii trăiesc într-o
armonie chiar dacă vorbesc limbi diferite şi au alte culturi.

Separatismul

Spun asta fiindcă de foarte multe ori am remarcat la populaŃia care cu mândrie îşi spune
bănăŃeană, următoarea sintagmă: Banatul nostru sârbesc, reuniunea bănăŃenilor, cooperarea
bănăŃeană, considerându-se ca fiind elita românilor45, atribut generat de poziŃia sa geografică vestică
şi de aureola creată, în anii ‘75, ‘80 şi ‘90 (ai sec. al XX-lea), în jurul avantajelor rezultate din faptul
că Banatul are graniŃă cu sârbii (fosta Iugoslavie), care permitea în acei ani o abundenŃă de produse46
(„supco”, cafea, Ńigări, gumă de mestecat, săpun, şampon, etc.) pe pieŃele Timişoarei, OraviŃei, ReşiŃei
şi în special a localităŃilor bănăŃene, avantaj care astăzi47 a dispărut definitiv. Voi afirma cu tărie că
oricine doreşte să fie mai decât celălalt nu trebuie să aibă argumente geografice sau orice alt argument
subiectiv, care în decurs de două decenii s-au anulat48, trebuie să aibă la bază argumente construite,
consistente stabile în timp şi spaŃiu. Există tendinŃe de a considera Banatul ca fiind buricul
pământului. Realitatea arată totuşi faptul că suntem de fapt departe de aceasta.

41
BănăŃeanul nu e nici mai bun dar nici mai rău decât restul românilor. Dar pentru analiza de faŃă consider că este cel mai bun să servească
pentru a analiza, diseca, concluziona metehnele românilor. BănăŃeanul totdeauna s-a considerat ca o specie de români de primă speŃă. Eu îi critic
ca pe nişte VIP-uri.
42
Râde un ciob de o oala spartă
43
Vândută - nu însemna că se vinde în sensul mercantil, fata era măritată după un fecior bogat, care trebuia să dovedească că are capacitatea să o
Ńină pe fată onorabil. Fata trebuia să fie frumoasă, sănătoasă, să nu aibă în neam probleme genetice şi să fie gospodină. Ne putem imagina învoiala
dintre cei doi cuscrii atunci când mergem vara la Târgul de fete de la Găina.
44
Vinitură - cel venit de altundeva (nu contează de unde);
46
Produse de larg consum care începând din anii 1976 au început să dispară din magazinele româneşti, datorită unei politici de aprovizionare
necorespunzătoare, dar şi faptul că Statul Român se orientase să plătească cu orice preŃ datoria externă. Ceauşescu a greşit nu fiindcă a
intenŃionat să plătească datoria externă , ci fiindcă a dorit să o plătească cu orice preŃ. Iar aici a trecut peste aspiraŃiile poporului român.
47
În anul 2008 există pe piaŃa românească o abundenŃă de produse de larg consum mult peste oferta pieŃei sârbeşti, şi să nu uităm Serbia nu mai e
Iugoslavia, a traversat un război nimicitor din care au pierdut numai sârbii, în timp ce restul ca naŃiunii paniugoslave a avut numai de câştigat.
48
Astăzi Banatul a transferat avantajul vecinătăŃii Serbiei.
17
Taina

Pentru laic, taina botezului este cea mai importantă taină. Ea ne numeşte, ne defineşte drumul.

Lângă botez stă rugăciunea - pentru noi, pământenii, rugăciunea, şi mai ales Rugăciunea
Domnească49, este taina care ne conectează la comuniunea cu Iisus. Spovedania este o taină la care
laicul trebuie să-şi calce mândria, trufia şi toată murdăria cărnii şi să ceară iertare. Trebuie să fim ca
Tâlharul din scena răstignirii - să mărturisim. Spovedania e importantă fiindcă ea are anterior o fază în
care ne analizăm pe noi înşine, ne gândim, ne răzgândim, e o mare încercare să-Ńi recunoşti păcatul.
Dar marea încercare este de a nu-l repeta. De multe ori şi eu mă simt neputincios în faŃa încercărilor
cărnii.

ViolenŃa

ViolenŃa nu este o caracteristică a Banatului, trebuie să-l calci prea tare pe boconc50 ca să puie
mâna pe brişcă51. Din cauza caracterului nonviolent al băştinaşilor, aici au putut convieŃui diferite
etnii. În Banat nu s-au înregistrat manifestări xenofobe sau cu alte conotaŃii etnice. Banatul pare la
prima vedere un spaŃiu în care s-a dorit efectuarea unui experiment legat de convieŃuirea în UE52.
Manifestările de violenŃă sunt importate de la exodul de populaŃii venite în Banat să muncescă. Este
câta mai sangvin decât ardeleanul. Dar în comparaŃie cu ardeleanul, nu are hotărârea şi ambiŃia
acestuia. Năbădăioşenia lui şi-o refulează în dragoste, muzică, răchie, artă culinară sau în pofta de
mâncare, bănăŃeanul fiind mai curând un gurmand.

49
Tatăl Nostru
50
Bocanc
51
Briceag, cuŃit de dimensiune mică ce are lama rabatabilă sau se pliază între plăsele.
52
Uniunea Europeană
18
3. A doua epistolă către ReşiŃa, o istorie enumerată

3.1. Scurtă istorie a Banatului.

Banatul este o provincie, mărginită la nord de Mureş, la vest de Tisa, la sud de Dunărea de jos,
în est de lanŃul CarpaŃilor ce se îndreaptă către Dunăre. Nu vom putea contesta vieŃuirea geto-dacă
apoi, după 106, convieŃuirea romanilor cu dacii. Dar important pentru acest teritoriu este ceea ce s-a
întâmplat după a doua jumătate a secolului al XVI-lea.

Din 1552 şi până în 1716, Banatul este în cea mai mare parte a lui posesiunea Imperiului
Otoman. Devine domeniu al coroanei imperiului habsburgic, fiind sub administraŃie militară. Între
1788 şi 1918 face parte din acelaşi imperiu, dar cu administraŃie vieneză, cu excepŃia perioadei 1848-
1860, când face parte din Voievodatul Sârbesc şi al Banatului Timişan. Banatul are perioade când se
află sub administraŃia maghiară. Regiunea montană, din care făcea parte şi ReşiŃa, a rămas până în
1855 sub administraŃia austriacă. GraniŃa militară din sud şi din est a Banatului rămâne în această
situaŃie până în 1872. Din 1918, două treimi din Banat revin României, în timp ce un mic teritoriu
rămâne Ungariei iar Banatul Sârbesc Serbiei.

3.2. Istoria pe scurt a siderurgiei la ReşiŃa

Tabelul istoriei pe scurt a vieŃii siderurgice la ReşiŃa53

Începerea lucrărilor pentru Uzina


01.11.1769
Metalurgică ReşiŃa
03.07.1771

Punerea în funcŃiune a primelor două


furnale la ReşiŃa

1782 ConstrucŃia unui nou furnal, ce înlocuieşte pe unul dintre cele construite în 1771
1816 ConstrucŃia celui de al treilea furnal
1846 Aplicarea la ReşiŃa, pentru prima data în România, a procedeului laminării
1850 Punerea în funcŃiune a unui nou furnal şi modernizarea atelierelor siderurgice
1851 La ReşiŃa se laminează prima şină de cale ferată din România
Concesionarea de către statul austriac a Uzinelor ReşiŃa societăŃii de cale ferată STEG, consorŃiu
1854
internaŃional

53
Material realizat cu ajutorul Serviciului Tehnic din TMK-ReşiŃa. Nu mi-am propus ca in această lucrare să rescriu istoria scrisă de remarcabilul
Dan Perianu, sau alŃi istoriografi reşiŃen, pe care îi rspect pentru vastul material documentar lăsat după o viaŃă de trudă.
19
Începerea lucrărilor de modernizare a
1857
uzinelor

1861 Punerea în funcŃiune a trei furnale înalte, pe cărbune de lemn

Se construieşte prima locomotivă


1862
Tender STEG cu 10 roŃi cuplate

1864 Punerea în funcŃiune a cuptoarelor de cocsificare a cărbunilor


1868 Punerea în funcŃiune a primelor convertizoare Bessemer
1870 Construirea laminorului pentru fabricarea bandajelor pentru roŃi de vagoane şi locomotive
1872 Se construiesc primele locomotive cu aburi, pentru ecartament îngust
1876 Se aplică procedeul Siemens Martin pentru fabricarea oŃelului
1880 Punerea în funcŃiune a furnalului nr.4. Se construiesc mici grupuri energetice
1883 Se construiesc mici grupuri energetice

Demolarea furnalelor vechi şi


1893
construirea a două noi

1901-1904 ConstrucŃia centralei hidroenergetice „Grebla”


1905 ConstrucŃia centralei termoelectrice

Construirea unei noi fabrici de produse


1905-1906
refractare

1907-1909 Construirea barajului "Văliug" cu lac de acumulare, de 1,2 milioane m3 apă

20
Modernizarea laminoarelor - laminor duo
reversibil, laminor de tablă groasă,
1909 laminor de tablă mijlocie, laminor
universal, laminor de profile mijlocii,
laminor de profile uşoare

1910 Se pune în funcŃiune cel de-al patrulea furnal, de construcŃie americană

ReconstrucŃia oŃelăriei - 4 cuptoare


1914 Siemens Martin, cu melanjor şi un
cuptor electric basculant

1920 ÎnfiinŃarea societăŃii anonime „Uzinele de Fier şi Domeniile din ReşiŃa - UDR"
1923-1926 ReconstrucŃia a două furnale
1926 Se construieşte prima locomotivă de cale ferată cu ecartament normal

Se instalează 2 laminoare noi - de


1928-1930
discuri şi de bandaje

1929 Se construieşte încă un cuptor electric


1934 Se construieşte o nouă fabrică de cocs
1936 ÎnfiinŃarea grupului ReşiŃa – Malaxa
1937 Se măreşte capacitatea oŃelăriei Siemens Martin prin construcŃia cuptorului nr. 7

Construirea barajului „Gozna–Văliug”


1948
de 10 milioane mc apă

1952 Începe construcŃia cuptoarelor adânci la laminoare


ReconstrucŃia oŃelăriei „Siemens Martin”, înlocuirea cuptoarelor mici prin cuptoare de 125 şi 250
1958
t, dotarea cu un nou melanjor

21
Construirea şi darea în exploatare a
1961-1962
barajului „Secu”

Reorganizarea societăŃii Combinatul Metalurgic ReşiŃa în Combinatul Siderurgic ReşiŃa şi


01.04.1962
Întreprinderea Constructoare de Maşini
Realizarea complexului de exploatare, prelucrare şi transport al calcarului tehnologic.
1962
Punerea în funcŃiune a fabricii de aglomerare a minereurilor
1963 Punerea în funcŃiune a celei de-a doua maşini de turnat fontă pe bandă
1964 Punerea în funcŃiune a fabricii de var
1966 Punerea în funcŃiune la oŃelăria Siemens Martin a unui cuptor de 250 t
1967 ReconstrucŃia laminorului de profile mijlocii şi a celui de profile uşoare
1968 Intră în funcŃiune cel de-al doilea cuptor de calcinare la fabrica de var
1969 Punerea în funcŃiune a noului laborator rapid de la oŃelăria Siemens Martin
1971 Punerea în funcŃiune la oŃelăria Siemens Martin a celui de-al treilea cuptor de 250 t
Punerea în funcŃiune a laminorului degrosisor şi de semifabricate
1978
Dotarea şi modernizarea sectoarelor de transporturi
1980 Încheierea primei etape de extinderi hidro-termoenergetice
Demararea construcŃiei unei noi uzine cocso - chimice.
1983
Începerea lucrărilor la amenajarea hidroelectrică „Nera Crăinicel”
1986 Introducerea în exploatare a calculatoarelor de proces (furnale şi oŃelărie Siemens Martin)
1991 Se trece la oprirea fabricii de aglomerat şi a furnalelor
1995 Demararea lucrărilor la oŃelăria electrică
1996 Sărbătorirea a 225 de ani de existentă a SocietăŃii
06.12.1998 Se tratează prima şarjă în cuptorul oală
03.07.1999 Se elaborează prima şarjă în cuptorul electric
16.08.2000 Privatizarea C.S. ReşiŃa. 94,4891 % din acŃiuni sunt cumpărate de Noble Ventures Inc., S.U.A.
Activitatea uzinei a fost discontinuă, datorită mişcărilor sindicale împotriva privatizării cu firma
2001-2002
americană.
Dec. 2002 Contractul de privatizare a CSR cu Noble Ventures devenea nul
15.06. 2004 CSR este preluata de Sinara Handel GmbH
Se montează un transformator 25 MVA Tamini la LF, transformatorul existent de 12 MVA fiind
Martie 2006
reparat şi menŃinut ca rezervă

Schimbarea denumirii din CSR în


22.08.2006 TMK-ReşiŃa şi modificarea siglei
uzinei

Punerea în funcŃiune a MTC, pentru


21.01.2007
bloom de 240x360mm

22
Punerea în funcŃiune a unor noi clădiri
10.05.2007 administrative la secŃiile OŃelărie şi
Turnare Continuă

Se recondiŃionează rulmentul rotire boltă de la cuptorul EBT (uzat prematur), se comandă la


Mai-iunie 2007
firma RotheErde un rulment de rezervă
04.12.2007 Oprirea laminorului degrosisor LDS

Pornirea la MTC a fabricaŃiei pe


20.01.2008 semifabricatul rotund de 177 mm cub
firma TMS (Rusia)

Punerea în funcŃiune a instalaŃiei de


21.02.2008
vidare VD cu firma Adrem

Se instalează transformatorul de linie de 160 MVA-Electroputere în locul transformatorului de 80


Mai 2008 MVA, care se repară şi se menŃine ca rezervă

3.3. Pomul vieŃii pentru eternitate.54

Nu pot ascunde faptul că utilizarea acestui capitol mi-a fost inspirat de către Erwin łigla, prin
albumul său editat în 2003. Crucea turnată din fontă sau oŃel ne însoŃeşte în eternitate, sunt foarte
puŃini cei care au dat importanŃă acestui accesoriu. Îl denumesc aşa fiindcă trebuie să fim corecŃi şi să
spunem că noi, creştinii, avem nevoie într-o anumită perioadă a călătoriei în univers de cruce.
Important este ca în toată călătoria în acest univers să avem crucea cu noi, în minte şi suflet, iar apoi
să o avem la cap.

Artiştii ghiseri-turnători au ştiut să transforme un accesoriu pentru eternitate într-o bijuterie de


tehnică a curgerii şi solidificării metalului. Cu siguranŃă, fără dăruire şi pricepere era imposibilă

54
łigla J E , 2003,
23
realizarea acestor accesorii. Este semnificativ obiceiul de a turna crucile din fontă, urmând a-l regăsi
în Banat (ReşiŃa, Dognecea, Moldova Nouă, OraviŃa, Anina, Bocşa) care a avut legătură cu
producerea fontei şi oŃelului precum şi în Ardeal (Călan, Hunedoara, Govăjdie, TopliŃa, VlăhiŃa).

Dar trebuie să remarcăm cu deosebit respect migala, diversitatea, fantezia rafinamentul şi


priceperea meşterilor turnători bănăŃeni. Cu siguranŃă, rafinamentul acestor opere de artă realizate prin
turnare a depins foarte mult şi de potenŃa financiară, rafinamentul şi nivelul de dificultate a cerinŃelor
clientului. Cu siguranŃă că multe sunt replici ale unor lucrări anterioare, care au dispărut, sau
adaptarea la această tematică a unor lucrări deja existente în lume, dar cu o altă dedicaŃie. Crucile sunt
uneori bogat ornate, alteori sunt simple, dar simbolizează55 de fapt tema centrală a credinŃei creştine:
moartea şi învierea lui Cristos.

Regretabilă este vandalizarea la care sunt supuse cimitirele Banatului de către hoŃii de fier
vechi, stimulaŃi de lipsa de conştiinŃă a celor ce colectează de la ei lucrările furate, albind astfel o
hoŃie.

Pentru mulŃi oameni, aceste cruci reprezintă istorie56, venerarea înaintaşilor, o recunoaştere a
celor ce nu mai sunt.

Biserica creştină din ReşiŃa îşi are originea într-o biserică de lemn construită în anul 1772,
avându-l ca preot pe Adam Pilzbach. DorinŃa reşiŃenilor de atunci de a avea un locaş de cult a dus la
construirea unei biserici din cărămidă cu turn de lemn în anul 1776. Relativ recentă comparativ cu
locaşele de cult din localităŃile transilvănene, este reconstruită începând cu anul 1841, din necesitatea
de a avea o biserică adecvată pentru a oficia liturghia. Din 1847, putem vorbi despre Biserica Maria
Zăpezii din ReşiŃa. Şi tocmai de aceea, cultul crucilor din cimitire trebuie să fie o preocupare a noastră
a tuturor, tocmai pentru a respecta strădaniile şi stăruinŃele înaintaşilor noştri. ReşiŃenii nu sunt chiar
la prima generaŃie în pantofi, fapt ce ar trebui să formeze în familie şi în societate o luare de poziŃie
faŃă de orice vandalizare a însemnelor creştine.

55
Pal Csaba Jozsef preot romano-catolic la Biserica Maria Zăpezii: „Fie mici sau mari, simple sau bogat ornamentate, crucile rămân, în toate
ipostazele semnul credinŃei noastre”.
56
łigla Erwin Josef: „Pentru mine, aceste cruci simbolizează propria istorie”.
24
4. A treia epistolă către reşiŃeni, o istorie trăită

Combinatul Siderurgic ReşiŃa de după 1989 devine cea mai fragilă societate siderurgică din
România, ea fiind ca o frunză în vânt. Uzina se confrunta cu următoarele probleme: tehnologie
învechită, piaŃă redusă, costuri ridicate, productivităŃi scăzute, produse ieşite din cerinŃa pieŃei în gama
profilelor (constructorii operau deja cu profile economice, mai uşoare la aceleaşi caracteristici), lipsa
lichidităŃilor, acumularea de datorii la bugetele de stat şi locale. Iată cum relata lapidar presa în ce
situaŃie ajunsese o perlă a siderurgiei româneşti:

Combinatul Siderurgic ReşiŃa SA, în pericol de a-şi înceta producŃia de oŃel57

„OŃelăria Siemens-Martin de la Combinatul Siderurgic ReşiŃa SA şi-ar putea înceta definitiv


activitatea dacă în trei-patru zile nu va fi aprovizionată cu păcură”, a declarat presei ing. Constantin
Stănescu, director general adjunct cu producŃia al combinatului.

După cum a mai precizat el, de două zile a fost oprit, tot din lipsa de păcură, unul dintre cele
două cuptoare ale oŃelăriei, înjumătăŃindu-se astfel producŃia, ceea ce înseamnă o pierdere zilnică de
300 tone de oŃel pentru Ńagle Ńevi, evaluat la aproape 20 de milioane de lei.

SituaŃia se datorează, a mai precizat directorul general adjunct al CSR, sistemului destul de
greoi în care se realizează aprovizionarea cu produse petroliere, respectiv păcură, pentru care este
necesară o repartiŃie de la Compania Română de Petrol.”

Asupra modului cum a evoluat CSR după privatizare şi asupra tuturor evenimentele din anul
2000 s-a scris şi s-a comentat, dar nu s-a tras nici o concluzie (ar fi rezultat ceea ce ştim: „Dă,
Doamne, mintea românului de pe urmă”). Lucrurile au rămas aşa cum s-a stabilit, problema s-a
rezolvat prin uitare (mare minune şi mintea omului...). Nefiind implicat şi observând evenimentele şi
fenomenul de la distanŃa geografică a oraşului în care trăiam în acei ani, pot comenta detaşat
subiectul. SusŃin şi acum, când sunt implicat în siderurgia reşiŃeană, că ce se întâmpla la ReşiŃa a fost
o mare porcărie, o nedreptate făcută unor oameni şi unui oraş (de altfel superb), utilizând ca metode
specifice manipulare, înşelare, minciuna, laşitatea, trădarea, pentru a acoperi incompetenŃa şi
lăcomia unor vedete din FPS. Poate am greşit, nu vom şti niciodată58. Este evident că se jucase şi o
carte a politicienilor, foşti şi actuali, a foştilor securişti, se juca şi cartea orgoliilor locale/regionale şi
cine mai ştie ce alte cărŃi. Nu trebuie uitată ignoranŃa, lipsa de profesionalism, incompetenŃa, lipsa de
patriotism, lipsa de verticalitate a unor lefegii ai statului, care în anul 2000 au aruncat destinele unor
oameni, ale unui oraş, într-un vârtej de coşmar cu influenŃe negative care au afectat ReşiŃa mulŃi ani
de atunci încoace. Şi toate astea pentru ce? Pentru un pumn de dolari!

57
Combinatul Siderurgic ReşiŃa SA, în pericol de a-si înceta producŃia de oŃel, DimineaŃa, Nr. 29/1997 (1858) 07 februarie 1997

25
Important este că s-a adeverit dictonul „Totul e bine când se termină cu bine” (bietul
Shakespeare...).

4.1. Visul american

O ştire lapidară din presa românească a comentat astfel situaŃia de la ReşiŃa: „În luna
decembrie 1999, Combinatul Siderurgic ReşiŃa a produs doar 5000 de tone de otel, înregistrând astfel
cea mai slabă producŃie din întreaga istorie a combinatului, înfiinŃat în 1771. Datorită tensiunilor
dintre managementul societăŃii şi salariaŃi, directorul general al CSR şi-a dat demisia.”

CSR era în derivă totală, când plutea, când eşua în ape tulburi. Uzina era o mireasă trecută bine
de a doua tinereŃe, fără zestre, cu un palmares de femeie de trotuar, cu un album doldora de poze
faine şi cu onoarea nereparată59. Oare se găsea un junere60 şi pentru ea?

Combinatul siderurgic se afla în 2000 în pregătirile pentru privatizare. De fapt, toată siderurgia
era în pregătire. Atunci când la ReşiŃa a venit Noble Ventures, lucrurile păreau să curgă într-o direcŃie
virtual normală. Toată lumea credea că dacă vin americanii va curge lapte, fiindcă miere era destulă în
judeŃul Caraş-Severin... Toate confuziile emoŃionale erau generate de faptul că o parte dintre români îi
aşteptau pe americani încă de după război.

Ce am fi vrut noi: să stăm la umbră, americanii să se descurce cumva şi tot românul să


prospere61.

Ce vroiau ei: profit cu orice preŃ şi atât. Sentimentalismul american era o utopie.

Americanii se bucurau de sprijinul politicienilor cărăşeni62. ReşiŃa era împărŃită, unii pro, alŃii
63
contra . Raportul de forŃe se schimba de la o zi la alta. Americanii cunoşteau foarte, foarte bine
fabrica, poate în ansamblul ei o cunoşteau chiar mai bine ca managementul uzinei. Lumea neglijează,
uită, sau se fac că uită fiindcă le convine aşa, să îşi reamintească faptul că echipa a stat în fabrică
aproape un an, făcând due-diligent-ul privatizării. Combinatul părea în acel moment o afacere
profitabilă. Americanii erau o echipă de şoc, făcută şi educată să supravieŃuiască în orice condiŃii. De
ce să nu recunoaştem că managementul local al CS ReşiŃa era tributar unor canoane cam depăşite
pentru secolul XXI?

Noble Ventures, „cowboy”-ul american, se declara un „ginere” pe măsură, mai ales că stătuse
pe vedere64 un an la ReşiŃa, iar „nănaş” era FPS-ul. TranzacŃia fusese încheiată între FPS Bucureşti şi
Noble Ventures în data de 5 iunie 2000, CSR-ul având la acea dată o valoare totală de 85,2 milioane
de dolari, sumă în care sunt incluse sumele la care s-a angajat fondul de investiŃii, în valoare de circa
33 milioane de dolari. Firma americană Noble Ventures (NV65) preluase de la FPS pachetul de 94,4 %
din acŃiunile CSR. Începând cu data de 16 august 2000, Noble Ventures preia controlul la Combinatul
Siderurgic ReşiŃa66 în urma aprobării de către Adunarea Generală a AcŃionarilor (AGA) a companiei a
contractului de vânzare de către FPS a pachetului majoritar de acŃiuni. Prin contractul de privatizare,
Noble Ventures s-a angajat ca până în anul 2005 să nu recurgă la disponibilizări colective,
precum şi preluarea datoriilor societăŃii, de peste 1.100 miliarde de lei (sumă de aproape patru ori mai
ridicată decât capitalul social al companiei). Noul consiliu de administraŃie, ales în cadrul aceleiaşi
AGA, era format din cinci persoane, trei cetăŃeni români şi doi americani. În funcŃia de preşedintele al

59
Parafrazându-l pe Caragiale...
60
Ginere
61
Parafrazându-l pe acelaşi Caragiale
62
Un sprijin care mereu a rămas doar la stadiul politic.
63
Nici unii nici ceilalŃi nu pot fi acuzaŃi. Era şi foarte multă necunoaştere, dezinformări, manipulare, etc...
64
Pe vedere, în regulile din lumea satului, ginerele vine la mireasa cu părinŃii să vadă fata, părinŃii fetei, să se târguie, se face o înŃelegere verbală ,
învoială, care de regulă este sfântă, adică se bate palma.
65
Vom folosi prescurtarea NV pentru Noble Ventures
66
Radu Stoica, Noble Ventures preia controlul la Combinatul Siderurgic ReşiŃa, Ziarul Financiar, Data: 11 Sep 2000, www.zf.ro/
26
CA fusese ales fostul director general al combinatului, Victor Manolescu, noul director general fiind
reprezentantul NV, Charles Norman Franges.

CS ReşiŃa urma să fie transformată într-un holding compus din cinci centre de profit distincte şi
independente economic. Principalul centru de profit urma să fie producŃia de oŃel, obiectivul acestuia
urmând să fie atingerea cifrei de 25.000 tone/ lună. ReparaŃiile şi mentenanŃa erau un alt centru de
profit. Pregătirea şi aprovizionarea cu fierul vechi reprezenta obiectul de activitate al unei alte unităŃi,
un alt centru vizând producŃia materialelor de construcŃii, exploatarea carierei de calcar şi producerea
varului.

Pe 4 octombrie 200067, populaŃia ReşiŃei saluta preluarea CSR de către americani. Era prezent
la ReşiŃa ambasadorul SUA la Bucureşti, James Rosapepe, lordul Owen, preşedintele Senatului
României la aceea dată, Petre Roman, ministrul Sorin Frunzăverde68. Atmosfera era optimistă,
populaŃia sperând că preluarea uzinei de către americani va fi de bun augur. PrezenŃa acestor
personalităŃi într-un oraş ca ReşiŃa reprezenta o sărbătoare. Ambasadorul Rosapepe prezenta
privatizarea ca fiind cea mai mare investiŃie americană din România - „Este important că o investiŃie
americană salvează aproape 4000 de locuri de muncă pentru oŃelarii români şi oferă o nouă speranŃă
pentru oamenii de rând din ReşiŃa.”

Noble Ventures avea asigurat un lobi în rândul diplomaŃilor de la Bucureşti, care o promovau
ca o companie condusă de directorii de la Betleem Steel. Americanii trebuiau să achite până în
septembrie 2000, 34,5 mil. $, precum şi alte 5 mil. $ până la 31 ianuarie 2001, acestea reprezentând
prima tranşă a aportului de capital către consorŃiul bancar ce creditase CSR-ul. NV trebuia sa
investească la prima strigare 5 mil. $ numai pentru „învârtirea moriştii” până la sfârşitul anului 2000
şi încă 21,4 milioane de dolari, dintre care 10 mil. $ reprezentau capitalul de lucru, până în august
2001. FPS se obliga să negocieze eşalonarea datoriilor pe care CSR le avea şi scutirea de penalităŃi.
Americanii făceau promisiuni, cu largul concurs al unor angajaŃi de la FPS. Contractul era făcut atât
de bine făcut încât nu avea clauze de reziliere care să se poată opera mai devreme de 31.12.2002.

InformaŃii veneau pe canalele SRI şi SIE, accentuând un fapt care şoca bunele intenŃii şi
entuziasmul local: Noble Ventures este lipsită de bonitatea necesară unei privatizări de asemenea
anvergură. Şeful FPS de atunci, Radu Sârbu, primea din partea Ambasadei SUA la Bucureşti
următoarele referinŃe: Noble Ventures reprezintă aristocraŃia metalurgiei americane. InformaŃiile
care circulau la aceea vreme scoteau în evidenŃă că CSR încăpuse pe mâinile unei firme americane ai
căror patroni nu avea potenŃial financiar de a redresa afacerea din ReşiŃa. Era oare o dezinformare, sau
era realitatea, chiar aşa ghinion să se fi abătut asupra CSR-ului? Ce s-o fi ascuns în spatele acestei
afaceri NV nu vom şti niciodată (nici nu s-a luptat lumea să vadă unde s-a greşit, cine a greşit, cine a
manipulat informaŃiile care au făcut posibilă această întâmplare). Important e să nu mai repetăm
asemenea gafe mondiale.

De aici, lucrurile au degenerat prin manifestaŃii de stradă organizate de Sindicatul Vatra şi


sprijinite de întreaga populaŃie a ReşiŃei. Promisiunea de a creşte producŃia la 25.000t/lună era o
himeră, în decembrie 2000 se realizaseră doar 9500 t. Banii pentru relansarea producŃiei, 5 milioane
de dolari, aport la capitalul CSR, nu intraseră în conturile uzinei. Datoriile la Electrica Banat, Romgaz
şi furnizorii de fier vechi creşteau iar activitatea se întrerupsese.

67
Printr-un jos al destinului şi al sorŃii, mă aflam în ReşiŃa la un simpozion cu tema Drumul Fierului, sesizam în acel moment cu invidie o anumită
efervescenŃă în oraş. Am fost chiar prezent în sala vechea de consiliu a Prefecturii.
68
În dublă calitate, de reşiŃean şi de reprezentant al primului ministru Mugur Isărescu.
27
4.2. Începutul sfârşitului. Tragedia americană.

Începutul sfârşitului a venit foarte repede. Lumea nu se dezmeticise încă la ReşiŃa de ce e aia
privatizare la CSR şi deja apăreau primele valuri (dar ce valuri!), în jurul acestui subiect. Mult timp,
datorită celor petrecute la ReşiŃa, noŃiunea de privatizare a fost compromisă, însemnând numai lucruri
rele. Tot datorită evenimentelor ce au urmat, mult timp după 2007 ReşiŃa se transformase într-un Bau-
Bau care alungă investitorii. Să spunem că ReşiŃa nu este chiar aşa un mediu foarte atractiv geografic
pentru investitori, iar numai faptul că noi am fost odată fruncea nu este un argument. ReşiŃa se află la
40 km de şoseaua judeŃeană de la Caransebeş. Ce argumente ar avea ca un investitor să bage banii
aici? De ce nu ar investi la Caransebeş în loc de ReşiŃa? Să ne punem problema ce bătălie este pe
oraşele şi localităŃile care sunt aşezate pe drumuri judeŃene sau europene. De regulă, transportul de
marfă pe teritoriul României costă între 18 şi 25 €/t.

În 12 ianuarie 2001, Sindicatele organizează un referendum pentru a afla un punct de vedere al


salariaŃilor în legătură cu organizarea în data de 15 ianuarie 2001 a unui miting de protest în faŃa
Blocului Tehnic Administrativ al CSR. La mitingul de protest au participat 1500 de salariaŃi. O
delegaŃie sindicală, condusă de către liderul Iancu Muhu şi de Marian Apostol, preşedinte Cartel Alfa
Caraş-Severin, s-a deplasat la Bucureşti pentru o întâlnire la APAPS cu preşedintele Ovidiu
Muşetescu şi Alin Teodorescu. DelegaŃia prezintă situaŃia din CSR, legată la privatizarea cu NV,
faptul că americanii nu respectau angajamentele luate prin contractul de privatizare. Concluzia
şocantă era că „Acest contract de privatizare permitea rezilierea contractului numai în caz de forŃă
majoră, război, calamitate naturală sau embargo. Statul putea doar să sancŃioneze acŃionarul
majoritar prin retragerea a 11,5 % din acŃiunile deŃinute fiindcă acŃionarul nu majorase capitalul
social cu 5 milioane de dolari.”

Pe 18 ianuarie 2001, în faŃa Sălii Polivalente din ReşiŃa, are loc un miting de protest pentru
privatizarea de la CSR. Conducătorii sindicatului Vatra au avut întâlniri cu prefectul judeŃului,
Gheorghe Bălan, şi cu subprefectul Enache Barbu, care urmau să comunice către guvern conŃinutul
revendicărilor. Mitingul a atomizat şi alte sindicate de la societăŃi aflate în situaŃii de criză - Gavazzi
Steel OŃelul Roşu, CM Bocşa, Mocars Caransebeş. Conducerea CSR, invocând Contractul de Muncă
şi Codul Muncii, în baza art. 130 litera i, desfăcea contractul de muncă al preşedintelui Cartel Alfa
Caraş-Severin, Marian Apostol, care avea calitatea de angajat la CSR. Este evident că cel ce-l
consiliase pe semnatarul acestei decizii ignora regulile şi realităŃile, care trebuie să facă subiectul altei
cărŃi. Desfacerea contractului de muncă a unui lider, şi mai ales al Cartel Alfa, nu putea trece
neobservată şi necriticat, mai ales că liderii cartelului erau bine instruiŃi şi cu influenŃe în toate sferele
vieŃii sociale şi politice româneşti.

Presa vremii consemna referitor la acest eveniment: „Este o decizie abuzivă, care mă
îndreptăŃeşte să mă adresez instanŃei de judecată” - Marian Apostol. „Am aflat cu stupoare de
măsura disciplinară luată împotriva preşedintelui Cartel află din Caraş-Severin” - Ioan Homoş,
secretar general al CNS Cartel Alfa. „Este clar că cei din conducere au început campania de
ameninŃări. Noi însă nu ne vom lăsa şi îl vom apăra pe Marian Apostol” - liderul sindicatului Vatra,
Iancu Muhu69. Cele două forŃe aflate în conflict nu deŃineau toate informaŃiile, ba mai mult impresia
mea este că erau intenŃionat alimentate cu informaŃii tendenŃioase, pentru a se aborda problemele la
masa tratativelor. Grupuri de oameni, reşiŃeni, spectatori sau participanŃi la această dramă, aderau la
una dinte forŃele în conflict mai mult pe criterii subiective (simpatie, subordonare, necunoaştere, etc.).
Cine ştia ce şi cum mai bine decât cei ce discutau la colŃuri, prin parcuri, prin crâşme la un pahar de
Ńuică ? Se făceau şi se desfăceau toate legile şi tratatele, toŃi ştiau, toŃi auziseră, fuseseră acolo tocmai
când...., auziseră de la..., ş.a.m.d70.

69
Ziarul Timpul din 19.ian 2001
70
Atitudinea de a comenta ce nu te pricepi şi de a da sfaturi unde nu ştii este o modă la ReşiŃa.
28
La 23 ianuarie 2001, protestele sindicale continuă la OŃelul Roşu, care se afla într-o situaŃie
disperată dar de o cu totul altă natură. Mişcarea generează manifestări de simpatie din partea tuturor
sindicatele afiliate la FederaŃia Metarom - Aiud, Hunedoara, Slatina.

Neplata energiei electrice conduce la deconectarea combinatului în 8 februarie, iar pe 14


februarie se amână plata salariilor pentru data de 16 februarie. Colac peste pupăză, pe 16 salariaŃii
primesc următorul răspuns de la Directorul General Charles Norman Franges: „Nu sunt bani pentru
salarii, nu există fier vechi, nu sunt electrozi, nu avem feroaliaje. La momentul actual, societatea este
în impas economico-financiar”. SituaŃia era exact ceea ce se zvonea. Ceea ce spunea sindicatul
devenise realitate, iar disperarea duce la plecarea într-un marş de-a lungul oraşului a 1000 de salariaŃi
din CSR care atrag atenŃia asupra gravităŃii situaŃiei prin blocarea circulaŃiei rutiere pe Calea
Caransebeşului.

Directorul General Charles Norman Franges şi John Michel McNutt71 au o întâlnire cu,
Consiliul Sindicatului Vatra şi reprezentantul Cartel Alfa în data de 18 februarie 2001, în urma căreia
se semnează un protocol.

Preşedintele APAPS, Ovidiu Muşetescu, se întâlnea pe 8 martie la Caransebeş cu membrii


conducerii CSR şi liderii Sindicatului Vatra. Ministrul Muşetescu constata situaŃia deplorabilă de la
CSR şi pierderea încrederii salariaŃilor în investitorul american. Promitea cu această ocazie măsuri
care să vizeze ştergerea penalităŃilor, reeşalonarea datoriilor faŃă de Electrica şi Romgaz. Muşetescu72
constatase că situaŃia era gravă, dar ştia că prevederile contractului de privatizare nu-i permiteau prea
multe. IncompetenŃa unor angajaŃi de la FPS transmitea guvernului Năstase o nucă tare greu de spart
în condiŃiile în care până în 2002 trebuia să suporŃi oprobiul salariaŃilor disperaŃi, şi, în acelaşi timp,
trebuiau continuate negocierile cu forŃele angajate pentru a se ajunge la o stabilizare a situaŃiei din
uzină. Toate negocierile şi protocoalele semnate nu aduceau nimic nou, pentru că omul de rând îşi
pierduse încrederea în aceste metode de rezolvare a conflictului.

În 2 aprilie, peste 1500 de salariaŃi de la CSR au început o manifestare pe străzile ReşiŃei,


solicitând prezenŃa premierului Adrian Năstase. În data de 3 aprilie, peste 2000 de manifestanŃi au
plecat într-un marş spre Caransebeş, folosind 12 autobuze.

Ministrul Muşetescu soseşte la ReşiŃa ca reprezentant al primului ministru, încercând o


negociere între Sindicatul Vatra şi Noble Ventures. Lucrurile se tensionaseră într-atât încât liderii de
sindicat refuză să mai negocieze cu McNutt.

John Michell McNutt era bine pregătit în domeniul economico-financiar, dar diabolic în relaŃia
cu liderii de sindicat, întotdeauna afişând o atitudine sfidătoare şi arogantă de „mestecător de chewing
gum”. Întâlnirea a fost un eşec fiindcă partea americană trata în linia cunoscută reprezentanŃii
sindicatului. Prin sfidare şi aroganŃă, se reuşise să se ajungă la un punct din care nu se mai putea
realiza concilierea.

Liderul Cartelului Alfa, Bogdan Hossu, şi Iancu Muhu au organizat o întâlnire cu ataşatul
economic al ambasadei SUA la Bucureşti în prezenŃa ministrului Muşetescu. DiscuŃia a ajuns într-un
punct care l-a determinat chiar pe optimistul ministru să devină sceptic în găsirea unei soluŃii. Eşecul
generează în 20 aprilie 2001 amplificarea mitingului de protest la ReşiŃa. Zilnic, 1000 de protestatari
ocupau platoul din faŃa clădirii Prefecturii. Prefectul73 şi subprefectul74 de atunci făceau eforturi
disperate pentru a menŃine încrederea75 populaŃiei în Guvern76.

71
Consilierul directorului general
72
Este adevărat că alŃii făcuseră privatizarea şi el trăgea ponoasele, dar când acceptase funcŃia de ministru trebuia să ştie că unii sapă via şi alŃii
beau vinul. Privatizarea siderurgiei era cuiul lui Pepelea pentru acest Guvern în relaŃia cu UE.
73
Gheorghe Pavel Bălan
74
Enache Barbu
75
Era o situaŃie greu de gestionat, populaŃia era manipulată de către diverse persoane prin zvonuri şi informaŃii false.
29
În 24 aprilie este transmisă către Preşedintele Parlamentului şi Guvernul României o scrisoare
de protest a salariaŃilor din CS ReşiŃa, Gavazzi Steel OŃelu Roşu şi Mocars Caransebeş. Consiliul
Local Municipal ReşiŃa şi Executivul solicită salariaŃilor de la CSR depăşirea aceste situaŃii. Uşor de
zis când ai cu ce, dar salariaŃii erau disperaŃi, aveau copii la şcoală sau la facultăŃi, datorii la bancă,
părinŃi de întreŃinut, boli de vindecat, vise de împlinit şi toată suferinŃa asta pentru ce?

200 de persoane, sub conducerea Iancu Muhu şi Iosif Ciuciu, au plecat la Bucureşti în 24
aprilie, pentru a se întâlni cu membrii şi reprezentanŃii Guvernului. Se stabileşte că pe 27 aprilie să fie
efectuată plata pe luna martie, iar lichidarea lunii aprilie în perioada 10-12 mai. În protocolul întocmit
se convenea că Plata salariilor lunii martie se face vineri, 27.04, pe baza încasărilor sumei de 7
miliarde lei de la Petrotub Roman. Plata avansurilor şi a lichidării lunii aprilie se vor face în
perioada 10-12 mai. În 26 aprilie premierul României, Adrian Năstase, solicită membrilor Guvernului
„găsirea unor soluŃii pentru reluarea activităŃii la CSR”. Tema de lucru a Executivului şi a tuturor
celor care doresc sa sprijine uzina este „reluarea activităŃii – singura cale care poate rezolva criza”.

În 10 mai este publicată în Monitorul Oficial OrdonanŃa de Guvern nr. 62 prin care 35 milioane
de dolari sunt convertiŃi în acŃiuni, reprezentând creditul spaniol garantat de statul român pentru
achiziŃia cuptorului electric şi a maşinii de turnare continuă, neachitate de CSR. Prin această măsură
statul redevenea proprietar pe 22% din CSR. Guvernul acorda şi înlesniri combinatului, înlesniri care
ajutau managementul american77 dar nu se reflectau în speranŃele oamenilor, ce doreau sfârşitul
acestui coşmar. ProducŃia este reluată şi în două săptămâni se produc 10.000 t oŃel, dar roata era
pătrată şi nu funcŃiona incontinuu. Inevitabil, au apărut sincope în aprovizionarea cu materii prime. În
acest condiŃii, 500 de salariaŃi reiau protestele.

În prima decadă a lunii iunie, McNutt dezgroapă iar securea războiului şi prezintă salariaŃilor o
listă cu 49 de persoane din care 22 lideri de sindicat, care vor fi concediaŃi în conformitate cu art. 130,
litera i, din Codul Muncii, motivul fiind nerespectarea Contractului Colectiv de Muncă. Este evident
că McNutt era un individ inteligent, bine pregătit (prea bine pregătit), bine antrenat pentru războiul de
guerilă, cunoştea arta manipulării şi a provocării. Ştia bine ce trebuia să facă! Reîncep mişcările de
protest ale salariaŃilor. Coşmarul apare din nou, protestele devin activitate permanentă la ReşiŃa,
antrenează şi afectează întreaga populaŃie a urbei. Apar reacŃii de saturaŃie, de repulsie a reşiŃenilor
faŃă de această joacă cu o jucărie care începea să se strice78, greva şi mitingul. Oamenii normali ai
ReşiŃei doreau să se termine odată mitingurile şi lumea să se apuce de treabă. Aceşti năpăstuiŃi de
imbecilitatea unor angajaŃi ai FPS care au azvârlit România într-o porcărie riscau să rămână singuri.

Pe 19 iunie, un număr de 12 membri din Comitetul Sindicatului Vatra decid să intre în greva
foamei, lor alăturându-li-se până la 25 de persoane. Pe 20 iunie, exemplul lor este urmat de încă 23 de
persoane, pe 21 de 17 iar pe 22 de încă 40 de persoane.

Pe 23 iunie este organizată o întâlnire cu parlamentarii cărăşeni, dar care, în stilul nostru
bănăŃean, se dovedeşte a fi un zero tăiat pe patru - nici un senator sau deputat nu au fost prezenŃi, deşi
în acest moment la ReşiŃa erau în greva foamei 450 de oameni! Mai mare ruşinea, eram totuşi în
secolul XXI!

Pe 24 iunie greviştii efectuează un marş alături de ceilalŃi proletari, scenele sunt dramatice dar
inexplicabilă este lipsa de implicare a politicului cărăşean, care cu siguranŃă nu răbda de foame şi nu
prea cred să fi vibrat alături de protestatari. Folosind un limbaj de stradă, cred că li se cam fâlfâia de
suferinŃa oamenilor de la CSR. Ulterior, am aflat din legendele străzii că mulŃi dintre ei îşi frecau
mâinile şi doreau ca treaba să meargă cât mai prost pentru a putea pune mâna ulterior pe CSR şi a-l

76
SituaŃia era dificilă şi pentru că nimeni din ReşiŃa nu mai era dispus să înŃeleagă că privatizarea era făcută de guvernarea CDR iar acum era la
putere o coaliŃie PSD-PU, populaŃia dorea să se soluŃioneze problema CSR în sensul ca uzina să funcŃioneze şi muncitorii să-şi ia salariile.
77
FacilităŃi şi eşalonarea obligaŃiilor bugetare restante pe perioadă de cinci ani, scutirea la plata majorărilor de întârziere şi a penalităŃilor
aferente obligaŃiilor bugetare restanŃe, ce VREI MAI MULT ! La mama lor în America ar fi primit un şut în fund!
78
Era un războiul de uzură bine pregătit de americani pentru a uza şi eroda orice solidaritate a cetăŃenilor cu salariaŃii CSR-ului.
30
dezmembra. Obsesia oamenilor de la puterea Caraş-Severinului a fost şi rămâne orientată spre
domeniile UDR - Cum să punem mâna pe ele?

Pe 25 iunie se trimite o scrisoare deschisă adresată lumii politice din acest judeŃ, Guvernului
României şi PreşedinŃiei, solicitându-se găsirea de urgenŃă a unei soluŃii şi făcându-se apel la
promisiunile făcute în campania electorală: Deoarece Guvernul a recunoscut faŃă de noi, prin
miniştrii Ovidiu Muşetescu, Octavian Cozmâncă şi Şerban Mihăilescu, faptul că trebuie găsită o
soluŃie de reziliere a contractului, vă rugăm domnule preşedinte să vă onoraŃi promisiunea făcută
siderurgiştilor reşiŃeni şi să sugeraŃi Guvernului să găsească cât mai repede soluŃia optimă.

Cred că în acel moment nu se putea face mai mult, era un contract bine păzit de tratatele şi
acordurile semnate cu SUA şi Banca Mondială. Trecuseră doar 6 luni de la investirea guvernului, da,
este foarte adevărat, dar salariaŃii CSR nu mai erau dispuşi să mai accepte discuŃii şi negocieri, doreau
cu toŃii o soluŃie favorabilă funcŃionării uzinei.

Pe 26 iunie Consiliul Local ReşiŃa aprobă un ajutor de 500 milioane de lei familiilor cu
probleme de la CSR. Lumea spera încă într-un ajutor dat de BCR firmei americane, în valoare de 30-32
miliarde de lei.

Pe data de 27 iunie, celor 250 de grevişti ai foamei79 li se alătură preşedintele ConfederaŃiei


Cartel Alfa, Bogdan Hossu, preşedintele FederaŃiei Metarom, Aurel Radi, şi vicepreşedintele Valentin
ConŃescu, alături de un grup de studenŃi de la Universitatea „Eftimie Murgu” din ReşiŃa.

Lucrurile degeneraseră în scene ridicole, lupta sindicală căpăta conotaŃii de lagăr, oamenii
ajunseseră la saturaŃie, ba, mai mult, exista riscul ca mişcările şi mitingurile să cadă în derizoriu. Era
ceea ce îşi doreau americani, să demonstreze că la ReşiŃa exista un climat ostil, că „ei doresc să facă
dar sindicatele nu vor”!

La Bucureşti, APAPS-ul primeşte aprobarea de a acŃiona în judecată firma americană pentru


rea-credinŃă a investitorului şi pentru nerespectarea clauzelor contractuale. Preşedintele APAPS
declara în acele momente: „Statul va redeveni acŃionar majoritar la Combinatul reşiŃean şi apoi sper
să găsim un cumpărător bun şi capabil pentru CSR”. Preşedintele APAPS vine la ReşiŃa împreună cu
o echipă. ManifestanŃii şi-ar fi dorit ca ei să fraternizeze cu mişcarea, însă era imposibil, întrucât ei
erau de fapt reprezentanŃii Guvernului.

În data de 29 iunie se încheie un protocol între reprezentanŃii Guvernului României, Sindicatul


Vatra şi Primăria ReşiŃa, americanii proprietari de drept ai uzinei fiind plecaŃi din Ńară. PărŃile se
angajau:

Partea guvernamentală:

- Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale şi alŃi creditori care deŃin titluri la CSR vor
depune în 2 iulie la Tribunalul Caraş-Severin cerere de reorganizare judiciară prevăzută de legea
64/1995.
- Declarau CSR in incapacitate de plată. Guvernul va sprijini Consiliul Local ReşiŃa în
rezolvarea situaŃiei sociale create prin suplimentarea necesară a bugetului local la capitolul AsisitenŃă
Socială.

79
Numărul scăzuse fiindcă o parte dintre ei renunŃaseră sau au fost sfătuiŃi să o facă din motive medicale.
31
Primăria ReşiŃa:

- Va acorda ajutoare de urgenŃă în valoare de 2,5 milioane de lei salariaŃilor CSR, bani
returnabili începând din 6 iulie, odată cu efectuarea plăŃilor restante, în condiŃiile ce vor fi stabilite de
Primărie şi Sindicatul Vatra.

Sindicatul Vatra

- Va determina ca cei 250 de grevişti ai foamei să înceteze protestul.


- Va înceta protestul public.
- Va sprijini acŃiunea guvernamentală de reorganizare judiciară a CSR.

Protocolul era semnat de Ovidiu Muşetescu preşedinte APAPS, Iancu Muhu, lider al
Sindicatului Vatra, Mircea Popa, primar al ReşiŃei.

Pe 2 iulie, Casa Teritorială de Pensii şi AgenŃia JudeŃeană de Ocupare a ForŃei de Muncă depun
la Tribunalul Caraş-Severin două cereri de constatare a incapacităŃii de plată a CSR şi de declanşarea
reorganizării judiciare, în aceiaşi zi fiind numit Ioan Briac judecător sindic.

Pentru aniversarea ReşiŃei, 3 iulie, este emoŃional invitat premierul României de către Consiliul
Local al municipiului ReşiŃa.

În 4 iulie, în ziua în care se împlineau 225 de ani de siderurgie reşiŃeană, Primăria ReşiŃa devine
cel de-al treilea creditor.

Noble Ventures reacŃionează şi în 7 iulie depune o contestaŃie la cererea de reorganizare


judiciară, solicitând o cauŃiune de 30% din valoarea pretenŃiilor.

Media naŃională relata astfel momentul: CSR urma să intre în reorganizare judiciară, în
condiŃiile în care instanŃa judecătorească stabilea că societatea se află în incapacitate de plată.
Judecătorul sindic Ion Briac a respins toate contestaŃiile depuse de către reprezentanŃii firmei
americane Noble Ventures, proprietara combinatului, şi a dat dreptate creditorilor care au depus
plângeri împotriva societăŃii. În plus, judecătorul a decis ca administratorul judiciar al CSR să fie
societatea Fermconsult SRL din Timişoara. Reorganizarea judiciară a fost cerută de către AgenŃia
JudeŃeană de Ocupare şi Formare Profesională - pentru o creanŃă de 72,3 de miliarde de lei, Casa de
Pensii - pentru o creanŃă de 575,7 de miliarde de lei, Primăria ReşiŃa - pentru o creanŃă de 14,6
miliarde de lei şi Casa JudeŃeană a Asigurărilor de Sănătate - pentru o creanŃă de 122,1 de miliarde
de lei. La acestea se mai adaugă şi o declaraŃie de creanŃă depusă de către societatea Crosi ReşiŃa,
pentru o datorie de 1,1 miliarde de lei, dosar care urmează a fi alăturat celorlalte patru cereri de
reorganizare. SentinŃa pronunŃată este definitivă şi executorie, cu drept de recurs în termen de 15 zile
de la data comunicării. În termen de 30 de zile de la data pronunŃării, instituŃiile creditoare au
dreptul de a înainta judecătorului sindic declaraŃiile de creanŃă, pentru ca acesta să poată convoca
prima adunare a creditorilor CSR. În plus, începând cu luna ianuarie, la CSR au început să apară
probleme în ceea ce priveşte plata salariilor, lucru care i-a nemulŃumit pe sindicalişti. De atunci, ei
au organizat numeroase acŃiuni de protest şi au participat la mai multe runde de negocieri cu
patronatul, unele mediate de reprezentanŃii Guvernului.80 Problema CSR a fost discutată în Guvern
când APAPS şi-a anunŃat intenŃia de a rezoluŃiona contractul încheiat cu Noble Ventures din cauză că

80
Mediafax
32
investitorul nu şi-a îndeplinit o parte din obligaŃiile contractuale. Această decizie a dus la încetarea
protestelor la ReşiŃa81.

Procedura de reorganizare judiciară a societăŃii, numirea judecătorului sindic şi a


administratorului juridic nu rezolva problema, întrucât conducerea operativă era asigurată tot de către
Charles Norman Franges şi John Michael McNutt. Semnalele de la Bucureşti erau voalate şi
distorsionate, sigur Muşetescu avea viaŃă grea, trebuia să se comporte ca un demnitar din guvern dar
şi să recunoască faptul că la ReşiŃa era evident o privatizare prost făcută cu investitori fără capacitatea
de a face mare lucru. Această dualitate a situaŃiilor crea de multe ori în ochii salariaŃilor sătui de
această porcărie sentimentul duplicităŃii, dar nu era chiar aşa , fiindcă se lucra şi se făcuseră lucruri
atât de temeinice încât în final nici americani nu au putut să le desfacă.

Pe 21 august, Noble Ventures depunea o cerere de arbitraj în baza ConvenŃiei ICSID, în urma
Tratatului privind încurajarea şi protejarea reciprocă a investiŃiilor, semnat între România şi Statele
Unite, care a intrat în vigoare în 15 ianuarie 1994. Noble Ventures susŃinea că a suferit un tratament
inechitabil, arbitrar şi discriminatoriu, deoarece CSR nu ar fi beneficiat de restructurarea datoriilor
bugetare către stat pretinsă a fi fost promisă prin contractul de privatizare şi că investiŃia sa în CSR a
fost expropriată. Noble Ventures a cerut daune în valoare de 447 milioane USD82.

În luna august, activitatea în CSR s-a întrerupt iar sindicatul reîncepe cu data de 28 august
mişcările de protest, iar perioada 29-30 august siderurgiştii reşiŃeni pornesc în marş pe şoselele ReşiŃei
blocând ieşirile din oraş.

La insistenŃele ministrului Muşetescu, liderii reşiŃeni opresc pentru o săptămână activităŃile de


protest, dar pe 7 septembrie acestea reîncep şi continuă până pe 11 septembrie, perioada fiind descrisă
de presa naŃională astfel: Trei luni de şomaj tehnic la ReşiŃa83

Sâmbătă, 8 septembrie, sindicaliştii de la Combinatul Siderurgic ReşiŃa şi-au reluat acŃiunile de


protest blocând pentru câteva ore toate căile de acces rutier în oraş. Ei sunt nemulŃumiŃi de faptul că
situaŃia lor a rămas incertă după declanşarea, la data de 18 iulie, a procedurii de reorganizare
judiciară a societăŃii.

Luni, 10 septembrie, Eugen Dijmărescu, consilier al primului-ministru, a plecat în S.U.A.


pentru a discuta cu cei din conducerea firmei Noble Ventures, proprietarul Combinatului Siderurgic
ReşiŃa, soluŃiile de refacere a angajamentelor anterioare încheiate cu firma americană. AngajaŃii
combinatului continuă acŃiunile de protest.

Pe 11 septembrie liderii de sindicat intră în greva foamei şi sunt urmaŃi de 247 de salariaŃi . În
acelaşi timp, salariaŃii solicitau plecarea lui McNutt din uzină fiind considerat cauza tuturor relelor.
Nu era chiar aşa, John era un bun provocator şi ştia să provoace evenimente care ulterior trebuiau să
fie folosite în favoarea Noble Ventures. Toate aceste mişcări revendicative se suprapun nefericit peste
un eveniment cu sonoritate mondială, atacurilor teroriste de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii
din ziua de 11 septembrie 2001.

Sub presiunea străzii, americanii părăsesc ReşiŃa iar toate discuŃiile legate de CSR se mută la
Bucureşti şi Washington. Americanii căutau prin metode specifice să creeze o presiune asupra
Guvernului. Era un ping-pong cu mingi care aveau84 efecte naŃionale şi internaŃionale şi care nu
aduceau siguranŃa în Banatul Montan. Se risca să se ajungă în sindromul lui Ion şi a lupului, adică Ion
era paznicul care striga către sat că vine lupul, iar când lupul a venit nu l-a mai crezut nimeni. O
suferinŃă la nesfârşit conduce la transformarea compasiunii faŃă de cel suferind în nepăsare. Întreaga

81
Lebedescu M, Ziarul Financiar, 19 iulie 2001
82
Din rezumatul publicat pe site-ul AutorităŃii pentru Valorificarea Activelor Statului - 13.10.2005
83
Trei luni de şomaj tehnic la ReşiŃa, Jurnalul NaŃional, 03 Decembrie 2001
84
Cei doi jucători se sancŃionau unul pe celălalt (APAPS –Noble Ventures)
33
activitate revendicativă crease asupra ReşiŃei o etichetă a unei citadele în care nu era dorită
privatizarea. Nimic mai fals, dar aceasta era situaŃia!

Pe 20 septembrie 2001, la sediul APAPS are loc o întâlnire între Conducerea CSR reprezentată
de Paul CreŃan, în lipsa lui Charles Norman Franges, reprezentanŃii creditorilor, Ministerul de FinanŃe
Publice prin secretarul de stat Gheorghe Oană, Ministerul Industriei şi Resurselor, prin Petru Ianc şi
directorul general Marian Arecău, Ministerul Muncii şi SolidarităŃii Sociale, prin secretarul de stat
Ioan Cindrea, APAPS, prin consilierul ministerial Roxana Bichel, reprezentanŃii sindicatelor - Bogdan
Iuliu Hossu preşedintele CNS Cartel Alfa, Valentin ConŃescu şi Adrian Clipi de la FNS Metarom,
Dorin Orbai, vicepreşedintele Sindicatul Vatra, Ferdinand MuŃiu. Observatori: Dorin Trifoi, secretar
de stat în Ministerul JustiŃiei, Pavel Bălan, prefectul judeŃului Caraş-Severin, Ioan Corhan
administrator judiciar desemnat în procesul de reorganizare judiciară. La final s-au convenit
următoarele obligaŃii:

• CSR trebuia să :
 întocmească planul de reorganizare şi să-l depună la judecătorul sindic până în 1
octombrie;
 analizeze normativele urmând ca împreună cu sindicatul să întocmească un plan de
disponibilizare;
• Grefa Tribunalului Caraş-Severin:

 în termen de 5 zile de la depunerea planului de reorganizare judiciară, să convoace


adunarea creditorilor;
• Guvernul României
 Să asigure plata salariilor restante prin alocarea de fonduri;

• Sindicatul Vatra

 Să fie de acord cu disponibilizarea unui număr de salariaŃi;

• APAPS

 în cazul semnării unui act adiŃional între Noble Ventures şi APAPS să preia menŃiunile
privitoare la clauzele sociale din contractul de vânzare–cumpărare iniŃială.

În condiŃiile în care Adunarea creditorilor aprobă planul de reorganizare judiciară în 7


noiembrie, negocierile vor continua la Bucureşti între APAPS şi Noble Ventures până la nivel de prim
ministru, trebuind să se finalizeze cu un pact social. La sediul APAPS s-au întâlnit Roxana Bichel,
Iacob Zelenco (APAPS), Charles Norman, John Michel McNutt (Noble Ventures), Iancu Muhu,
Marian Apostol, Nicolae Moise, Ferdinand MuŃiu, Dorin Orbai (Sindicatul Vatra), secretarul de stat
de la Ministerul Muncii, Bogdan Hossu (ConfederaŃia Cartel Alfa), Aurel Radi (FederaŃia Metarom).
McNutt făcuse o propunere în stilul tupeist al americanului:

- Guvernul să emită o ordonanŃă de guvern care să şteargă penalităŃile de întârziere ale CSR
către bugetul de stat, iar datoriile faŃă de bugete să fie reduse la minim.
- Plata cu ajutorul unor credite a salariilor restante până la 15 decembrie.
- Renegocierea Contractului colectiv de muncă.
- Mutarea sediului Sindicatului Vatra în afara uzinei.
- Trecerea în şomaj a tuturor salariaŃilor din 15 decembrie 2001 până în 31 martie 2002,
perioadă în care salariile să se plătească 75%.

Echipa sindicală reşiŃeană refuză propunerea lui McNutt. La ReşiŃa se organizează un


referendum pe tema semnării pactului social. SalariaŃii votează pentru semnarea pactului social, era şi

34
normal, oamenii se săturase de evenimentele care uza la maxim nervii salariaŃilor, a locuitorilor
ReşiŃei, a relaŃiilor interumane, a Ńelurilor sindicale. În 5-6 decembrie reîncep negocierile la Bucureşti,
mult mai dure şi fără menajamente. La final, Ministerul Muncii şi APAPS îşi declină responsabilitatea
semnării acestui pact social, sindicaliştii părăsesc sala, americanii ameninŃă că vor pleca la
Washington cu primul avion, totul se năruise ca un castel de nisip. Bogdan Hossu, cu o sclipire
genială, îl contactează pe premierul Adrian Năstase, iar acesta părăseşte şedinŃa de guvern pentru a da
instrucŃiuni speciale reprezentanŃilor guvernamentali la aceste negocieri. Astfel totul se încheie prin
semnarea pactului social. Această semnare era condiŃia necesară dar insuficientă pentru ca lucurile să
intre pe făgaşul normal. NV încearcă iar câteva lovituri de palat pentru scindarea salariaŃilor în două,
organizând formarea unui nou sindicat. Aceste manevre creează între lideri şi salariaŃi tensiuni
amplificate de nemulŃumirea generală pentru nerezolvarea problemei de fond.

Presa vremii titra următoarea informaŃie, care descrie foarte succint starea de haos din CSR în
acele momente: „Celor aproximativ 2.600 de angajaŃi de la Combinatul Siderurgic ReşiŃa li se vor
plăti salariile restante, dacă acceptă să intre imediat după aceea în şomaj tehnic, de la data de 15
decembrie până la sfârşitul lui martie. Este ultima ofertă făcută de patronii americani de la Noble
Ventures, prin Michael McNutt85, fostul director care a revenit în România săptămâna trecută, după
câteva luni de absenŃă. Între timp, 1200 de siderurgişti au fost concediaŃi, în cadrul planului de
restructurare aprobat în noiembrie de creditorii combinatului.

Conducerea americană anunŃa Sindicatul Vatra că, datorită neacordării creditelor solicitate
necesare implementării pactului social şi respectării contractului de muncă, refuză să preia conducerea
CSR. NV ameninŃă că dacă solicitările cerute nu vor fi aprobate, americanii vor părăsi România în
ziua de 31 ianuarie 2002. Stilul american de a tărăgăna discuŃiile nu putea să Ńină la nesfârşit, coarda
era prea întinsă. În data de 20 ianuarie 2002 Noble Ventures transmite de la Washington o adresă
ministrului Muşetescu. Adresa marşa pe poziŃia NV de a obŃine un credit de 15 milioane dolari pentru
a pune în execuŃie planul de afacere. Adresa conŃinea şi în anexă şi un grafic de acordare a creditelor,
astfel:

 primul credit CSR, acordat de BCR, suma fiind 5 milioane dolari pe termen de 12 luni,
cu o dobândă de 10 %. CSR garanta prin cuptorul electric care valora 10,87 milioane dolari. Fondurile
erau utilizate pentru salarii restante şi plăŃi curente către creditorii CSR.
 al doilea credit CSR, banca nefiind specificată, suma fiind de 9,5 milioane dolari, termen
de 12 luni, cu o dobândă 10%. GaranŃie - terenul de fotbal ReşiŃa cu o valoare estimată la 3 milioane de
dolari, terenul din Floreasca, Bucureşti, în valoare de 5 milioane de dolari, echipamentul maşinii de
turnare continuă, estimat la 28,15 milioane dolari, un total de 36,157 milioane dolari. Banii urmau să
fie utilizaŃi pentru aprovizionare cu materii prime şi materiale, investiŃii, salarii, şomaj temporar.

La 1 februarie 2002, BCR comunică presei: Consiliul de administraŃie al BCR, întrunit în data
de 31 ianuarie 2002, a analizat stadiul negocierilor cu privire la acordarea unui împrumut către CSR
constată că, până în acest moment, nu s-au îndeplinit condiŃiile şi formalităŃile prevăzute de legile,
normele şi regulamentele bancare. Exista o incertitudine, specifică la noi în ReşiŃa, toată lumea vrea
să vină altul să-i facă treaba. Camera de ComerŃ industrie şi Agricultură confirma că până în prezent
CSR–ul nu îndeplinise toate cerinŃele, legate de nominalizarea persoanelor autorizate să angajeze CSR
respectiv numirea din partea AGA. Consiliu de administraŃie al BCR realizează impactul economic,
social şi chiar politic al situaŃiei şi continuă să caute, împreună cu CSR, soluŃiile adecvate şi cere, în
acelaşi timp, clientului să prezinte un plan de afaceri concret şi viabil care să asigure reînceperea
grabnică a activităŃii Combinatului, condiŃia esenŃială pentru acordarea oricărui împrumut.
Totodată, luni, 4 februarie 2002 , în întâlnirea cu conducerea APAPS, banca va solicita clarificarea
unor aspecte, inclusiv cele privind elementele asiguratorii legate de această finanŃare.

85
Trei luni de şomaj tehnic la ReşiŃa, Jurnalul NaŃional, 03 Decembrie 2001
35
Din 20 februarie 2002, 86 de sindicalişti pichetează Palatul Victoria, manifestarea este
zgomotoasă manifestanŃii folosind oale crătiŃi, lighene şi alte instrumente de percuŃie, cu care să
producă zgomote şi în final să atragă atenŃia asupra lor.

În 21 februarie 2002 are loc o întâlnire între McNutt, Muşetescu, Roxana Bichel şi Bogdan
Hossu, referitoare la AGA, pentru nominalizarea CA-ului şi depunerea garanŃiilor la BCR în vederea
obŃineri creditului mult disputat. Liderul sindical avea să facă o declaraŃie de om normal referitor la
ceea ce se întâmplă la CSR: „Este peste nivelul meu de înŃelegere şi de decizie, ea fiind mai degrabă o
problemă ce poate fi rezolvată doar în trei - APAPS, Noble Ventures şi BCR.” Legat de credit, el mai
spunea că „BCR este o instituŃie prea rigidă şi în mod normal ar fi trebuit să precizeze clar ce
documente sunt necesare pentru obŃinerea creditului de două milioane de dolari, fără să mai
tergiverseze atât lucrurile.”

În 22 februarie, la şedinŃa AGA este desemnat Consiliul de AdministraŃie, format din Charles
Norman Franges, Johon Michael McNutt, Constantin Stănescu, Ioan Tantan şi Mircea Perian.

Ziarul Adevărul prelua următoarele ştiri din ziarul Timpul, tribuna locală ce relata cu lux de
amănunte evenimentele din acea perioadă dramatică pentru reşiŃeni:

Peste 1.500 de siderurgişti au scandat: "Jos guvernul foamei!"

Război de-a şoarecele şi pisica ieri, între protestatarii de la Combinatul Siderurgic ReşiŃa şi
jandarmi. Fix la 10.20, când muncitorii au ieşit pe poarta combinatului, au fost întâmpinaŃi de un
număr triplu de jandarmi faŃă de ziua anterioară. Pe lângă uniformele negre din Caransebeş, au fost
aduse ca întărire şi două plutoane de la Timişoara. "Criminalii, criminalii!", au scandat nervoşi
muncitorii, care au fost practic înconjuraŃi şi ŃinuŃi astfel încât să nu mai blocheze total circulaŃia.
Maşinile şi tramvaiele au putut circula doar pe un sens. În permanenŃă, protestatarii au fost
supravegheaŃi de nu mai puŃin de trei cameramani ai forŃelor de ordine, care au înregistrat toate
detaliile manifestaŃiei. Sindicaliştii n-au părut a fi prea afectaŃi, în faŃa Prefecturii Caraş-Severin ei
avertizând că „Ştim că v-aŃi infiltrat printre noi, oameni îmbrăcaŃi în treninguri". Liderul Sindicatului
Vatra, Iancu Muhu, a afirmat, la rându-i: "Se fac presiuni din toate părŃile. Ni se ascultă telefoanele.
Sunt urmărit de SRI pas cu pas, ca nu cumva să facem cine ştie ce". Ieri, sindicaliştii reşiŃeni au
întrerupt seria marşurilor maraton, postându-se în faŃa Prefecturii. "Jos guvernul foamei!", "Jos
prefectul!", "Iliescu în groapă şi Năstase tras în Ńeapă!", "Năstase şi cu McNutt ReşiŃa au înfometat!"
- au strigat cei peste 1.500 de muncitori. Deoarece existau informaŃii că s-ar putea produce incidente,
jandarmii au luat măsuri speciale, fiind aduse forŃe din mai multe judeŃe din vestul Ńării. De altfel,
numărul mare de uniforme negre i-a iritat pe sindicalişti. „În România nu mai ai voie decât să mori.
Le e frică că vom intra peste ei în Prefectură, dar nu acesta este scopul nostru", striga în portavoce
Dorin Orbai. NemulŃumiŃi de faptul că subprefectul de Caraş-Severin, Enache Barbu, n-a ieşit să
discute cu ei, muncitorii au început sa huiduie şi să strige „Ieşi afară, javră ordinară!". Iancu Muhu
le-a cerut colegilor din Cartel Alfa şi din ConfederaŃia Metarom să vină la ReşiŃa, „după ce au
insistat anul trecut să semnăm pactul social cu Guvernul". Iancu Muhu a anunŃat că, de luni,
Sindicatul Vatra îşi va asuma responsabilitatea pentru toate manifestaŃiile de protest: "Ne asumăm
răspunderea şi, de data asta, vom merge până la capăt, pentru că aşa nu mai putem. Luni, plecăm pe
jos până la Caransebeş. Să se pregătească jandarmii, că bocancii fac bătături". Toate protestele din
aceasta săptămână au fost declarate de siderurgişti ca fiind „spontane", liderii de sindicat anunŃând
că nu-şi asumă responsabilitatea. De altfel, ieri, Iancu Muhu a stat mai mult în mijlocul
manifestanŃilor, fiind unul dintre cei care a scandat cel mai tare, în permanenŃă. Ultimul episod de
ieri al războiului nervilor dintre jandarmi şi siderurgişti s-a consumat la sfârşitul mitingului, când
Muhu şi alŃi câŃiva protestatari au primit amenzile pentru marşul din ziua anterioară, care nu a fost
autorizat. Când a văzut că a primit o amendă de 1.600.000 lei, Muhu a izbucnit ca un vulcan: „Ce ne
daŃi amenzi aşa mari? Noi avem bani cu nemiluita? Vă dăm din combinat cărămidă pentru biserica

36
Jandarmeriei. Mă chemaŃi seara la voi ca să Ńin oamenii în frâu şi acum îmi daŃi atâta amendă?"
Protestatarii au plecat agitaŃi spre case, anunŃând că şi astăzi vor continua protestele de stradă86.

Siderurgiştii reşiŃeni au blocat drumul naŃional ReşiŃa-Timişoara87

Scandal mare, ieri dimineaŃă, pe Calea Caransebeşului, din ReşiŃa. Conform înŃelegerii de
vinerea trecută, protestatarii s-au adunat aproape de ieşirea din municipiu pentru a pleca spre
Caransebeş pe jos. PostaŃi de o parte şi de alta a şoselei, jandarmii aşteptau să vadă încotro se vor
îndrepta siderurgiştii. Ieri, liderul Sindicatului Vatra, Iancu Muhu, nu a fost prezent printre
protestatari. Duminică seara, după ce a fost la biserică, acesta a fost internat de urgenŃă în SecŃia de
Cardiologie a Spitalului JudeŃean ReşiŃa. După o serie de analize, medicii i-au stabilit diagnosticul:
cardiopatie ischemică şi angină pectorală. Cei peste 1.500 de siderurgişti şi-au schimbat în ultimul
moment planul, după ce au aflat că pe drumul spre Caransebeş, la câŃiva kilometri de ReşiŃa, au fost
masate importante trupe ale Jandarmeriei. Dacă ar fi plecat spre Caransebeş, protestatarii riscau să
fie înconjuraŃi de forŃele de intervenŃie. Din această cauză, au făcut cale întoarsă în oraş,
îndreptându-se spre ieşirea către Timişoara. "Nu vrem NATO, nici UE / Noi ne vrem salariile", "Jos
Guvernul foamei!" au scandat protestatarii, în timp ce au blocat tot bulevardul Republicii.
Tramvaiele şi maşinile de pe ambele sensuri au trebuit să oprească, aşteptând trecerea valului de
sindicalişti. În timp ce siderurgiştii se îndreptau spre Calea Timişoarei, în zonele laterale se
înregistrau adevărate mişcări de forŃe, Jandarmeria fiind obligată să reaşeze întreg dispozitivul de
intervenŃie. Ajunşi la marginea ReşiŃei, siderurgiştii nu s-au oprit şi au mai mers încă un kilometru şi
jumătate, până în cartierul Câlnic. Protestatarii au blocat circulaŃia pe şoseaua care leagă ReşiŃa de
Timişoara, oprindu-se lângă biserica din cartier. CeilalŃi lideri ai Sindicatului Vatra au stat mai mult
printre muncitori, în faŃă rămânând aceiaşi oameni care, de la începutul protestelor de la ReşiŃa, au
dat tonul şi au intrat în greva foamei. La un moment dat, în timpul blocadei, o Dacie a încercat să
forŃeze trecerea prin mulŃime. "E juristul lui McNutt!", au răcnit câŃiva siderurgişti, care au sărit în
faŃa maşinii, oprind-o. Şoferul a fost obligat de jandarmi să se întoarcă. ObosiŃi de atâŃia kilometri de
marş, protestatarii de la Combinatul Siderurgic din ReşiŃa au deblocat şoseaua, întorcându-se în
oraş. Muncitorii sunt decişi ca, în următoarele zile, să-şi aducă alături de ei copiii şi soŃiile, deoarece
„cei care sunt la putere şi ne ignoră să vadă câtă lume-i afectată. Odată şi odată trebuie să ne bage
şi pe noi în seamă". Aflat în spital, Iancu Muhu s-a arătat convins de faptul că „protestele vor
continua şi fără mine, deoarece oamenii nu ies pentru Muhu în stradă, ci pentru că nu mai rezistă
fără bani".

În aprilie 2002, după chinuri mari şi greutăŃi suportate de salariaŃii uzinei şi de locuitorii
ReşiŃei, ministrul Ovidiu Muşetescu anunŃa că „Dl. Charles Norman Franges, reprezentantul firmei
americane Noble Ventures, va prelua luni conducerea Combinatului Siderurgic ReşiŃa şi va conduce
programul de redresare a societăŃii"88. Această hotărâre fusese luată în urma negocierilor, care au
avut loc la APAPS, în prezenta consilierului de stat Eugen Dijmărescu şi reprezentanŃii NV. Ministrul
Muşetescu mai spunea că „SalariaŃii combinatului, inclusiv cei aflaŃi în greva foamei, sunt aşteptaŃi,
începând de luni, la serviciu". El a mai precizat că, în urma valorificării stocurilor de produse şi a
încasării unor creanŃe, până la Paşte angajaŃilor li se va da cel puŃin un salariu, „cu condiŃia să meargă
la lucru".

Până la 28 aprilie 2002 urma să fie convocată Adunarea Generală a AcŃionarilor, pentru a
aproba conversia datoriilor societăŃii în acŃiuni (circa 65 de milioane de dolari), după care statul va
redeveni acŃionar la CSR. Ulterior însă, în baza dreptului de preempŃiune stabilit prin contract, Noble
Ventures va cumpăra aceste acŃiuni, pe care le va achita în rate. În paralel, o echipă a AutorităŃii
pentru Privatizare, împreună cu reprezentanŃii firmei NV, va definitiva dosarul necesar pentru
obŃinerea de la BCR a creditului mult-aşteptat, „sub rezerva îndeplinirii de către firma americană a

86
Peste 1.500 de siderurgişti au scandat: "Jos guvernul foamei!", Adevărul, 2002-03-01
87
Siderurgiştii reşiŃeni au blocat drumul naŃional ReşiŃa-Timişoara Adevărul, Numărul 3640 , 2002-03-05
88
***- Noble Ventures revine la conducerea Combinatului Siderurgic ReşiŃa, Adevărul, 2002 -04-15, www.adevarul.ro
37
obligaŃiilor asumate, începând cu reintrarea în combinat". Muşetescu a mai promis că APAPS va
sprijini investitorul american pentru finalizarea planului de afaceri al combinatului, plan care,
probabil, va prevedea şi disponibilizări de personal. „Nu ştim acum care va fi numărul de
disponibilizaŃi, pentru că nu cunoaştem câŃi salariaŃi mai are combinatul". Potrivit ultimelor date
oferite, din octombrie 2001, CSR avea circa 3.300 de salariaŃi.

Lumea parlamentară ia o poziŃie prin deputatul PNL Mona Muscă, ce, într-o interpelare
adresată premierului Adrian Năstase, prezenta următoarele: „situaŃia CSR (...) este departe de a fi
rezolvată, având consecinŃe semnificative asupra reşiŃenilor, dar şi asupra întregului judeŃul Caraş
Severin.”

Este evident că Guvernul mişcase ceva, nu era politic să iasă cu trâmbiŃa şi toba să bată aspecte
despre paşi făcuŃi. Premierul iese la rampă şi eliberează „porumbelul” într-un răspuns la interpelarea
parlamentară. Expunerea premierului făcea prima dată un scurt istoric al acestei privatizări, pentru a
se şti clar de unde ni se trage, transformarea unor facilităŃi acordate CSR în acŃiuni, prezentarea
obligaŃiilor ce decurgeau din contractul de vânzare–cumpărare până în 16 august 2002, iar în final
spune că „Până la data prezentă, NV nu a realizat nici una dintre investiŃiile la care s-a obligat prin
contract, fapt pentru care APAPS, conform prevederilor contractuale, a executat gajul constituit
pentru garantarea investiŃiilor.” Pe scurt, CSR reintrase în proprietatea statului Român.

4.3. Scurte concluzii:

4.3.1. Contractul de privatizare a CSR cu Noble Ventures a devenit nul în decembrie


2002, „pe baza uneia din prevederile documentului, care stipula că privatizarea CSR va fi anulată
după neplata a două rate succesive”, a amintit Muşetescu. În 2001, fostul proprietar al CSR a chemat
în instanŃă statul român, solicitând daune în valoare de 220 milioane de dolari. Ulterior, pretenŃiile
financiare ale firmei americane au crescut la 330 de milioane. „Cred că nefericirea care a plutit
asupra acestei societăŃi a fost o lecŃie pentru noi toŃi“, a opinat oficialul APAPS. Era evident că nu
mai era posibil să reconfigurăm vreodată ReşiŃa istorică. „Ea va fi transformată într-o societate
viabilă, pe baza actualului flux de producŃie”, mai zicea preşedintele APAPS.

Pe 8 ianuarie 2003, ministrul Ovidiu Muşetescu declara într-o întâlnire cu liderii de sindicat
Vatra şi Cartel Alfa: „Vom căuta calea cea mai bună pentru privatizarea acestui combinat şi,
implicit, pentru repornirea lui. Sper ca până la începutul lunii aprilie să dau o veste şi o perspectivă
extrem de pozitivă asupra viitorului combinatului.”

4.3.2. Istoria privatizării Combinatului Siderurgic ReşiŃa (CSR) scria presa în decembrie
2004 „nu este ceea ce ar trebui sa fie: nişte date de contract, sume de investit, reeşalonări de datorii,
capital de lucru, în fine tot ceea ce înseamnă evoluŃia unei întreprinderi ce trece de la stat la privat.
Privatizarea CSR este o epopee, poate fi cu uşurinŃă subiect de roman sau de scenariu de film.
Semnarea contractului de vânzare a C.S. ReşiŃa cu Noble Ventures, pe când Radu Sârbu păstorea
FPS-ul, va intra cu siguranŃă în analele tranziŃiei drept cea mai mare Ńeapă dată statului român şi va
rămâne în conştiinŃa reşiŃenilor drept cea mai mare pacoste ce a căzut pe capul lor89.”

La scurt timp de la privatizare, care avea în spate un contract de vânzare-cumpărare cu plata


tuturor datoriilor restante, investiŃii de zeci de milioane de dolari şi promisiuni cu pieŃe de desfacere,
realitatea avea să fie cruntă. În CSR nu avea să intre nici măcar un cent american. SalariaŃii de la
ReşiŃa au simŃit însă pe pielea lor ce înseamnă nişte investitori strategici, reprezentaŃi pe plaiurile
mioritice de trioul Franges-McNutt-Deborah90, generând oripilare în toate mediile socio-economice
româneşti. Cu un palmares greu de egalat, tulburări sociale cum nu s-au mai văzut, ReşiŃa avea să
devină pentru o perioadă locul în care jocurile sunt făcute de sindicat. Imaginea României în

89
Daniel OANłĂ, Dezastrul C.S. ReşiŃa va rămâne o amintire, Adevărul, 2004-02-12
90
Nume din conducerea combinatului
38
perspectiva încurajării investitorilor strategici devenea halucinantă. Investitorii sus-amintiŃi jucau
după reguli ciudate, poate valabile în Vestul Sălbatic, devalizând pur şi simplu casieria unităŃii,
consumând banii de salarii pentru deplasări externe şi alte cheltuieli. ReşiŃa, şi aşa un oraş cu
probleme de deschidere spre rutele de transport, intrase pe mâna acestor indivizi dubioşi. Look-ul
ReşiŃei cerea o operaŃie estetică, pentru că municipiul devenise în acele momente un oraş fără
perspective. Au fost scene demne de film cu atacuri la baionetă, în care salariaŃii combinatului,
împinşi de foame91, s-au confruntat în numeroase rânduri cu jandarmii, au atacat Prefectura cu pietre,
au blocat drumurile. În vreme ce reşiŃenii se hrăneau din mila publică, Guvernul plătind ajutoare
repetate, în jurul contractului de privatizare cu NV, care se cerea reziliat prin prisma celui mai
elementar bun-simŃ, se purtau stranii negocieri politico-diplomatice. Consilierul premierului, Eugen
Dijmărescu92 s-a dus la Washington să-i convingă pe americani să revină la ReşiŃa. Târziu a ieşit la
iveală motivul codelii autorităŃilor din România93 de a tăia scurt macaroana NV94.

Combinatul trecea înapoi la stat, în vederea găsirii unei soluŃii. SituaŃia socială era explozivă,
oraşul se afla sub stare de asediu. Aşa nu se mai putea, trebuia curmată cauza perturbării întregii vieŃi
politico-sociale a unui judeŃ şi, până la urmă, a Ńării. Această perioadă a contat foarte mult, numai
peste câteva decenii vom putea cuantifica rămânerile în urmă generate de acest eveniment.
ComparaŃia cu alte judeŃe şi oraşe mult mai slab dezvoltate cu 10 ani95 în urmă este edificatore96. Nu
am exclus din toată această dramatică încrâncenare, în care toŃi au pierdut, să îşi fi băgat niŃel coada şi
Securitatea, oamenii politici foşti şi actuali. Prea erau atractive toate proprietăŃile fostului UDR.

4.3.3. Procesul dintre Statul Român şi Nobles Ventures

Pe 15 ianuarie 2003, contractul de vânzare–cumpărare de acŃiuni pentru CS ReşiŃa, încheiat cu


Noble Ventures, s-a desfiinŃat de drept, din cauză că investitorul nu a plătit două rate succesive din
preŃul de cumpărare a acŃiunilor combinatului. De fapt, NV nu a respectat mai multe clauze ale
contractului de privatizare. Cum-necum, americanii îşi prinseseră urechile în România97. Eu susŃin şi
acum că nu mergea să faci afaceri în stil american într-un mediu de afaceri cum era România anilor
2000 - iau bani de la bancă şi dau drumul la moară. În ReşiŃa, pentru a avea succes, trebuiau bani
pentru ca moara să se mişte (capitalul circulant), bani pentru investiŃii, care trebuiau să contureze un
nivel scăzut de costuri, înŃelegerea mentalităŃilor locale politice, obişnuinŃele salariaŃilor; respectarea
sindicatului ca partener de dialog social, dialogul şi explicarea Ńintelor care erau propuse, eliminarea
aroganŃei şi a sfidării. SusŃin că americanii au fost naivi. Deşi făcuseră due-dilligent-ul la ReşiŃa, nu
văzuseră din iceberg decât ce era sub apă, dar au uitat că Titanicul se lovise şi de ce era la suprafaŃă.
Cunoscând în amănunt măruntaiele tehnologice şi financiar-contabile ale CSR de atunci şi de acum,
declar cu tărie că americanii nu aveau nici o şansă cu fluxuri tehnologice care adăugau la cost 65 $/t,
faŃă de cele mai slabe performanŃe realizate în uzinele siderurgiei României, fără a începe activitatea
cu investiŃii în punerea în funcŃiune a maşinii de turnare continuă. Faptul că erai american iar firma
era protejată de contractul de privatizare şi de convenŃiile semnate între guvernele României şi al SUA
era o condiŃie necesară, dar insuficientă de devii viabil. CSR avea la acea oră, cu excepŃia profilelor
grele (rotunduri cu dimensiuni mai mari de 220 mm şi blumurile mai mari de 350 mm), produse care
se vindeau aproape la preŃuri egale sau mai mici decât costurile variabile.

AVAS98 cere Tribunalului Bucureşti să oblige compania NV la plata a aproximativ 4 milioane


de dolari ca despăgubiri rezultate din cheltuielile făcute de statul român pe parcursul procesului pe
care România l-a câştigat în 2005 la Curtea de Arbitraj de la Washington. România câştigase la Curtea
InternaŃională de Arbitraj de la Washington procesul intentat de compania americană NV Inc., care a

91
Cumplită situaŃie ca omul să fie în secolul XXI pus să rabde de foame.
92
Economist de prim rang şi un personaj politic interesant a anilor ‘90
93
România trebuia să fie invitată să adere la NATO.
94
Biografiile in extenso ale acŃionarilor firmei-mamă Noble Ventures
95
Am considerat 2000 ca an de referinŃă
96
Evident de edificatoare pentru reşiŃeni, eu am declarat: „nedreaptă decalare”
97
În glumă trebuie să spun - capii mafiei siciliene ar muri de foame la noi !
98
AVAS era urmaşul APAPS-ului
39
contestat acŃiunile statului român în procesul de privatizare a CSR. Tribunalul arbitral al Centrului
InternaŃional de Reglementare a Disputelor Relative la InvestiŃii (ICSID) a respins în totalitate
acŃiunea şi pretenŃiile de despăgubire formulate de către compania americană. Prin sentinŃa
pronunŃată în 12 octombrie 2005, tribunalul a decis în unanimitate că România nu a violat obligaŃiile
care decurgeau din Tratatul bilateral de protejare a investiŃiilor dintre România şi Statele Unite şi nu
este responsabilă de eşecul investiŃiei NV la CSR. Dimpotrivă, hotărârea pronunŃată de tribunal
constată încălcarea unor obligaŃii asumate de investitor prin contractul de vânzare-cumpărare de
acŃiuni. Tribunalul a constatat că acŃiunile statului român au respectat prevederile tratatului referitoare
la obligaŃia de a asigura protecŃia şi securitatea investiŃiei, precum şi obligaŃia de a aplica un tratament
corect şi echitabil faŃă de investitor. Statul român a reuşit să evite plata unor penalităŃi de 447 de
milioane de dolari99, câştigând procesul intentat la Washington de fostul cumpărător al Combinatului
Siderurgic ReşiŃa. Statul român a fost reprezentat la proces de casa de avocatură Muşat&AsociaŃii şi
de firma americană White&Case. Mediafax transmite: „Este un mare success pentru România, iar
victoria este totală”, ne-a declarat George Muşat, coordonatorul casei de avocatură Muşat&AsociaŃii.
„Nu numai că pretenŃiile NV au fost respinse în totalitate, dar decizia Tribunalului Arbitral
demonstrează că statul român a acordat un tratament corect şi echitabil investitorului american. Este
însă şi o victorie a avocaŃilor de la Muşat&AsociaŃii care, timp de peste 3 ani de zile, a alocat uneori
şi câte 15-20 de avocaŃi, zilnic, pentru documentarea apărării (memoriile şi probele scrise
administrate însumând zeci de mii de pagini de documente) şi audierea martorilor . Asa că, s-a
demonstrat şi că avocaŃii români pot apăra cu succes interesele statului român în litigii extrem de
complexe”, a mai spus George Muşat. La rândul său, Cornel Popa, avocat asociat la Tuca&AsociaŃii,
ne-a declarat că această victorie este un bun semnal că România îşi respectă angajamentele asumate -
„Totuşi, nu este un certificat de bună purtare ce ne absolvă şi pe viitor. De exemplu, pe rolul ICSID
mai este înregistrat un dosar împotriva României, depus de fostul operator al magazinelor duty-free
EDF (care are acelaşi avocat pe care l-a avut şi Noble Ventures). Deşi există un act normativ pentru
angajarea unui avocat, partea română nu a făcut încă nimic în acest sens.”

Curtea de arbitraj a respins cele două capete de acuzare invocate de fostul proprietar al CSR:
pretinsa expropriere asupra combinatului, cerută în baza Tratatului bilateral asupra investiŃiilor
încheiat între SUA şi România şi, respectiv, acuzaŃia că statul român nu a aplicat un tratament just,
săvârşind abuzuri în gestiunea problemelor apărute la ReşiŃa. NV susŃinea că a suferit un tratament
inechitabil, arbitrar şi discriminatoriu, deoarece CSR nu ar fi beneficiat de restructurarea datoriilor
bugetare către stat, pretinsă a fi fost promisă prin contractul de privatizare. „Tribunalul a respins
punctual toate plângerile formulate de NV, lucru extrem de important, deoarece dacă s-ar fi admis
măcar una dintre ele, s-ar fi putut demonstra existenŃa unui tratament incorect”, a adăugat Muşat. „A
fost o bătălie care a durat mai bine de trei ani, în care peste 15 avocaŃi au administrat probele, au
fost audiaŃi zeci de martori şi s-au adunat dosare care pot sa umple un camion. Decizia tribunalului,
arată că statul român nu este responsabil de eşecul investitorului american în România,” adaugă
dânsul. Punctele forte care au cântărit în favoarea României au Ńinut de faptul că NV şi-a bazat
plângerile pe calcule şi pe argumente considerate de către Tribunal ca fiind speculative. Astfel, se
arăta în documentaŃia care însoŃeşte verdictul tribunalului, „reclamantul nu a obŃinut niciodată surse
de finanŃare pentru investiŃii în industria oŃelului”. În plus, întregul model financiar prin care NV îşi
argumentează cererea de despăgubiri porneşte de la presupunerea că ar fi obŃinut profit, or membrii
tribunalului nu au identificat toate elementele care să-i convingă. Aflăm din textul documentului
CurŃii de arbitraj că Noble Ventures îşi evaluase pachetul de acŃiuni de la CSR, pentru care a plătit 4,5
milioane de dolari, la o valoare situată undeva între 145 şi 186 de milioane de dolari. NV susŃine că a
suportat cheltuieli de judecată în valoare de 3,145 milioane dolari, iar statul român de 8,93 milioane
dolari.

99
Andreea Calomfirescu, Gabi Moroianu , Noble Ventures cu buzele umflate, Ziua, 14-10-2005

40
5. A patra epistolă către reşiŃeni, de la CSR la TMK-Resita
„Cred că nefericirea care a plutit asupra acestei societăŃi a fost o lecŃie pentru noi toŃi100“

5.1. Genezele

EvoluŃia producŃiei mondiale de oŃel101 nu putea să nu influenŃeze evoluŃia în viitor a CSR. De


fapt, după plecarea americanilor ursitoarele spuneau că ReşiŃa va putea deveni un flux viabil numai
într-o conexiune cu un producător de Ńeavă. Zarurile erau aruncate, Rubiconul trebuia trecut,
lăsând orgoliile şi ambiŃii locale, agravate de mândriile bănăŃeneşti, la o parte. Exportul de produse
siderurgice pe plan mondial era la un nivel ridicat, din 1997 şi până în 2002, reprezentând 40 % din
producŃia mondială.

Dinamica ponderii exportului %

45
%
40
35
30
25
20
15
10
5
0
1976 1978 1980 1982 1984 1986 1988 1990 1992 1994 1996 1998 2000

Toate analizele conduceau către deschiderea producŃiei spre piaŃa externă în defavoarea pieŃei
interne care, începând cu 2003, devenea destul de protecŃionistă. Datorită ultimilor privatizări,
formula de monopol lichida competiŃia pe piaŃa îngustă a produselor CSR. Singurul debuşeu în 2003
îl reprezenta piaŃa internă pentru Ńagla Ńeavă pentru Ńevile mecanice şi de precizie de la Slatina.

Exportul Ńărilor est-europene foste socialiste102, plus Turcia, se ridica la 28,6 milioane tone/an,
dintre care 13,7 milioane de tone/an în Uniunea Europeană. Uniunea reprezenta o destinaŃie
excepŃională pentru semifabricatele româneşti, dar care se izbeau de câteva impedimente: uzinele vest
europene avea şi ele în politica de marketing vânzări de semifabricate (se manifesta un protecŃionism
al PieŃei Comune); costul relativ ridicat al fabricaŃiei care afecta marja de profit; calitatea
semifabricatelor. Pentru a avea o idee globală, UE, în perioada 1996-2000, exporta către terŃe Ńări cca

100
Ovidiu Muşetescu, preşedintele APAPS
101
Sursă IISI 2003
102
Cu excepŃia Ńărilor din URSS
41
2 milioane de tone semifabricate pe an şi importa circa 5,6 milioane tone, dintre care 3,4 milioane
tone din Europa de Est (inclusiv URSS)103.

CSR se afla în această perioadă într-un program de restructurare tehnologică, trecându-se de la


producŃia oŃelului în cuptoare Martin la cea în cuptor electric. Desigur, această transformare era cam
în ceasul al doisprezecelea şi jumătate, dar era făcut şi se înscria în tendinŃa de dezvoltare a siderurgiei
mondiale. Pasul făcut prin introducerea cuptorului în fluxul tehnologic de fabricaŃie trebuia finalizat
prin punerea în funcŃiune a maşinii de turnare continuă. Fără finalizarea acestei bucle de fabricaŃie,
uzina nu putea să fructifice nimic din reducerile de costuri generate de cuptorul electric.

Volumul mondial de oŃel elaborat şi principalii indicatori de funcŃionare a cuptoarelor


electrice104

Indice 1990 1999 2001


OŃel elaborat total, mil t 769 787,7 1000,0
OŃel elaborat în cuptor electric , mil t 215 262,8 500,0
ProductivităŃi t/ h 61 94 115
Consumul de energie electrică kwh / t 450 392 386
Consumul de electrozi kg / t 2,9 1,9 1,7
Durata şarjei, min 105 70 58
Temperatura oŃelului la evacuare , 0 C 1660 1635 1625
Putere transformator, MVA 60 95-100 110
Consumul de oxigen Nmc / t 24 30 40
Consumul de refractare , kg / t 6,9 3,1 2,75

Era evident că CSR nu mai putea să menŃină elaborarea oŃelului în cuptoare Martin, măsura
luată de conducerea din perioada 1992-2000 de a restructura din temelie fluxul de elaborare a oŃelului
trebuind apreciată. Modul cum a fost pusă în aplicare reforma oŃelăriei suportă comentarii legate de
poziŃionarea cuptorului şi a gospodăriilor de fier vechi, feroaliaje şi materiale auxiliare ce deservesc
cuptorul. Pe lângă acestea, trebuie spus că cuptorul nu avea prevăzut dog-house care să atenueze
sunetul produs de arcul electric, precum şi faptul că avea o instalaŃie de desprăfuire total ineficientă.
Amplasarea unui cuptor electric pe solul halei, într-o locaŃie total neadecvată producŃiei de oŃel în
cuptorul electric, a creat şi creează multe neajunsuri. Dispunerea cuptorului într-o hală cu macarale în
linie era atipică, ducând, în cazul defectării unei macarale, la oprirea întregului flux de producŃie. Cu
toate acestea, CSR putea fi făcut viabil în condiŃiile unei discipline draconice în fluxul tehnologic şi a
unor programe de mentenanŃă eficiente. La cumpăna dintre secole, aceste lucruri lipseau, treaba fiind
lăsată să curgă de la sine.

CSR era cunoscut pe piaŃă ca un producător de:

 łaglă Ńeavă pentru producătorii de Ńeavă Petrotub Roman105, Silcotub Zalău106, Artrom
Slatina şi Republica Bucureşti108;
107

 Semifabricate mari pentru forje, sector afectat sever în sensul dispariŃiei cauzate de
restructurarea industriei româneşti ;
 Profile grele. Consumul de după ‘89 în România a acestor subansamble a scăzut
dramatic. El a fost afectat şi de reducerea nevoii de clădirii noi pentru locuinŃe şi creşterea numărului
locuinŃelor individuale. Înviorarea consumului se întrezărea numai după 2003, când au demarat
lucrările de reabilitare/extindere a unor drumuri şi căi ferate, proiecte de investiŃii ale proiectului
ISPA, cu finanŃare în proporŃie de 75 % de la Uniunea Europeană;

103
Sursă Eurostat 2002
104
Stali nr.6. din 2001 , pag.60.
105
Astăzi AcelorMittal Roman;
106
Astăzi membră a grupului Tenares;
107
Astăzi TMK-Artrom;
108
Uzină Închisă operaŃional şi în prezent în lichidare;
42
 Material de cale ferată - şină, placă, şină ac, bandaje, roŃi disc. Consumul a scăzut
datorită reducerii traficului feroviar în România şi în Ńările Europei Centrale şi de Est, ca urmare a
adoptării transportului rutier;
 Profile mici şi mijlocii, al căror consum a fost afectat de costurile de fabricaŃie din
uzină (fluxuri tehnologice învechite), precum şi de apariŃia profilelor economice;

Problemele de bază la CSR erau continuarea restructurării fluxurilor tehnologice începute în


1991, continuarea proiectului din 1994 care punea bazele unui nou lay-out al uzinei, restrângerea
activităŃii la nucleul central şi eliminarea celorlalte activităŃi. Nucleul central însemna OŃelărie
electrică - Tunare Continuă – Laminorul LDS (care să preia tot sortimentul laminorului de 800
mm)109.

Siderurgia mondială se afla într-un moment bun, cei mai fericiŃi ani din ultimii 35, iar o uzina
ca CSR cu perspectivă îndoielnică putea forŃa opŃional obŃinerea unei cote infime de piaŃă.

ProducŃia CSR trebuia să urmeze următoarele căi:

 PiaŃa Ńaglei Ńevi interne şi export;


 Semifabricatele pentru forjele din UE, cu predilecŃie piaŃa Germană;
 Profilele grele cu dimensiuni mari (rotund ≥220 mm ) pentru piaŃa UE, din oŃeluri
carbon de calitate şi slab aliate. Nu se putea vorbi de eficienŃă la CSR fără a avea o încărcare mai
mare de 80 %, ceea ce însemna o producŃie de 450.000 t/an;

Concluziile unui studiu efectuat în 2003 de institutele centrale IPROLAM şi IPROMET arătau
că trebuie acŃionat pe aceste căi:

• SoluŃionarea problemei desprăfuirii la cuptor;


• Diminuarea poluării fonice;
• Concentrarea activităŃii pe platforma centrală la un flux tehnologic care să producă
400.000 t/an oŃel turnat continuu;

Multă lume credea ReşiŃa siderurgică un capitol încheiat cu o tragedie americană, părere
împărŃită chiar de către mulŃi cunoscători a mediului de afaceri românesc.

CSR reprezenta o afacere din care nu ieşea nimic, plus că mediul local era ostil. Singurul colac
de salvare al fabricii era să se facă o combinaŃie cu un Ńevar110, care să fructifice avantajul CSR de a
produce Ńaglă pentru producerea Ńevii, restul de producŃie urmând să fie vândută pe piaŃa
consumatorilor de profile grele cu diametre mai mari de 220 mm.

„Nu e pentru cine se pregăteşte ci pentru cine se nimereşte”. Şi s-a nimerit o echipă tânără de
manageri de la fabrica de Ńevi mecanice Slatina, care au ochit avantajele uzinei, dar au şi suportat
dezavantajele ReşiŃei. La prima vedere părea o nebunie, ceea ce o sumedenie de echipe manageriale a
şi zis: Black business. Slătinenii au spus „Da, uzina poate fi pusă pe linia de plutire, fluxul poate fi
viabil”. Pentru a spune DA, cu siguranŃă că s-a făcut o analiză foarte atentă, iar due-diligent-ul făcut
de Artrom la ReşiŃa a fost făcut foarte atent. Echipa oltenilor de la Slatina excela prin unitate,
disciplină, dorinŃă de muncă, voinŃă de a căuta şi de a găsi soluŃii şi comunicare. Comunicarea în
cadrul echipei era mai rapidă decât internetul. Ce era de admirat era că toată lumea îşi spunea părerea
cu voce tare, o formă de brainstorming care utiliza subiecŃi ce erau în temă. Preşedintele Popescu
crease o echipă în care ataşamentul faŃă de ce se hotăra era lege, şi reuşise să imprime echipei spiritul
de a nu se lăsa înfrânŃi - adică ceea ce trebuie unei armate mici să câştige războaiele mari. Lucrând
109
Problema CSR se referea la calea obligatorie de acŃiune înainte de preluarea de către TMK a uzinei. Vom vedea că în proporŃie de 90 % această
cale a fost parcursă. Maşina de turnare continuă a preluat sortimentele de Ńaglă Ńeavă de 180 mm necesare uzinei de la Slatina iar bloom-ul se
realiza pentru piaŃa procesatorilor direct din turnare, fapt ce a făcut ca laminorul degrosisor să nu mai aibă programe de fabricaŃie.
110
Producător de Ńeavă
43
alături de ei, am putut consta că optimismul nebunesc era cheia echipei manageriale, Popescu fiind
rezervorul de optimism al întregului grup. Iată şansa ReşiŃei, mai ales că echipa de la Slatina avea în
spate o companie care va demonstra capacitate investiŃională şi seriozitate în tot ce afirmase şi se
angajase.

5.2. SperanŃa reşiŃenilor

5.2.1. O ştire care dă speranŃă reşiŃenilor:

Compania TMK111 din Rusia este interesată de Combinatul Siderurgic ReşiŃa112

Compania TMK este cel mai mare producător de Ńevi din Rusia şi al doilea producător
mondial. În România, TMK este acŃionarul majoritar al Artrom Slatina. Compania deŃinea la aceea
oră patru fabrici de producŃie de Ńeavă în Rusia, iar în România avea uzina producătoare de Ńevi
Artrom Slatina.

Structura comercială a companiei TMK113 era la acea vreme firma Sinara Handel, cu sediul la
Koln, înregistrată în Germania, care este de asemenea şi distribuitorul oficial al TMK.

Compania TMK este principalul furnizor de Ńeavă pe piaŃa din Rusia pentru companiile
petroliere şi de gaze naturale Gazprom, LukOil, Iukos, Transneft, printre clienŃii de pe plan
internaŃional numărându-se societăŃile Exxon, Agip şi Mitsui. Directorul General de atunci al TMK,
Dimitri Pumpianski114, spunea într-o conferinŃă de presă, legat de companie: „Anul trecut am produs
două milioane de tone de Ńevi, ceea ce reprezintă 1,5 miliarde de dolari. Sperăm ca până la sfârşitul
anului 2003 să mărim aceşti indici cu 20%“.

Compania TMK era interesată de achiziŃia pachetul majoritar de acŃiuni deŃinut de stat la
Combinatul Siderurgic ReşiŃa (CSR) şi sa formeze în România un subgrup care să producă Ńeavă
mecanică la Artrom Slatina, utilizând Ńaglă Ńeavă de la CSR. Dimitri Pumpianski declara presei la
Bucureşti în 2003: „În urmă cu doi ani am preluat pachetul majoritar de acŃiuni al Artrom Slatina şi
datoria pe care o avea societatea la Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare. (...) Am
hotărât să investim în continuare în România, astfel încât să creăm un holding metalurgic cu centrul
la Bucureşti. Artrom Slatina şi Combinatul Siderurgic de la ReşiŃa sunt întreprinderile care vor sta la
baza acestui holding.“

Sinara Handel a preluat în noiembrie 2002 de la firma austriacă Staro Stahl und Rarenhandel
57,8% din capitalul social al Artrom Slatina. În februarie 2003, participaŃia companei germane Sinara
Handel la Artrom Slatina a crescut la 80,5%. Anterior, societatea germană cumpărase pentru 6
milioane de dolari creanŃa deŃinută de Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare la Artrom.

TMK şi-a exprimat la începutul lui 2003 interesul pentru preluarea CSR la pachet cu
producătorul de Ńevi Petrotub Roman, însă a renunŃat la achiziŃia societăŃii din Roman după ce APAPS
s-a anunŃat că Petrotub va fi vândută la pachet cu Siderurgica Hunedoara115.

După inspectarea uzinei de către tehnicieni şi specialişti ai grupului, directorul general al TMK
considera că CSR avea nevoie stringentă de investiŃii în valoare de 30 milioane de dolari,

111
TMK - Compania Metalurgică de łevi. TMK este o companie specializată în producŃia de Ńevi din oŃel laminate şi sudate, fiind al doilea
producător mondial de Ńevi, cu o cifră de afaceri de aproximativ 3,3 miliarde dolari. Este companie publică înregistrată în FederaŃia Rusă şi listată
la Bursele de la Londra şi Moscova.
112
Revista de comerŃ şi industrie , Nr. octombrie 2003.
113
În anul 2008, compania are mai multe societăŃi comerciale începând din SUA şi până în Dubai.
114
Începând cu 2006 Dimitri Pumpianski devenea Preşedintele companiei de Ńevi TMK
115
O privatizare la pachet Roman-Hunedoara, ilogică de la împachetare şi până astăzi.
44
reprezentând cheltuieli legate de asigurarea mijloacelor circulante. Aceste modernizări urmau să
genereze prima faza a unei dezvoltări stabile a combinatului de la ReşiŃa în scopul elaborării unui plan
strategic de dezvoltare a acestuia.

Preşedintele APAPS, Ovidiu Muşetescu, după ce compania rusă îşi exprimase interesul faŃă de
CSR, făcea următoarea declaraŃie presei la Bucureşti referitor la situaŃia juridică a CSR ca fiind
foarte clară, statul deŃinând pachetul majoritar de acŃiuni, şi că procesul intentat la Curtea de
Arbitraj de pe lângă Banca Mondială de fostul proprietar al CSR, firma americană Noble Ventures, nu
va putea să împiedice reprivatizarea. „Nu trebuie făcută nici o conexiune între situaŃia juridică a CSR
şi procesul de la Washington. (...) Orice s-ar hotărî la Washington (...) nu va avea nici o incidenŃă
asupra procedurilor de reprivatizare a societăŃii.

5.2.2. SituaŃia la ReşiŃa nu era simplă, sigur că declaraŃiile erau frumoase şi optimiste, numai
că aici urma o perioadă de luptă la baionetă cu patru duşmani:

 SituaŃia economico-financiară a uzinei;


 Subtehnologizarea fluxurilor de producŃie;
 Mentalitatea muncitorilor şi a managementului uzinei;
 Ostilitatea mediului socio-politic;

Preşedintele APAPS, Ovidiu Muşetescu, îndemna sindicatele de la ReşiŃa la dialog


şi s-a declarat optimist, considerând că raŃiunea şi dialogul vor prevala în relaŃia patronat-sindicate la
CSR. „ExperienŃele anterioare au demonstrat că acolo unde agresivitatea şi inflexibilitatea au
prevalat asupra raŃiunii, lucrurile nu au ieşit bine. Acolo unde raŃiunea şi dialogul au învins,
partenerii sociali întotdeauna au găsit o soluŃie, iar privatizarea s-a dovedit un fapt împlinit”.

Adrian Popescu, directorul general de la Artrom Slatina, în calitate de reprezentant al TMK în


România, declara: „Am avut deja consultări cu oamenii de acolo, chiar şi cu sindicatele, dar nu
despre natura negocierilor”. Era o perioada de pregătire a partenerului de dialog social în vederea
reprivatizării. De fapt, compania TMK dorea ca în timpul cel mai scurt să cumpere uzina şi să înceapă
serios producŃia care să genereze banii necesari programele de modernizare. Era cunoscută foarte bine
situaŃia încordată, care a degenerat de multe ori, între proprietarii americani şi liderii de sindicat. Ruşii
au tratat foarte serios acest subiect, cunoscând sensibilitatea locală precum şi palmaresul sindicatului
Vatra. S-a dorit tot timpul să existe un climat de respect116 între patroni şi sindicat, climat care să
permită relansarea producŃiei, singura aducătoare de bani atât pentru salarii cât şi pentru investiŃiile ce
urmau să se facă aici.

5.3. De la declaraŃii la fapte:

Preşedintele APAPS, Ovidiu Muşetescu, prezenta astfel privatizarea Combinatul Siderurgic


ReşiŃa117cu Sinara Handel GmbH118: „Este a doua privatizare pe 1 € - preŃ simbolic ce spune multe
atât despre situaŃia combinatului, cât şi despre cumpărător, care îşi asumă o situaŃie complexă şi
riscuri.” Totalul angajamentelor asumate de cumpărător este de circa 25 milioane de €, dintre care 10
milioane reprezintă datoriile societăŃii care nu au putut fi şterse. Combinatul avea datorii de 50
milioane de $, iar pierderile se ridicau la acelaşi nivel. Din aceste datorii, au fost asanate 37-38 de
milioane de $, restul urmând a fi plătite de către cumpărător eşalonat, în următorii ani. Negocierea
contractului a durat 4 luni, în februarie 2004 finalizându-se documentele pentru privatizarea CSR.

Pe de altă parte, prin actul normativ care va reglementa această privatizare, terenurile destinate
construcŃiei unui parc industrial vor fi trecute în proprietatea Consiliului Local. De asemenea,
contractul prevedea ca în următorii trei ani vor fi păstraŃi cei 1.520 de angajaŃi.
116
Dar au să pună pe masă ce se dă şi ce se cere;
117
Stegărescu C, Ziarul Gardianul Top stirilor 24 aprilie 2004
118
Sinara Handel GmbH este subsidiara TMK care se ocupa de distribuŃia producŃiei în Europa, Orientul Apropiat, Asia şi SUA.
45
Adrian Popescu, Directorul General al societăŃii Artrom Slatina, concluziona că va trebui ca
Sinara Handel să aloce 10 milioane $ pentru investiŃii tehnologice, 3 milioane pentru rezolvarea
problemelor de mediu şi 6 milioane în capitalul de lucru119. ProducŃia combinatului va fi majorată de
la 220.000 tone de oŃel anual la 450.000 tone în maximum trei ani, situaŃie în care societatea va
înregistra profit.

Presa anunŃa evenimentul astfel:

„Ieri, la APAPS, a fost semnat contractul de privatizare al Combinatului Siderurgic ReşiŃa.


Noul proprietar este Grupul TMK, cel mai mare producător de Ńevi din Rusia şi al doilea în ierarhia
mondială. În România, TMK mai este acŃionar majoritar la Artrom Slatina. În sfârşit, un nume mare
din industria de profil va conduce combinatul”120.

Statul român va trebui sa şteargă, potrivit şefului APAPS, datorii de 45 de milioane de dolari,
gaură financiară produsă în istoria zbuciumată a combinatului de proprietatea de stat şi de Ńeparii
strategici.

Postul de radio BBC ( pe 4 aprilie, ora 14:00) anunŃa că CSR urmează să intre în
proprietatea concernului rus TMK 121, într-o emisiune cu următorul dialog:

Realizator: După ce eşecul privatizării Combinatului Siderurgic ReşiŃa cu americanii de la


Noble Ventures a devenit deja istorie, Iancu Muhu şi tovarăşii săi de sindicat vor intra din nou la
stăpân. De data aceasta, ar fi vorba de concernul rus TMK. Dota pregătită de guvern pentru noul
peŃitor al combinatului presupune printre altele un preŃ de vânzare de fix un euro, la un loc cu
ştergerea unor datorii către stat în sumă de aproape 40 de milioane de dolari.

L. V.: Din declaraŃiile oficialilor de la TMK, ei au cumpărat într-adevăr pe un euro, dar s-au
angajat să plătească o parte din datorii, în valoare de 10 milioane de dolari, şi să investească în
următorii ani 15 milioane de dolari în dezvoltarea companiei.

Realizator: Pentru cineva care nu se pricepe la economie ar putea părea ciudat. Vinzi pe un
euro o instituŃie economică căreia îi anulezi toate datoriile. De ce o mai vinzi atunci pe un euro? De
ce nu ceri bani adevăraŃi pe ea?

L.V.: Problema este dacă vrea cineva să o cumpere pe mai mult de un euro. Acum, sigur,
faptul că se acumulează la buget datorii nu este deloc un lucru plăcut. Pe de altă parte, acestea erau
datorii istorice, care probabil nu mai aveau să fie plătite... Dacă nu ar fi fost privatizat, oricum nu s-
ar fi plătit.

Realizator: În anul 2000, în vremea guvernului Isărescu, acelaşi combinat de la ReşiŃa a fost
vândut tot aşa, cu o serie de avantaje, către Nobel Ventures, un consorŃiu american. De ce ar fi
premisele de acum mai încurajatoare decât cele de atunci?

L.V.: Adevărul este că cei de la Noble Ventures erau o companie marginală, absolut
marginală, fără experienŃă pe această piaŃă, fără experienŃă în Estul Europei, în timp ce TMK este cel
mai mare producător de Ńevi din Rusia, 60% din exporturile Rusiei de Ńevi.

Realizator: ReşiŃa a mai primit ajutoare de la Guvern de-a lungul vremii.

119
Parcă nu prea pare a fi 1 euro la câte s-au mai plătit după.
120
Daniel OANłA, Dezastrul C.S. ReşiŃa va rămâne o amintire, Adevărul, 2004-02-12
121
BBC, Serviciul pentru Presă, RelaŃii Publice şi Imagine, Revista Presei InternaŃionale, 5 aprilie 2004

46
L.V.: Dacă vreŃi, este o privatizare cu facilităŃi pe ultima sută de metri, pentru că, o dată ce
vom fi încheiat capitolul de negociere privind concurenŃa cu UE, orice nou ajutor de stat va trebui
aprobat direct de Bruxelles.

5.4. Rassiiskoe pravilo

5.4.1. Începutul formării şi a deprinderilor

Odată cu preluarea uzinei de către ruşi, nu numai că a fost reluată producŃia, dar managementul
s-a înscris într-o cursă nebună de stabilizare a acesteia şi de obŃinerea de profit. CSR din anul 2004 a
parcurs o etapă extrem de dificilă122. Trebuia ordonată fabrica şi tehnologiile şi fluxurile tehnologice,
reinstaurată ordinea, dată încredere şi speranŃă salariaŃilor şi sindicatelor că măsurile ce se iau sunt
bune, chiar dacă ele erau dure (la ReşiŃa, sindicatul era hiperactiv - la orice măsură care se lua făceau
similitudini cu perioada americană, interpretau, erau păŃiŃi, suflau acum şi în iaurt). ReşiŃa era ca o
orchestră în care instrumentiştii nu mai cântaseră de mult şi cineva schimbase instrumentele, başca
faptul că mai apăruseră şi instrumente noi (instalaŃia de desprăfuire, turnarea continuă, instalaŃia de
vid).

Aşteptată de toŃi reşiŃenii cu sufletul la gură123, reluarea activităŃii la Combinatul Siderurgic s-a
dovedit, pe lângă părŃile bune, şi foarte dăunătoare în acelaşi timp pentru sănătatea a zeci de locuitori
din zona veche a oraşului. Zilnic, odată cu pornirea cuptorului electric, nori denşi de praf şi fum toxic
invadau această zonă. Era o realitate care nu putea fi ascunsă. Mi-am pus tot timpul întrebarea: cum
se reuşise ca în ultimii ani ai secolului al XX-lea (1997-1999) să se pornească în centrul oraşului
ReşiŃa o oŃelărie cu cuptor electric EBT fără a se avea sisteme de insonorizare şi instalaŃie de
desprăfuire. Atunci nu era TMK, erau numai reşiŃeni la conducere. Nimeni nu mi-a răspuns. Ba nu
auzeau întrebarea, ba nu le convenea, ba ... tipic. Dar acum, dacă a venit TMK, să ne facă, să ne
dreagă, să ne.... salarii, ...

La ReşiŃa, poluarea oraşului rămânea o problemă. InstalaŃia de desprăfuire era în programul de


conformare agreat de CSR cu APM Caraş-Severin.

5.4.2. CSR aşa cum era în 29 iulie 2004

La sosirea în CSR am fost decepŃionat total de starea generală a fabricii. Era un coşmar,
plecasem de la un Mercedes 124 şi mă urcasem într-o Dacie hârbuită, bună numai de programul rabla.
Uzina era într-o stare jalnică din multe punct de vedere: a fluxurilor de producŃie, a mentenanŃei, a
ordinii şi disciplinei, a curăŃeniei, a activităŃii de resurse umane, a mentalităŃii salariaŃilor, a stării
infracŃionale, a discreŃiei. Tot ce se vorbea în birou la operativele fabricii se auzea a doua zi în
tramvai, la „Fluturelul”, în birourile politicienilor sau... Era inadmisibil ca o uzină de referinŃă pentru
siderurgia românească să ajungă într-un asemenea hal. Principala preocupare a unora era cum să
treacă vremea, să mâncăm pachetul şi să plecăm acasă. Îmi puneam întrebarea cum se poate ca
oamenii aceştia care au stat în piaŃă zile întregi cerând de lucru, acum să fie fără reacŃie, apatici,
fără cheful declarat de a munci? Era straniu... nu mai era aceeaşi stare care se vedea în mass-media,
toate declaraŃiile erau oare o manipulare? Uzina era de fapt o corabie în derivă, căreia Artrom
Slatina reuşise să-i repare cârma. Sensul era bun, dar mai trebuia să reparăm catargul şi să prindem
122
A fost o perioadă la care am pus şi eu umărul şi atunci am constatat ce greoaie este ordonarea unor fluxuri siderurgice cu inerŃii mari atât
tehnologice cât şi de mentalitate a lucrătorilor. Am participat efectiv la resuscitarea acestei uzine, învăŃând cu fiecare maistru, inginer şi cadru de
conducere alfabetul siderurgiei într-un MiniMill. Mi-a fost foarte greu, întrucât veneam dintr-o uzină în care orchestra ştia partitura, iar atunci
numai dirijezi.
123
Vali Popovici, Poluarea atinge cote alarmante la ReşiŃa , 12 Iulie 2004, www.informatia.ro
124
E o comparaŃie între starea celor două fabrici, Hunedoara şi ReşiŃa.
47
vânt din pupa. Meritele faptului că CSR plutea erau în acel moment a echipei de management de la
Slatina, care visa lucruri frumoase şi nebuneşti pentru o uzina siderurgică ce avea soarta pecetluită.
Prognoza evoluŃiei a fost corectă, fiindcă astăzi uzina este de nerecunoscut.

Unii reşiŃeni şopteau printre dinŃi că 1 € era o valoare prea mică. Păi da, era mică, numai că
marii analişti stradali sau de crâşmă reşiŃeni nu discutau şi despre datoriile, pierderile şi oalele sparte
ale CSR şi ale americanilor pe care TMK le-a plătit, inclusiv în 2008. CSR, în momentul preluării,
avea nevoie de o injecŃie de fonduri în capitalul circulant. ToŃi uităm că, la preluarea în 2004, fabrica
nu a funcŃiona normal. De ce oare? Din cauza capitalului circulant! Exista o înverşunare a localnicilor
împotriva uzinei125, dar cei mai revoltaŃi şi cei mai recalcitranŃi reclamagii erau chiar foştii angajaŃi.
Am avut ocazia să cunosc şi alte situaŃii similare în alte localităŃi, dar niciunde răutatea şi dorinŃa de a
se răzbuna pe uzină nu atingea asemenea cote. PopulaŃia, puŃin instruită şi rău intenŃionată de cele mai
multe ori, refuza să accepte realitatea. Uitau că CSR dispăruse din cărŃile producătorilor de oŃel, era
un Black Business126.

SituaŃia era mult mai gravă decât părea la prima vedere. Sigur, anii de luptă sindicală
condusese către acest dezastru. Dar era vinovat şi ceea ce se întâmplase după 1989, când este evident
că lumea pe aici nu s-a îngrijit de fabrică măcar cât au avut grija aprovizionării pieŃei iugoslave. Era
evident că lumea participase asiduu la contrabanda transfrontalieră cu salopete, bocanci, scule şi
dispozitive mecanice, şi să nu uităm de benzină. Toate aceste se vedeau de la o poştă, fiindcă orice se
făcea era formal, adică să zică lumea că se făcuse ceva. În uzină, formalismul era la loc de cinste,
numai că nu se putea cu noul patron. Era imposibil de continuat, hibele trebuiau imediat înlăturate.
CSR avea probleme în uzină, în oraş, în sindicat. Restul s-a văzut ulterior, marea lor majoritate
veneau din afara uzinei.

În uzină

Managementul era format din mai multe tabere - noii veniŃi (Radu Constantin şi Ioan
Romulus), vechi titularizaŃi pe posturi manageriale, vechii care erau schimbaŃi. De regulă, cele
două tabere ale vechilor angajaŃi duceau un război de gherilă împotriva noii echipe. Trebuia
demonstrat că cei doi noi veniŃi sunt proşti, adică vin alŃii să ne înveŃe pe noi. Părerea sinceră mi-am
exprimat-o atunci la venirea mea, fapt ce mi-a atras suficienŃi opozanŃi ca sa nu le zic duşmani: La
ReşiŃa managementul era decimat, nu avusese nimeni grijă să-l formeze înainte de anul 2000,
fabrica a plutit cu doi, trei mateloŃi!

Fluxul tehnologic era gândit de aşa natură încât să nu funcŃioneze pentru a avea performanŃă.
Parcă cineva se gândise ca fabrica să meargă cu spatele. Era evident că reproiectarea era făcută de azi
pe mâine. Cine gândise fluxul din oŃelărie nu prea avea habar cu ce se mâncă oŃelăria electrică. Este
printre puŃinele locuri din lume unde metalurgia se făcea prin subterane.

AngajaŃii fabricii erau scindaŃi în pro şi contra, în cu chef şi cu mai puŃin chef de muncă, unii
mai tânjeau după manifestaŃii fiindcă venise vremea de a arăta de ce e în stare eroica noastră clasă
muncitoare. Era evident că fabrica suferea din cauza unei crize de modele, salariaŃii pe orice funcŃie
ar fi trebuie să aibă lângă ei un model pentru a se putea compara, corecta, studia şi, în final, evolua. La
toate nivelurile manageriale era vid, unii conducători nu aveau cunoştinŃă sau experienŃă în tainele
conducerii pentru că nu studiaseră, dar mai ales nu avuseseră de la cine învăŃa. Iar dacă un om de
acest tip ajunge într-o funcŃie, atunci crede că toată conducerea este aşa cum crede el. Să fim serioşi,
de la simŃurile subiective ale noastre şi până la a şti să conduci o simplă echipă e o cale foarte, foarte
lungă.

125
Era un fenomen ciudat, uzina formase oraşul şi acum orăşenii se întorceau împotriva ei.
126
La Dusseldorf , la un târg Messe în 2006, când am fost prezentat unui director al unei companii de la comerŃ austriece, acesta mi-a zis, cerându-
şi scuze şi spunând către reprezentantul nostru pentru Italia, Lucca Zorzzi: „Vai săracul cum rezistă Romulus acolo în acel infern, nu-l iau la
bătaie şi pe el ca pe americani? Cred că mergi la uzină cu tancheta!” În sinea mea am zis da, vor sa mă bată, dar fiindcă ne luptăm împreună cu
Artrom-Slatina să facem ca producŃia să crească.
48
SalariaŃii nu vorbeau şi nu ştiau să explice clar un fenomen, cadrele tehnice vorbeau o limbă
tehnică meglenoromână, era cumplit să încerci să înŃelegi ce se întâmplase aici. Nu se vorbea clar,
compartimentul tehnic al acestei fabrici nu a introdus în limbajul uzinei o limbă clară, tehnică şi
atunci, din dorinŃa de comunicare, uzina şi-a creat propriul limbaj. Trebuie să precizez că, din punct
de vedere a pregătirii profesionale, unii muncitori era cu mult peste media muncitorilor întâlniŃi în
uzinele siderurgice româneşti. Singura problemă era că de multe ori ei căutau soluŃii dincolo de
instrucŃiunea tehnologică, lucru care însemna de fapt o indisciplină.

În oraş

Era ostilitate şi neîncredere din partea oamenilor. „Au venit să ne umilească, pe noi care am
creat siderurgia românească.” Era evident că în spate era o regie bine pusă la punct de oameni dibaci.

Era o ostilitate de gherilă din partea foştilor manageri, care acum ocupau diferite funcŃii prin
societăŃi din ReşiŃa, sau la Primărie, Prefectură, partide, şi care la colŃ îŃi puneau piedică şi se
împotriveau la tot127. „Lasă-i să-şi frângă gâtul”, asta se simŃea mai ales din partea participanŃilor cu
decizie în viaŃa politică şi socială a ReşiŃei. ToŃi vroiau să te ajute dacă le dai ceva mai ieftin sau de
pomană, fiindcă „ştiu ei că se poate”. SuferinŃă mare era sistemul hidro, de care nu avea loc nimeni.
Ba era apa prea puŃină în baraj şi nu se putea face turism (în acele momente trebuia oprită producŃia
pentru ca marii investitori în turismul bănăŃean să poată face bani), ba era multă mizerie aruncată în
apa lacului (şi atunci trebuia mers şi adunate PET-urile), de parcă CSR făcea de capul lui turism şi bea
apă, bere, şi cola de unul singur, şi... toŃi vroiau să facă bani, dar numai pe cheltuiala CSR-ului.
Nimeni din cei care au aranjat cochete vile pe malul lacului şi care fac bani frumoşi nu plăteşte nici un
sfanŃ CSR-ului, fiindcă pentru lacul şi apa din lac uzina plăteşte lunar la Apele Române şi la firmele
specializate care prestează servicii de evaluare risc, siguranŃă funcŃionare, proiecte, autorizaŃii, pază şi
ordine, o pălărie de bani. Foştii salariaŃi ai CSR (pensionari ori plecaŃi) se manifestau la reuniuni
social-culturale şi prin presă cu o evidentă ostilitate împotriva CSR (nu am înŃeles de ce, dar aşa era),
uzina avea peste 1500 de procese cu foşti şi actuali angajaŃi.

Sindicatul

Sindicatul dorea totul - creşteri salariale, prime, zile libere, bonuri cadou, bonuri de masă,
alimentaŃie de întărire a organismului, lapte, etc, şi tot românul să prospere. Toate discuŃiile, chiar şi
pe teme banale, se făceau numai pe un ton ridicat. łi se amintea că „ei au stat în stradă au făcut
greva foamei” (erau manifestări normale...).

Liderii înŃelegeau fenomenul şi doreau să se evite evenimentele americane, era clar şi pentru ei
că se aflau în faŃa unor profesionişti. Numai că noii directori mai dădeau şi cu biciul iar muncitorii128
fugeau la mama oropsiŃilor pentru a se plânge. Unii făceau declaraŃii exagerate tocmai pentru a crea
conflicte artificiale între conducere şi sindicat. Am spus-o la o întâlnirea cu liderii de sindicat atunci
când o parte a lor doreau explicaŃii129: Uzina fără oameni este zero. Eu respect pe cel ce munceşte,
este harnic, disciplinat şi ordonat. Nu pot concepe o fabrică în care oamenii umblă murdari,
nespălaŃi şi unde lumea mâncă seminŃe. HoŃii şi leneşii nu au o viaŃă bună cu mine. Echipa trebuie să
se aşează în spatele meu. Am experienŃă şi vă pot spune că ştiu unde trebui să vă duc, eu pe unde este
fabrica asta acum am fost şi am ajuns şi acolo unde trebuie să ajungă ReşiŃa. Mai vorbim după ce
vom avea turnare continuă şi toate cele de astăzi vor fi poveşti. Mă deranjează perfidia unora care
doresc să dezbine cele două tabere. Dacă ne vom Ńigăni, dacă nu ne vom înŃelege, dacă ne vom căuta

127
Pot însă să afirm cu tărie că întotdeauna viniturile nu erau agreate la ReşiŃa, toată perioada de la 29 iulie 2004 şi până în momentul scrierii
acestor rânduri (mai 2008), echipa de directori şi manageri de la TMK ReşiŃa a fost tratată cu ostilitate, deşi la întâlnirile de protocol erau numai
zâmbete şi miere. Aşa se explică cum după patru ani uzina, cu toate eforturile deosebite, nu reuşea să încheie procesul de intabulare a terenurilor
primite odată cu titlul de proprietate.
128
Pentru unii muncitori, introducerea disciplinei, creşterea ritmului de muncă şi a producŃiei era de neconceput şi se apela la tertipuri care au
indus în eroare de multe ori atât conducerea uzinei cât şi a Sindicatului Vatra. Cu stupoare am întâlnit un muncitor care mi-a declarat că el nu a
făcut nimic la serviciu în ultimii ani, şi acum când iese la pensie trebuie să muncească !
129
Este crezul meu, după care m-am condus toată viaŃa, de la stagiatură şi până acum.
49
numai de culoarea ochilor, vom bate pasul pe loc iar ReşiŃa a rătăcit trei ani pe cărări proaste.
Pierdem vremea în timp ce ar trebui să producem. Nu uitaŃi că banii se iau pe oŃel. Domnilor lideri,
eu nu sunt la ReşiŃa ca să fac palmares, eu îl am deja. CV-ul meu de 20 de pagini, nu are nici o
valoare dacă împreună nu facem performanŃă. Eu am venit aici fac treabă. Vă întreb eu pe voi, şi cu
asta termin: Vă este chiar aşa dor de americani? ŞtiŃi ce le-a spus Horia la moŃi, şi moŃii au priceput?
No, hai! ”

5.5. Război şi pace

5.5.1. Anul 2004

În perioada martie – iunie 2004, Artrom a efectuat un stagiu de observator în CSR, Sinara
Handel începând din această perioadă finanŃarea uzinei care se afla într-o criză de lichidităŃi acută. În
15 mai este transferat primul pachet de acŃiuni către Sinara. Tot în luna mai a fost creat un grup de
lucru din IPROMET (pentru oŃelărie şi mediu), IPROLAM (pentru laminor), Divizia Tehnică a TMK
şi Divizia Tehnica de la Artrom şi CSR. Atunci s-a stabilit calendarul lucrărilor, primul punct
constituindu-l evaluarea lucrărilor şi aprobarea unui plan de derulare a lucrărilor de proiectare şi
execuŃie. Pe 16 iunie, în vederea unei activităŃi eficiente a CSR, AGA hotărăşte ca uzina să fie
condusă de un administrator unic, persoana juridică fiind Artrom Slatina. Tot atunci este numit
director general Radu Constantin. În 15 iulie se transferă al doilea pachet de acŃiuni deŃinute de AVAS
la CSR. Din acest moment, contractul de privatizare intră în etapa a doua, cea de aplicare a
facilităŃilor economice acordate CSR-ului prin OUG 16/2004. Din acest moment a început aplicarea
efectivă a programului de finanŃare a restructurării, care avea ca Ńintă Planul de Viabilizare negociat
cu Uniunea Europeana pentru CSR şi Planul de InvestiŃii de mediu şi tehnologice la CSR, menit să
ducă la obŃinerea AutorizaŃiei Integrate de Mediu până la începutul anului 2007.

Începând cu luna iulie, CSR a început să lucreze având la bază un sistem de planificare şi
urmărire a activităŃii. În acest moment, combinatul beneficia din plin de experienŃa companiei TMK.

Formarea echipei de manageri la CSR continuă în 29 iulie, când este numit director general adj.
Ioan Romulus Vasile. Cei doi directori aveau să pună bazele unei lupte continue cu mentalitatea
defectuoasă a angajaŃilor, cu creşterea nivelului de producŃie, stabilizarea calităŃii, îmbunătăŃirea
nivelului tehnic al cadrelor de conducere, instruirea personalului, şi, ceea ce era cel mai dificil, cu actele
de nepăsare - furturile, sustragerile. A fost o luptă oarbă, întrucât eram supuşi la un tir încrucişat şi la o
presiune de forfecare continuă din partea sindicatului, a angajaŃilor, a influenŃelor de răzbunare a
foştilor conducători, a partidelor locale, a pensionarilor ieşiŃi de la CSR, a organelor administraŃiei
locale şi a unora care obŃinuseră foloase înainte de la uzină iar acum se înŃărcase bălaia. Ce era foarte
greu de suportat era că toŃi exercitau către conducerea de la Slatina un flux continuu de informaŃii, de
cele mai multe ori false şi tendenŃioase. Era aplicat în practică ce se ştia cel mai bine, adică ceea ce se
moştenise de pe vremea când Banatul era sub dominaŃia turcilor - iute la Poartă cu porumbelul păcii.
Am constatat acest lucru atunci când unul din clienŃii CSR, care obŃinuse foloase însemnate şi care mi-a
spus atunci când am refuzat să-i facilitez cumpărarea unei hale, mi-a spus: „Am să vorbesc la Slatina
că nu mă serviŃi fiindcă sunt prieten bun cu preşedintele”. Noroc că la Slatina oamenii erau cu
capul pe umeri şi nu băgau în seamă tot folclorul bănăŃean.

În septembrie este aprobat de către compania TMK studiul de fezabilitate pentru etapa a I-a de
investiŃii, perioada 2004-2008, care acoperea lucrările la oŃelărie şi tunare continuă, incluzând toate
lucrările şi instalaŃiile legate de mediu. Numai investiŃiile de mediu în acel moment erau de circa 8
milioane de dolari130, instalaŃia de desprăfuire de la cuptorul electric fiind prioritatea. Acest lucru era
generat şi de presiunea populaŃiei ReşiŃei, a mediei locale, a cercurilor politice. InstalaŃia era punctul

130
ConferinŃa de presă ocazionată de punerea în funcŃie a obiectivului de investiŃii de mediu InstalaŃia de desprăfuire de la OŃelăria Electrică, 12
noiembrie 2005

50
forte al Planului de conformare în vederea obŃinerii autorizaŃiei de mediu. TMK a înŃeles foarte bine
acest subiect şi de aceea această instalaŃie a constituit prima investiŃie la ReşiŃa, chiar dacă ea nu
aducea economic nici un câştig.

Semnificativ în acest moment era faptul că producŃia crescuse din luna octombrie la 27.000
t/lună şi se menŃinea la acest nivel. În acest moment, nu puteau să apară rezultate miraculoase. Exista
o inerŃie în costuri care încă nu se vedea, la care se adăuga si faptul că tehnologia de turnare consuma
tot avantajul cuptorului electric cu arc de tip EBT. Trebuie să arătăm că munca a fost titanică,
începând de la documentele tehnice, care nu aveau Ńinută dar aveau conŃinut tehnic. S-a luptat ca pe
fluxurile tehnologice să se instaureze domnia instrucŃiunii tehnologice, a instrucŃiunii de lucru, a
procedurilor. Trebuiau citite şi recitite toate documentele, fiindcă toate erau scrise fără a se respecta
etapele şi ordinea de executare a operaŃiilor, plus că exprimările unora dintre ingineri erau atehnice,
iar explicarea unor procese începea cu mijlocul, continua cu sfârşitul şi se sfârşea apoteotic cu...
începutul!

Limbajul tehnic din ReşiŃa avea cuvinte ce nu se foloseau niciunde, era evidentă influenŃa
separatistă a bănăŃeanului. Nivelul unor şefi în sectoarele fluxului de producŃie erau mult sub ceea ce
era nevoie pentru a pune corabia pe linia de plutire.

EvoluŃia
t productiei de otel lichid la Resita in anul 2004

30000
27029 27041

25000

20000

15000

10000

5000

0
februarie aprilie iunie august octom. decembr.

Cu bune, cu rele, dar printr-o disciplină într-o continuă perfecŃionare, începeau să apară
rezultate, destul de mărunte la început în tehnologia de la cuptor. Iată cum relata site-ul firmei
producătoare de refractare în octombrie 2004, atunci când durabilitatea cuptorului crescuse: „In
October 2004 already - with 659 heats , the 110to Electric-Arc-Furnace of Combinatul Siderurgic
ReşiŃa achieved the Romanian all-time refractory lining record. The steel plant ReşiŃa manufactures
constructional steels , tool steels and steel grades for the tube production.131 Presa vremii consemna
următorele lucruri legate de creşterea de producŃie la ReşiŃa132:

„ProducŃia combinatului a avansat cu 101%, de la o cantitate de 27.560 de tone obŃinute în


trimestrul întâi al anului trecut, până la 55.405 de tone în primele trei luni ale anului curent”.

Echipa de manageri de la CSR şi Artrom, pionul principal de la Slatina fiind vicepreşedintele


Drinciu Cristian133, se puseseră foarte serios pe treabă începând cu luna septembrie, şi întocmise toate
documentele şi documentaŃiile, scrisorile de ofertare pentru investiŃia legată de instalaŃia de
desprăfuire. În acele momente, Ioan Romulus Vasile, întâmplător autor al acestor scrieri, se lupta să
formeze o echipă pentru managementul programului de investiŃii, şi adusese din octombrie 2004 pe

131
Steel: EAF Lining Record at ReşiŃa, România 03/11/2005 www.rhi-ag.com
132
Iulian Enache , CS ReşiŃa vrea 12,3 milioane de euro, Curierul NaŃional , 7 Iunie 2005, www.wall-street.ro
133
Era vicepreşedinte Artrom Slatina pe probleme de tehnic, calitate şi investiŃii .
51
ing. Ionescu Ion de la Hunedoara134, o personalitate remarcabilă a şantierelor de investiŃii a siderurgiei
româneşti începând din anii ‘80 şi până în 2007, în luna mai când, la vârsta de 69 de ani, a părăsit
ReşiŃa. Ionescu, sau Bacea, cum era poreclit de Romulus, a reformat din temelii activitatea
compartimentului de investiŃii. Era un om cu o putere de muncă remarcabilă pentru vârsta sa.
Asemenea oameni sunt greu de găsit.

Trebuie spus că datorită unor greşeli în amplasarea cuptorului electric, soluŃiile de modernizare
şi de realizare a noii investiŃii erau foarte dificile. InexistenŃa unei strategii de dezvoltare a secŃiei de
oŃelărie şi a uzinei în ansamblul ei făceau ca toate costurile de modernizare pentru utilajele existente şi
pentru noile investiŃii să fie duble, iar în unele cazuri chiar triple135. Dacă investiŃia iniŃială din prima
etapă agreată cu APAPS (care era cuprinsă în contractul de privatizare) era evaluată la 8 milioane de
dolari, în final valoarea programului ajunsese la 26 de milioane136! InstalaŃia de desprăfuire iniŃială era
o reproiectare fără simŃ de răspundere, efectuată la pornirea cuptorului electric în 1999. Era
inadmisibilă funcŃionarea acestui complex în asemenea condiŃii într-un centru urban dens locuit cum
este ReşiŃa. InstalaŃia veche utiliza metoda umedă de desprăfuire şi se baza pe instalaŃia de captare a
prafului de la Furnalul nr. 1. Trebuie spus că instalaŃia avea un randament foarte scăzut de captare,
fiindcă în aplicaŃia iniŃială de funcŃionare de la furnale, în faŃa scrubber-elor gazele arse cu praf
treceau printr-un sac de praf şi un ciclon , iar în situaŃia de faŃă gazele arse cu praful din cuptorul
electric intrau direct în scrubber. Datorită superficialităŃii cu care a fost tratată problema de mediu, la
punerea în funcŃiune a cuptorului electric şi în timpul funcŃionării acestuia, o mică parte din praf era
captat, în timp ce restul era evacuat în atmosferă, veşnic deasupra acestei zone a ReşiŃei planând nori
brun-roşcaŃi de praf.

Tot în acest an se semna contractul de procesare a haldei de zgură cu firma AMSI, care trebuia
să colecteze deşeul feros şi să-l trimită spre oŃelărie iar zgura să o proceseze şi să o trimită spre
constructorii de drumuri, şosele, etc.

Faptul că în CSR, anterior anului 2004, nu se investise nimic în politica de mediu, a făcut
misiunea managementului foarte dificilă. Erau frecvente reclamaŃiile, atât la Garda de Mediu cât şi la
AgenŃia de Mediu, articole în ziarele locale, proteste ale elevilor de la Liceul Diaconovici-Tietz,
(supranumit „Bastilia”, unitate şcolară situată chiar în faŃa porŃilor uzinei). Orice apariŃie publică a
unui director de la CSR era însoŃită de un val de întrebări, uneori la limita bunului simŃ, alteori chiar
jigniri. Toate exprimau dorinŃa urbei de a se face ceva.

Finalul de lună debutează cu schimbarea managerului de mentenanŃă Radu Cristian cu


Napoleon Buică, ce lucrase în CSR în secŃia de ÎntreŃinere şi ReparaŃii, a managerului Departament
ProducŃie, CreŃan Paul, cu Octavian Moise (de la Mechel Câmpia Turzii), iar în funcŃia de director
Logistică era adus Doru Melian (fost director general la Câmpia Turzii, director comercial la Cablul
Hraşova şi ICMET Bucureşti),

În 15.12.2004, la sediul grupului Duro Felguera în localitatea La Felguera a avut loc o


întâlnire între vicepreşedintele Artrom, Drinciu Cristian, directorul general adjunct CSR Ioan Romuls
Vasile, directorul IPROMET, Moldovan Ion, şi directorul Sistemas Logisticos, Jose Manuel Garcia
Muniz alături de şeful Oficiu Tehnic Mecanic Benjamin Torrente Fernandez. S-a dorit reînnodarea
relaŃiei cu firma spaniolă, care furnizase în anul 1998 furnitura mecanică, electrică şi hidraulică a
maşinii de turnare continuă, precum şi pentru a se analiza noile puncte de vedere tehnice şi cerinŃele

134
Parcursesem cu el la Hunedoara construirea unei maşini de turnare continuă, construirea unui cuptor EBT cu instalaŃie de desprăfuire,
modernizarea şi punerea în funcŃiune a maşinii de turnare continuă la Hunedoara pe formate de Ńaglă Ńeavă rotundă de 150 şi 180 mm. Adusese în
stadiu final la Călan maşina de turnat continuu fontă, la care se adăuga o vastă experienŃă în uzinele mecanice şi prelucrătoare, experienŃa
formării de oamenii de echipe şi şcoala vieŃii.
135
Lumea în ReşiŃa se mai plângea că uzina s-a vândut pe 1 euro, dar costurile suplimentare pentru fiecare euro sau dolar investit nu se vedeau în
birt, crâşmă şi pe băncile din parc, unde se analizau cu mândrie patriotică toate problemele serioase ale CSR-ului. Vezi legea lui Ion şi a caprei,
descrisă de mine mai sus.
136
Adică 1 euro ! Şi asta numai la programul de investiŃii, fără să mai adăugăm banii băgaŃi în capitalul circulant.
52
suplimentare apărute în perspectiva în care Ńagla turnată continuu va fi furnizată uzinei de Ńevi
mecanice şi de precizie de la Slatina. Principalele teme au fost:

• Posibilitatea de a turna pe configuraŃia maşinii existente a Ńaglei Ńeavă cu dimensiunea de 180


mm.
• Creşterea vitezei de turnare către valoarea de 2,5 m/min în cazul Ńaglei Ńeavă de 180mm.
• Posibilitatea de a se turna oŃeluri mediu aliate.
• SituaŃia evacuării producŃiei pentru atingerea cotei maxime turnate de 500.000t/an.

ReprezentanŃii Duro Felguera au prezentat punctul de vedere delegaŃiei române privind


colaborarea viitoare în problema maşinii de tunare continuă:

Pasul 1: o echipă de specialişti Duro Felguera(DF) să evalueze şi să investigheze maşina care


exista la CSR (echipamentele mecanice şi hidraulice, starea lor, softul şi automatizarea ,etc). Echipa
va propune schimbările ce se impun pentru a avea un utilaj în stare bună de pornire şi funcŃionare.
Investigarea DF va recomanda care echipamente trebuie schimbate. Echipa va face recomandările
proprii pentru pasul nr.2 al colaborării.

Pasul 2: DF va analiza toate solicitările CSR (dimensiunile maxime la bloom, dimensiunea


minimă la rotund, sortimentul de oŃel mediu aliat, etc) şi va face o ofertă pentru colaborarea privind
montarea maşinii, pornirea sa, asistenŃa tehnică şi pregătirea personalului.

Pasul 3: DF va prezenta către CSR, până la sfârşitul lunii decembrie 2004, un proiect de
colaborare care să conŃină etapele propuse de către ei.

5.5.2. Anul 2005

Pentru realizarea activităŃii de producŃie şi a programului de investiŃii în acest an, Sinara


Handel pompase în ReşiŃa fonduri cash de 33 de milioane de dolari numai pentru producŃie şi 12
milioane dolari137pentru investiŃii. Cifrele de producŃie erau în creştere iar efectele se vedeau astfel:
„ProducŃia combinatului a avansat cu 101%, de la o cantitate de 27.560 tone obŃinute în trimestrul
întâi al anului 2004, până la 55.405 tone în primele trei luni ale anului 2005138”. Consecutiv,
compania „a majorat cifra de afaceri cu peste 436 de miliarde de lei (circa 11 milioane de euro), prin
creşterea volumului de vânzări de produse finite şi a nivelului de prestaŃii industriale139”. În ceea ce
privea veniturile, acestea erau în creştere cu peste 600 de miliarde de lei, firma raportând o valoare
totală de 799,3 miliarde de lei (21 de milioane de euro) şi un profit brut de 4,2 miliarde de lei.

În luna martie 2005 s-a făcut o evaluare la piesele şi subansamblele de la maşina de turnare
continuă existente în containere în curtea uzinei, cu o echipă de specialişti spanioli de la firma
furnizoare a maşinii, DuroFelguera Plant din Oviedo, Asturia. InspecŃia a scos în evidenŃă faptul că
utilajul era într-o stare foarte bună.

În luna august, directorul general, Radu Constantin, demisionează din funcŃie în locul său fiind
numit Ioan Romulus. Este adus în funcŃia de director tehnic Bârsan Dorel (fost director general la
Petrotub Roman).

CSR avea în acest an stabilit un program de investiŃii tehnologice şi de mediu140 cu o valoare


totală de 12,2 milioane de dolari. Sursele de finanŃare vor fi asigurate de acŃionarul majoritar, Sinara
Handel Germania, printr-o majorare de capital cu 8 milioane de dolari. La acea oră, siderurgia

137
ConferinŃa de presă : Ocazionată de punerea în funcŃie a obiectivului de investiŃii de mediu: InstalaŃia de desprăfuire de la OŃelăria Electrică, 12
noiembrie 2005
138
Profit la combinatul siderurgic ReşiŃa Averea (30-05-2005), www.infonews.ro
139
Raport al Bursei Electronice Rasdaq
140
Profit la Combinatul Siderurgic ReşiŃa, Averea (30-05-2005), Mediafax
53
românească nu prea visa la aşa ceva. Toate uzinele siderurgice declarau ca investiŃii inclusiv
reparaŃiile normale şi cele capitale. Era anul în care echipa de manageri trebuia să-şi dea examenul
punerii în funcŃie a primului mare obiectiv: instalaŃia de desprăfuire. În numai 12 luni au fost realizate
integral investiŃiile de mediu şi de retehnologizare impuse de contractul de privatizare. ReşiŃa a
beneficiat de investiŃii de 83,2 milioane de dolari până în acest moment. Pentru următorii cinci ani,
TMK intenŃiona să investească 43,3 milioane de dolari, pentru a ajunge la o capacitate de producŃie de
375.000 tone pe an, dintre care 90% destinate exportului.

Termenul de punere în funcŃiune a instalaŃiei de desprăfuire fusese la 31 decembrie 2005.


Eforturile concertate ale echipei implicate şi a contractorului general UZINSIDE au făcut ca instalaŃia
să porneasă în probe la 25 octombrie şi să intre în exploatare la 1 noiembrie, la 12 noiembrie având
loc festivitatea de finalizare a investiŃiei. La eveniment au fost prezenŃi Dmitri Pumpianski,
preşedintele TMK, Konstantin Semerikov, proaspăt numit în funcŃia de director general al TMK,
Leonid Marchenko, directorul tehnic TMK, Tigran Petrosyan, directorul financiar TMK, Adrian
Popescu, preşedinte Artrom Slatina - administratorul CSR, Drinciu Cristian, vicepreşedinte Artrom,
MustaŃă Valeriu, vicepreşedinte Artrom. Erau invitate şi autorităŃile locale - preşedintele consiliului
judeŃean, Sorin Frunzăverde, şi prefectul Gavril Soran. CSR, primarul ReşiŃei Liviu Spătaru, împreună
cu Chincea Ilie Directorul AgenŃia pentru ProtecŃia Mediului Caraş-Severin, hotărâseră ca data de 12
noiembrie să fie o sărbătoare comună - sărbătoarea curată a ReşiŃei, fiindcă APM îşi sărbătorea cu
această ocazie deschiderea noului sediu. Sărbătoarea a fost cu adevărat, comună întrucât inclusiv
delegaŃia rusă a participat la oficieri.

Evolutia productiei de otel lichid la Resita in 2005

30000

25000

20000

15000

10000

5000

0
ian feb m art apr m ai iun iul aug sept oct nov dec

Perioada în care s-a lucrat la instalaŃia de desprăfuire începuse să crească cifra de afacere la
farmaciile din jurul CSR-ului, lumea începuse după ani şi ani să aibă dureri de cap141... Trebuie spus
că lucrările de execuŃie erau vizate de Babici Emanuil, vicepreşedintele Companiei UzinSider şi de
managerul de proiect Ionescu Ion de la CSR. Proiectarea instalaŃiei fusese făcută de IPROMET
Bucureşti, lucrările de antrepriză de UzinSider Bucureşti, care a colaborat cu ICSH Hunedoara,
COMELF BistriŃa, 24 Ianuarie Ploieşti, Crosi ReşiŃa şi IAMSAT Hunedoara. Pentru furnitura din
import se apelase la firme de prestigiu cum ar fi Gruber Hermanos Spania şi Grupul ABB. Toate
proiectele acestei instalaŃii fuseseră analizate şi răsanalizate de echipa comună de la Artrom Slatina,
condusă de vicepreşedintele Drinciu Cristian şi de echipa de la CSR, condusă de Ioan Romulus şi
Ionescu Ion. Pornirea instalaŃiei era o mare victorie în urma unei încrâncenări diabolice cu timpul, cu
locul în care trebuia amplasată instalaŃia (un teren pe care existau ruinele vechii cocserii).
141
Din cauza problemelor de la serviciu şi a ritmului de muncă
54
InstalaŃia nou pusă în funcŃiune utiliza metoda de captare uscată cu randamente foarte mare şi
care permitea asigurarea unui nivel de pulberi în aer de max. 10 mg/mc, încadrându-se în normele de
mediu ale instalaŃiilor similare din Europa. După punerea în funcŃie a instalaŃiei, zilnic în sacii de praf
se colectau 25 tpraf/zi.

În programul de investiŃii al acestui an mai erau finalizate, pe lângă instalaŃia de desprăfuire, şi


reŃeaua informatică, platforma de pregătire a fierului vechi din cadrul oŃelăriei, minihalda de zgură
pentru stocarea zgurii evacuate de la cuptorul electric. În total, se cheltuiseră 12 milioane $.

5.5.3. Anul 2006

Este anul în care trebuia finalizată investiŃia la maşina de turnare continuă, care stătea de 8 ani
în containere. InvestiŃia era dificilă din mai multe puncte de vedere:

 Trebuia reluat un proiect abandonat, care avea la bază un basic engineering redactat
jumătate în limba franceză (documentaŃia firmei Clecim), un sfert în engleză iar restul în spaniolă
(legat de firma Duro Felguera);
 Proiectarea era efectuată de către BCP Bucureşti, iar din experienŃa avută cu proiectele
de la cuptorul EBT ne aşteptam la multe neconcordanŃe;
 Colectivul uzinei în acest moment nu avea decât 2 angajaŃi care ştiau cu ce se mănâncă
turnarea continuă, iar pentru a pune maşina la punct şi să se asigure funcŃionarea sa la cheie era
imperios nevoie de formarea142unui colectiv de specialişti

Evolutia productiei de otel lichid in Resita in 2006

40000
35059.5
35000 32757.9
30147.3 31190.2 32223.1 31329.3
28767.2 28054.1
30000 28397.9
26321.9
25000

20000

15000

10000

5000

0
m art apr m ai iun iul aug sept oct nov dec

Într-o discuŃie avută în biroul Directorului General în timpul unei vizită a preşedintelui TMK,
Dmitri Pumpianski, în prezenŃa preşedintelui Artrom, Adrian Popescu, se căuta un nume pentru CSR.
Au fost vreo două variante - eu le-am propus atunci ca CSR să-şi schimbe numele în TMK-ReşiŃa,
justificând că acest nume localizează grupul şi locaŃia unde se află uzina.

Presa scria în acea vreme:

„Combinatul siderurgic ReşiŃa îşi schimbă numele în TMK ReşiŃa143, conform unui comunicat
transmis pieŃei electronice Rasdaq. În cadrul Adunării Generale a AcŃionarilor a fost aprobată şi
schimbarea denumirii administratorului unic, din SC Artrom SA în SC TMK Artrom.

142
Era ca la fotbal - vrei ca echipa să joace în Champions League, atunci transferă jucători valoroşi! Nu s-a stat prea mult pe gânduri şi am adus
doi ingineri si trei muncitori de mâna întâia, care aveau experienŃă la maşini de turnare continuă de minim 8 ani (de la Hunedoara);
143
Ramona Asiminei, Nume nou pentru Combinatul Siderurgic ReşiŃa, Curierul NaŃional, 28 August 2006
55
Rezultatele economice erau anunŃate astfel:

„TMK-ReşiŃa, fosta Combinatul Siderurgic ReşiŃa144, a decis să repartizeze 13,3 milioane lei, o
parte a profitului din anul 2006, pentru a-şi acoperi pierderile contabile145, restul de 704.000 lei fiind
ŃinuŃi ca rezervă”.

Uzina avea în 2006 o cifră de afaceri de 402 milioane lei şi un profit de 13,3 milioane lei.

5.5.4. Anul 2007

5.5.4.1.Cadrul general

Tandemul Ńaglă Ńeavă-Ńeavă mecanică, adică Slatina –ReşiŃa, începea să dea rezultate. Astfel,
pentru 2007 rezultatele erau în creştere pentru TMK-Artrom şi TMK-ReşiŃa146. ÎmbunătăŃirea
semnificativă a performanŃelor financiare şi operaŃionale, graŃie programelor de modernizare derulate
anul trecut147, a generat înregistrarea de dividente în 2007. Producătorul de Ńevi fără sudură TMK-
Artrom a înregistrat în 2007 o creştere a veniturilor cu 79%, până la 214,3 milioane de dolari, iar
veniturile TMK-ReşiŃa au crescut cu 43%, până la 205,6 milioane de dolari.

Anul 2007 pentru TMK-ReşiŃa însemna şi finalizarea contractul de privatizare cu doi ani
înainte de data limită a AutorităŃii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS). Directorul general
al companiei TMK, Konstantin Semerikov, declara presei

„Finalizarea înainte de termen a contractului de privatizare pentru TMK-ReşiŃa demonstrează


că autorităŃile române văd în TMK un investitor serios”.

Evolutia productiei de otel lichid la Resita in 2007

40000 37510,7
34495,8
35000 32052,5 32565,6
32243,3 31684,2 31428,8 30605,8
30000 27247,2

25000

20000

15000 11957,1
10391,6
10000

5000

0
feb mart apr mai iun iul aug sept oct nov dec

144
AcŃiunile sale se tranzacŃionează la Rasdaq. Compania are un capital social de peste 327 milioane lei (97 milioane euro). NewsIn.
145
www.standard.ro, 22 iunie 2007
146
Presaonline.com, Sâmbătă, 16 Februarie 2008
147
Thomson Financial
56
Compania TMK intenŃiona să investească la ReşiŃa şi Slatina 257,6 milioane dolari până în
2011148, sumă din care până acum a investit 162,4 milioane dolari, în programele de restructurare şi
modernizare a producŃiei de Ńaglă Ńeavă şi Ńevi.

TMK RE SIT A
Este ruş in os să aj un g i p e l ocu l 1!
450000
t/ an

400000

350579
350000 Dinamica productiei de ot el la Resit a din
1991 pana in 2008 361000
300000
285124

250000 248410

200000
185442 162728 158842
157429 165018
150000

140003 150614
100000
130640 117536 110611 109576

50000
40305

0 0
1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007
5

Cu investiŃii de 44,7 milioane dolari la finele lui 2007, TMK depăşise angajamentele de
investiŃii pe care şi le-a asumat în contractul de cumpărare a uzinei CSR, devenită TMK-ReşiŃa. Ea
încheia anul 2007 cu o producŃie de oŃel de peste 361.000 de tone. Pentru a face o comparaŃie, când
TMK a preluat combinatul reşiŃean, productivitatea era de 57 de tone de oŃel pe salariat. La ora
actuală, s-a ajuns la 240 de tone pe salariat. Este prezentată mai jos dinamica productivităŃii (t/salariat)
la ReşiŃa, începând din 1997 până în 2008149.

T M K RE S IT A
Este r usinos sa ajungi pe loc ul 1 !

Ev olu tia p rod u c tiv ita tii in t/ sa la rie t la T M K -R e si ta


t/ salar iat

300

280

250
242

21 1
200

138 160
150
114

100
57

33
50 28

0
19 97 200 0 2003 20 04 2 00 5 20 06 2 007 2 00 8 20 09

25

148
www.wall-street.ro, 28 februarie 2008
149
Material prezentat la întâlnirea cu presa din 14 decembrie 2007 cu tema : EvoluŃia TMK ReşiŃa din 2004 până în 2007, sub titlul: „Este ruşinos
să ajungi pe locul 1?”
57
În anul 2007, principala restructurare a fost de natură tehnologică în sensul punerii în funcŃiune
a Maşinii de Turnare Continuă (MTC) în luna februarie. După primele teste de turnare ale bloom-ului
260x340 mm utilizat în primă fază pentru relaminarea Ńaglei Ńevi pentru TMK-Artrom, a fost ulterior
oferit clienŃilor de pe piaŃa europeană.

Începând cu semestrul II s-a trecut la turnarea Ńaglei Ńevi Ø 250 şi Ø 280 mm, oferit cu succes
atât uzinei de Ńevi TMK-Artrom cât şi clienŃilor tradiŃionali producători de Ńeava şi produse forjate.
Punerea în funcŃiune a MTC a condus la finalul anului la reducerea producŃiei la laminorul degrosisor
LDS, apoi, în finalul anului, la oprirea sa.

În decembrie 2007 au fost efectuate primele teste de vidare la rece în instalaŃia VD care se afla
în faza finală a programului de investiŃii. Testele la cald au continuat în lunile ianuarie şi februarie ale
anului 2008.

Tot în decembrie au fost efectuate şi primele teste la rece pentru turnarea Ńaglei Ńevi Ø 180 mm.

Anul 2007 fusese un an teribil de greu, care, pe lângă realizări deosebite, a avut şi o mare
problemă, cea legată de oprirea fabricaŃiei la oŃelărie în luna iunie, datorită defectării rulmentului de la
rotirea bolŃii cuptorului. În urma investigaŃiilor efectuate de colectivul de specialişti de la ReşiŃa,
Slatina, Moscova şi de la firma germana RotheErde s-a constat cu mare surprindere că rulmentul
instalat în 1999 era defectuos ales, el fiind produs de firma RotheErde pentru o aplicaŃie la o galerie
de mină unde temperatura de lucru nu depăşa 50-60 0 C. Responsabilii cu investiŃia din acei ani au
ales acest rulment fiindcă era cu circa 75.000 € mai ieftin decât rulmentul oferit de firma germană
pentru lucrul la temperaturi de 250-3000 C. DiferenŃa dintre cei doi rulmenŃi ne-a fost prezentată de
specialiştii germani - materialul din care erau făcute coliviile bilelor . În cazul rulmentului deteriorat,
coliviile erau de plastic, firma germană oferind iniŃial unul ce avea coliviile de bronz. Rulmentul a
fost recondiŃionat de firma germană în timp record, utilizând materialele corespunzătoare. Astfel,
producŃia s-a reluat în luna iulie. Evenimentul a inflamat ganglionii codoşilor din ReşiŃa, care îşi
arătau foarte băŃoşi muşchii pe la colŃuri, prezentând celor ce aveau răbdare să le asculte divagaŃiile
lor de Hyde Park, fără nici o acoperire şi fără să prezinte adevăruri. Era clar că Nu mor caii când vor
câinii.

Echipa de manageri de la TMK-ReşiŃa îşi vedea serios de treabă, luptându-se pentru pornirea
producŃiei de oŃel care genera salariile pentru salariaŃii uzinei şi lăsând codoşilor ce este al lor - proştii
mor de drum lung şi câinii de grija altora.

TMK-ReşiŃa obŃine AutorizaŃia Integrată de mediu din partea AgenŃiei Regionale de Mediu
Timişoara şi stabileşte un plan de acŃiuni cu obligaŃiile de mediu ce îi revin conform legislaŃiei în
vigoare până la sfârşitul lunii octombrie 2007. Colectivul de la serviciul de mediu depusese o muncă
asiduă atât pentru aducerea la zi a documentaŃiei şi a problematicii de mediu, cât şi prin
implementarea sistemului de colectare selectivă a deşeurilor în scopul recuperării şi valorificării la
maxim a tuturor materialelor refolosibile. Această măsura scotea în evidenŃă faptul că personalul
uzinei conştientizase importanŃa curăŃeniei şi a reciclării deşeurilor. Se făcuse un mare pas în
îmbunătăŃirea mentalităŃii salariaŃilor.

5.5.4.2. Aspecte particulare

Transformările radicale ale fluxului tehnologic la uzina TMK-ReşiŃa, prin intrarea în parametrii
de producŃie a Maşinii de Turnare Continuă, precum şi permanentizarea conceptelor de mediu legate
de contextul integrării României în Uniunea Europeană, a generat schimbări esenŃiale în politica
resurselor umane care să răspundă la necesităŃile de dezvoltare din strategia TMK.

Restructurarea la TMK-ReşiŃa s-a realizat pe parcursul perioadei 2004-2007, desfăşurându-se


consecutiv în:
58
 tehnologie şi mediu - prin programul de investiŃii şi programele de conformare;
 financiar;
 resurse umane, prin:

- schimbarea mentalităŃii lucrătorilor;

- creşterea ataşamentului faŃă de uzină;

- schimbarea deprinderilor profesionale la aproximativ 15 % din personalul uzinei;

- implementarea unui climat de ordine şi disciplină.

Toate domeniile restructurării la uzină s-au realizat cu eforturi financiare considerabile, fapt ce
a permis combinatului să ajungă în anul 2007 un MiniMill cu performanŃe semnificative în siderurgia
românească, dar încă insuficiente şi la limita profitabilităŃii. Trebuie precizat că alăturarea a două din
companiile TMK aflate în România (TMK-ReşiŃa şi TMK-Artrom), respectiv procedeul modern de
turnare continuă/Ńaglă Ńeavă (TMK-ReşiŃa) cu invesŃiile masive de modernizare şi mărire a capacităŃii
de producere de Ńeavă mecanică şi de înaltă precizie (TMK-Artrom) a reprezentat forŃa motrice a
relansării uzinei din ReşiŃa. Orice altă asociere cu profilul de fabricaŃie la ReşiŃa nu ar putea asigura o
relansare de o asemenea manieră. Acest fapt conduce la concluzia că planul şi indicatorii de viabilitate
aprobaŃi în decembrie 2004150 au previzionat corect, adică faptul că prin realizarea lor uzina ReşiŃa
este viabilă.

5.5.4.2.1. Explicarea sintetică a diferenŃelor între cele două tehnologi de turnare a


oŃelului.

Din luna mai se oprea fluxul tehnologic de turnare a oŃelului în lingou şi se trece la turnarea
completă a oŃelului continuu. Acest fapt a generat mutaŃii, începând de la modificarea radicală a
tehnologiei, a deprinderilor muncitorilor, precum şi a mentalităŃii acestora. Odată cu fluxul de turnare
în lingou se opreşte definitiv activităŃile la hala de turnare, hala de pregătire, hala stripper. Se adaugă
reducerea severă a activităŃii în depozitul de zi de cărămizi refractare, pod de turnare, precum şi
curăŃătorie şi evacuare deşeu din hala de turnare pregătire.

Comparând cele două fluxuri tehnologice, de obŃinere a semifabricatelor (rotund şi bloom) cu


cel de turnare lingou şi turnare continuă, prezentate mai jos, putem afirma că fluxul de tehnologie cu
turnare continuă

• are un grad ridicat de automatizare şi tehnologizare;


• este mai scurt din punct de vedere a fazelor de fabricaŃie;
• reduce consumul de gaz metan prin eliminarea încălzirii de la lingou la rotund laminat
(consum de gaz natural 98 Nmc/t),
• reduce consumul de energie electrică prin oprirea cajei blooming şi a cajei finisoare -
acŃionate cu motoare electrice asincrone (consum electric total de 100 Kwh/t);
• garantează calitatea suprafeŃei semifabricatului turnat;
• eliminarea factorului subiectiv de la conducerea etapelor de producŃie (omul);
• permite concentrarea fabricaŃiei într-o singură zonă a uzinei, fapt ce permite un control
mai bun al procesului global.

150
Viability Plan for the CS ReşiŃa, 2003-2008, aprobat în decembrie 2004, Ministerul Economiei şi ComerŃului , nr. 199146 /29.12.2004;

59
5.5.4.2.2. Cadrul şi motivele care au determina disponibilizări de personal.

Cadrul general al restructurărilor uzinei TMK-ReşiŃa include şi restructurarea de personal, care


a determinat hotărârea de concediere colectivă.

TMK RESITA

Evolutia personalului la TMK-Resitain conformitate cu Monitorizarea din


programul de viabilitate convenit cu UE

1800 1658 1651


1520
1600
1503
1350
1505 1505
1450 1250
1400
1480
1200
1350
1000 1200

800
realizatul
600
planificarea conf Prog de
Viabilitate
400

200

0
2004 2005 2006 2007 2008 2009

22

Procesul complex de viabilizare şi eficientizare (evoluŃia fluxului de fabricaŃie de la ReşiŃa


cuprins în Raportul de Monitorizare - RM151) a avut la bază în principal eficientizarea fluxurilor
tehnologice prin:

• Restructurarea Tehnologică şi de mediu a uzinei prin închiderea de capacităŃi care


împovărau din punct de vedere al costurilor situaŃia financiar-economică a uzinei din ReşiŃa.
• Punerea în funcŃiune de noi capacităŃi cu efecte pozitive în reducerea costurilor de
fabricaŃie şi modernizarea capacităŃilor viabile din actualul flux tehnologic;
• Restructurarea financiară;
• Restructurarea în domeniul resurselor umane;

Obligativitatea aplicării necondiŃionate a Planului de Viabilitate aprobat în decembrie 2004,


Ministerul Economiei şi ComerŃului , nr. 199146 /29.12.2004 şi de Consiliul ConcurenŃei şi acceptat
de Consiliul Europei (CE) în Decembrie 2004, era un angajament care trebuia respectat, nu numai
fiindcă vroia CE, ci şi pentru că uzina trebuia să fie în continuu progres pentru a-şi îmbunătăŃi
performanŃele financiare. De fapt, scopul acestui plan de viabilizare al uzinei era de a demonstra că
uzina este solidă şi că poate evolua într-un mediu concurenŃial european, că se poate genera profit.
MenŃionăm ca o notă importantă că nerealizarea indicatorilor prevăzuŃi de acest plan complex de
viabilizare a companiei TMK-ReşiŃa are ca sancŃiuni:

• Anularea ajutoarelor de stat acordate în perioada 2000-2004, ceea ce are ca efect imediat
declararea stării de faliment şi lichidarea companiei;
• Pierderea cotei de producŃie oŃel lichid, respectiv a dreptului de a mai exista ca şi producător
de oŃel în Uniunea Europeană pentru TMK-ReşiŃa.

În Planul de Viabilitate este prevăzut în mod expres în anul 2007, în luna decembrie, un număr
maxim de personal de 1350 de salariaŃi acesta fiind un criteriu important de viabilitate. IniŃial, această

151
Viability Plan for the CS ReşiŃa, 2003-2008, aprobat în decembrie 2004, ministerul Economiei şi ComerŃului , nr. 199146 /29.12.2004;
60
cifră fusese planificată (înainte de re-privatizare) pentru anul 2006, dar deoarece re-privatizarea CSR
s-a făcut cu întârziere (transferul dreptului de proprietate către Sinara Handel s-a realizat, din vina
statului, de-abia în iulie 2004), TMK a obŃinut de la Uniunea Europeană o amânare a realizării acestei
măsuri pentru anul 2007. Peste această dată, după aderarea României la Uniunea Europeană, nu se
mai pot accepta amânări, întrucât acest lucru ar însemna pentru Ńara noastră încălcarea legislaŃiei
europene privitoare la ajutoarele de stat şi aplicarea de sancŃiuni economice României, inclusiv
activarea unor clauze de salvgardare. În cazul nerealizării cifrei maxime de personal de 1.350 la
termenele prevăzute, activarea sancŃiunilor împotriva TMK-ReşiŃa s-ar face imediat.

5.5.4.2.3.Restructurarea Tehnologică şi de mediu

CapacităŃi închis / în funcŃie152. Comentarii:

a) CapacităŃile de producŃie „Profile grele” şi „Profile mijlocii şi speciale” au fost închise


în anul 2005, în concordanŃă cu respectarea programului de închidere de capacităŃi cuprins în planul
de viabilitate agreat de Guvernul României, autorităŃile Uniunii Europene şi TMK-ReşiŃa.
Restructurarea tehnologică şi de mediu a luat în considerare obligaŃiile din RM153, indicatorii de
viabilitate, la care s-au adăugat prevederile convenite în Programul de conformare cu ANPM şi
Contractul de privatizare. AcŃiunile, în cazul uzinei ReşiŃa, s-au desfăşurat în următoarele direcŃii:

• Închiderea capacităŃilor din sectorul de laminare,care generau pierderi în costurile variabile;


• Ecologizarea arealurilor de pe amplasamentul halelor dezafectate, precum şi amplasamentele
predate către comunitatea locală. Închiderea haldei de zgură şi începerea procesării zgurii din halda
veche;
• Amenajarea minihaldei de zgură în cadrul amplasamentului actual al uzinei, precum şi
amenajarea depozitului conform de zgură;
• Construirea instalaŃiei de desprăfuire de la cuptorul EBT;
• Amenajarea sectorului de fier vechi din cadrul secŃiei oŃelărie;
• Dezvoltarea sistemului informatic;
• Darea în folosinŃă a maşinii de turnare continuă;
• Punerea în funcŃiune la finele anului 2007 a instalaŃiei de vidare - VD;
• Dotări în activitatea de CTC-laboratoare. Modernizări în sectorul de producŃie.

EvoluŃia capacităŃilor la TMK-ReşiŃa154

Capacitatea instalată
Sectia Anul PIF
2003 2004 2005 2006 2007 2008
OŃelărie 450 450 450 450 450 450
Cuptorul EBT+LF 1999 450 450 450 450 450 450
Turnare Continuă 2007 500 500
Laminoare
Blooming LDS 1978 1050 1050 1050 1050 1050
Lam. Profile Grele 200 200
Lam. Profile mijloci 120 120

b) În anul 2007 s-au realizat integral lucrările la obiectivul InstalaŃie de Turnare Continuă, iar în
perioada ianuarie - februarie se realizează probele de mers în gol şi probele la cald. InstalaŃia va fi
pornită în regim de exploatare normală în primul trimestru al acestui an. MTC a parcurs o perioadă de
probe pentru rotundurile de 250-280 mm şi bloom-ul. În luna octombrie este planificată începerea
probelor la rotundul de 180 mm. Modernizarea maşinii de turnare se face cu firma TMS.

152
ibidem;
153
Ibidem.
154
Viability Plan for the CS ReşiŃa, 2003-2008, aprobat în decembrie 2004, Ministerul Economiei şi ComerŃului, nr. 199146 /29.12.2004;
61
Punerea în funcŃiune de noi tehnologii cu efecte pozitive în reducerea costurilor de fabricaŃie în
actualul flux tehnologic reprezenta ForŃa motrice a revitalizării activităŃii uzinei din ReşiŃa. În
perioada 2004-2007 a fost programul de investiŃii asumat de grupul TMK, ce a generat noi tehnologii
cu grad ridicat de automatizare şi computerizare şi în acord cu noile reglementări de mediu.
Programul de investiŃii a fost grefat pe un program de creştere şi stabilizarea a producŃiei şi a
indicatorilor de calitate.

Precizăm că MTC reprezintă pentru ReşiŃa cheia de boltă, fără de care ReşiŃa ar fi rămas doar
în istoria siderurgiei româneşti iar toate programele şi speranŃele legate de viabilizare ar fi fost
efemere. Odată cu pornirea MTC, ReşiŃa devine un MiniMill (oŃelărie electrică şi turnare continuă,
finalul fluxului tehnologic). Comparând cele două fluxuri tehnologice ale combinatului putem
rezuma transformarea unui flux greoi cu tehnologie de turnare învechită cu un flux dinamic şi
tehnologizat, rezultând următoarele aspecte pozitive :

EvoluŃia investiŃiilor tehnologice şi de mediu(mil €) în perioada 2004-2006:

2004 2005 2006


Prognozele Realizat Prognozele Realizat Prognozele din Realizat
din PVCE din PVCE PVCE
OŃelăria electrică 0,360 0,303 2.190 5,204 0,800 1,850
Turnare continuă 0,053 6.300 0,924 9,200 9,287
Alte investiŃii tehnologice 0,14 0,030 0.200 0,271 0,576 0,590
Total Tehnologice 0,400 0,386 8.690 6,399 10,576 11,727
Mediu 0,27 0,290 3.000 4,541 3,864 3,880
Total Tehnologice+mediu 0,67 0,676 11,69 10,94 14,440 15,607

Crearea unui flux tehnologic concentrat cu potenŃial maxim de fabricaŃie :

 Reducerea costurilor variabile, după cum este prezentat în schema următoare. În cazul
noii tehnologii (MTC), faŃă de cea veche, există două aspecte fundamentale care acŃionează asupra
costurile variabile: suprimarea costurilor generale ale laminării şi creşterea scoaterii generale de
metal de la fier vechi la Ńagla Ńeavă. În tabelul de mai jos este prezentată diferenŃa de costuri
variabile între tehnologia de obŃinere a Ńaglei Ńevi din: lingou, relaminare a bloomului turnat continuu,
turnat continuu. Este evidentă o diferenŃă numai la costurile variabile de 71,3 $/to.

Tip profil Dimensiuni Cost specific


Profil greu (Ńaglă Ńeavă) produs din lingou ∅ 120 - ∅ 300 mm 376,69 $/to
Profil greu relaminat (Ńagla Ńeavă) din bloom TC prin LDS ∅ 250
<∅ 334,69
łaglă Ńeavă direct din turnare continuă ∅180 - 250 -280 mm 305,3 $/to

 Creşterea gradului de automatizare şi tehnologizare a fluxurilor de fabricaŃie. MTC este


dotată cu echipamente electrice (Ingelectric şi Siemens) şi de automatizare cu upgrade-uri efectuate în
perioada de investiŃii, mai 2006-ianuarie 2007. MTC este comandat prin automat programabil (PLC).
Maşina de tăiere GeGa este comandată de un automat programabil şi funcŃionează în regim automat.
MTC poate funcŃiona în regim complet automat, angajaŃii având doar funcŃia de supraveghere.
 Reducerea fluxului de fabricaŃie de la fier vechi la Ńaglă Ńeavă şi totodată o reducere a
fluxului financiar. Pentru o tonă de Ńaglă Ńeavă se consumă 211 kg de metal (consum 1,211 t/t) la
turnarea în lingou şi 50 kg (consum 1,050 t/t) la turnarea continuă.
 Creşterea productivităŃii :

62
TMK RES ITA

Este rusinos sa ajungi pe locul 1 !

65

PRODUCTIVITY OF EAF t/h


60,07

60

56,21 56,01
Yearly, t/h

55 53,02

50
47,5

45
2003 2004 2005 2006 2007 6

 Creşterea calităŃii oŃelului prin utilizarea tratamentului în vid (VD).


 Reducerea consumurilor energetice cu impact favorabil prin reducerea emisiile de CO2,
reducerea deşeurilor rezultate din procesul de turnare şi laminare consumurilor specifice la MTC.

Economia de energie electrică155

A ProducŃie, tone Consum specific Cantitatea de Gaz metan


nul energie electrică consumat,
Energie electrică Gaz metan
consumată, Kwh Nmc.
Kwh/t Nmc/t
2 LDS - 300.000 100 97 30.000.000 29.
005 100.000
2 LDS -150.000 100 97 15.000.000 14.
007 550.000
MTC-300.000 25 - 7.500.000 -
Economia de energie în 2007 faŃă de 2005 7.500.000 14.
550.000

Emisiile indirecte şi directe156

Factori implicaŃi în proces Emisii Emisii Prop. Energie Emisii Emisii


indirecte directe energie în Kwh totale,
Indirecte Directe
România, Nmc
Kg CO2 Kg CO2
% CO2
Energie Cărbuni 1,20 - 37,8 2.835.315 3.402.000 - 2.425.763
electrică Petrol 1,10 - 4,2 315.000 346.500 -
(Kg CO2 Gaz 0,68 - 20,35 1.526.250 1.037.850 -
ech/Kwh) natural
Energie Nuclear 0,0052 - 10,1 757.500 3.939 -
economisită Hidro 0,0024 - 27,55 2.066.250 4.959 -
7.500.000 Kwh
Gaz metan ( Kg CO2 ech/kg) 0,350 2,75 - - 5.092.500 40.012.500 22.817.179
Gaz economisit 14.550.000
Nmc.
TOTAL EMISII 9.877.748 40.012.500 25.242.942
TOTAL EMISII indirecte şi directe 49.900.248 25.242.942

155
Analiza consumurilor de materiale, gestiunea deşeurilor, a emisiilor şi a impactului acestora asupra mediului prin trecerea la Turnarea
Continuă a OŃelului la CSR, material predat la ANPM la acordarea autorizaŃiei de mediu 2006;
156
ibidem
63
ComparaŃie bilanŃ de materiale, intre fluxul turnare lingou şi turnare continuă

Turnare clasică Turnare continuă


Structura Fier vechi ,t/an 484.000 484.000

Încărcătura Feroaliaje, t/an 14.800 14.800

Cuptor electric Materiale auxiliare, t/an 48.848 48.848


Total,t/an 547648 547.648
OŃelărie OŃel Lichid , t/an 448.600 448.600
Zgură , t/an 67.200 67.200
Tratament secundar
Pulbere ,t/an 31.848 31.848
Turnare oŃel OŃel turnat , t/an 423.607 431.345
Deşeu metalic, t/an 24.993 17.255
LDS Laminate 353.890
Şutaje 57.000 -

Tunder 12.717
Laminate marfă 343.583 407.621
CapeŃi finisare + ajustări 10.308 23.724

CantităŃile specifice ale principalelor deşeuri la TMK-ReşiŃa comparate cu BREF

Deşeu CantităŃile specifice kg/t


Turnare lingou Turnare continuă BREF
Zgură 150 150 100-150
Pulberi 20 20 10-20
Şlam 50 - -
Materiale refractare Cuptor 1,9 1,9
Oală 4,5 4,5
Turnare 2-8
8,591 1,78
Total 14,946 7,85

SituaŃia comparativă dintre valorile emisiilor din apele uzate în situaŃia actuală cu turnare clasică, valorile estimate
pentru situaŃia cu turnare continuă şi prevederile BAT

Parametri Actual MTC BAT


SS <25 mg/l <13 mg/l <20 mg/l
Ulei <5mg/l <4mg/l <5mg/l
Fe <8,5 mg/l - <10mg/l

5.5.4.2.4. Restructurarea în domeniul resurselor umane

În noiembrie-decembrie 2007 se închidea operaŃional laminorul LDS (blooming). După


această operaŃiune, TMK-ReşiŃa va produce numai oŃel turnat continuu în următoarele dimensiuni:
Ø180 mm; Ø 250 mm; Ø 280 mm; blum 260x340 mm . Astfel:

 Instruirea şi dezvoltarea conştiinŃei angajaŃilor. ÎmbunătăŃirea mentalităŃii salariaŃilor la


TMK-ReşiŃa. În anul 2006 au fost organizate programe de instruire şi îmbunătăŃire a mentalităŃii
salariaŃilor, care au vizat în primul rând două grupuri Ńintă:

• OŃelăria, OE, sectorul de producere şi mentenanŃă;


• MTC, formarea deprinderilor la turnători, operatori MTC şi mentenanŃă;

Cele două programe s-au desfăşurat în două uzine ale grupului TMK, pentru oŃelari Voljsky iar
pentru turnători la MTC din Taganrog. Efectele cursurilor de instruire s-au concretizat în creşterea
64
producŃiei la cuptorul EBT de la OE, precum şi în asimilarea foarte rapidă a tehnologiei de turnare
continuă la MTC.

 Evaluarea personalului atât din punct de vedere a pregătirii profesionale, cât şi a


capacităŃilor psihologice;

Restructurarea de personal

Este evident că numărul de salariaŃi a depins foarte mult de intrarea în parametri a maşinii de
turnare continuă. Pornirea MTC şi intrarea în parametri a generat o schimbare a fluxurilor
tehnologice, înlocuind un laminor depăşit tehnologic cu o tehnologie nouă, cu consumuri reduse şi
indicatori de scoatere ridicaŃi. Managementul de la TMK-ReşiŃa, o dată cu finalizarea investiŃiei de la
MTC, a trecut la un program de pregătire în vederea reconversiei profesionale.

În sensul limitării impactului social, managementul TMK-ReşiŃa a iniŃiat eforturi în vederea


repartizării unei părŃi din personalul disponibilizat către diverse societăŃi cu deficit, mai ales în
profesiile din sectoarele calde (laminoare, forje, tratamente termice). Au fost angajate discuŃii în care,
până la momentul întocmirii prezentului memoriu tehnic, s-a ajuns la următoarele rezultate:

Concedierea colectivă era strâns legată de închiderea operaŃională a fluxului de turnare şi


laminare lingou, respectiv Laminorul degrosisor LDS, în luna decembrie 2007.

5.6. Un titlu care mi-a plăcut

Pragmatismul rusesc şi competenŃa profesională transilvăneană157

Werner Kremm, un intelectual de origine germană din ReşiŃa, a prezentat într-un magazin
pentru vorbitorii limbii germane următoarele aprecieri la adresa evoluŃiei uzinei siderurgice din
ReşiŃa:

În valea în care fumegau coşurile s-a făcut acum linişte. În prezent, regiunea montană
bănăŃenească nu mai dispune de nici o mină funcŃională. Nici un furnal nu mai lucrează. Ultimul
laminor, laminorul degrosisor şi de semifabricate din ReşiŃa, a fost oprit în decembrie 2007. (…) La
preluarea Combinatului de către ruşii de la TMK s-au schimbat deja unele lucruri în bine.

Activitatea industrială care a început la ReşiŃa cu ocazia sărbătorii SfinŃilor Petru şi Pavel din
anul 1771, nu a mai trecut printr-un astfel de declin ca în anii ‘90 al secolului XX. În ceea ce priveşte
prognoza statului privind industria grea, primul deceniu de după revoluŃie a creat numai confuzii.
Exemplul cel mai bun este ReşiŃa. Pe de-o parte, statul investeşte milioane de mărci germane pentru
cumpărarea unui nou cuptor electric (cumpărat din Spania prin intermediul unui credit
internaŃional), iar pe de altă parte, acesta stă apoi ani de zile ambalat în curtea uzinei, deoarece
nimeni nu alocă bani pentru cumpărarea unor componente auxiliare. Apoi se doreşte vânzarea
completă a uzinei şi se acceptă o firmă de consultanŃă (Noble Ventures Inc.) ca şi cumpărător, care a
apărut ca omul de paie al unui miliardar american. Când acesta s-a aranjat cu baronii oŃelului (pe
care dorea în mod evident să-i şantajeze prin cumpărarea unor oŃelării în Europa de Est, pentru a
putea intra în competiŃie în SUA) şi nu mai era interesat de achiziŃii în Europa de Est, dintr-o dată s-
au trezit consultanŃii cu afacerea încheiată, însă nu ştiau „cu ce se mănâncă”.

America versus Rusia la ReşiŃa

Şi cu aceasta încep apoi adevăratele probleme. Deoarece subit posesorii nu au făcut la ReşiŃa
altceva decât să înalŃe steagul american pe poarta uzinei, să-şi acorde singuri salarii grase, diurne şi

157
Kremm W, 2008 , 41…44;
65
venituri suplimentare şi să folosească vechea vilă a directorilor (transformată în bibliotecă tehnică), pe
post de apartament proprietate personală şi în plus, să provoace sindicatul „Vatra”.

A început perioada în care, ca urmare a primitivismului în forŃă şi cu autocraŃie, ReşiŃa a ajuns pe prima
pagină prin demonstraŃiile zilnice, în care simplul şi masivul lider de sindicat Iancu Muhu s-a profilat ca
şi conducător al proletarilor. Se asalta prefectura şi pe scaunul prefectului se făceau nevoile („acest
rahat face mai mult decât un prefect, cel puŃin pute”), se duceau bătălii cu organele de ordine, se
spărgeau geamuri, se blocau drumurile naŃionale şi europene iar un consul german foarte impresionat de
propria persoană (poreclit „regele Timişoarei”) a decretat că, atât timp cât el va avea ceva de spus, nici
un investitor german nu va ajunge la ReşiŃa!
Avansul de 560.000 dolari al americanilor urma să fie singura sumă de bani pe care statul român
l-a văzut din partea acestora ca sumă de cumpărare. Într-un proces dificil şi costisitor purtat în InstanŃa
Comercială din Washington, conducerea Năstase din 2004 a putut trimite Noble Ventures Inc. „la
plimbare” şi a oferit din nou Combinatul pentru privatizare pentru 1 euro, plus obligaŃii. Printre altele,
urmau să fie lichidate datoriile enorme care s-au adunat încă din timpul de sub stăpânirea statului şi a lui
Noble Ventures, faŃă de Casa de Pensii, Asigurările Sociale şi de Sănătate şi oraşul ReşiŃa, să fie stabilit
şi menŃinut un număr de angajaŃi care să fie în concordanŃă cu limita superioară stabilită în cadrul
negocierilor de aderare a României la CE, să fie respectată limitarea producŃiei de oŃel stabilită pentru
România, etc.
Cumpărători au fost – în ciuda uneori reŃineri motivate istoric, prejudecăŃi şi alergii naŃionale .
Al doilea producător mondial de Ńevi (şi cel mai mare în Europa), TMK-ul lui Dmitri Pumpianski, prin
intermediul împuternicitului comercial german (Koln/Berlin), adică Sinara Handel GmbH, a primit
acordul. Grupul a creat în România, unde deja deŃinea TMK-Artrom Slatina, un laminor de Ńevi, un
consorŃiu, care în curând va avea sediul pentru România şi Europa de Est la Bucureşti, pe un teren care
aparŃine Uzinei din ReşiŃa din perioada interbelică.
Pumpianski, noul patron, a vizitat de mai multe ori ReşiŃa şi a dobândit curând titlul de onoare
de a fi „cel mai simpatic rus de după Dostoievski (aşa afirma primarul din ReşiŃa, prof. dr. Liviu
Spătaru).

5.7. Reportaj cenzurat de mine:

Reporterul: Se spune despre tine că eşti un ardelean arogant.


Romulus : Da!
Reporterul: Nu eşti un personaj foarte popular în rândul clasei muncitoare...
Romulus: Da, continuă.
Reporterul: De ce nu cauŃi să-Ńi cosmetizezi imaginea?
Romulus: Când?
Reporterul: Cum când?
Romulus: DraguŃo, eu nu sunt în ReşiŃa ca să fiu iubit, altele sunt Ńelurile pentru care mă aflu aici şi
apoi nu cred că pot face sex cu toŃi ca să fiu iubit!
Reporterul: Nu e chiar aşa, sunteŃi o persoană importantă. După prefect, preşedinte CJ şi primar sunteŃi
dumneavoastră.
Romulus: Nu e chiar aşa, există o diferenŃa fundamentală între ei şi mine. Eu sunt în slujba acŃionarului
iar ei ar trebui să fie în slujba alegătorului, deci şi a mea!
Reporterul: Încotro ReşiŃa ?
Romulus: Cine să răspundă, cetăŃenii sau politicienii? Cei ce trebuie să răspundă o vor face în mai-
iunie şi în octombrie-noiembrie158. Depinde dacă vom fi dispuşi să-i mai credem.
Reporterul: Nu mă refeream la oraş!
Romulus: Uzina nu este treaba unei domnişoare aşa de faine!
Reporterul: Se spune că vă purtaŃi foarte urât cu salariaŃii.
Romulus : Se spune, dar despre faptul că oamenii îşi iau salariile ce se spune?
Reporterul: De ce nu căutaŃi să convingeŃi partea adversă?

158
Mă refeream la anul 2008 şi la campaniile electorale.
66
Romulus : Nu vreau şi nici nu am timp, iar unii aud numai ce vor ei. Îmi permit să te întreb şi eu ceva,
fiindcă tu tot mă întrebi. Dacă suntem cei mai făloşi, cei mai deştepŃi, primii la toate, cei mai..., de ce
suntem ultimul judeŃ din Ńara românească?

67
6. Contextul naŃional oficial al perioadei în care se pregătea şi se realizase prima
privatizare a siderurgiei reşiŃene159
După 1989, mai multe evenimente politice şi economice de o mare importanŃă influenŃau
evoluŃia economiei Ńării noastre:

Pe plan extern:
- Destrămarea URSS şi a blocului de Ńărilor comuniste;
- reunificarea Germaniei;
- cele două Războaie din Golf;
- dezmembrarea Iugoslaviei;
- războiul din Bosnia şi Kosovo;
- primul val de aderare la UE;
- al doilea val de aderare la UE din care făceau parte România şi Bulgaria;
- explozia şi agitaŃia din spaŃiul sud-est asiatic;
- manifestarea Chinei ca una din marile puteri mondiale;
- 11 septembrie 2001;
- recesiunea japoneză;
- faptul că în 2001 America de Nord şi Europa înregistrau cea mai mare creştere economică de la
cel de-al II-lea război mondial;
- creştere cotaŃiei petrolului peste 100 $/ barilul.

Pe plan intern:
- formarea liberă a partidelor politice;
- crearea vieŃii parlamentare bicamerale (senatul şi camera deputaŃilor);
- exerciŃiul schimbului de putere democratic după alegerile din 1996, 2000 şi 2004;
- aderarea la NATO; aderarea la UE;
- liberalizarea preŃurilor;
- atragerea masivă de capital străin;
- privatizarea sistemului bancar;
- privatizarea industriei siderurgice;

România parcurgea cu paşi lenŃi şi şovăielnici momentele aderării la NATO şi UE, concomitent
cu transformările de structură în situaŃia acŃionariatului din marile întreprinderi siderurgice. Am zis paşi
lenŃi, întrucât, comparativ cu colegele din CAER şi din pactul de la Varşovia, noi eram în urmă. ToŃi
scoteau capul în Europa sau pe pieŃe noi, pe când Ńara noastră nimic, juca bătuta pe loc. Toată figuraŃia
făcută în acest dans tradiŃional, era bine pusă în scenă de marii coregrafi naŃionali, oamenii politici.

Vor trece poate 20 de ani şi poate atunci vom constata efectele acestei stagnări. De fapt, nici nu
trebuie să treacă atât, este suficient doar să treci pe la vecinii unguri în vizită şi te poŃi lămuri.

159
Ioan R, 2007,185-189;
68
Nu putem neglija rămânerea în urmă de 6 ani160 la aderarea UE, în momentele în care toŃi erau
avansaŃi, iar noi stăteam pe loc. În tehnica informatică sunt tehnologii care se perimează într-un timp
mai scurt decât această perioadă.
Decalajul între Ńări este dependent de următorii factori:
- Economici;
- Politici;
- Geografici;
- Religioşi;
- EducaŃionali de civilizaŃie şi de mentalitate;

Dureros este faptul că dacă decalajele generate de primii doi să spunem că i-am putea surmonta
cu chiu cu vai, factorul geografic mai greu. Nu putem muta pe hartă Ńărişoara noastră, aspectele
religioase ar putea deveni chiar factori de progres relativ, e la capitolul educaŃie/civilizaŃie/mentalitate.
Avem o mare problemă care ne va Ńine mult timp în coada clasamentului.
Dacă analizăm separat, fără a Ńine cont de influenŃele comune dintre factorii menŃionaŃi mai sus,
trebuie să recunoaştem că educaŃia, civilizaŃia şi mentalitatea se formează în familie - cei 7 ani de acasă
care reprezintă temelia mentalităŃii oricărui cetăŃean. Criza de mentalitate este cu atât mai gravă cu cât
în anii de după revoluŃia din decembrie ‘89 această noŃiune este luată la băşcălie, persiflată - se poartă
mârlănia la toate nivelele, de la vârful clasei politice şi până în mahalaua urbanului românesc, rezonând
a manea.
Toate transformările, aderările, privatizările, democratizările, se produceau pe fondul
globalizării şi atomizării severe din sfera capitalului. Ca întotdeauna, aceste aspecte ne-au prins
nepregătiŃi, cu chiloŃii în vine, fără colac de salvare şi doar cu noŃiuni de înot precare. Apele erau
adânci, iar malul destul de îndepărtat.

Economia mondială este caracterizată de două fenomene: internaŃionalizarea, ca formă de


cooperare, şi globalizarea.

InternaŃionalizarea se referă la repartizarea geografică a activităŃilor economice, în afara


frontierelor Ńării.

Globalizarea presupune procesul de transfer liber al capitalului, mărfurilor şi serviciilor,


telecomunicaŃiilor, băncilor şi a forŃei de muncă.

La ce nu eram noi pregătiŃi se manifesta în mod obiectiv, indiferent că vrem sau nu, sub
următoarele :
 O competiŃie internaŃională dură care îi obligă pe producătorii interni să adopte soluŃii cât mai
eficiente în producŃie, distribuŃie, management, cooperare;
 Introducerea rapidă a noilor tehnologii şi obŃinerea de noi produse pentru a fi în permanenŃă în
activitate.

ForŃa motrice a globalizării economiei o reprezintă companiile multinaŃionale. Circa 75% din
comerŃul mondial se realizează în cadrul companiilor multinaŃionale, care dirijează schimburile
comerciale, politicile de investiŃii, deŃin puterea socială, economică şi politică. Toate acestea nu au
ocolit industria siderurgică mondială, care se află încotro perioadă de transformări urmărindu-se
consolidarea poziŃiei siderurgiei ca o industrie strategică. Se poate spune în exemplul AcelorMittal
(care iniŃial a purtat numele de LNM, apoi de MittalSteel şi ajungându-se după preluarea grupului
Acelor la această titulatură) care este cel mai elocvent exemplu de globalizare a industriei siderurgice.
În cazul producŃiei de Ńeavă trebuie să amintim TMK şi Tenaris, în producŃia de refractare RHI şi
Vesuvius. O stare bună a industriei siderurgice conduce imediat la condiŃii optime de dezvoltare pentru
celelalte industrii, atât pe verticală cât şi pe orizontală. Trebuie spus că revine în actualitate indicatorul
care reprezintă un barometru al dezvoltării socio-economice: consum de oŃel pe cap de locuitor. El dă o

160
Mă refeream la diferenŃa dintre primul şi al doilea val de aderare la UE.
69
imagine analitică asupra standardului de viaŃă a populaŃiei unei Ńări. OŃelul devine la începutul secolului
XXI motorul unei noi revoluŃii industriale. Analiştii economici susŃin că piaŃa oŃelului şi a producŃiei
industriale mondiale arată că aceşti indicatori se intercondiŃionează. Astfel, s-a estimat că o creştere161
de 1 % a PIB este asociată cu o creştere cu 1% a consumului de oŃel, în timp ce o creştere cu 2,5 % a
PIB este generată de o creştere de 3% a consumului de oŃel, O creştere a consumului de oŃel de 6%
generează creştere a PIB-ului cu 4 %.
ComerŃul regional făcea paşi mari, produsele siderurgice treceau frontierele Ńărilor în vederea
prelucrării sale. În această perioadă mai exista încă protecŃionismul nord-american, în scopul protejării
producătorilor autohtoni. Dar pe piaŃa oŃelului statele au recurs la reducerea taxelor existente aplicate
producŃiei siderurgice. Trebuie spus că ne aflăm în plină criză asiatică, ce se declanşase în 1997 şi care
avea implicaŃii pe piaŃa oŃelului. Astfel, cei mai mari importatori de produse siderurgice, Ńările asiatice,
s-au transformat în exportatori. China producea la acea dată mai bine de 170 de milioane tone de oŃel şi
ajungea în 2004 la o producŃie de 240 de milioane. Apar paradoxuri care vor ului toate comisiile de
analiză socio-economice, şi anume Ńările industrializate nu mai erau principalii actori pe piaŃa
oŃelului.
Dacă discutăm de evoluŃia producŃiei de oŃel, trebuie să spunem că la începutul secolului XX
aceasta era de 28 milioane de tone, iar la sfârşitul anilor ’90 ea ajungând la 850 milioane de tone. Numai
în al doilea an al secolului XXI producŃia globală ajungea la 900 milioane de tone. Potrivit aprecierilor
Institutului InternaŃional al OŃelului, cantitatea de produse comercializate în deceniul 1990- 2000 , în
creştere pe ansamblu, a înregistrat fluctuaŃii importante. De la 170 milioane de tone oŃeluri destinate
tranzacŃiilor comerciale în 1989, s-a ajuns la un export anual de peste 250 de milioane de tone în 1999,
ceea ce reprezintă aproximativ 33% din producŃia de oŃel brut.

Momentele de referinŃă în evoluŃia sectorului siderurgic românesc în perioada 1990-2007162

Anul AcŃiuni Efecte

1990 Declanşarea descentralizării - Eliminarea centralelor industriale


- Restructurarea Ministerului Industriei
Metalurgice şi transformarea în Departament în
cadrul Ministerului Economiei
1990 – 1992 Decapitalizarea unităŃilor industriale - Scăderea dramatică a producŃiei de oŃel
1993 Ratificarea Legii 20/1993 a Acordului de - ÎnfiinŃarea Grupului de Contact CECO
Asociere a României la U.E. şi Adiacent România–U.E.
acestuia Protocolul NR. 2 CECO - IniŃierea programului de liberalizare completă a
comerŃului
- Se pun bazele procesului complex de
restructurare a sectorului siderurgic românesc
- România devine în premieră naŃională , prin
sectorul siderurgic, Membru Observator al
Comitetului OŃelului din cadrul O.E.C.D.
1994 - 1997 Perioadă marcată de o evoluŃie lentă a
procesului de restructurare sectorială
1998 Liberalizarea completă a exporturilor - Eliminarea totală a restricŃiilor la export a inclus
româneşti şi fierul vechi pregătit – materie primă de bază
în siderurgie
1998 SC Metalurgica Iaşi, Tepro, producător de - S-a cumpărat pachetul majoritar de 70,76%.
produse laminate şi Ńevi a intrat in pro- PreŃul a fost de doar 25 de miliarde de lei
prietatea cehilor de la Zelezarni Vesely. (aproximativ 2,8 milioane USD)
1999 Decizia Consiliului Europei Nr. 852/1999 - Adoptarea unui plan de restructurare a
privind principiile, priorităŃile, obiectivele siderurgiei în conformitate cu exigenŃele Uniunii
intermediare şi condiŃiile de parteneriat Europene
pentru aderarea României - Implementarea programului de restructurare
16.08.2000 Firma americana Noble Ventures semna - Pachetul de 94,4 % din acŃiunile CSR (cu o
cu FPS contractul de privatizare a CS valoare de tranzacŃie de 85,25 milioane dolari),

161
World Steel Dynamics, publicaŃia Metalosnabjenie i cbît, nr 3, 1999, Rusia, pag.8
162
CAPOTĂ I, 2007 - Siderurgia Românească Prezent şi Perspectivă, 29 iunie 2007
70
ReşiŃa treceau în proprietatea privată a Noble Ventures
Inc., SUA
2000 Creşterea producŃiei siderurgice,
reconsiderarea de către APAPS a
programului de privatizare în siderurgie
în urma sincopelor majore de la Tepor
Iaşi, CS ReşiŃa şi OŃelul Roşu
2001 MEC163 a realizat studiul „Strategie de
restructurare a industriei siderurgice
pentru 2002-2005, aprobat de Guvernul
României prin H.G. Ne. 213/Februarie
2002
noiembrie APAS finalizează procesul de privatizare - Sectorul siderurgic devine majoritar privat atât
2001 a combinatului siderurgic SIDEX GalaŃi din punctul de vedere al capitalului soci-al
cu LNM HOLDINGS ISPAT (77%) cât şi al volumului de producŃie (80%)
- OrdonanŃele de UrgenŃă ale Guvernului nr.
119/2001, respectiv O.U.G. 127/2001.
2002 Liberalizarea completă a importurilor de
produse siderurgice din U.E.,
ÎnfiinŃarea prin Decizia nr. 70/2002 a
Primului Ministru a Comitetului Inter-
ministerial pentru implementarea
măsurilor necesare procesului de
restructurare a siderurgiei
15 ianuarie Combinatul Siderurgic ReşiŃa este preluat - Contractul de vânzare–cumpărare de acŃiuni
2003 de APAPS pentru CSR ReşiŃa, încheiat cu Noble
Ventures, s-a desfiinŃat de drept din cauză că
investitorul nu a plătit două rate succesive din
preŃul de cumpărare a acŃiunilor
5.08.2003 APAPS semna contractul de privatizare a - Se achiziŃionau 80,95% din acŃiuni.
Siderurgica Hunedoara cu Grupul LNM Siderurgica era achiziŃionarea la pachet
Holding-ISPAT cu fabrica de Ńevi Petrotub Roman
2003 - 2004 Încheierea procesului de privatizare a
siderurgiei româneşti, intensificarea
procesului de restructurare şi consolidare
a producŃiei

15 iunie 2004 Preluarea de către TMK prin Sinara - Totalul angajamentelor asumate de cumpărător
Handel Gmbh a combinatului siderurgic este de circa 25 milioane de euro, dintre care 10
din ReşiŃa milioane de euro reprezintă datoriile societăŃii
care „nu au putut fi şterse", după cum a afirmat
Muşetescu.
- Combinatul avea datorii de 50 milioane de
dolari, iar pierderile se ridicau la acelaşi nivel.
„Au fost asanate 37-38 milioane de dolari din
datoriile de 50 milioane, iar restul vor fi plătite
de către cumpărător eşalonat, în următorii ani"

2004 Elaborarea de către Ministerul - Se fixează termenul limită pentru acordarea


Economiei şi ComerŃului a „Strategiei de ajutorului de stat în industria siderurgică la 31
restructurare a industriei siderurgice decembrie 2004
pentru perioada 2003-2008”, realizarea
„planurilor individuale de viabilitate“, în
colaborare cu cei din conducerile
companiilor siderurgice.
2005 Aprobarea de către Guvern a „Strategiei - Consiliul Europei impune introducerea
de restructurare şi a planurilor de clauzelor de salvgardare; între aspectele vizate
viabilitate” , prin HG nr. 55/13 ianuarie se regăseşte şi angajamentul asumat de România
2005 şi însuşite de Comisia Europeană de a nu acorda ajutoare de stat companiilor
în contextul închiderii Capitolului 6 - siderurgice nominalizate în Strategia de
ConcurenŃă restructurare în intervalul 1 ianuarie 2005 – 31
decembrie 2008

163
Ministerul Economiei şi ComerŃului
71
31.03.2005 Semnarea Tratatului de Aderare, în cadrul - Principiile de bază ale procesului de
căruia la Anexa VII sunt cuprinse: restructurare a siderurgiei
- Elementele de interfaŃă între Guvern şi
companiile siderurgice
- Angajamentele asumate în vederea via-bilizării
economico–financiare până în 2008 a tuturor
companiilor siderurgice
- Monitorizarea procesului de restructurare;
realizarea de către Ministerul Economiei şi
ComerŃului a rapoartelor bianuale şi
transmiterea acestora la Comisia Europeană
27.10. 2005 România a primit statutul de membru
deplin al Comitetului OŃelului din cadrul
OrganizaŃiei Pentru Cooperare
Economică şi Dezvoltare
2006 Derularea procesului de restructurare la
companiile siderurgice în conformitate cu
prevederile documentelor strategice pe
fondul favorabil al cererii de oŃel pe piaŃă
2008 Finalizarea consultanŃei privind
viabilitatea uzinelor siderurgice româneşti

Preludiul unei amintiri

EvoluŃia164 siderurgiei ultimului deceniu al secolului XX a fost marcată de perioada de declin a


economiei naŃionale care începuse în anul 1985, când s-a înregistrat, pentru prima dată după 1980, o
reducere a produsului intern brut. În anii următori, cu excepŃia anului 1986 când PIB-ul a crescut cu 2,3
%, tendinŃa de diminuare a indicatorilor anuali s-a adâncit. Principala ramură care genera descreşterea
PIB-ului era industria, care, în acea perioadă reprezenta 50% din PIB, până în 1989. În aceste condiŃii,
descreşterea medie anuală a PIB-ului în perioada 1985-1989 este de 0,7% (0,9 % în industrie), iar în
perioada 1985-1991 de 3,6 % (6,25 % industria).
EvoluŃia PIB-ului în perioada 1985-1994 în România165,%

1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993
1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994
-0,1 2,3 0,8 -0,5 -5,0 5,6 -12,9 -13,6 1,0 2,0

Structura pe ramuri a PIB-ului a evoluat, în perioada 1990-1993, în sensul scăderii ponderii


industriei şi creşterii celei a agriculturii şi a serviciilor

Structura PIB în perioada 1989-1993166, %


Ramura 1989 1990 1991 1992 1993
PIB 100 100 100 100 100
Agricultură 13,96 18,01 18,54 18,89 20,40
Industrie 52,87 48,23 43,59 44,7 44,00
ConstrucŃii 6,34 5,68 4,96 4,36 4,10
Transport 7,52 6,69 4,53 6,39 5,10
Servicii 19,37 21,39 28,38 30,49 26,50

Dezastrul C.S. ReşiŃa va rămâne o amintire?167

Istoria privatizării Combinatului Siderurgic ReşiŃa (CSR) nu este ceea ce ar trebui să fie: nişte
date de contract, sume de investit, reeşalonări de datorii, capital de lucru, în fine tot ceea ce înseamnă
evoluŃia unei întreprinderi ce trece de la stat la privat. Privatizarea CSR este o epopee, poate fi cu
uşurinŃă subiect de roman sau de scenariu de film. Semnarea contractului de vânzare a C.S. ReşiŃa cu

164
Ioan Romulus - Modernisation of the Romanian steel industry, Steel Times, Octomber 1999
165
Studiul Global pentru OŃel elaborat de WS Atkins Int.
166
idem
167
Daniel OanŃă
72
Noble Ventures, pe când Radu Sârbu păstorea FPS-ul, va intra cu siguranŃă în analele tranziŃiei drept
cea mai mare Ńeapă dată statului roman şi va rămâne în conştiinŃa reşiŃenilor drept cea mai mare
pacoste ce a căzut pe capul lor. La scurt timp de la privatizare, care avea în spate un contract de
vânzare-cumpărare ce părea nu oŃelit, ci beton armat, cu plata tuturor datoriilor restante, investiŃii de
zeci de milioane de dolari şi promisiuni cu pieŃe de desfacere mirobolante, realitatea avea să fie cruntă
- în CSR nu avea să intre nici măcar un cent american. SalariaŃii de la ReşiŃa au simŃit însă pe pielea
lor ce înseamnă nişte investitori „strategici" americani, reprezentaŃi pe plaiurile mioritice de trio-ul
Franges-McNutt-Deborah, nume din conducerea combinatului. Datele care au condus la tulburări
sociale cum nu s-au mai văzut în România sunt halucinante. „Investitorii" sus-amintiŃi devalizau pur şi
simplu casieria unităŃii, consumând banii de salarii pentru deplasări externe şi alte cheltuieli, pe
modelul Vestului Sălbatic. Cu titlu de exemplu, preşedintele CA sau directorul general John Michael
McNutt (nici acum nu se ştie exact în ce calitate) îşi făcuse un salariu de 24.000 de dolari pe lună.
Ironia sorŃii, toată conducerea americană se retribuia cu sume enorme, contravaloarea „consultanŃei",
din bani depuşi la Banca Română de Scont, cea care îşi trăgea substanŃa financiară din
megaescrocheria FNI. ReşiŃa, un oraş a cărui monoindustrie intrase pe mâna acestor indivizi dubioşi, a
fost scena pe care salariaŃii combinatului, împinşi de foame, s-au confruntat în numeroase rânduri cu
jandarmii, au atacat Prefectura cu pietre, au blocat drumurile. În vreme ce reşiŃenii se hrăneau din mila
publică, Guvernul plătind ajutoare repetate, în jurul contractului de privatizare cu Noble Ventures,
care se cerea reziliat prin prisma celui mai elementar bun-simŃ, se purtau stranii negocieri politico-
diplomatice. Combinatul acu' trecea înapoi la stat, acu' se întorceau americanii care-şi luaseră
tălpăşiŃa. Eugen Dijmărescu însuşi, pe atunci simplu consilier al premierului, s-a dus peste Ocean, la
Washington, să-i convingă pe americanii supărăcioşi să revină la ReşiŃa. Târziu a ieşit la iveală
motivul codelii autorităŃilor din România de a tăia scurt macaroana Noble Ventures. Nu este vorba
numai despre tupeul incredibil al acŃionarilor Noble Ventures, care au solicitat ulterior rezilierii
contractului despăgubiri mai mari decât o tranşă de la FMI, ci de cine erau ei. Misterul s-a lămurit
după ce reprezentanŃii NV au depus un plan de reorganizare a combinatului pe care-l făcuseră harcea-
parcea: o compunere puerilă, în care grosul era reprezentat de biografiile in extenso ale acŃionarilor
firmei-mamă Noble Ventures. Este vorba de un amestec de cariere glorioase încununate de obŃinerea
unor funcŃii la vârful birocraŃiei de stat din SUA. Şi era chiar înainte de invitarea României să adere la
NATO... Ieri, la sediul AutorităŃii de Privatizare, a fost semnat contractul de privatizare al
Combinatului Siderurgic ReşiŃa. Noul proprietar este Grupul TMK, cel mai mare producător de Ńevi
din Rusia şi al doilea în ierarhia mondiala. În România, TMK mai este acŃionar majoritar la Artrom
Slatina. În sfârşit, un nume mare din industria de profil va conduce combinatul. Statul roman va trebui
sa şteargă, potrivit şefului APAPS, datorii de 45 de milioane de dolari, gaură financiară produsă în
istoria zbuciumata a combinatului de proprietatea de stat şi de Ńeparii strategici. CSR, punct şi de la
capăt. Firesc ar fi ca, o dată cunoscute efectele catastrofale ale privatizării de dragul privatizării,
panamale precum „afacerea" încheiată de către statul român cu Noble Ventures să nu mai fie posibile.
Se vede însă că obiceiurile proaste se uită greu. O situaŃie ce-ar putea semăna ca două picături de apă
cu epopeea CSR poate interveni oricând, spre exemplu în cazul privatizării SocietăŃii NaŃionale
Tutunul Românesc. În cazul C.S. ReşiŃa au putut măcar să fie văzuŃi la faŃă reprezentanŃii pe pământ
ai firmei cumpărătoare.

73
7. Problematica internaŃională şi naŃională a perioadei în care se pregătea şi se
realiza privatizarea siderurgiei româneşti
7.1. Valul al treilea
După 1989, evenimentele politice şi economice atât interne cât şi internaŃionale aveau să
influenŃau semnificativ evoluŃia economiei Ńării noastre. Evenimentele internaŃionale au exercitat o
influenŃă şi înainte de 1989, dar datorită lipsei de transparenŃă, a ermetismului societăŃii precum şi a
controlului şi dirijismului informaŃional, aveam impresia că suntem feriŃi de orice problemă. Nimic mai
fals ! MutaŃiile politice din estul Europei au restabilit într-un anumit mod bipolaritatea vieŃii
internaŃionale create după cel de-al doilea Război Mondial, între blocul comunist şi Ńările cu economie
de piaŃă (lumea liberă). Evenimentele politice europene din perioada 1988-1992 au scos în evidenŃă
două fenomene la scară macroeconomică internaŃională, care vor modifica semnificativ evoluŃia
mondială: globalizarea şi integrarea.
Lumea liberă a Europei crea o comunitate economică pe care acum o cunoaştem sub denumirea
de UE, în timp ce Ńările comuniste erau aranjate propria grupare economică, numită CAER. Din punct
de vedere militar aveam NATO şi Tratatul de la Varşovia, cele două grupări erau în două blocuri care
acŃionau în baza luptei contrariilor. La vârf totul se unea în organizaŃii cum ar fi ONU, UNESCO, FAO,
dar cooperare exista doar declarativ, iniŃiativele uneia sau a alteia din părŃi izbindu-se de o negare a
valorii intenŃiei din motive până la urmă stupide.
Am sintetizat mai jos evenimente semnificative de pe plan extern care aveau să influenŃeze
decisiv evoluŃia economiei noastre: destrămarea URSS şi a blocului de Ńări foste comuniste ale tratatului
de la Varşovia şi CAER; reunificarea Germaniei; cele două războaie din Golf; dezmembrarea
Iugoslaviei; războiul din Bosnia şi Kosovo; introducerea monedei Euro; primul val de aderare la UE; al
doilea val de aderare la UE (din care au făcut parte România şi Bulgaria); explozia şi agitaŃia din spaŃiul
Asiei de sud-est; manifestarea Chinei ca una din marile puteri mondiale; 11 septembrie 2001; relaŃiile
diplomatice şi economice sub posibilităŃi reale între Rusia şi România; recesiunea economiei japoneze;
America de Nord şi Europa în anul 2001 înregistrând cea mai mare creştere economică de la cel de-al
doilea război mondial; creştere cotaŃiei petrolului la peste 100 $/ barilul168; creşterea preŃului la gazele
naturale şi afirmarea Rusiei ca principala sursă europeană de gaz metan.
Analiştii occidentali vorbesc despre al treilea val de globalizare, primul val fiind colonizarea iar
al doilea pătrunderea pe pieŃe a multinaŃionalelor din Statele Unite, Europa si Japonia169. Cine mai poate
separa valurile? Totul se produce cu o viteză ameŃitoare. În anii ‘70 Alvin Toffler introducea în
limbajul analiştilor termenul de val , în cartea sa Al treilea val 170, ca o etapă/prag în evoluŃia societăŃii
umane. Toffler împărŃea civilizaŃia umană astfel:
 Primului Val - faza societăŃii agricole;
 Al Doilea Val - faza societăŃii industriale;
 Al Treilea Val - faza societăŃii informatice a evoluŃiilor, cea contemporană, în care omul
evoluează o dată cu propriile cuceriri, în timp ce unele dintre ele tind să-l copleşească şi chiar
să-l depăşească.
Valul este impactul social al unor şocuri/schimbări social-politice, revoluŃii tehnico-
informatice ce afectează dramatic viaŃa societăŃii umane, ducând la dispariŃia unui tip de societate - de
exemplu, dispariŃia celei industriale şi apariŃia celei informatice. Acum, privind retrospectiv cartea cu
acelaşi nume171, suntem trecuŃi bine de al treilea val, ba mai mult, ne aflăm pe crestele celui de al
168
În momentul scrierii acestor rânduri, petrolul ajungea la 140 $/barilul;
169
International Herald Tribune;
170
Cartea avea să apară în 1980;
171
Al treilea val, care apărea în România în Ideei Contemporane.
74
patrulea, care se ciocneşte cu efectele întârziate şi reverberaŃiile predecesorului său. Rezultatele acestui
tangaj vor genera noi fenomene şi manifestări în evoluŃia societăŃii umane, a decalajului între adaptarea
umană la rapidele schimbări din mediul înconjurător172, demne de o carte căreia i s-ar potrivi numele de
Şocul viitorului produs de cel de-al patrulea val. Ne aflăm într-o societate fără limite, cu contrarii,
constrângeri şi libertăŃi la tot pasul, dar care de fapt nu şi-a rezolvat problema fundamentală - criza
alimentară, chiar şi acum, când am trecut de jumătatea primului din cel de-al XXI-lea secol. Ciudat,
cultivăm rapiŃă ca să consumăm produsele cu motoarele Diesel, dar lăsăm omul pe planul doi...
Ne aflăm în mijlocul efectelor celui de al treilea val, al futurologului Alvin Toffler. Mai putem
face omletă în bucătărie fără comp? Este clar ca nu se mai poate fără Microsoft, fără Windows sau
Office173. Se mai poate fără internet, acum când totul trece prin reŃele wireless? Lumea a devenit
deschisă prin computere spre noi biblioteci, baze de date, universuri virtuale. Ce am face fără Google,
YouTube, Yahoo? Sunt toate deja asimilate, fireşti, s-au insinuat într-atât încât am devenit dependenŃi
de ele. Este oare această dependenŃă informatică lucrul de care omul are nevoie ? Prin intermediul
calculatorului se cumpără, se vinde, se plătesc taxe şi impozite, se face sex, există publicaŃii online, se
ascultă muzică, se vizionează filme, se cer informaŃii organizaŃiilor guvernamentale şi non-
guvernamentale, se comunică prin messenger, avem imagine şi voce de la mii de kilometri, se fac
rezervări, matrimoniale, etc... se pune întrebarea : Oare cum trăiam înainte ???
În 1975, când Toffler posibil să fi început notiŃele legate de valuri, Bill Gates şi câŃiva asociaŃi
au fondat o companie care a devenit celebră şi bogată pentru că a crescut odată cu industria
computerelor. Sistemul lor de operare, Windows, a ajuns să deŃină, potrivit mai multor surse, între 90%
si 95% din piaŃa mondială a sistemelor de operare. Cine poate crede că Microsoft, ecosistemul centrat
pe computere este puternic erodat de avansul puternic al internetului si al dispozitivelor mobile:
celulare, smartphone, PDA şi, de puŃin timp, şi de mini-laptop-uri - computerele portabile ultrauşoare,
de mici dimensiuni, care mizează puternic pe mobilitate. În prezent, Windows Mobile, sistemul de
operare dezvoltat de Microsoft pentru telefoane mobile, este realmente sufocat de două vedete: Symbian
(preferatul Nokia) şi Mac OSX, dezvoltat de Apple şi montat pe iPhone. Microsoft decide să creeze un
adevărat Airbus A380 al sistemelor de operare, actualul Vista. Numai că A380 nu aterizează pe orice
aeroport. La fel, nici Vista nu poate fi rulat pe orice computer. Microsoft a ratat momentul în care
industria IT a trecut de la computer-centered la internet-related, în care nu puterea sistemului de
operare şi capacitatea de stocare a echipamentului contează ci mobilitatea, respectiv masa redusă.
Vizionarul Bill Gates cel ce vedea al treilea val, era depăşit de explozia telefoanelor mobile. Gates
inventase şi perfecŃionase calculatorul personal, şocând lumea în anii ’70. El lupta atunci având drept
motor fantezia de adolescent care credea că fiecare familie americană trebuie să folosească un PC.
Gates este depăşit de explozia telefoanelor mobile ca dispozitive de accesare a internetului şi de
colaborare inclusiv în business.
RevoluŃia este înghiŃită de o nouă revoluŃie, avangardistul Gates a asigurat consistenŃa şi forŃa
celui de-al treilea val, fenomenul este obiectiv şi se desfăşoară într-o spirală numai că modulul spiralei
este diferit faŃă de acum 25 de ani. Ne aflăm într-o spirală a dezvoltării cu o cinetică ameŃitoare, poate fi
oare acest lucru un element care să confirme că Pământul a avut mai multe civilizaŃii care au o durată de
10 şi 12 mii de ani? Nu sunt un adept al teoriilor fataliste, dar ciclicitatea evoluŃiei civilizaŃiei umane pe
pământ ar explica unele pete albe din istorie, mai ales când discutăm de istoria veche - paleoarheologie.
Omul supravieŃuieşte numai prin capacitatea sa de a acŃiona în prezent, pe baza experienŃei
trecute în temeiul consecinŃelor viitoare. Prin asumarea viitorului, omul îşi face prezentul suportabil şi
trecutul semnificativ174.

7.1.1. Noile tendinŃe care se manifestă


Europa geografică parcurgea un proces sofisticat dar necesar de regionalizare, proces început în
1944 de către Benelux şi continuat în 1957 cu tratatul de la Roma, către UE de astăzi. Pe soclul
cărbunelui şi al oŃelului s-a format în anii ‘50 ai secolului trecut PiaŃa Comună şi ulterior UE, fiind un
sector al economiei europene cu implicaŃii importante în sfera economico-socială. O evoluŃie mai

172
Şocul viitorului: acest conflict între o tehnologie avansată şi o societate întarziată
173
Împreună, cele două produse generează 80% din profiturile Microsoft, respectiv 61% din venituri, ceea ce înseamnă că, practic, subventŃonează
celelalte produse şi iniŃiative.
174
Ioan R, 2000, prefaŃa cărŃii: Cercetări teoretice şi experimentale în domeniul solidificării oŃelului, ed. Destin Deva
75
echilibrată se constată în Ńările UE care făcuseră restructurarea siderurgiei în urmă cu două decenii.
Europa evolua aparent liniştit dar nu putea să nu se îngrijoreze de evoluŃia furnicilor galbene.
Uniunea Europeană iniŃială, UE 15, avea 380 de milioane de locuitori, o producŃie de oŃel de 176
milioane tone175, adică 463 kg oŃel pe cap de locuitor. După valul de aderare de la 1 mai 2004, când au
aderat 10 state, foste în sfera de influenŃă rusă, UE25 avea o populaŃie mai mare cu 75 milioane de
locuitori şi o producŃie de oŃel crescută cu 26 milioane de tone176, adică 347 kg oŃel per locuitor. La
valul al treilea de aderare la UE, România şi Bulgaria aduceau UE 27 20 milioane de locuitori şi 8
milioane de tone de oŃel, ajungându-se la 267 kg oŃel pe locuitor.
Modelele de restructurare din Ńările UE era importate şi în Ńările care aderau şi care se pregăteau
pentru aderare, comunitatea neavând nevoie de balast şi nici de probleme sociale grave care să
depăşească noŃiunea europeană de suportabil.

Regionalizarea, primul pas către Uniunea Europeana cu 27 de state membre177

Regionalizarea în zona Asia-Pacific îşi are originea în 1965, când Kizoshi Koijima178 a lansat
ideea creării primei organizaŃii regionale din Asia - OrganizaŃia pentru ComerŃ şi Dezvoltare în Pacific
(OPTAD). Mai concret, Kojima propunea de asemenea crearea unei Zone de ComerŃ Liber,
regionalizarea asiatică avea o inerŃie de 5 ani în comparaŃie cu preocupările similare din Europa
Occidentală şi America Latină. În anul 1980 se formează ConferinŃa de cooperare Economică în
Pacific(PECC), în urma conferinŃei de la Canberra (Australia). Membrii PECC erau în 1992: Australia,
Brunei, Canada, Chile, China, Hong-Kong (din 1997 a revenit sub administrare chineză), Indonezia,
Japonia, Malaiezia, Mexic, Noua Zeelandă, Peru, Filipine, Rusia, Singapore, SUA, Taiwan, Thailanda,
şi alte insule din Pacific. Acest cadru devine începând cu 1980 noua realitate economică regională a
Asiei. În cadrul cooperării asiatice se manifestau diferite subcooperări care au purtat generic denumirea
de triunghiuri, ele funcŃionând şi în prezent:
 China de Sud (provincia chineză Fujian) - Hong-Kong - Taiwan;
 Johoe – Singapore - Riau;
 Zona râului Tumen din nord-estul Asiei: China – Japonia – Coreea de Nord -Coreea de
Sud şi estul Rusiei;
 Zona Est-asiatică: Brunei – Indonezia – Malaiezia - Filipine;

175
La nivelul de producŃie a anului 2007
176
La nivelul de producŃie a anului 2007
177
Ameling Dieter, Riccione,Italy, 3 junie, 2008
178
Pacific Trade and Development, carte apărută în Tokyo, 1968 şi Wiliam james Ethier Regionalism in a Multilaterak World, 1997
76
În secolul XXI, Ńările asiatice vor evolua către o regionalizare. Guvernele politice asiatice179
împing cooperarea politică şi economică spre crearea de acorduri regionale pentru a continua spre o
integrare în economia mondială - putem numi conceptul asiatic ca fiind globalizare prin regionalizare.
În zona asiatică, începând cu anul 2000, se manifestă iniŃiative subregionale care doresc să
atenueze dezamăgirile şi nerealizările din cadrul APEC (Australia, Canada, Chile, Japonia, Coreea de
Sud, Mexic, Noua Zeelandă, Singapore şi SUA). Aceste se manifestă sub forma unei reŃele de acorduri
bilaterale libere. Acordurile încheiate aveau la bază principiul: comerŃului liber; renunŃarea la
subvenŃionarea exportului; deschiderea spre investiŃii; armonizarea calificării profesionale şi a
standardelor tehnice. Motivele care au dus la începutul secolului acesta la formarea de înŃelegeri
bilaterale au fost: criza financiară asiatică (1997-1998); conferinŃa OMC de la Seattle şi rezistenŃa spre o
noua rundă de negocieri mondiale; modelul de succes european al UE; ineficienŃa poziŃiei de lider
economic şi politic imprimat de SUA şi UE la nivel global; impasul activităŃii APEC şi ASEAN
În urma prăbuşirii Uniunii Sovietice s-a manifestat o altă formă de regionalizare, în 1991
creându-se Comunitatea Statelor Independente. Câteva Ńări membre au semnat o Cartă a Cooperării
economice, cu toate că principala orientare în politica economică a Ńărilor CSI pare să fie spre o
autonomie naŃională sporită. Companiile ruse din siderurgie sunt bine văzute şi de analiştii bursieri care
le recomandă investitorilor ca urmare a marjelor mari de profit. ING anunŃa recent că acestea ar putea
creşte chiar şi cu 70% în ceea ce priveşte profitul, fiind ajutate de creşterile mari de pe piaŃa internă.180
America de Nord şi de Sud s-au organizat şi ele după aceleaşi principii, Asia la fel, totul se
rezumă la un război economic legat de raportul dintre cât cumperi şi cât vinzi.
Globalizarea evoluează de la fenomenul pur economic limitat la o companie la globalizarea
intereselor statele naŃionale, următorul pas fiind globalizarea intereselor blocurilor politice, economice
şi militare de tip UE, ASEAN, NAFTA, MERCOSUR. Este evident că state precum China, Japonia,
Rusia, Brazilian nu vor putea sta de o parte
În ultima perioadă se manifestă noi forme, varianta de regionalizare cum ar fi Uniunea
Mediteraneană care trebuie să aducă la un loc Ńările riverane mării respective şi să creeze mecanisme
avansate de cooperare politică. Au existat şi mai există temeri că o asemenea aventură ar distrage
flancul sudic al UE spre un proiect incert şi ar anula aşa-numitul Proces Barcelona181, proiectul UE de
cooperare cu vecinii din sudul şi estul Mării Mediterane. Dimensiunile politicii euro-mediteraneene în
cadrul EUROMED sunt direcŃionate în trei domenii: politică şi de securitate, economico-financiară,
social-culturală. Instrumentele principale ale dimensiunii bilaterale a Parteneriatului Euro-Mediteranean
sunt Acordurile de Asociere între UE şi statele partenere. Sudul şi estul Mediteranei, cu doar două
democraŃii - Turcia (care îşi caută un drum spre Europa de una singură) şi Israelul (cu toată
problematica generată de presiunea arabă asupra sa) pare o tentativă nebună dar interesantă, care aduce
o multitudine de probleme legate de :
 diferenŃa de PIB dintre nordul şi sudul Mediteranei (unu la zece - cea mai mare diferenŃă la nivel
mondial între doua regiuni vecine,);
 contrastul dintre civilizaŃia creştină şi cea musulmană;
 problematica economică a spaŃiul arab care este în acest moment în imposibilitatea de a recupera
deficitul, diferenŃa crescând constant;

În aceste condiŃii, această „uniune” este acum doar o reuniune diplomatică.


Referitor la acest subiect, presa vremii scria: „Procesul Barcelona are meritul de a fi oferit spaŃiului
arab bani şi asistenŃă în schimbul deschiderii economice. În ceea ce priveşte deschiderea politică, UE
nu prea are ce face. Dacă ar fi consistentă cu propriile valori, ar trebui să se concentreze pe sprijinirea
dizidenŃilor182.
łările membre GCC ( Consiliul de Cooperare din Golf) în anul 2008, au o nouă viziune privind
producŃia de oŃel, astfel în regiune lansându-se un total de 46 noi proiecte în domeniul de fabricare a

179
Cea mai ofensivă în acest moment părând politica guvernului din Singapore.
180
www.standard.ro , Business Standard.ro 16.07.2008
181
Procesul de la Barcelona, iniŃiat în 1995, este un instrument central al relaŃiilor euro-mediteraneene, cu un parteneriat între 35 de state (UE
plus 10 state partenere): Maroc, Algeria, Tunisia, Egipt, Iordania, Siria, Liban, Autoritatea Palestiniană, Israel, Turcia. (Cipru şi Malta, prin
accederea la UE, acŃionează dintr-o nouă perspectivă). Libia are statut de observator la anumite reuniuni.
182
www.standard.ro, Iluzoria “Uniune” mediteraneana, Cristian Ghinea, 16 iulie 2008
77
oŃelului, care totalizează 18 miliarde $ investiŃie totală183. łările Golfului, notorii pentru mirosul de
petrol, au virat ancora corabiei cooperării arabe spre producŃia de oŃel. Iată una din noile viziuni şi
forme de evoluŃie a unui grup de Ńări renumite pentru extracŃie şi prelucrarea ŃiŃeiului.
łările membre ale GCC doresc prin această cooperare regională să închidă golul de produse
siderurgice din piaŃa regională pe care o controlează. Evident, încurajând producŃia, se doreşte o
echilibrare a ofertei şi cererii de oŃel, precum şi Ńinerea sub control a valului de creştere al preŃurilor.
Arabia Saudită are nu mai puŃin de 17 proiecte de fabrici de oŃel, în timp ce Emiratele Arabe Unite au
16 în plan. Fabrici individuale variază de la 15 milioane $ la 2 miliarde $. Oman are în cărŃi 6 fabrici
siderurgice, Baharin 4 iar Qatar 3. Cele 10 noi proiecte de producŃie de oŃel în Ńările GCC sunt:
 2 miliarde $ în Complexul de OŃel al Grupului Integrat AL Tuwairqi din Arabia Saudită pentru
un complex integrat al fabricării oŃelului în zona industrială Dammam. Complexul va avea o fabrică cu
o capacitate de producŃie de 500 kt/an bare pentru şine, 3 milioane tone/an fier integrat, procesare a
oŃelului şi fabrici de producŃie, iar în ultimul rând, o capacitate 800 kt/an fabrici de producŃie oŃel pentru
Ńevi;
 1.5 miliarde $ la OŃelăriile Messaied din Qatar şi în instalaŃiile de integrare pentru producŃia
oŃelului cu o fabrică de HBI şi o instalaŃie plană de laminare a oŃelului. InstalaŃia va avea o capacitate
de producŃie de 400 kt/an;
 1 miliard $ S.I.& J.M.E ale oŃelăriilor, proiectul preconizând o extindere a producŃiei de oŃel cu
100 kt/an.
 1 miliard $ pentru proiectul OŃelăriile corporaŃiei Sojits în Fujaiarah, ce va transforma fierul sau
peletele în Ńaglă, cu o capacitate de 150 kt/an;
 800 milioane $ la OŃelăriile din Qatar pentru producŃia a 150 kt oŃel/an;
 700 milioane $ la OŃelăriile Hamyra pentru o instalaŃie de producŃie a oŃelului integrate în zona
liberă Hamyra;
 700 milioane $ la Sohar, compania industriei portuare de pelete minerale de fier din cadrul
fabricii Oman, proiect ce va primi 750 kt/an de materii prime. Fabrica va exporta peletele producătorilor
de oŃel din GCC.
 600 milioane $ la proiectul Boulder, de tuburi fără sudură din Zona Liberă Zamyra, Emiratele
Arabe Unite, ce consistă în tuburi de oŃel fără sudură cu o capacitate de 175 kt/an. Materia primă
provine din oŃelăriile Boulder laminat din Queensland, Australia.
 Arabia Saudita va investi 600 milioane $ pentru extinderea Saudi Iron&Steel comp. Jubail Mi.
 600 milioane $ pentru viitoarea extindere a fabricii siderurgice din Jizan, Regatul de InvestiŃii
Pan.
Regionalizarea producŃiei de oŃel pe glob184

183
Steel Times International, May/June 2008, vol32/4, pag. 4
184
ibidem
78
Regionalizarea avea să creeze următoarele poligoane ale fluxurilor de produse siderurgice,
astfel185:
 UE 27 importă 51 milioane şi exportă 32 milioane tone oŃel;
 NAFTA (SUA, Canada), importă 28 de milioane şi exportă 5 milioane tone de oŃel;
 America(America de sud) importă 7 milioane şi exportă 10 milioane tone de oŃel;
 Rusia, Ucraina şi Kazahstan importă 4 milioane şi exportă 54 de milioane tone de oŃel;
 Asia importă 16 milioane şi exportă de 55 milioane tone de oŃel;

Anul 2007 a scos în evidenŃă faptul că Republica Populară Chineză este pe locul întâi la exportul
de oŃel, în timp ce UE 27 se află pe primul loc la importuri.
Pe planul mondial dar şi pe cel european se produceau transformări esenŃiale ale economiilor
statelor pe fondul regionalizării, internaŃionalizării, globalizării şi atomizării severe din sferele
capitalului. Ca întotdeauna, aceste aspecte ne-a prins nepregătiŃi, cu chiloŃii în vine, fără colac de
salvare, cu noŃiuni de înot precare, apele fiind adânci iar malul destul de îndepărtat. Economia mondială
este caracterizată de două fenomene: internaŃionalizarea , ca formă de cooperare şi globalizarea.
InternaŃionalizarea se referă la repartizarea geografică a activităŃilor economice, în afara frontierelor
Ńării. Globalizarea presupune procesul de transfer liber al capitalului, mărfurilor şi serviciilor,
telecomunicaŃiilor, băncilor şi a forŃei de muncă.
Regulile noi ale economiei mondiale se manifesta în mod obiectiv, fie că vrem, fie că nu vrem: cine
nu-i gata e luat cu lopata. Nu sunt iertate scuze precum ignoranŃa, necunoaşterea, prostia, ineficienŃa,
prin următoarele aspecte:
 O competiŃie internaŃională dură care îi obligă pe producătorii interni să adopte soluŃii cât mai
eficiente în producŃie, distribuŃie, management şi cooperare;
 Introducerea rapidă a noilor tehnologii şi obŃinerea de noi produse pentru a fi în permanenŃă în
activitate.
Globalizarea implică faptul că statele anulează protecŃionismul în favoarea dezvoltării economice.
Globalizarea ca fenomen la scară macroeconomică mondială s-a maturizat în perioada 1990-2000. În
acest moment, procesele de integrare domină viaŃa mondială chiar şi atunci când în spate se află
principii şi factori de natură economică. Globalizarea nu va duce la uniformizare. Procesul nu este nici o
forŃă a răului, dar nici una a binelui. Albul şi negrul trebuie să coexiste, este evident că avem de-a face
cu un fenomen care reprezintă o nouă formă de dezvoltare bazată pe schimburi comerciale foarte rapide.
Cinetica schimbului comercial în cadrul acestui proces este comparabilă cu viteza de evoluŃie a
internetului în comunicarea interumană. Avem de-a face cu o explozie a căror efecte vor fi cuantificate
de generaŃiile viitoare.
Politica industrială europeană a suferit numeroase transformări în ultimele două decenii evoluând de
la abordarea sectorială şi intervenŃionistă la una preponderent orizontală şi procompetitivă. Ca efect al
globalizării şi în paralel cu fenomenul deindustrializării, de la debutul procesului de integrare din anii
‘70 şi până la sfârşitul anilor ’90, politica industrială a Ńărilor membre UE a evoluat după cum
urmează186:
 IntervenŃionismul din perioada 1970-1980, sub presiunea generată de procesul de
consolidare a companiilor multinaŃionalelor, formate de multe ori prin unirea campionilor naŃionali din
anumite domenii cheie - telecomunicaŃii, produse electronice, semiconductori;
 De la politica de subvenŃionarea firmelor mari în anii ‘70 la cea a IMM-urilor în anii ‘90;
 Politici naŃionale la politici regionale, UE 15 şi ulterior la UE 29;
 De la finanŃarea infrastructurii şi a capitalul fizic la accentul pe dezvoltarea capitalului uman
în deosebi după 1990. Astfel, după anii ’90, educaŃia a devenit un element prioritar atât pentru
comunitatea minoră, locală, cât şi pentru comunitatea conglomeratului european, trecând numai prin
educaŃie peste resentimentele naŃionale;
 Revenirea la politica de industrializare activă, incluzând componente sectoriale menite,
printre altele, să contrabalanseze diferitele efecte sectoriale ale politicilor orizontale, după 2005;

185
Date prezentate la conferinta de la Ricione, 3 iunie 2008, de Prof Dr.ing Dieter Ameling, Presedintele FederaŃiei germane a oŃelului şi Directorul
general al Institutul oŃelului VDEh.
186
Ciupagea C, 2007, 6
79
ForŃa motrice a globalizării economiei o reprezintă companiile multinaŃionale. Circa 75 % din
comerŃul mondial se realizează în cadrul acestora, ele dirijând schimburile comerciale, politicile de
investiŃii, deŃinând puterea socială, economică şi politică. Toate acestea nu au ocolit industria
siderurgică mondială, care se află într-o perioadă de transformări, urmărindu-se consolidarea poziŃiei
siderurgiei ca o industrie strategică. Se poate spune în exemplul ArcelorMittal (care iniŃial a purtat
numele de LNM apoi de MittalSteel, ajungându-se la actuala denumire preluarea grupului Arcelor) care
este cel mai elocvent exemplu de globalizare a industriei siderurgice, Hyundai Steel, US Steel,
NipponSteel, Severstal, Evraz, în cazul producŃiei de Ńeavă trebuie să mai amintim de TMK şi Tenaris,
în producŃia de refractare de RHI şi Vesuvius. Golbalizarea are efecte pozitive şi negative, dar important
este că suma celor două este pozitivă. Trebuie spus că pe lângă disciplinarea pieŃelor apare efectul de
dezvoltare sub control a producătorilor de oŃel. În ultima perioadă se manifestă şi relaŃii de genul
colaborării între marii producători, care investesc într-o locaŃie în care vor refula o parte din interese şi
produse, de exemplu: Primele două grupuri siderurgice ale lumii, ArcelorMittal si Nippon Steel Corp.
au anunŃat că au căzut de acord să dubleze capacitatea de tablă pentru automobile la compania cu
capital mixt deŃinută în comun in SUA, I/N Kote187
O stare bună a industriei siderurgice conduce imediat la condiŃii optime de dezvoltare pentru
celelalte industrii, atât pe verticală cât şi orizontală. Revenea în actualitate indicatorul barometru al
dezvoltării socio-economice: consumul de oŃel pe cap de locuitor, el dând o imagine analitică asupra
standardului de viaŃă economică al unei Ńări.
Consum aparent de oŃel a evoluat188 astfel în principalele regiuni de influenŃă mondială:
 UE 27 – O creştere de la 1120,9 milioane tone (2006) la 1197 milioane tone (2007), cu o
prognoză de creştere 2007-2008 de 6,8% ;
 O creştere în Africa de Nord şi de Sud, în Orientul Mijlociu-datorita crestere preŃului la energie
si resurse nat.
 CIS crestere 2007/2008 de 8,5%;
 NAFTA crestere 2007/2008 de 4%;
OŃelul devine iată la începutul secolului al XXI-lea motorul unei noi revoluŃii industriale. PiaŃa
oŃelului şi producŃia industriale mondiale se intercondiŃionează. Astfel s-a estimat că la o creştere189 de
1 % a PIB este asociată cu creşterea cu 1 % a consumului de oŃel, o creştere cu 2,5 % a PIB este
generată de o creştere de 3% a consumului de oŃel, O creştere a consumului de oŃel de 6% generează
creştere a PIB-ului cu 4 %.

EvoluŃia preŃului la materialele feroase utilizate în producŃia de oŃel190

187
Joi, 17 Aprilie 2008, Curierul NaŃional
188
SRM , material prezentat în 7.12.2007, Sinaia
189
World Steel Dynamics, sursă publicaŃia Metalosnabjenie i cbît, nr 3, 1999, Rusia, pag.8
190
Ameling Dieter, Riccione,Italy, 3 junie, 2008
80
Luând ca an de bază 1997 ca fiind 100, referitor la preŃul oŃelului şi a preŃului la fierul vechi,
remarcăm o creştere, impresionantă a preŃului la fierul vechi, fapt ce a determinat evident şi creşterea
preŃului la oŃel. Această pulsaŃie a preŃului la fier vechi şi DRI va avea influenŃe care vor putea fi
cuantificate mai târziu. În momentul scrierii acestor rânduri, fierul vechi ajunsese la incredibila valoare
de 625 $/t, adică 430 €/t, sume de neconceput cu cinci ani în urmă. EvoluŃia preŃului la fierul vechi a
fost sinusoidală cu puseuri de creştere şi reveniri, însă niciodată acest aspect nu s-a manifestat aşa de
dramatic ca în perioada trimestrului al IV-lea al anului 2007 şi trimestrului al III-lea al anului 2008. Este
de remarcat faptul că nivelul de creştere a preŃului fierului vechi a influenŃat semnificativ şi preŃul
oŃelului pe piaŃă mondială. Sigur este momentul în care uzinele siderurgice competitive vor supravieŃui
numai şi numai dacă costul procesării oŃelului de la cuptorul electric la turnarea continuă vor fi cele mai
reduse. Acest maxim va impune o bătălie pentru reducerea costurilor variabile şi o îmbunătăŃire a
calităŃii. Cu toate presiunile generate de piaŃa materiilor prime şi limitările generate de aspectele de
mediu - emisiile de gaze cu efect de seră, producŃia de oŃel avea o tendinŃă pozitivă. Presiunea pieŃei
materiilor prime se manifestă pentru amândouă procedeele tehnologice de obŃinere a oŃelului - cuptor
electric şi convertizor. Începând cu semestrul al II-lea al anului 2006, uzinele siderurgice cu tehnologie
de elaborare în cuptor electric au început să fie afectate sever de creşterea preŃului fierului vechi.
In SUA în timp ce fierul vechi avea preŃul de 600 dolari-tona exporturile americane de fier vechi au
crescut, interesul pentru fier vechi a generat o coaliŃie de Fier Vechi Americana (ASC) cu scopul de a
doborî orice barieră referitoare la importurile de pe piaŃa mondială191.
Industria de consum a fierului vechi, adică siderurgia, se confruntă cu ceea ce se numeşte “criza
exportului de fier-vechi . Criza a fost provocată de coaliŃia fierarilor americani după următorul
mecanism: exporturile de fier vechi din SUA s-au triplat începând cu anul 2000, crescând de la
6.3M/tona in anul 2000 pana la 18M/tona in 2007. Exporturile de fier vechi din SUA au crescut in mod
constant, pe pieŃele China, Turcia, Taiwan, Malaesia, Thainlanda, India, Egipt, Grecia, Hong-Kong,
Pakistan, Indonezia, Japonia, Italia. Pentru a agrava si mai mult, importurile de fier vechi SUA au
scăzut in 2007 cu 4.8mil/tona si la 3.7mil/tona in 2006, deci o diminuare cu 23%. ASC se lamentează că
numeroase Ńări au creat bariere comerciale pentru a restrânge comerŃul cu fier vechi pentru oŃel, si
menŃinerea propriului fier vechi pentru uz naŃional.
Dacă urmărim evoluŃiile din grafice putem afirma că şi uzinele siderurgice cu fluxuri
tehnologice bazate pe minereu nu vor avea o viaŃă mai uşoară, fiindcă se observă o creştere
semnificativă a preŃului minereului de fier şi a cărbunelui cocsificabil. Iată ce titra revista de specialitate
Steel Times International:
„Majoritatea uzinelor siderurgice japoneze, cum ar fi OŃelăriile Nippon şi JFE nu au ajuns la
nici un acord cu privire la o triplare a preŃurilor la carbune cocsificabil de la BHP (Billiton
Mitshubishi Alliance) pentru exerciŃiul financiar de la 1 aprilie 2008. Costurile suplimentare ale
fabricanŃilor de oŃel niponi se vor ridica la mai mult de 3 miliarde $ pentru materiile prime şi
cheltuielile de transport; preŃurile de fabricaŃie continuă să crească semnificativ. Acest fapt urmează
unui acord anterior al grupului Posco de a plăti 290$-305/t – o creştere de 205-210%192.”
Vorba cântecului: „Cine are noroc are, cine n-are,... n-are!” Numai că lucrurile aşa cum se văd
ele prin retrospective secvenŃiale asupra problematicii globale par halucinante, chiar putem spune
apocaliptice. Semnalele care vin din piaŃă creează premizele unei redresări a nivelului preŃurilor la
materiile prime de bază.
PreŃul minereului de fier şi al cărbunelui cocsificabil a crescut peste cel al oŃelului în această
perioadă. Iar din acest punct de vedere, pământul prezintă în acest moment dezechilibre ale resurselor
cu totul şi cu totul în favoarea spaŃiului rusesc. Industria siderurgică şi cea metalurgică au adus miliarde
de euro în mâna unor tineri oameni de afaceri ruşi. Potrivit topului realizat de revista Forbes, din primii
50 cei mai bogaŃi oameni pe plan global, opt sunt ruşi193.
PreŃul oŃelului a avansat în SUA cu 70% în ultimul an, ajutat şi de valoarea materiei prime sau a
energiei utilizate. Cererea mare pe plan global, în special pe pieŃe precum India sau China, a fost un alt
factor care a contribuit la conturarea preŃului produselor siderurgice194.

191
Steel Times International, July/ August 2008, vol32/5, pag. 12, US alliance calls for ban on scrap exports.
192
Steel Times International, May/June 2008, vol32/4, pag. 4
193
www.standard.ro , Business Standard.ro, 16.07.2008
194
www.standard.ro , Business Standard.ro 16.07.2008
81
EvoluŃia preŃului la cărbune şi minereu de fier195

Declinul industriei prelucrătoare din spaŃiul rusesc din anii ‘90 a generat atât în planul relaŃiilor
tehnic-tehnologice, dar şi în cel politic, realizarea unei comunităŃi regionale, Comunitatea Statelor
Independente - CSI, care ulterior s-a manifestat în producŃia de oŃel ca o asociaŃie regională formată din
Rusia, Ucraina şi Kazahstan. Colaborarea economică în acest spaŃiu ex-sovietic cu reguli similare şi
belşug de resurse a condus la un excedent de semifabricate siderurgice pe piaŃa rusească, ce a fost oferit
la preŃuri foarte scăzute pe piaŃa europeană şi asiatică. Atât Rusia cât şi Ucraina erau state cu industrie
siderurgică însemnată care avea inputurile legate de energie (electrică, gaz metan) şi resurse
materiale(minereu de fier, fier vechi) cu preŃuri mult mai mici decât restul Ńărilor europene. Regula
economică de bază era şi este că łările industrializate exportă o parte din producŃie în statele cu
tendinŃe de evoluŃie economică. Restrângerea consumului în statele CSI (Rusia,Ucraina), la mai puŃin
de o treime în raport cu anul 1992 a dus la creşterea exportului, care a reprezentat 51% din întreaga
producŃie. Cele două Ńări au livrat împreună 34 milioane tone oŃeluri, deŃinând în unii ani din deceniul
abia încheiat peste o cincime din întreaga cantitate comercializată pe plan mondial .
ComerŃul regional făcea paşi mari, produsele siderurgice treceau frontierele Ńărilor în vederea
folosirii sale într-o anumită fază de prelucrare. În această perioadă mai exista încă protecŃionismul nord-
american, în scopul protejării producătorilor autohtoni. Dar pe piaŃa oŃelului statele au recurs la
reducerea taxelor existente aplicate producŃiei siderurgice. Trebuie spus că ne află în plină criză asiatică,
se s-a declanşat în 1997, şi care are implicaŃii pe piaŃa oŃelului. Astfel, cei mai mari importatori de
produse siderurgice, Ńările asiatice s-au transformat în exportatori (Principala piaŃă absorbantă a
constituit-o Asia. Atât SUA cât şi UE au devenit importatori196 . În 1999, SUA a achiziŃionat aproape
5,0 milioane tone laminate .Uniunea Europeană şi-a redus importurile în 1999, pentru a deveni
exportator net de laminate. Diminuarea cererii de produse siderurgice este ilustrată de scăderea
producŃiei în majoritatea statelor, uneori cu 10-20 % pe an, astfel : Rusia - 10,1 % , Bulgaria -16,0%
Kazahstan -20,8 % România şi Slovacia -10,0 %, Japonia -10,5%, etc. ).
Analiştii pieŃei siderurgice prevăd că jucătorii locali, U.S. Stell şi Nuccor, se apropie de limita în
ceea ce priveşte producŃia, în timp ce capacităŃile companiilor ruse urmează să avanseze constant, pe
fondul investiŃiilor consistente anunŃate. Thyssen-Krupp a anunŃat ca sunt interesaŃi de construcŃia unui
combinat de 2,5 miliarde € în Alabama, iar Nuccor vrea o fabrică în Louisiana, pentru care a pregătit un
buget de 1,2 miliarde de euro. Severstal anunŃa că va investi în capacităŃile Sparrows Point peste 322
milioane €. PiaŃa americană a fost mult timp dependentă de importuri, iar marjele de profit ale
jucătorilor locali, mult sub cele ale ruşilor, nu le-au permis investiŃii majore care să corecteze acest

195
Ameling Dieter, Riccione,Italy, 3 Junie, 2008
196
IISI
82
lucru. Creşterile preŃului oŃelului în America i-a determinat pe investitori să aleagă să producă direct în
SUA, pentru a evita costurile în creştere la transporturi, pe fondul avansului fără precedent al preŃului
combustibililor197.
PiaŃa siderurgică din SUA în anul 2008 pare una dintre cele mai promiŃătoare. Indexul siderurgic
al bursei americane, compus din acŃiunile companiilor de pe aceasta piaŃă, a crescut cu 49% în ultimii
patru ani, conform The Washington Post198
Zguduite de criza creditelor ipotecare, din 2008, Statele Unite au devenit o piaŃă cu un risc
ridicat pentru investitori. Dacă multe fonduri de investiŃii încă mai au dubii legate de domeniile în care
ar trebui să-şi plaseze banii, ruşii au găsit reŃeta cea mai simplă. Să nu uităm că ruşii sunt pragmatici,
sunt o naŃie de luptători (sânge slav), au răbdarea strategiei de a face lucrurile numai atunci când
trebuie, au resursele de partea lor şi cunosc foarte bine să facă bani.
China producea la acea oră mai bine de 170 milioane tone de oŃel, ajungea în anul 2005 la o
producŃie de 240 milioane. Apar paradoxuri care va ului toate grupurile de strategie şi analiză socio-
economice, şi anume: Ńările industrializate nu mai erau principalii actori pe piaŃa oŃelului.
EvoluŃia producŃiei de oŃel şi a turnatului continuu 199

Dacă discutăm de evoluŃia producŃiei de oŃel, trebuie să spunem că la începutul secolului XX


producŃia de oŃel era de 28 milioane de tone, la sfârşitul său ajungându-se la 850 milioane de tone (1990
– 770,0 milioane tone; 1997 - 799 milioane tone; 1999 - 789 milioane tone), iar numai în al doilea an al
secolului XXI, 2002, producŃia globală ajungea la 904 milioane de tone. După numai 4 ani, în 2006, se
ajungea la circa 1244 milioane tone200.
Dinamica productiei mondiale de otel (mil tone/an) din anul
1950 si pana in 2006
1400

1200
milioane tone otel

1000

800

600

400

200

0
1950

1960

1970

1980

1990

1996

1998

2000

2002

2004

2006

197
www.standard.ro , Business Standard.ro 16.07.2008
198
Conform The Washington Post www.standard.ro, Business Standard.ro 16.07.2008
199
Ameling Dieter, Riccione,Italy, 3 junie, 2008
200
IISI, World Steel figures, 2006
83
Dinamica, dezvoltarea regională, globalizarea, au contribuit nu doar la schimbarea ierarhiei statelor
furnizoare, ci şi la apariŃia unui excedent în condiŃiile încetinirii sau chiar a declinului economic evident
în Ńările Asiei, în Europa Estică şi în alte regiuni geografice.
% Dinamica cresterii productiei mondiale de otel ( %/ an)

0
1970-1975 1975-1980 1980-1985 1985-1990 1990-1995 1995-2000 2000-2005
-1

O analiză sumară a creşterilor anuale la producŃia de oŃel a scos în evidenŃă valori semnificative. Astfel:
perioada 2000-2005 a înregistrat + 6,1%/an, perioada 2005-2006 a înregistrat + 9%/an , iar pentru
2008 se estima201 o creştere de + 6%. Dinamica producŃiei de oŃel în Ńările Europei Centrale şi CSI s-au
înscris în tendinŃa generală de creştere, semnificativă mai ales în perioada 2002-2003, când lumea a
început să se dezmeticească iar efectele pozitive ale globalizării, privatizării şi restructurării începeau să
dea roade202.

Dinamica productiei de otel (milioane tone/an) in tariel


Europei Centrale si CSI in anii 2002/2003

70

60
200
50 2
40 200
30 3

20

10

0
Rusia

Ukraina

Polonia

Cehia

Romnaia

Slovakia

Ungaria
Kazahstan

Primul deceniu al secolului XXI se manifesta prin evenimente/crize care vor bulversa piaŃa
produselor siderurgice, în strânsă legătură cu criza energetică, industria siderurgică fiind prin excelenŃă
energofagă şi dependentă de vehicularea şi transportarea de materii prime şi materiale. Nu trebuie
eliminate din analiza noastră măsurile de mediu, legate de protocolul de la Kyoto, migrarea masivă a
forŃei de muncă din est (Asia) spre vest (UE 27 şi celelalte state europene în curs de aderare) precum şi
o anumită încrâncenare politică între cele două blocuri de influenŃă militară, NATO şi Rusia. Astfel, se
manifestă următoarele aspecte/evenimente/crize care vor caracteriza şi presa piaŃa203 în viitor, şi anume:
 Explozia preŃurilor în 2007/ 2008;
 Creşterea preŃului minereului de fier – 15-20%, împreună cu o creştere apropiată a cărbunelui
cocsificabil;

201
InformaŃie de la ArcelorMitall
202
Sursă IISI, Roland Berger
203
ibidem
84
 Creşterea preŃului la transporturi - 50-60 Euro/tonă;
 Creşterea exporturilor din Asia în UE cu 5500% - produse inoxidabile/bandă zincată;
 Procedurile antidumping ale UE contra Chinei (preŃuri - 25/30% faŃă de UE);
 InfluenŃa măsurilor restricŃioniste de mediu legate de gazele cu efecte de seră şi a cotei alocate
de CO2;

Este evident că în momentul scrierii acestor rânduri sunt multe necunoscute, influenŃe
interdependenŃe, dar trebuie spus că pe plan mondial se simte tot mai tare dorinŃa Asiei prin cei doi
jucători - China şi Japonia, de a se individualiza de SUA şi UE. Putem spune că Asia nu respinge
cooperările economice multiple şi multilaterale. Asia, leagăn al comerŃului, va participa activ la
globalizarea comerŃului şi a investiŃiilor. Asia cu siguranŃă va ajunge al treilea pol al economiei
mondiale, cunoscută fiind tenacitatea şi răbdarea popoarelor de pe acest continent. În clubul asiatic de
interese polico–economice cu siguranŃă se află Japonia, obligată fiind de apariŃia monedei Euro ce
împărŃea lumea în două blocuri - $ şi €.

7.1.2. Cele mai mari companii producătore de oŃel

Cititorii acestor rânduri îşi vor pune întrebarea de ce oare autorul ne-a scris aceste lucruri, care
cu siguranŃă în momentul citirii nu vor fi de cea mai mare actualitate. Păi pentru a cunoaşte pe unde ne
aflăm, cu cine luptăm şi cât de departe suntem de buricul pământului. Am spus-o şi o voi mai spune:
Nimeni astăzi nu mai poate deŃine formula magică în ştiinŃă. Totuşi, o orientare generală asupra unor
domenii cât mai vaste devine din ce în ce mai necesară. Ritmul în care se învechesc noutăŃile face ca un
lucru descoperit astăzi să fie mâine istorie204.

7.1.2.1. Arcelor Mittal

Grupul a fost format din două companii surori ale familiei Mittal, LNM Holding şi ISPAT
International , care în 2004 au fuzionat şi au format grupul MittalSteel. IniŃial, afacerile au început în
1989 cu uzina Caribbean Ispat din Trinidad-Tobago, formându-se sub denumirea de Iron & Steel
Company of Trinidad & Tobago. În 1992 se achiziŃionează în Mexic oŃelăria de la Sibalsa, ce va forma
Ispat Mexicana. În 1994 urmează cumpărarea de la guvernul canadian a facilităŃilor de producŃe de oŃel
de la Sidbec, ceea ce va duce la Ispat Sidbec. În 1995 se achiziŃionează Karmet din Kazahstan, de 5,5
milioane tone de oŃel şi Hamburger Stahlwerke din Germania, denumita ulterior Ispat Hamburger
Stahlwerke. Ulterior, gigantul indiano-britanic va fi de neoprit în bătălia pentru locul întâi, traversând
mapamondul ca un tăvălug cu armele globalizării în diplomatul managementului.
ArcelorMittal(AM) este cel mai mare producător mondial de oŃel, cu prezenŃă industrială în
Europa, Asia, Africa şi America. Grupul are o politică ofensivă de expunere pe principalele pieŃe de
oŃel, căutând şi dezvoltarea pieŃelor din China şi din India. AM a avut în 2007 un profit de 105,2
miliarde $, producând 116 milioane tone de oŃel, ceea ce reprezintă 10 % din producŃia mondială. În
anii 2007 şi 2008, datorită unei politici ofensive inteligente, şi-a consolidate poziŃia de lider mondial în
producŃia de oŃel. Grupul efectuează operaŃiuni în mai mult de 500 de locaŃii (uzine şi subsidiare),
producând un portofoliu complet de produse plate, profile lungi şi Ńevi din gama oŃelurilor carbon şi
până la inoxidabile şi servicii de inginerie şi consultanŃă pentru aproximativ 200.000 de clienŃi. AM are
aproximativ 310,000 angajaŃi în 60 de Ńări205. Compania a anunŃat că în cadrul EU 27 există 130.000 de
angajaŃi şi 54 de uzine. AM este lider pe toate principalele pieŃe mondiale, incluzând automobile,
construcŃii, electrocasnice, refractare şi ambalaje. Grupul este lider în cercetări şi dezvoltări de
tehnologii, posedând importante provizii de materii prime.
O formă nouă de colaborare, acorduri sau poate conexiuni vor caracteriza acest moment al
globalizării şi regionalizării care se manifestă sub următoarea formă: ArcelorMittal şi Nippon Steel
investesc într-o uzină din SUA206. Viitorul ne va răspunde mult mai concret prin rezultatele economico-

204
Ioan R, 2000,pag3, Istoria metalurgiei fierului în Ńinutul Hunedoara.
205
ArcelorMittal, Bold Future 2006, 2007, Annual report
206
Joi, 17 Aprilie 2008, Curierul National
85
financiare, tehnice şi tehnologice dacă acest gen de colaborare este cheia succesului. Primele două
grupuri siderurgice ale lumii, ArcelorMittal şi Nippon Steel Corp., au anunŃat că au căzut de acord să
dubleze capacitatea de tablă pentru automobile la compania cu capital mixt deŃinută în comun în SUA,
I/N Kote207, la aproximativ un milion de tone până în 2010208. InvestiŃia de 240 milioane dolari în noua
companie va suplimenta producŃia anuală cu 480.000 de tone, operaŃiunile urmând a demara în 2010,
după cum au anunŃat cele două companii în comunicate separate. Cei doi giganŃi siderurgici au acceptat
să majoreze capacitatea acestei uzine pentru a veni în întâmpinarea cererii producătorilor niponi de
automobile de pe piaŃa americană, cum ar fi Toyota.
Globalizarea are în cazul grupului ArcelorMittal şi alte conotaŃii fireşti pe lângă cele legate
numai de producŃia de oŃel, ele putând fi prezentate astfel: oŃelul înseamnă bani, banii implică o bancă,
banca trebuie sa aibă conducători - de ce nu chiar cel mai mare producător de oŃel, deci cercul se
închide.
Iată cum reda presa vremii acest cerc al inducŃiei lui Descart: Cea mai mare bancă de investiŃii
de pe Wall Street, Goldman Sachs, l-a numit pe Lakshmi N. Mittal ca director independent în cadrul
consiliului de administraŃie al băncii, a anunŃat astăzi compania, informează MarketWatch. Acesta
devine astfel al 13-lea membru al board-ului Goldman şi al 10-lea director independent209. Lakshmi N.
Mittal este director executiv şi, din luna mai, şi preşedinte al ArcelorMittal, cel mai mare producător de
oŃel la nivel mondial. De asemenea, omul de afaceri originar din India mai face parte si din consiliul de
administraŃie al EADS şi al Icici Bank din India210.

7.1.2.2. Nippon Steel

Nippon Steel Corporation (Shin Nippon Seitetsu Kabushiki), Shinnittetsu, a fost fondată în
august 1977, cu un capital de 50 milioane de yeni. NSC este a doua companie mondială producătoare de
oŃel şi a doua companie mondială ca profitabilitate.
Following the triple merger of Sumitomo Corporation and Kinzoku Steel Corporation
(Sumikin Bussan) with the already existent Nippon Steel formed NSSC; these company's
conglomerate Stainless Steel division. ippon Steel was created by the merger of two giants, Yawata
Iron & Steel (Yawata Seitetsu) and Fuji Iron & Steel (Fuji Seitetsu), into a juggernaut.
În 2005, NSC a făcut un pas lateral producŃiei siderurgice prin dezvoltarea unor uzine de
recirculare a deşeurilor de plastic în producŃia de cocs.
NSC a dezvoltat domenii paralele producŃiei siderurgice, cum ar fi semiconductori, electronică,
software, resurse umane, activităŃi de colectare, management şi procesarea deşeurilor şi producerea de
etanol (în 2006, prin compania de colectare a deşeurilor Kitakyushu City şi Nishihara Co). Dezvoltarea
altor domenii de producŃie au deschis poarta transferării unui număr mare de angajaŃi spre aceste noi
subsidiare.
În 2006 NSC şi Mitsubishi Heavy Industries, Ltd. (MHI) colaborează pentru realizarea unor
oŃeluri speciale industriei automobilelor şi pentru confecŃionarea de containere pentru transportul naval.
Tactica companiei NSC pe plan mondial, este îndreptarea spre piaŃa specifică fabricaŃiei
companiei, fructificarea la maxim a efectelor globalizării prin implicarea în JointVenture, colaborării-
cooperării, dezvoltarea de strategii până la limita de contact cu alte companii prin industria
automobilelor şi colaborări cu alŃi producători de oŃel. AcŃiunile NSC211 sunt redate mai jos schematic:

207
I/N Kote este o companie deŃinută în proporii egale de ArcelorMittal si Nippon Steel, amplasata in Louisiana.
208
informează Reuters, citat de NewsIn
209
The Board of Directors of The Goldman Sachs Group, Inc. today announced the election of Lakshmi N. Mittal as an independent director of the
firm effective June 28, 2008., www.foxbusiness.com
210
Mittal also serves on the boards of EADS, the parent of the European aerospace firm Airbus, and of Icici Bank of India, www.zf.ro,
www.marketwatch.com
211
www.ns-net.co.j
86
NS îşi focalizează atenŃia spre extinderea unor alte patru amplasamente de producŃie din China,
Thailanda, Vietnam, şi extinderea pieŃei în SUA, India, Brazilia şi Africa de Sud până în jurul anului
2010.
EvoluŃia vânzărilor şi structura acestora212 în 2007

7.1.2.3. Tata Group

Tata Steel a fost fondat in 1907 de către Jamsetji N. Tata, devenind unul dintre giganŃii cu o extindere
globala spectaculoasă. Conglomeratul economic activează în şapte sectoare de afaceri distincte
(începând cu producŃia de materii prime, refractare, producŃia de oŃel, autoturisme, etc.). El este compus
din 96 de companii, fiind prezent în 54 de Ńări de pe şase continente. Tata Steel (ST) era cunoscut ca
TISCO (Tata Iron and Steel Company Limited) şi a fost înregistrat în Mumbai, India, în 1956, cu o
capacitate de producŃie a oŃelului de 28 milioane tone. łinta companiei este de a creşte în primă fază
capacitatea la 50 milioane de tone până în 2015. Prin investiŃiile atrase de la Corus şi Millenium Steel,
TS este a doua ca mărime din India şi a doua ca profitabilitate din sectorul privat. Principala locaŃie de
producŃie din India este in Jamshedpur iar numărul total de angajaŃi este de 82.700. AchiziŃiile
transoceanice au adăugat până la 21.4 milioane tone, aici incluzând producŃia de 18.2 milioane tone a
Corus (achiziŃionat în 31.01.2007), producŃia Natsteel de 2 milioane tone (în 2007) şi la 1.2 milioane
tone de la Millenium Steel (40% din acŃiunile societăŃii fiind achiziŃionate în 2005). TS caută să adauge

212
www.ns-net.co.j
87
alte 29 milioane de tone pe ruta achiziŃiilor, având în vedere mai multe proiecte de uzine în India, Iran
şi Vietnam:
1. 6 milioane tone în Orissa
2. 12 milioane tone în Jharkhand
3. 5 milioane tone în Chhattisgarh
4. 3 milioane tone în Iran
5. 2.4 milioane tone în Bangladesh
6. 5 milioane tone extensie de capacitate la Jamshedpur;
7. 4.5 milioane tone în Vietnam (proiect aflat în studiu de fezabilitate)
TS produce anual 9 milioane tone de oŃel în India şi 21,4 milioane tone în restul uzinelor din grup,
ajungând astfel al cincilea mare producător de oŃel din lume.

7.1.2.4. POSCO

Compania a fost fondată în aprilie 1968 cu numai 30 de angajaŃi, fiind condusă de Park Tae-
Joon. Pohang Iron and Steel Company are ca locaŃie de bază Pohang, Coreea de Sud, şi este al treilea
producător mondial de oŃel. Actualmente POSCO (PO) funcŃionează cu două uzine în Coreea la Pohang
(în 2004, producŃie era de 12.67 milioane tone) şi Gwangyang (cu o producŃie de 16.23 milioane tone în
2004). PO a adăugat operaŃiuni de tip joint venture cu U.S. Steel - USS-POSCO, în Pittsburg, California.
Compania siderurgică sud-coreeană PO este al patrulea jucător global pe piaŃa produselor din oŃel213.
Poate fi întâlnit alături de Samsung Electronics şi de alte simboluri ale industriei coreene - constructori de
nave, autoturisme, etc, în colaborări care se derulează de 40 de ani.
Dintre produsele PO, tabla se adresează industriei autoturismelor şi construcŃiilor navale. Compania a
dezvoltat sectorul de inginerie, construcŃia de motoare electrice şi transformatoare şi s-a implicat activ
în industria pescuitului marin, la Pohang.
În iunie 2005, PO a semnat un memorandum de înŃelegere cu statul Orissa din India, pentru a
investi 12 miliarde $ pentru construirea unei uzine cu 4 furnale şi o producŃie de oŃel de 12 milioane
tone oŃel, construcŃia urmând a porni în 2010.
În 2006, PO avea 26 subsidiare şi investea 2.4 miliarde $ în noi investiŃii din China pentru
producŃia de tablă galvanizată şi oŃel inoxidabil pentru industria auto şi alte aplicaŃii. În 2006, grupul a
pornit fabricaŃia la uzina Zhangjiagang Pohang Stainless Steel(ZPSS) cu o capacitate de producŃie de
600,000 tone oŃel inoxidabil şi tablă rulou anual în provincia chineză Jiangsu.
PO are în lucru şi programe de investiŃii în Vietnam, Mexic şi America de Nord.

7.1.2.5. Hyundai-Steel

Hyundai Steel a fost fondată în 1953, având următoarele locaŃii de producŃie:


• La Incheon, o uzină cu toate facilităŃile încadrate în normele de mediu, cu o capacitate de 4,1
milioane tone de oŃel brut şi 4,4 milioane tone laminate (de la oŃelurile carbon de calitate şi până la
oŃelurile inoxidabile). Produsele sunt rulouri laminate la rece inoxidabile, profile, bare şi fier beton,
produse tunate continuu şi lingouri;
• Pohang Plant, o uzină cu o capacitatea de 3 milioane tone oŃel brut şi 2.9 milioane tone
laminate. Aceasta uzină este specializată doar pe producŃia de grinzi cu flanşe mari şi Coreea este
primul UIC60 pentru trenuri de mare viteză. Uzina produce de asemenea cele mai mari si mai bune role
turnate din Ńară, care, în prezent, ocupă aproximativ 80% din cota de pe piaŃă.
• La Dangjin Plant, uzina este divizată în 2 sectoare. Sectorul A pentru produse laminor la cald
cu un laminor pregătitor pentru profiluri laminate, în timp ce sectorul B este compus dintr-un laminor la
cald. Recenta reactivare a sectoarelor A şi B soluŃionează deficitul de oŃel laminat şi stabilizează
furnizarea plăcilor de oŃel.
• Qingdao este uzina specializată din 1999 pentru piaŃa chineză, în producŃia şi asamblarea
macarale. Eforturile de localizare ce au avut succes au ajutat de asemenea la reducerea costurile

213
potrivit Bloomberg, 2008;
88
materiilor prime şi la creşterea profiturilor. Obiectivul este de a se mări cota de piaŃă prin intermediul
serviciului rapid post-vânzări şi a serviciului client de primă calitate.
În anul 2000, HS a participat activ la restructurarea industriei oŃelului şi s-a transformat precum o
societate specializată în oŃel prin fuzionarea cu Industriile Gangwon şi prin achiziŃionarea Sami Steel.
De asemenea, în 2004 au fost achiziŃionate oŃelăriile Hanbo. Utilizând acest fapt ca o piatra unghiulară,
o cruce naŃională, făcând legătura între Incheon, Pohangy şi Dangjin. HS a asigurat o punte de legătură
atractivă între Coreea, China şi Japonia. OŃelul de la HS va contribui la consolidarea competiŃiei
naŃionale pentru construcŃia unui uzine integrate de oŃel. Grupul renaşte ca o companie globală, creând o
afacere apreciată pe planul muncii, ce include materiale de construcŃii cum ar fi grinzi H şi bare de fier,
precum şi căi ferate de oŃel inoxidabil şi oŃeluri speciale. De asemenea, prin intermediul achiziŃionării
OŃelăriilor Hanbo, au fost capabili de a mări gama produselor mai sus amintite la oŃeluri pentru piaŃa
produselor plate.
Principiul de bază în cadrul OŃelăriilor HS este că opinia fiecărui client este importantă, ea
reprezentând forŃa motrice a competitivităŃii firmei.

7.1.2.6. Severstal

Severstal (Северсталь) a fost fondată la 24 septembrie 1993 în oraşul nordic Cherepovets


(Northern Steel”), având la bază producŃia minieră şi cea de oŃel. Compania era formată prin decretul
preşedintelui Rusiei, Boris ElŃîn, iar grupul de producere a oŃelului deŃinut de stat Cherepovets Iron and
Steel Complex a devenit un joint-stock numit Severstal. În 2003, Severstalmash Group devenea a patra
divizie a companiei care avea ca domenii de activitate vânzarea oŃelului. Severstal Group (SG) a inclus
Sveza, o companie cu obiect de activitate în prelucrarea lemnului; Sheksna Insurance, o societate de
asigurări; Metcombank; o companie de transport aero, Aircompany Severstal. În total, operaŃiunile SG în Rusia
au 53.000 de angajaŃi.
În ianuarie 2004, SG, prin subsidiara Severstal North America (SNA), s-au achiziŃionat activele
afacerii Rouge Industries, pentru 285 million $. SG deŃine în prezent 70,8% din afacerea Lucchini, a doua
companie producătoare de oŃel din Italia, care a mai adăugat 4 milioane tone de oŃel la capacitatea de
producŃie a grupului. Lucchini este specializată în producŃia de produse lungi din oŃeluri de calitate. Pe
25 decemberie 2006, SG era formată din următoarele afaceri: Russian Steel and Metalware, Severstal
North America şi Lucchini and Severstal Mining.
În 2008, Severstal a preluat uzina Sparrows Point (care a fost vândută pentru 810 milioane $214)
şi US Esmark de la India Essar Steel215. Severstal a anunŃat că a preluat anul acesta WCI Steel, o altă
companie de pe piaŃa americană, în vederea întăririi operaŃiunilor de pe această piaŃă. Pentru WCI s-au
achitat 90,3 milioane de euro şi s-au preluat datoriile companiei. În urma acestei achiziŃii, Severstal şi-a
consolidat poziŃia de al patrulea mare producător siderurgic din SUA, ajungând la o capacitate totală de
producŃie de 11 milioane de tone anual. WCI are o capacitate totală de producŃie de 1,22 milioane tone,
pe o piaŃă cu un volum de circa 106 milioane de tone anul trecut. De asemenea, compania şi-a majorat
participaŃia din cadrul SeverCorr până la 85%, în acest an. ActivităŃile Severstal pe piaŃa americană
după preluarea Sparrows Point216 sunt concentrate în combinate localizate în Dearborn, Columbus şi
Maryland.
Concernul rus Severstal a ajuns printre primii patru producători de oŃel din SUA, prima sa
companie achiziŃionată fiind Rouge Steel in anul 2004 pentru a forma Seversteel America de nord.
Apetitul pentru investiŃii al companiilor străine bogate, care sunt dispuse să achiziŃioneze active în
SUA, profită copios de avantajul deprecierii dolarului american.

7.1.2.7. Evraz Group

Evraz Group (Евраз Груп С. А.) este una din cele mai mari companii cu flux integrat de
producere a oŃelului începând de la minerit care operează în Rusia. În 2006, Evraz Group (EG)

214
Steel Times International, May/June 2008, vol 32, no 4, pag. 2
215
Steel Times Pnternational, May/June 2008, vol 32, no 4, pag. 3
216
www.standard.ro , Business Standard.ro 16.07.2008
89
producea 16.1 milioane tone oŃel. Este un holding integrat, începând de la minele de minereu de fier,
mine de cărbune cocsificabil, producŃie de cocs, fontă şi oŃel şi până la logistica de vânzare a metalului.
EG are trei fabrici producătoare de oŃel în Serbia şi controlează de asemenea fabricile Palini şi Bertoli
din Italia şi Vitkovice Steel din Cehia. Compania este activă şi în domeniul producŃiei de cărbune şi
conduce portul Nakhodka din Rusia. Mai controlează de asemenea şi corporaŃiile americane Strategic
Minerals şi Highveld Steel, precum şi Vanadium Corporation din Africa de Sud. În ianuarie 2008, a
cumpărat compania americană producătoare de oŃel Claymont Steel.
Subsidiara Evraz European are sediul oficial în Luxembourg, la care s-a adăugat Mastercroft în 30
iunie 2006. În iunie 2006 s-a anunŃat preluarea Greenlease International Holding, iar în luna septembrie a
aceluiaşi an a urmat preluarea controlului a 82,43 % din Lanebrook Ltd.
EG a achiziŃionat în 2008 partea canadiană a grupului IPSCO, plătind pe activele cumpărate 2,9
miliarde de dolari. Afacerea de preluare a grupului IPSCO a fost făcută împreună cu grupul TMK. Cele
două companii asociate în achizitie au cumpărat zece facilităŃi de producŃie din şapte state, cu o capacitate
totală de un milion de tone de tubulatură.
Evraz Group a raportat în 2007 venituri de 12,8 miliarde de dolari, calculate la standard IFRS, şi
un profit net de 2,14 miliarde de dolari.

7.1.2.8. Tenaris

Tenaris este cel mai mare producător mondial de Ńeavă. Are locaŃii de producŃie în Argentina,
Brazilia, Canada, China, Columbia, Italia, Japonia, Mexic, România, SUA şi Venezuela, precum şi o
reŃea de servicii pentru clienŃi în 20 Ńări. Tenaris are o capacitate anuală de producŃie de 3,3 milioane
tone de laminate şi 2.8 milioane tone de Ńeavă sudată. Are 23.500 de angajaŃi, un profit de 9.0 miliarde$.

7.1.2.9. TMK

TMK (ТМК Трубная Металлургическая Компания) este cel mai mare producător de Ńevi din
Rusia şi al doilea producător la nivel mondial. A fost fondată în 2001 şi are operaŃiuni în Rusia, SUA,
România şi Kazahstan, cu o capacitate de producŃie anuală de 3 milioane tone de Ńeavă. Compania are
50.000 salariaŃi şi înregistrează un profit anual de 3 miliarde $.
TMK are ca şi clienŃi Gazprom, Transneft, Lukoil, Rosneft, TNK-BP, Surgutneftegas, Shell, Total,
Occidental Petroleum, Anadarko Petroleum, Saudi Aramco, AGIP, Wintershall, ONGC, Kuwait Oil
Company, Repsol, and Statoil. Ea furnizează Ńeavă în multe proiecte internaŃionale cum ar fi Caspian
Pipeline Consortium , Baltic Pipeline System sau Yamal-Europe pipeline, fiind implicată şi în furnizarea de Ńeavă
pentru magistrala de gaz din Asia Centrală.
Compania are în Rusia uzine de Ńeavă la Volzhsky, Seversky, Sinarsky (din februarie 2002),
Taganrog (din octombrie 2002), uzina de construcŃii de maşini din Orsky, Truboplast. În România
deŃine uzina de Ńevi din Slatina (din februarie 2002) şi oŃelăria cu turnare continuă din ReşiŃa (din iunie
2004).
În iunie 2008, TMK a achiziŃionat partea americană a grupului IPSCO, IPSCO Tubulars Inc, cu
suma de 1,25 miliarde de dolari. „AchiziŃia IPSCO este o parte esenŃială a strategiei de extindere la
nivel global şi ne majorează oferta de produse de tubulatură premium pentru industria petrolieră”,
potrivit unei declaraŃii a oficialilor TMK.
TMK şi Evraz au cumpărat de asemenea şi 51% din acŃiunile NS Group şi au opŃiunea de a
cumpăra şi restul pachetului, evaluat la 0,5 miliarde de dolari, potrivit TMK.
Compania a preluat şi Kaztrubprom, compania kazahă specializată în întreŃinerea Ńevilor uzate
folosite în industria petrolieră217. Kaztrubprom are o capacitate de întreŃinere de 60.000 de tone de Ńevi
pe an. Prin această preluare, TMK plănuieşte să extindă oferta de servicii şi să crească eficienŃa
producŃiei până în 2011.

217
Thomson Financial
90
7.1.2.10. Novolipetsk Steel (NLMK)218

Este fondată în 24 Septembrie 1993, în Lipetsk, Rusia. Cu 50.000 de salariaŃi, societatea este cel de-al
doilea producător de oŃel din Rusia după valoarea de piaŃă. InvestiŃiile ruseşti pe piaŃa oŃelului din SUA
sunt în plină expansiune, odata cu creşterea preŃului de pe această piaŃă, de aproape două ori în ultimul
an (2007-2008). Novolipetsk are rezerve importante de bani gheaŃă şi vrea să-şi extindă producŃia, iar
industria de profil din SUA este foarte atractivă acum datorită scăderii dolarului219
Prin achiziŃia JMC220 şi prin preluarea Beta Steel, NLMK controlează cel mai mare producător
independent de tuburi de oŃel din SUA. Beta Steel va fi integrată alături de John Maneely Co. (JMC), pe
care Novolipetsk a cumpărat-o de la Carlyle Group şi familia Zekelman în 2008, pentru 3,35 miliarde
de dolari. AchiziŃia s-a făcut atât din capitaluri proprii, cât şi din liniile de credit existente.
NLMK a încheiat, în noiembrie 2007, un parteneriat cu firma de comerŃ elveŃiană Duferco, pentru
comercializarea de oŃel în Europa şi în SUA.
Liderii pieŃei siderurgice ruse au decis să investească profiturile de pe piaŃa proprie dincolo de Ocean,
acumulând, la sfârşitul anului trecut, circa 10% din piaŃa americană. În ultimii ani, companiile ruse au
investit aproximativ 5,8 miliarde euro pentru achiziŃiile de combinate în SUA, beneficiind de valorile
reduse ale acestor active.

7.2. Ne-a lua valul. Asta era...!

Pe perioada de tranziŃie pe care a parcurs-o România după 1989, impactul procesului de


transformare instituŃional s-a concretizat în existenŃa unui sistem economic slab structurat, cu
manifestări economice contradictorii221. TranziŃia de la economia planificată la cea de piaŃă a creat o
serie de fenomene care vor genera ambiguităŃi şi debusolări în analiza vieŃii economice, şi anume:
definirea dreptului de proprietate asupra unei părŃi însemnate a avuŃiei naŃionale, eficienŃa slabă a
mecanismelor de piaŃă apărute în viaŃa economică, comportamentul instabil al agenŃilor economici,
implicarea factorului politic în procesul de alocare şi distribuire a resurselor, apariŃia unei economii
necontabilizate, etc.
Guvernele ce s-au perindat din '90 şi până acum s-au temut să stârnească unele convulsii sociale
provocate de reducerea sau chiar de închiderea marilor combinate siderurgice energofage. Cu două
excepŃii, acestea erau dispuse în zone monoindustriale iar şomajul ameninŃa sever situaŃia regională.
MenŃinerea siderurgiei însemna şi acordarea de subvenŃii de la bugetul de stat, iar în timp uzinele
siderurgice acumulau datorii care deveniseră imposibil de plătit. Este evident că în această perioadă
statul era cel mai prost administrator al propriilor active; fie nu dorea, fie nu se pricepea. După '89, o
parte a noii clasei politice a făcut gafe monumentale imprimând presiuni subiective asupra
managementului uzinelor. Ba s-a folosit intimidarea, ba schimbarea conducătorilor cu alŃii aserviŃi
politicienilor, ba presiuni pentru introducerea pe lista furnizorilor sau a distribuitorilor a unor firme
care avea în spate tocmai pe politicienii cu pricina (dacă nu ei măcar o mătuşă, nepot, soŃie, etc.).
Pe plan intern, mai multe evenimente au generat cotituri semnificative cu implicaŃii asupra
macrostructurii şi mentalităŃii societăŃii româneşti, cum ar fi: formarea liberă a partidelor politice;
descentralizarea unităŃilor economice; crearea vieŃii parlamentare bicamerale (Senat şi Camera
DeputaŃilor); mineriadele; exerciŃiul schimbului de putere democratic după alegerile din 1996, 2000 şi
2004; aderarea la NATO; aderarea la UE; liberalizarea preŃurilor; liberalizarea importurilor şi a
exporturilor; programul PSAL ; atragerea masivă de capital străin; privatizarea sistemului bancar;
privatizarea industriei siderurgice; privatizarea sistemului energetic naŃional (atât energia electrică, cât
şi gazul metan sau petrolul) – producŃie şi distribuŃie; privatizare PETROM, privatizarea uzinelor Dacia;
privatizarea integrală a siderurgiei.

218
IonuŃ Giusca, Standard,05 septembrie 2008, www.standard.ro
219
A declarat Eugene Bulanov, analist in cadrul firmei de investiŃii CentreInvest Securities
220
Formata în urma fuziunii din 2006 dintre John Maneely Company şi Atlas Tube, JMC deŃine 11 uzine în Statele Unite şi Canada, având o
capacitate anuală de producŃie de peste 3 milioane mc Ńevi laminate
221
Popescu Ghe, sa, 108
91
7.2.1. Critică, critici, critice

Înainte de 1989, ne mergea rău şi dădeam vină pe Ceauşescu. După 22 decembrie nu mai era el
şi totuşi ne mergea rău. De ce? Este o întrebare cât roata carului mare de pe cer. Este evident că nu
Ceauşescu era răul cel mai rău, ci răul se afla în fiecare dintre noi. Era în sistem, în educaŃia din familie
şi din şcoală, în decalajul de mentalitate pe care-l creasem noi, cu mâinile noastre. Acuzăm
comunismul; păi noi unde am fost? Nu putem progresa, nu putem ajunge în vârf cu mentalitatea de tipul
a fi jmecher, „lasă-i pe proşti să muncească”, „fii băiat deştept, nu-Ńi rupe oasele”; mentalitatea şi
aceste idei nu ni le-a impus cu tiranie Ceauşescu. Nu sunt nici de acord cu atitudinea de a sta cu basca în
mână umil, ca un tractorist care-şi aşteaptă raŃia de motorină, dar nici cu atitudinea de intelectuali a
unora la care încă li se mai vede pe frunte dunga de la bască. Sunt unul din cei care nu l-am simpatizat
niciodată pe nea’ Nicu, dar trebuie să spunem că nu trebuie să-l folosim pe el drept vinovat universal
pentru toate neputinŃele şi nerealizările societăŃilor noastre. Să fim serioşi, crimele, hoŃii, mituirile,
şpăgile, violurile, nu le-a inventat el. Vinovată este atitudinea noastră, a unui popor care ne dorim
moartea conducătorilor222 şi culpabilizarea lor pentru toate relele.
Paradoxul la noi, românii, este dat de un fenomen foarte ciudat - până la câştigarea libertăŃii ne
plângem că nu suntem liberi, după câştigarea libertăŃii habar nu avem ce trebuie făcut cu ea.
Nu vom putea nega influenŃele nefaste asupra societăŃii noastre a:
 Imbecilismul prin care s-au distrus elitele româneşti în lagărele de reeducarea prin muncă a anilor
‘50;
 Executarea elitelor politice ale partidelor istorice înfăptuitoare a unităŃii naŃionale de la Alba Iulia,
eveniment miraculos223 într-o Europă la început de secol XX;
 Crearea SecurităŃii ca organ de represiune politică;
 Suprimarea vieŃii politice prin desfiinŃarea partidelor istorice şi a vieŃii parlamentare, Marea
Adunare NaŃională fiind evident un simulacru de viaŃă parlamentară democratică;
 Politica de desfiinŃare şi denigrare a proprietăŃii private;
 Eliminarea libertăŃii de mişcare;
 Eliminarea concurenŃei şi a competitivităŃii;
 Lupta de clasă, contradicŃia dintre intelectuali şi restul societăŃii;
Ne-a obligat Marx şi Engels să ne umilim noi pe noi? Ne-a obligat Lenin să ne trădăm între noi?
Stalin ne-a obligat să fim slugarnici şi zeloşi în aplicarea cooperativizării? Nu cred! Trădarea,
servilismul şi făŃărnicia erau metehne mai vechi ale noastre, citiŃi istoria! Cum a fost posibil ca Mihai
Viteazul să fie ucis în mijlocul armatelor sale, de ce a fost trădat Horia, vânzările şi trădările la Marea
Poartă din Stambul, Brâncoveanu, unul dintre martirii autentici ai neamului, cum e posibil să fie prins şi
ucis Tudor Vladimirescu între soldaŃii săi, conducătorul celei mai viguroase zvâcniri de revoltă armată
demonstrată de panduri gorjeni din istoria românilor? Dar nici ardelenii nu-s mai buni, cine l-a
transformat pe Crăişorul Apusenilor, Avram Iancu, într-un nebun, cine la batjocorit pe Antonescu şi îl
mai batjocoreşte şi acum, dar de moartea eroică a marilor politicieni Iuliu Maniu, Mihalache, Brătianu,
Tătărescu, în puşcărie, dar cu Eminescu, marele geniu al poeziei filozofice şi romantice ce avem? Iorga,
marele istoric care moare ucis de falanga de borfaşi ai mişcării legionare! De ce i-am pribegit pe Cioran,
Ionesco, Eliade? Cum a fost posibil ca łuŃea să rămână doar în folclorul discursurilor filozofice?
Întrebări la care ne este ruşine să răspundem, iar faptul că ne este ruşine înseamnă că simŃim şi
neparticipanŃi fiind la evenimente vinovăŃia genetică pe care ne-au transmis-o vinovaŃii neamului! Nu
am putut niciodată ca naŃie să depăşim faza vânzărilor şi a pârâtului la Stambul, a tăierii capetelor
duşmanilor în scopul urcării pe scaun în locul celui decapitat. Suntem un popor rudimentar, care ne
merităm soarta.
Suntem un stat în care datele statistice arată că 10 milioane de oameni sunt săraci, 1,5 milioane
sunt sub nivelul sărăciei lucii, fapt ce generează dezechilibre care pot duce la noi forme de revolte sau la
o nouă formă de luptă de clasă, poate mai puŃin bazată pe principii ideologice cât mai ales pe forŃa
creată din diferenŃa dintre cei putrezi de bogaŃi şi cei săraci. De data acesta mânia nu mai este
proletară, ci este un gradient dintre bogaŃi şi săraci.

222
Suntem printre puŃinele popoare care avem o satisfacŃie în a ne ucide conducătorii.
223
Este un miracol, o binecuvântare şi o voinŃă dumnezeiască crearea României în forma din 1919 şi chiar în România rămasă după anul 1945.
92
România parcurgea cu paşi lenŃi şi şovăielnici momentele aderării la NATO şi UE, concomitent cu
transformările de structură în situaŃia acŃionariatului în marile întreprinderi siderurgice. Am zis paşi
lenŃi, fiindcă în comparaŃie cu celelalte state din fostul pactul CAER şi din Tratatul de la Varşovia, noi
eram în marchalie. Toate statele scoteau capul în Europa sau în alte tratate, convenŃii sau pieŃe, noi –
nimic! bătuta pe loc. Toată figuraŃia făcută în acest dans tradiŃional era bine pusă în scenă de marii
coregrafi naŃionali, oamenii politici. Vor trece poate 20 de ani de acum încolo şi poate atunci vom
constata efectele acestei stagnări. De fapt, nici nu trebuie să treacă atâta timp, este suficient doar să faci
o vizită la vecinii unguri şi te poŃi lămuri. FaŃă de ei, dacă tot ne stau în gât veşnic, avem numai la
capitolul civilizaŃie-mentalitate un decalaj de 20 de ani. Consider aici, chiar dacă îmi voi atrage ura
naŃionaliştilor, că ambiŃia, tenacitatea, disciplina şi hotărârea ungurilor în evoluŃia de ansamblu a naŃiei,
sunt elemnete de bază care ar trebui să stea la baza unui model educaŃional pentru români. Este evident
că ambiŃia, ca rezultantă naŃională, a fost forŃa motrice pentru dezvoltarea multor naŃiuni. Nu putem
neglija rămânerea în urmă de 6 ani224 la aderarea UE, în momentul în care toŃi erau avansaŃi. Noi, tot pe
loc. În tehnica informatică sunt tehnologii care se perimează într-un timp mai scurt decât această
perioadă.
Decalajul între Ńări este dependent de următorii factori: economici, politici, geografici, religioşi,
educaŃionali, de civilizaŃie şi de mentalitate. Este dureros faptul că dacă decalajul generat de primii doi
factori, prin reducere la absurd, să spunem că l-am surmonta cu chiu cu vai, factorul geografic nu. Nu
ne putem muta Ńărişoara. Cât despre factorii religioşi, ortodoxia poate şi trebuie sa devină un element de
progres printr-o apropiere a clerului de mireni, prin găsirea de soluŃii pentru implicarea lor în reaşezarea
în societate a valorilor morale, în educaŃia din familie a credinŃei în Iisus sau printr-o viaŃă liturgică
activă. La capitolul educaŃie/civilizaŃie/mentalitate avem o mare problemă care ne va Ńine mult timp în
coada clasamentului. EducaŃia , civilizaŃia şi mentalitatea se formează în familie - cei 7 ani de acasă
care reprezintă temelia mentalităŃii oricărui cetăŃean. Criza de mentalitate este cu atât mai gravă cu cât
în anii de după revoluŃia din decembrie ‘89 această instituŃie care realizează cei 7 ani de acasă este tot
mai fragilă, desuetă, demodată, este luată la băşcălie, persiflată, ignorată, invocând argumente care mai
de care mai bizare. În schimb, se poartă mârlănia la toate nivelele, de la vârful clasei politice şi până în
mahalaua urbanului românesc rezonând a manele. Totuşi, societatea ar trebui să-şi protejeze celula de
bază - filonul natural, generator de resurse umane, chiar dacă între timp, pe motive de modă,
europenism sau mai ştiu eu ce, au apărut şi celule atipice, pe care nu doresc că le pomenesc aici. Toate
transformările produse în societate determinate de aderări, privatizări, democratizări, liberalizări, nu
trebuie să afecteze dezvoltarea viguroasă, armonioasă, civilizată, a familiei.
România europeană geografic era foarte departe de mentalitatea şi cultura apuseană. Avea să
suporte efectul de taifun a dorinŃei de libertate şi democraŃiei manifestat în decembrie 1989. Ne
supărasem cu toŃii atunci când Brucan ne spunea că „vor trece 20 de ani şi nu vom înŃelege ce este
democraŃia”. Iată ne află în 2008 şi constat cu stupoare câtă dreptate avea. Dar dureros este faptul că
nici acum, după 18 ani, nu ştim cu ce se mănâncă democraŃia...
Cu toate criticile aduse răului din noi, nu putem să nu remarcăm potenŃialul existent rămas după
aruncarea peste bordul corabiei România a tuturor relelor. Desigur, vor trebui să treacă decenii ca să
ajungem la vorba bătrânească: „dă Doamne, mintea românului de pe urmă!” Problema care mă
frământă acum este de ce nu ne-o dă de la început. Poate că e şi o răsplată pentru că, deşi ne-a dat Cel
de sus ne-a dat atâtea, noi tot mai cerem. Nu vom putea spune niciodată că nu am fost o naŃie cu o
geografie şi climă favorabilă.

7.2.2. Preludiul unei amintiri . Evaluarea generică a situaŃiei naŃionale

EvoluŃia225 siderurgiei ultimului deceniu al secolului al XX-lea a fost marcată de perioada de


declin a economiei naŃionale care începuse în anul 1985,, când s-a înregistrat pentru prima dată după
1980 o reducere a Produsului Intern Brut - PIB. PIB reprezintă un indicator global care se defineşte ca
fiind vânzarea finală de bunuri economice la preŃul perioadei pentru care se face estimarea. Creşterea
PIB-ului poate proveni fie din sporirea preŃurilor, fie din sporirea volumelor de producŃie finale. În anii

224
Mă refeream la diferenŃa dintre primul şi al doilea val de aderare la UE.
225
Ioan Romulus - Modernization of the Romanian steel industry, Steel Times, October 1999
93
următori, cu excepŃia lui 1986 când PIB-ul a crescut cu 2,3 %, tendinŃa de diminuare a indicatorilor
anuali s-a adâncit. Principala ramură care genera descreşterea PIB-ului era industria, care în acea
perioadă reprezenta 50% din PIB. În aceste condiŃii, descreşterea medie anuală din perioada 1985-1989
este de 0,7% (0,9 % în industrie), iar în perioada 1985-1991 de 3,6 %( 6,25 % în industrie). 226
Evolutia PIB-ului (%) in perioada 1985-1994 in Romania

10

-5

-10

-15
1984 1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993
1985 1986 1987 1988 1989 1990 1991 1992 1993 1994

PIB/locuitor, calculat pe baza parităŃii puterii de cumpărare în România, a fost în anul 1993 de
3.643 $/locuitor, ajungând la un nivel de 6.595 $/locuitor în 1996. Ulterior, va scădea la 6.155 $/locuitor
în 1998 şi la 5.928 $/locuitor în 2000. În anul 1993, în UE, Ńările cu PIB-ul cel mai scăzut pe cap de
locuitor au fost Grecia şi Portugalia, cu 8.000 $/locuitor, iar în 1998 ajunseseră la 13.900 $/locuitor.
Semnificativă este comparaŃia cu suratele noastre din fostul CAER: Cehia, care în 1993 avea 7.000
$/locuitor şi ajunsese la 12.197 $/locuitor în 1998, Polonia, de la 5.010 $/locuitor la 7.543 $/locuitor, şi
Ungaria, de la 6.260 $/locuitor la 9.832 $/locuitor.
Structura pe ramuri a PIB-ului a evoluat, în perioada 1990-1993, în sensul scăderii ponderii
industriei şi a creşterii agriculturii şi serviciilor227
Structura PIB-ului in perioada 1989...1993, (%)
100
90 19,37 21,39
28,38 27,49 26,5
80
70
Servici
60
Transport
50
44 Constructii
40 52,87 48,23 43,59 44,7
Industrie
30
Agricultura
20
10 18,01 18,54 18,5 20,4
13,96
0
1989 1990 1991 1992 1993

226
Studiul Global pentru OŃel elaborat de WS Atkins Int.
227
idem
94
Dinamica PIB exprimat in miliarde $

60
53.6

50
39.7
38.2
40 35.7 35.5 34.6 36.7
35.8
34

30

20

10

0
1989 1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Dinamica PIB-ului (%) de la un an la altul

6
7.1
4
4.1 5.3
2
1.6
0
%
-2 -3.2
-5.8 -5.6
-4 -5.4
-6.6
-8.8
-6

-8

-10
1989 1990 1992 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Export total în România228, mil. USD


1998 1999
Export total România, din care: 8300,6 8504,7
Export în Ńările U.E. 5350,5 5573,4
Export produse metalurgice 1582,7 1312,4
% din exportul României 19,36 15,42
Export produse metalurgice în UE 728,0 590,4
% din exportul produse siderurgice 46,0 45,0
%din exportul României în UE 13,6 10,6

228
Buletin statistic lunar, anul XI,nr.1-2000.
95
Dinamica Productie i industriale (miliarde $)

90
80

70
60
50
40
30

20
10
0
1989 1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Dinamica Productiei industriale exprimata in variatia fata de anul


ante rior , %
10

5 9,4 8,2 8,2


6,3
0

-5 -7,2 -8
-5,3
-10
-17
-15
-23,7
-20

-25
1989 1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Dinamica Soldului balanŃei comerciale externe(+/- milioane $ FOB/FOB)

3000
milioane $

2000

1000

-1000

-2000

-3000

-4000
1989 1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

96
Dinamica datoriei externe a Romniei( mil $)
12000

10000

8000

6000

4000

2000

0
1989 1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Dinamica inflatiei %
180
154,8
160

140

120

100
59,1
80
45,7 34,5
60 38,8 45,8
32,3
40
5,1
20

0 1,1
1989 1995 1996 1996 1997 1998 1999 2000 2001

Dinamica ratei anuale a somajului %

12

10 11,5
10,5
8 10,3
9,5

6 8,9 9
6,6
4

0
1989 1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

97
Evolutia cursului anual de schimb (lei/$)
30000

25000 29060

20000
21692,7
15000
15332
10000

3083 8875
5000 2033
7168
14,9 22,5
0
1989 1990 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001

ImportanŃa ramurii metalurgice era determinată de ponderea ei ridicată în producŃia industrială şi


în exportul României. łara noastră avea o prezenŃă activă pe piaŃa Uniunii Europene, iar pentru
consolidarea acestei poziŃii siderurgia românească a trebui să adopte reguli şi principii specifice
disciplinei comerciale a acestei zone, motiv pentru care Consiliul UE a solicitat în 2000 prezentarea de
către Guvern a unei strategii de restructurare-dezvoltare a acestui sector. Strategia de restructurare
însemna a se pune pe hârtie liniile directoare ale modului în care va evolua industria siderurgica
română. Erau angrenate comisiile guvernamentale, conducerile principalelor uzine siderurgice precum
şi asociaŃiile profesionale şi sindicatele. Documentul reprezenta un act de maturitate al guvernului,
indiferent de ce culoare ar fi fost el. Planul a avut post aprobare mai multe variante ce au condus la vii
dispute, iar care în final au convers spre forma care exista în prezent.
În cursul 2001, Ministerul Industriei şi Resurselor a elaborat “Strategia de restructurare a
sectorului siderurgic românesc”. Documentul a fost dezbătut şi analizat cu sindicatele şi patronatele
din sector, precum şi cu ministerele şi organele guvernamentale implicate în proces. În şedinŃa de
Guvern din data de 27.02.2002 a fost aprobată ,,Strategia de Restructurare a Siderurgiei din
România’’
Potrivit Strategiei de restructurare a industriei siderurgice româneşti pentru perioada 2004 -
2010, producŃia de oŃel a României ar putea ajunge, în 2010, la nivelul de 8,79 milioane tone, în
creştere cu 2,89 milioane tone faŃă de cea din 2004, estimată a fi la 5,9 milioane tone.
Pe această bază şi Ńinând seama în principal de prevederile Programului de Guvernare 2001-2004,
Ministerul Industriei şi Resurselor a elaborat în 2001 o strategie de restructurare a acestui sector, care
este structurată pe trei direcŃii importante :
- restructurarea investiŃională, urmărindu-se modernizările şi creşterea competitivităŃii în
condiŃiile concurenŃei puternice ale pieŃei şi corelate cu cererile acesteia;
- restructurarea financiară, având ca Ńintă realizarea viabilităŃii economice pentru companiile
din sector;
- restructurarea socială, vizând măsurile de protecŃie socială, predominând cele acitve.

7.2.3. EvoluŃia în ansamblu a industriei siderurgiei

Sectorul industrial siderurgic a fost creat, în primul rând pentru asigurarea necesarului de
produse din oŃel al consumatorilor din economie, fiind din acest punct de vedere un sector
determinant pentru relansarea economiei naŃionale. Începând cu anii ’50, reconstrucŃia şi
dezvoltarea siderurgiei româneşti s-a făcut în zonele industriale tradiŃionale. Noile capacităŃi s-au bazat
pe conceptul tehnologice moderne de la acea vreme. Se poate aprecia că între 1975 şi 1980 siderurgia
românească s-a situat la nivelul Ńărilor dezvoltate. În lipsa materiilor prime, a resurselor energetice şi a
combustibilului, concepŃia de dezvoltare a siderurgiei româneşti s-a bazat pe importuri masive de
minereu de fier, cărbune cocsificabil şi gaz metan. Cu toate aceste dificultăŃi, generate de aspectele de
mai sus la care trebuie menŃionate şi competitivitatea produselor noastre, siderurgia continua să fie o

98
ramură de bază în structura economiei naŃionale a României. Ea realiza în perioada 1994-2001 un sold
pozitiv al balanŃei sale comerciale cuprins între 66,1 şi 116,1 milioane $/an. Exportul produselor
reprezenta 9-12 % din totalul exporturilor României, iar importurile siderurgiei între 6,4-10,3 % din
totalul de importuri ale Ńării noastre. ProducŃia de oŃel a avut o descreştere în strânsă corelaŃi cu
restructurarea229.

Evolutia productiei de otel in perioada 1989...2002 in


Romania,(mii t)
16000
14000
12000
10000
8000
6000
4000
2000
0
89

90

91

91

93

94

95

96

97

98

99

00

01

01
19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

19

20

20

20
Siderurgia romaneasca avea 7 combinate de producere a oŃelului şi aproape 30 de unităŃi
siderurgice prelucrătoare şi prestatoare de servicii în domeniu. Prin programul de fabricaŃie, siderurgia
putea asigura întreaga gamă de produse necesare industriei româneşti, şi anume:
• produse plate: table şi benzi laminate la cald şi la rece, acoperite sau neacoperite;
• profile din oŃel de dimensiuni şi forme geometrice diferite;
• oŃel beton, sârme laminate la cald şi la rece, acoperite şi neacoperite;
• Ńevi din oŃel, laminate sau sudate, într-o gamă dimensională diversă;
• produse şi semifabricate din oŃeluri aliate şi înalt aliate, inoxidabile, etc., destinate în special
construcŃiei de maşini, industriei chimice, fabricaŃiei de echipamente electrocasnice. etc.
• alte produse din oŃel (forjate, turnate, etc.).

Evolutia nivelului si structura productiei de otel brut pe


procedee de elaborare, mii tone otel/an
16000

14000 Cuptor Electric


Siemens Marten
12000
Covertizor LD
10000

8000

6000

4000

2000

0
1989 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

După 1989, siderurgia a cunoscut un declin, generat de picajul în care s-au aflat toate sectoarele
economice româneşti. În ultimul deceniu al secolului al XX-lea s-a observat dorinŃa de a închide
fluxurile tehnologice de producere a oŃelului în cuptoare Siemens-Martin. Astfel, din anul 2000,
România producea oŃel numai prin procedee unanim recunoscute drept competitive: convertizor LD şi

229
Surse date MIR şi DGPP
99
cuptor electric. În acelaşi, timp până la privatizările semnificative toată siderurgia românească avea
implementată turnarea continuă la marile uzine, ReşiŃa fiind ultima care din 2007 introducea cu succes
această tehnologie.
Evoltia productiei de otel tunate lingou si continuu
in Romania, mii tone otel
16000
14000 turnat lingou

12000 turnat continu

10000
8000
6000
4000
2000
0
1989 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002

Restructurarea parcursă de siderurgia românească a generat o scădere de producŃie, cea actuală


fiind de 65% din cea realizată în 1990. Însă i s-a îmbunătăŃit radical eficienŃa şi competitivitatea. Cu tot
declinul înregistrat, siderurgica rămâne un sector important care atomiza atât pe verticală cât şi
orizontală industrii, grupuri bancare, cercuri de interese, energii, resurse minerale şi materiale, colective
de cercetare - studii, interese strategice, resurse umane. Procesul de restructurare a industriei siderurgice
a dus la închiderea unor capacităŃi de producŃie uzate fizic şi moral. Astfel, până în 2008, trebuiau
închise capacităŃi de laminare de 0,82 milioane tone (0,34 milioane la ReşiŃa şi 0,47 milioane
Hunedoara). La finele perioadei de restructurare, industria siderurgica românească vor produce 9,115
mii tone de oŃel pe an230, cea mai mare cotă revenind Combinatului din GalaŃi.
Din perspectiva macroeconomică, siderurgia prezintă particularitatea sustentabilităŃii pe termen
lung, dar şi o limitare a posibilităŃii de creştere. Din punctul de vedere al specialiştilor CNP, siderurgia
românească avea capacităŃi de producŃie suficiente pentru a acoperi necesarul intern atât ca structură cât
şi ca nivel de producŃie. Consumul intern fiind mai mic decât producŃia globală de oŃel, restul era
orientat spre export. În anul 2005 exportul a reprezentat 50 % din producŃia globală, iar pentru a se
acoperi consumul pe sortimente s-a importat 40%. Trebuie remarcată că întreaga producŃie de oŃel se
realizează în 5 centre, deci avem o concentrare ridicată a fabricaŃiei, care asigură 75% din cifra de
afaceri a siderurgiei. O altă caracteristică importantă a acestui sector economic este faptul că dislocă şi
vehiculează volume însemnate de materii prime, materiale, semifabricate. Astfel, la nivelul anului 2005,
s-au importat 6,6 milioane tone minereu de fier şi circa3 milioane de tone de fier vechi.
Cresterea anuala de productie(%)

8 7,1
5,3
6 4,9 4,5
3,9 3,9
4 1,8
1,5
2
0
-2 -1,2
-4
-6
-5,6 -4,8
-8 -6,1

-10 -8,8
-12
-12,9
-14
1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003

230
Industria metalurgică românească va produce 9,115 mii tone de oŃel pe an, www.wall-street.ro 12 Iulie 2006
100
Dinamica exportului de produse siderurgice romanesti(mil tone/an)
3
plate
mil tone/an
produse lungi
2.5

2
1.367

1.5 2.356
1.387
1.292 1.454
1 1.51

1.21
0.5
0.561 0.634
0.475 0.388
0.277
0
1989 1998 1999 2000 2001 2002

7.2.2.1. Paşi realizaŃi de Industria siderurgică în perioada 1990 până în 2003.


România postrevoluŃionară producea 14 milioane tone de oŃel pe an, ajungând să producă doar
6,4 milioane în 1998, fapt generat de un recul puternic al industriilor pe verticală şi pe orizontală care
asigurau un consum însemnat de oŃel, la care s-a adăugat desfiinŃarea relaŃiilor din Ńările CAER.
Evolutia PIB si dinamica productiei de otel si a consumului intern

10
8
6
4
2
0
-2 1990 1992 1995 1997 2000
-4 PIB% Fata de anul
-6 precedent
Prod. De otel m il t/an
-8
Consum intern m il t/an
-10

SiguranŃa unei industrii siderurgice puternice poate fi garantată în primul rând de piaŃa internă şi
competitivitatea produselor. Consumul intern de metal reprezintă o componentă a dezvoltării
economice, a ritmului investiŃional, în general a evoluŃiei PIB-ului.
Iată o descriere a siderurgiei româneşti efectuată foarte lapidar de un raport al reputatei firmei de
consultanŃă Roland Berger Strategy Consultants:
Locatie productia de otel Kt tehnologii de productie
1989 2003 1989 2003
Galati 8.402 4.522 furnal-conver LD furnal-conver LD
Hunedoara 3.133 255 furnal-Simens Martin cuptor electric
Targoviste 834 433 cuptor electric cuptor electric
Resita 775 130 furnal-Simens Martin cuptor electric
Campia Turzi 398 260 cuptor electric cuptor electric
Otelul Rosu 301 0 cuptor electric cuptor electric
Calarasi 168 0 cuptor electric cuptor electric
Total 14.011 5.501

101
Geografic vorbind, întreprinderile sunt răspândite în toate regiunile Ńării, cele mai importante
aglomerări siderurgice fiind în zonele GalaŃi, Hunedoara, Târgovişte şi Caraş-Severin. Siderurgia
romaneasca a avut întotdeauna o împărŃire geografică, în zona de est şi în cea de vest. Trebuie să
completăm cu faptul că vestul este siderurgia veche, cu uzine de 230 de ani la ReşiŃa şi 120 ani
Hunedoara, iar estul era reprezentat de combinate fondate în a doua jumătate a secolului XX, la GalaŃi,
Târgovişte şi Călăraşi. Estul avea avantajul că avea, cu excepŃia Tîrgoviştei, porturi la Dunăre. Vestul
era dezavantajat de poziŃia centrală cu ieşire destul de dificilă spre căile fluviale şi maritime. În lupta
imaginară „est-vest” din siderugia românească, paradoxal, estul a fost mai performant. S-au încercat
mai multe metode pentru a ajuta siderurgia din vest, nu atât să facă performanŃă cât să supravieŃuiască.
Siderurgia continentală, cum era cea din vestul Ńării, era dezavantajată net de distanŃele faŃă de porturile
maritime şi fluviale prin care se vehiculau atât intrările (materiile prime, materialele ,etc.) cât şi ieşirile
(produsele siderurgice, laminate, profile, tablă, rulouri de tablă, colaci de sârmă, etc.). Din păcate,
rezultatele au fost sub aşteptări, siderurgia din vest având o a doua problemă care nu mai depindea de
poziŃia geografică şi se numea nivelul tehnologic. Uzinele siderurgice vestice, cu excepŃia uneia
singure (OŃelul Roşu) intraseră în ultimul deceniu al secolului XX cu tehnologie de producere a oŃelului
mult învechită. La toate acestea s-a mai adăugat şi bătuta pe loc pe care guvernul României a
concertat-o datorită unui populism electoral–sindical. Ceea ce s-a făcut împinşi de la spate după 2001
trebuia început şi făcut imediat după ce aburii revoluŃionari se risipiseră, adică imediat după alegerile
din 1992.

Industria siderurgică şi cea minieră au fost dintotdeauna sectoare economice greu de gestionat
din cauza concentrării masive în zone monoindustriale cu populaŃii dependente de aceste sectoare şi cu
implicarea guvernelor în sprijinirea unor activităŃi considerate strategice.
Indecizia din anii 1992-1996 privind o restructurare sectorială rapidă şi fără echivoc la nivel
naŃional a generat în perioada 1999-2003 convulsii sociale în industria siderurgică şi în cea de
construcŃii de maşini, precum şi amânarea a procesului de restructurare-privatizare.
Pentru a putea avea o idee referitoare la transformările ulterioare din CSR este bine să se
cunoască cadrul general siderurgiei naŃionale. Noi, bănăŃenii din spiritul de castă a făloşilor, am
considerat CSR şi ReşiŃa ca fiind buricul pământul. Realitatea era cu totul şi cu totul alta, eram foarte
departe de acest punct central. Iar în anii de după 1991 combinatul a evoluat foarte riscant datorită unor
greşeli de management. De fapt, CSR (uzina de tradiŃie de altă dată, de necontestat) dispărea din toate
programele de restructurare în vederea viabilizării şi privatizării.
Cu certitudine se poate afirma că reforma în ansamblu în siderurgie s-a făcut mult prea târziu în
România şi doar când am fost împinşi de la spate de UE, FMI sau Banca Mondială. Contextul geopolitic
al ultimului deceniu al secolului trecut nu a fost prea favorabil dezvoltării siderurgiei, deşi piaŃa oŃelului
era suficient de dinamică. Această piaŃă este una dintre cele mai active din lume, complexitatea şi
volumul ei imens determinând mutaŃii deosebite în structura comerŃului mondial. SituaŃia României în
perioada 1989-2001 am dorit să o exprim prin indicatori economici fiindcă cifrele nu au conotaŃii
102
politice iar concluziile se pot trage de către orice cititor. Este evident pentru oricine că evoluŃia generală
a României nu era capabilă să genereze linişte în viaŃa socială, iar industria siderurgică, împreună cu
sora vitregă – mineritul, se înscriau în evoluŃia generală. Trebuie doar să amintim că în aceea perioadă
au fost supralicitate articolele şi comentariile critice la adresa performanŃelor siderurgiei româneşti,
comentariile şi analizele din mass-media fiind evident cu tendinŃă şi înscriindu-se cu brio în programul
de învinuire a industriei grele ca fiind cauza tuturor relelor din trecut, fiind sectorul inductrial predilect
în care Ceauşescu făcea investiŃii majore. De multe ori siderurgia că noŃiune generală (combinatele,
angajaŃii, tot ceea ce evolua în această sferă) era intenŃionat considerat cu bastioanele stahanovismului,
zonele al activităŃii sociale care erau cele mai apropiate de ideologia comunistă . Nimic mai fals231, dar
ce să faci, aşa erau vremurile. SiguranŃa unei industrii siderurgice puternice poate fi garantată în primul
rând de piaŃa internă şi de competitivitatea produselor. În acea perioadă trebuie spus totuşi şi faptul că
industria prelucrătoare românească era şi ea în colaps. Economia Ńării evolua în parametrii prezentaŃi
mai jos: Creşterea PIB de la an la an, producŃia de oŃel, consumul intern de metal (care reprezintă o
componentă a dezvoltării economice, a ritmului investiŃional, în general a evoluŃiei PIB-ului)
Dinamica productiei si a consumului de otel (t/an) in Romania ultimului
deceniu al sec XX
2,2
2000 4,5

3,3 Consum intern mil t/an


1997 6,4
Productia de otel mil t/an
3,2
1995 6,4

2,5
1992 5
5,9
1990 9,1

0,0 1,0 2,0 3,0 4,0 5,0 6,0 7,0 8,0 9,0 10,0 t/an

Dată fiind ponderea activităŃilor siderurgice în ansamblul industriei româneşti precum şi locul
important pe care îl ocupa în producŃia şi pe piaŃa Europei, adiacent Acordului de Asociere a României
la UE încheiat în anul 1993, a fost semnat şi documentul privind evoluŃia relaŃiilor dintre siderurgia
românească şi cea a Ńărilor UE - protocolul nr.2 CECO - în vederea atingerii Ńintelor de integrare. De
asemenea, Decizia Consiliului UE din 6 decembrie 1999/852/CE privind principiile priorităŃi,
obiectivele intermediare şi condiŃiile de parteneriat pentru aderarea României precizează adoptarea
unui plan de restructurare a siderurgiei în conformitate cu exigenŃele Uniunii Europene, iar în capitolul
obiective pe termen mediu implementarea programului de restructurare a siderurgiei232.
În anii 2001-2004 Guvernul României a avut priorităŃi legate de aderarea la NATO, integrarea
în Uniunea Europeană, finalizarea privatizării societăŃilor din programul PSAL II, raportarea la Banca
Mondială, Fondul Monetar InternaŃional şi Uniunea Europeană a succesului obŃinut prin privatizarea cu
orice preŃ a industriei.

ProducŃia t oŃel/an 1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998
Sidex GalaŃi 7.66 5.37 3.94 2.90 3.0 3.33 4.14 3.9 4.6 4.7
Siderurgica 3.22 2.1 1.4 1.06 1.07 1.03 1.0 0.87 0.84 0,56
CS ReşiŃa 0.70 0.32 0.18 0.13 0.14 0.16 0.15 0.15 0.15 0.16
Socomet 0.38 0.25 0.20 0.14 0.14 0.12 0.15 0.16 0.14 0.10
COS Târgovişte 0.81 0.59 0.50 0.41 0.40 0.46 0.38 0.31 0.32 0.39

IS Câmpia Turzii 0.39 0.27 0.24 0.22 0.24 0.29 0.27 0.25 0.22 0.19
Siderca Călăraşi 0.16 0.11 0.11 0.13 0.16 0.14 0.17 0.14 0.11 0.06

231
Imediat după privatizare, bastioanele stahanovismului au devenit tribune ale capitalismului. Ce imorali , inconstanŃi, instabili şi lipsiŃi de
patriotism suntem noi, românii!
232
Strategia de restructurare a industriei siderurgice din România pentru perioada 2001-2005, oct 2001.
103
ProducŃia de oŃel din anul 1999 se afla la cel mai mic nivel din ultimii 10 ani - 4,5 M t/an, fapt
generat de modificările din piaŃa mondială. În anii 1998-1999, siderurgia românească s-a aflat puternic
sub influenŃa a doi factori care au făcut-o să stagneze din punct de vedere al dezvoltării ei pe termen
mediu. Indecizia a fost cel mai mare duşman al României. Responsabilitatea duală pentru o chestiune
importantă în care decizia trebuia luată rapid şi eficient. Conducerea bicefală se prezenta astfel:
 Fondul ProprietăŃii de Stat – FPS, proprietarul combinatelor siderurgice, care încerca să pună în
aplicare Programul PSAL al Băncii Mondiale,
 Ministerul Industriei, care încerca să convingă implicarea Guvernului în construirea unei
strategii coerente şi coordonate a industriei siderurgice.
Cele două atitudini erau antagonice, lucru ce a conferit o stagnare în evoluŃia restructurării
siderurgiei româneşti. Dezbaterea Strategiei de restructurare a siderurgiei româneşti propuse de
Ministerul Industriilor nu era împărtăşită de F.P.S. Strategia de restructurare a combinatelor siderurgice,
dar şi notele de privatizare ale acestui sector s-au aflat pe masa Executivului. Restructurarea şi
reabilitarea financiară socială a acestei ramuri urmată de privatizare era susŃinută de Ministerul
Industriilor şi ComerŃului, susŃinut de reprezentanŃii Uniunii Europene.
Guvernul României, în scopul integrării europene şi a însănătoşirii mediului de afaceri, a
convenit împreună cu Banca Mondială programul PSAL (acesta a fost conceput strict pe raŃiuni
economice, de maximizare a rezultatelor tranzacŃiilor şi de asigurare a viabilităŃii societăŃilor
comerciale din portofoliu. Privatizarea nu este o urgenŃă doar pentru anumite societăŃi comerciale cu
probleme, ci şi pentru cele cu rezultate pozitive, care au nevoie de importante resurse pentru investiŃi),
prin care se dorea să se ajute companiile aflate în proprietatea statului să se privatizeze. În acest sens,
Guvernul României a aprobat o ordonanŃă cu lista companiilor (întreprinderi din siderurgie) incluse în
programul PSAL, aflate în portofoliul Fondul ProprietăŃii de Stat (F.P.S.)233.
Strategia de restructurare a industriei siderurgice româneşti cuprinde două cerinŃe majore fără
care, în opinia MIC234,235, nu se permitea integrarea României ca stat în UE, precum şi existenŃa
industriei siderurgice româneşti pe plan european. În urma disputelor pro şi contra între F.P.S. şi M.I.C.
s-a convenit acceptarea propunerii M.I.C. care să permită însănătoşirea mediului de afaceri. În acest
sens M.I.C. a propus excluderea a cinci societăŃi siderurgice din programul PSAL negociat cu Banca
Mondială, şi anume Sidex GalaŃi, Siderurgica Hunedoara, COS Târgovişte, IS Câmpia Turzii, CSR şi
Siderca din Călăraşi.
Dinamica producŃiei de oŃel236, mii tone
Realizări 1997 1998 1999 2000
Total siderurgie din care: 6436 6185 4208 4509
Sidex 4602 4706 3234 3455
Siderurgica 848 630 331 318
COST 326 300 235 319
ISCT 228 199 158 212
Siderca 112 68 29 -
CSR 158 165 124 110
AlŃi producători 161 117 97 95

În cadrul acordului PSAL – PIBL negociat de Guvernul României, o serie de societăŃi comerciale din
siderurgia românească erau incluse în cadrul unui exerciŃiu special de privatizare, care sa derulat cu
asistenŃa băncilor internaŃionale de investiŃii.
Pregătirea privatizării, fază de consultanŃă, pe care firmele agreate au demarat-o, trebuie să
cuprindă nu mai puŃin de şase etape: due-dilligence (analiza structurii organizatorice, a instalaŃiilor şi
echipamentelor, costurile cu materiile prime, utilităŃile, cele aferente eventualei retehnologizări,
probleme sociale şi forŃa de muncă, performanŃele, auditul contabil, etc.); diagnostic (analiza planului
de afaceri, realizarea de prognoze financiare, utilizarea capacităŃii de producŃie, cuantificarea costurilor,
evaluarea metodelor de marketing, etc.); evaluare (prognozarea unui cash-flow în timpul diagnosticului
şi o analiză pe bază de plan de afaceri valabil); evaluarea preliminară a pieŃei (vânzarea comparabilă,
tendinŃele sectorului industrial, cererea globală a pieŃei pentru produsele societăŃii, prezentarea relaŃiilor

233
Fondul ProprietăŃii de Stat, FPS, după 2000 şi schimbat denumirea în Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea ParticipaŃiilor Statului
APAPS, iar după 2005 s-a transformat în AgenŃia de valorificarea activelor statului, AVAS;
234
Ioan R, 2007,185…189;
235
MIC - Ministerul Industriei şi ComerŃului
236
Surse MIC-DM
104
cu investitori contactaŃi şi răspunsurile aferente etc.); scenarii de privatizare (opŃiunile principale de
vânzare şi restructurare alternative la eventuale eşecuri, măsuri suplimentare de iniŃiat împreună cu FPS
sau de către consiliile de administraŃie); strategia recomandată pentru privatizare ( scenariul considerat
optim de către consultant). Din punct de vedere al formei de proprietate şi al statutului juridic,
întreprinderile din sectorul siderurgic se prezintă astfel237:

Numărul de societăŃi comerciale, analizate în anul 2000

Total luate în calcul Cu capital de stat Privatizate În lichidare sau lichidate


34 14 18 2

Strategia de privatizare propusă, chiar dacă nu era limitată la vânzare exclusivă către investitori
strategici, trebuie să cuprindă obligatoriu un set de elemente principale: metodele recomandate şi
structura investitorilor vizaŃi; analiză referitoare la nivelul datoriilor; recomandări privind prescrierea
sau reeşalonarea lor, vânzarea de active pentru reducerea obligaŃiilor; stadiul negocierilor cu creditorii;
nivelul necesar de investiŃii şi măsuri de restructurare; consideraŃii privind forŃa de muncă; un program
de implementare.
„Pentru a face viabilă industria siderurgică erau necesare investiŃii masive, de ordinul a sute de
milioane de dolari.” Aceasta era concluzia raportului final întocmit şi prezentat în luna iunie 2000, la
Ministerul Industriei şi ComerŃului de firma franceză de consultantă Usinor Consultants. Metalurgia
românească se confruntă pe scurt238 cu:
• Fluxuri tehnologice depăşite moral şi fizic, cu consumuri şi costuri de fabricaŃie deosebit de
ridicate;
• InvestiŃii nefinalizate;
• ExerciŃiul financiar al anului 1999 şi 2000 s-a încheiat cu pierderi;
• Datoriile depăşesc în volum, în majoritatea cazurilor, nivelul capitalului social.
Studiul USINOR–IDOM al UE considera ca necesară modernizarea capacităŃilor echivalente unei
producŃii la nivel de 8 milioane de tone oŃel/an, cu un efort financiar pentru primii doi ani la 126,35
milioane de dolari. În cazul în care scenariile privind piaŃa şi profitul rezultat din exportare evoluează
aşa cum s-a prevăzut în studiu, totalul investiŃilor în anul 2005 va fi de 714 milioane de USD. În
vederea viabilizării societăŃilor, se apreciază în studiu, că este necesar să se recurgă la măsuri concrete
de ordin financiar, evaluate la circa 672 milioane dolari, inclusiv ajutoarele de stat acordate anterior.
Recomandările studiului privind derularea programului de restructurare erau următoarele:
• Management comun pentru Siderurgica Hunedoara, COS Târgovişte, Siderca din Călăraşi şi IS
Câmpia Turzii;
• Dezvoltarea strategiilor de piaŃă şi a canalelor de distribuŃie;
• Supravegherea preŃurilor de import pentru produsele siderurgice ruseşti şi ucrainene;
• Eliminarea de urgenŃă a subvenŃiilor la exportul de fier vechi.
Derularea restructurării agenŃilor economici din siderurgia românească trebuia să aibă ca
rezultante asigurarea eficienŃei economice şi lichidarea agenŃilor economici neperformanŃi şi care nu pot
prezenta planuri concrete şi de viabilizare. Guvernul României avea în derulare cu Banca Mondială
Programele PSAL I şi PSAL II pentru restructurarea şi privatizarea operatorilor economici. Un element
însemnat al ajustării structurale îl constituia restructurarea întreprinderilor şi reconversia profesională
realizate prin programul PICOP-PHARE RO 9904.
În contextul politico-social a anului 2000239, trebuiau făcute mutaŃii semnificative, iar Guvernul declara
că urmează să trateze foarte serios problema privatizării industriei siderurgice. Perioada dintre 2000 şi
2004 se anunŃa plină de evenimente importante în planul politicii externe cu condiŃia realizărilor
semnificative în domeniul democraŃiei şi al privatizării. Noul premier din aceea perioadă, Adrian
Năstase, afirma că „pentru cele mai importante societăŃi, privatizarea se va face prin lege. Nu ne este

237
Alin Giurgiu –ImplicaŃii asupra restrângerii metalurgiei româneşti cuprinse în Programul PSAL –Buletinul IRCSID Vol. VIII, nr.5 2000,
SRM., 28-30 sept.2000, GalaŃi.
238
Pe scurt concluziile firmei, consultantă Usinor Consultants
239
2000 era un an electoral, cu toate implicaŃiile respective, iar în toamna sa se producea schimbarea democratică a guvernului în urma alegerilor
câştigate de către social-democraŃi în faŃa Dreptei;
105
indiferentă privatizarea”, precum şi că „trebuie să gândim variante alternative pentru a nu provoca
ruperi ale echilibrelor sociale”.
Evaluarea costurilor totale ale restructurării siderurgiei româneşti pentru perioada 2000 –2005:
InvestiŃii 47%; Costuri sociale 5%; Costul restructurării financiare 20%; Ajutoare din trecut 24%;
Costul creării de locuri de muncă 4%.
Costurile restructurării până în anul 2005, scenariu optimist* 240, milioane dolari:
Costuri Ajutoare
Compania investiŃii Costul restructurării financiare Total
Sociale din trecut
Sidex 513.150 257.876 34,085 120.300 925.411
Siderurgica 65.920 36.643 12,463 39.300 154.326
COST 28.600 0 - 32.000 60.600
ISCT 73.000 20.511 2,715 15.000 111.226
Siderca 28.000 34.433 - 54.600 117.033
CS. ReşiŃa 4.600 13.635 11,037 47.700 76,972
Total 713.270 363098 60,300 309.000 1.444,468**

* producŃie de produse plate + lungi + Ńevi = 5.176 milioane tone


** plus 75 milioane dolari pentru crearea de locuri de muncă = 1.519,457 milioane dolari
Începând din ianuarie 2001, FPS şi-a schimbat denumirea şi rolul, transformându-se în minister în
cadrul Guvernul României, sub denumirea de Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea
ParticipaŃiilor Statului (APAPS). Principalele companii siderurgice în acel moment erau Sidex GalaŃi,
Siderurgica Hunedoara, COS Târgovişte, IS Câmpia Turzii, C.S. ReşiŃa, Siderca din Călăraşi, Sidermet
Călan, Cord Buzău, ş.a.
UnităŃi considerate viabile în viitor: Profit net, milioane dolari241.
Societate Realizări bilanŃuri 1999

Siderurgica Hunedoara -18,2


Siderca din Călăraşi -2,1
COS Târgovişte +0,04
IS Câmpia Turzii +3,2
Sidex GalaŃi -411,7

Evident că studiul efectuat de UE prevedea şi restructurarea de personal. Din totalul de personal


de 59.970 câŃi mai are siderurgia în prezent, se prevedea un număr de 35.850 în anul 2005 şi de 32.550
la finalul restructurării
Începând cu 2003 şi mergând spre 2005, siderurgia românească traversează o perioadă care a fost
marcată de următoarele evenimente:
 finalizarea privatizării principalelor uzine siderurgice prin pătrunderea unor grupuri cunoscute
din siderurgia mondiala, dintre care menŃionăm ArcelorMittal, TMK, Mechel, Tenares;
 finalizarea negocierilor şi consultărilor reciproce cu CE pe marginea închiderii Cap.6 –
ConcurenŃa si convenirea tuturor elementelor strategice cu aceasta: capacităŃi, producŃii,
investiŃii, ajutoare de stat, program de viabilizare;
 aprobarea de către Guvernul României a Strategiei sectoriale de restructurare şi a Planurilor
individuale de viabilitate şi însuşirea acestora de către CE;
 convenirea cu Comisia Europeana a calendarului de monitorizare a implementării procesului
de restructurare; partea română va întocmi şi va transmite Comisiei de două ori pe an Rapoarte
de monitorizare.
Conform celor de mai sus, capacitatea de otel a României este de 9,1 mil. t/an, iar capacitatea de
laminare este de 9,2 mil. t/an, în condiŃiile în care în anul 2004 producŃia de oŃel a fost de 6,1 milioane
tone. Implementarea procesului de restructurare, cu respectarea tuturor elementelor strategice prevăzute
în Planul de restructurare şi convenite cu CE, va conduce la sfârşitul perioadei, în 2008, la viabilizarea
combinatelor siderurgice, care vor îndeplini toate criteriile de viabilitate practicate astăzi în siderurgiile
dezvoltate. Analiza SWOT privind industria siderurgică a pus în evidenŃă următoarele:

240
Indicatorii economici conf. strategiei USINOR, studiu Phare.
241
ibidem.
106
Puncte tari:
- companiile siderurgice sunt amplasate în toate regiunile Ńării, iar din punct de vedere al
programului de fabricaŃie, acesta este deosebit de complex, cuprinzând întreaga gamă de produse
siderurgice;
- întreg sectorul siderurgic este într-un stadiu avansat al restructurării şi al modernizării;
- finalizarea consultării cu CE cu privire la restructurarea industriei siderurgice şi elementele
tehnico–economice prevăzute în Strategie şi în Planurile individuale atestă faptul că la sfârşitul
perioadei, siderurgia va fi o industrie viabilă, la nivelul celor dezvoltate cu care este în competiŃie;
- beneficiază de forŃa de muncă calificată, bine instruită, care provine în general din zone cu tradiŃie
siderurgică;
- pătrunderea în România a unor grupuri siderurgice mondiale puternice, ceea ce reprezintă un
element de sprijin şi siguranŃă în restructurarea combinatelor siderurgice.

Puncte slabe:
- liberalizarea completă (fără taxe vamale) a comerŃului cu produse siderurgice odată cu intrarea în
vigoare a Protocolului Nr.2 CECO a deschis consumatorilor accesul total către surse de aprovizionare
externe. Aceasta competiŃie, aflată în creştere, cu industriile siderurgice a căror restructurare este
finalizată de cca. 10 ani, defavorizează producătorii români;
- sursele insuficiente de materii prime şi materiale indigene, ce pot conduce la dependenŃa de
importuri.

OportunităŃile: piaŃa oŃelului parcurge o perioadă favorabilă, cu o cerere în permanentă creştere, la


preŃuri de livrare deosebit de atractive. În acelaşi sens, trebuie subliniată revigorarea consumului intern
de produse siderurgice în toate sectoarele industriale.

Constrângerile cu care se confruntă în această perioadă siderurgia sunt în primul rând creşterile de
preŃ pe care le înregistrează principalele resurse energetice necesare procesului de producŃie (gaze
naturale, energie electrică), vecinătatea producătorilor din spaŃiul ex-sovietic, care pot constitui surse de
produse siderurgice la preŃuri atractive precum şi creşterea capacităŃilor chineze de producŃie ceea ce a
determinat creşterea preŃului la minereurile de fier, cărbune cocsificabil, cocs şi feroaliaje. De
asemenea, este necesară reducerea treptată a suprafeŃelor ocupate de deşeuri prin sortarea, prelucrarea
şi, ulterior, valorificarea acestora.

7.2.2.2. EvoluŃia siderurgiei româneşti , restructurarea şi privatizare

Accelerarea şi adâncirea ajustării structurale în industrie este calea principală care conduce la
creşterea competitivităŃii operatorilor economici de a face faŃă concurenŃei puternice şi presiunii forŃelor
politice. Elementul fundamental al ajustării structurale îl reprezenta restructurarea societăŃilor
comerciale cu capital majoritar de stat, prin măsuri cum ar fi:
 Închiderea capacităŃilor neviabile;
 Retehnologizarea şi optimizarea a fluxurilor tehnologice;
 Reorganizarea activităŃilor auxiliare şi nespecifice ;
 Modificări şi optimizări ale structurii organizatorice;
 Corelarea numărului de personal cu volumul de producŃie;
AcŃiunile care se desfăşurau în scopul realizării restructurării trebuia corelate atât cu perspectiva
macro a economiei interne, cât şi cu fenomenele economice internaŃionale - globalizarea pieŃelor,
concentrarea capitalului, schimbări ale structurilor de producŃie, impactul informaŃional, efectul aderării
la UE a României, etc.
Siderurgia românească a creat o problemă aparte, deoarece ea avea ca obiectiv nu numai
asigurarea în cea mai mare parte a consumului de oŃel pentru România cât şi creşterea ofertei pentru
export. În vederea realizării obiectivelor propuse de guvernul României, restructurarea siderurgiei s-a
realizat în conformitate cu exigenŃele UE, care sunt prezentate în Decizia Consiliului UE 1999/582/CE
privind principiile, priorităŃile obiectivele intermediare şi condiŃiile de parteneriat pentru aderarea

107
României de la finalul anului 1999, unde s-a subliniat necesitatea adoptării şi implementării unui plan
de restructurare a siderurgiei româneşti.
EvoluŃia acesteia s-a încadrat cu siguranŃă în Strategia NaŃională de Dezvoltare economică a
României pe termen mediu 2001-2004, document care primise acordul partidelor politice, asociaŃiilor
patronale şi sindicale înaintea prezentării la CE la Bruxelles în martie 2000. Obiectivele de bază ale
relansării economiei naŃionale aveau următoarele deziderate:
 Asigurarea creşterii economice;
 Realizarea unei macrostabilităŃi consolidate a economiei naŃionale;
 ÎmbunătăŃirea substanŃială a mediului de afaceri;
 Promovarea unei politici coerente, compatibile cu mecanismele UE, vizând:
o Restructurarea selectivă a economiei;
o Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii fizice, ştiinŃifice şi sociale;
o Revitalizarea industriei cu potenŃial competitiv;
o Dezvoltarea agriculturii;
o Retehnologizarea informatică;
o Dezvoltarea turismului.
Istoria postcomunistă nu a abundat în modalităŃi de transferare a proprietăŃii de stat către
antreprenori privaŃi. Imediat după revoluŃie, au fost prezentate câteva proceduri de vânzare a activelor
de stat. Până în 1994, procesul de privatizare a fost cantonat în privatizări de tip MEBO şi privatizări
spontane. Acestea din urmă constau în crearea unei societăŃi mixte între o întreprindere de stat şi un
agent comercial privat.
În 1993 existau 209 societăŃi mixte între companii cu capital de stat şi investitori străini şi 512
cu investitori români. Totuşi, mult mai adânc a rămas în conştiinŃa românilor metoda de privatizare de
tip MEBO. De cele mai multe ori, prin acest proces, activele unei companii erau vândute salariaŃilor. În
perioada 1993-1996, numărul societăŃilor vândute prin MEBO a fost de 837, adică 28,8% din totalul
privatizărilor. Dar poate cel mai răsunător moment din istoria privatizării s-a petrecut începând cu 1995-
1996. Programul de privatizare în masă, „cuponiada”, cum a intrat în conştiinŃa publică, a constat în
distribuirea gratuită către populaŃie a unor “cupoane de privatizare”, cu o valoare nominală determinată,
de 975.000 lei. Practic, prin aceste cupoane, mai multe societăŃi de stat erau împărŃite către populaŃie. În
cele din urmă, s-a ajuns la stadiul actual al privatizărilor, concentrat pe tranzacŃii individuale.
Privatizările din siderurgia românească aveau în subsidiar Protocolul 2 încheiat alături de
Comunitatea Europeană în legătură cu ajutoarele de stat, care expiră la data de 31 decembrie 2005. Nu
este un secret că toate uzinele siderurgice au fost susŃinute sub forme financiare de către guvern.
Pentru a putea prezenta simplificat situaŃia complicată a ajutoarelor de stat vom recurge la datele
oficiale publicate. În documentele oficiale, România apărea în anul 2004 prezentată astfel:
 Sidex GalaŃi privatizată cu Ispat (parte a grupului LNM Holding242 Antilele Olandeze, la aceea
oră al doilea producător de oŃel din lume), în noiembrie 2001;
 COS Târgovişte, privatizată cu Mechel Trading A.G., filiala a grupului Conares, Rusia;
 Industria Sârmei Câmpia Turzii , privatizată cu Mechel Trading AG, din martie 2003;
 Donasid, care reprezenta o parte din Siderca de la Călăraşi cu Beltrame, Italia, din august 2002;
 CS ReşiŃa cu grupul Sinara Handel GmbH, subsidiară a companiei TMK, Rusia;
 Siderurgica Hunedoara, cu Ispat (grupul LNM Holding), în octombrie 2003;
 OŃelu Rosu, privatizat cu Gavazzi, Italia, se dorea preluarea cu laminorul Ductil de către firma
italiană FerrAlpi;
 Laminoarele independente pentr produse lungi şi Ńevi erau deja privatizate în cvasitotalitatea lor.
In momentul 2002 siderurgia românesca avea 33 de întreprinderi din care :
 privatizate 19 societăŃi comerciale,
 una fiind în curs de privatizare,
 iar 13 se aflau în proprietatea statului ;
În cadrul negocierilor de aderare la UE, CE a agreat următoarele capacităŃi de producŃie, astfel:

242
Devenit ulterior MittalSteel şi din 2006 AcelorMittal
108
Denumire combinatului Milioane tone otel
Sidex Ispat 6,000
Siderurgica Hunedoara 0,825
CS ReşiŃa 0,450
OŃelu Roşu 0,300
COS Târgovişte 0,629
Industria Sârmei Câmpia Turzii 0,385
Donasid Călăraşi 0,400
total 9,000

Cifrele erau agreate în condiŃiile eficienŃei şi fără acordarea de subvenŃii mascate sau plata obligaŃiilor
bugetare.
Sidex GalaŃi cel mai mare producător de produse plate din oŃel din Europa de Est era privatizat
cu grupul anglo-indian LNM. Valoarea tranzacŃiei a inclus plata cash (eşalonată) a 60-70 milioane de
dolari şi un angajament pentru investiŃii de 351 milioane de dolari în următorii 10 ani. În perioada
preprivatizare, Sidex acumulase datorii de peste 1 miliard de dolari, mai ales către instituŃiile statului şi
către furnizorii de stat (utilităŃi). Combinatul avea 27.000 de angajaŃi şi asigura circa 4% din PIB.

Conform analizei post privatizare efectuată de grupul anglo-indian, cauza principală a


acumulării de datorii erau: perpetuarea sistemului de vânzare în barter, iar ulterior în compensaŃie cu
utilităŃi, în detrimentul celor în lichidităŃi care să fie recirculate prin sistemul bancar, şi parazitarea
combinatului de către o serie de firme comerciale intermediare, care asigurau atât vânzarea pe piaŃa
internă cât şi pe cea externă. Vânzarea la export se realiza prin 3 case de comerŃ, care pe lângă
importante comisioane au beneficiat şi de dreptul ca, în calitate de exportator, să beneficieze de scutirea
de taxe pentru importul direct de materii prime243. Astfel, numai prin eliminarea aspectelor prezentate
mai sus, Combinatul din GalaŃi înregistra profit la o producŃie de 4,5 milioane de tone oŃel/an, cu 19.000
de salariaŃi. Prin finalizarea procesului de privatizare a SIDEX cu LNM HOLDINGS ISPAT în luna
noiembrie 2001, sectorul siderurgic devine majoritar privat atât din punctul de vedere al capitalului
social (77%) cât şi al volumului de producŃie (80%) .
COS Târgovişte şi Industria Sârmei Câmpia Turzii erau privatizate cu grupul Mechel, producŃia
de oŃel cifrându-se la aproximativ 700.000 t oŃel/an, cu 11.000 salariaŃi. Deşi dispun de o piaŃă bună şi
de o tehnologie îmbunătăŃită, ambele uzine poartă povara numărului prea mare de salariaŃi. Dacă nu se
va schimba nimic în clauzele contractului de privatizare în sensul de a se efectua disponibilizări, şansa
de reuşită se reduce substanŃial244.
În prima rundă de privatizare la CSR şi a OŃelului Roşu, realizată în perioada 1998-2000,
presiunile sindicale şi salariale, cuplate cu lipsa iniŃiativei şi a restructurării, au creat probleme care s-au
dovedit a fi imposibil de soluŃionat. Prin condiŃiile înscrise în contractul de privatizare, FPS a transferat
investitorilor o serie de disfuncŃionalităŃi, în principal financiare - datorii la bugetele locale şi de stat, la
furnizorii de utilităŃi (care erau tot ale statului în acele momente), organizatorice, fără nici o garanŃie că
noul proprietar va realiza programele de restructurare care să ducă la viabilizarea uzinelor. Lipsa de
eficienŃă au condus, aşa cum ştim, la înscrierea acestor două privatizări pe lista celor eşuate. Ulterior, în
2004, CSR avea sa fie preluată de compania rusă TMK la preŃul simbolic de 1 euro. Totalul eforturilor
asumate de compania rusă erau cifra la aceea oră la 25 milioane de euro, din care 14,8 milioane era
valoarea investiŃiilor tehnologice şi de mediu. Noul proprietar şi-a asumat datorii comerciale în valoare
de 10 milioane de euro. La semnarea contractului, conform APAPS, CSR înregistra datorii de 50
milioane de dolari şi pierderi la fel de mari.
În anul 2002 erau privatizate trei mari combinate siderurgice (SIDEX GalaŃi, CS ReşiŃa şi
Gavazzi Steel OŃelul Roşu) şi aproape integral sectorul prelucrător (cu excepŃia a trei producători de
Ńeavă). Combinatul Siderurgic Călăraşi - modulul viabil - este de asemenea în fază avansată a procesului
de privatizare şi reabilitare a activităŃilor.
Principalele unităŃi producătoare de oŃel cu capital majoritar de stat (Siderurgica S.A.
Hunedoara, COS S.A. Târgovişte, Industria Sârmei S.A. Câmpia Turzii) erau cuprinse în programul
PSAL I negociat cu Banca Mondială - cu şanse sporite de privatizare în perioada imediat următoare.
243
Oprescu Ghe, 2004, 97
244
Oprescu Ghe, 2004, 97

109
Pentru SC COS SA Târgovişte şi SC Industria Sârmei SA Câmpia Turzii245 erau depus deja anunŃurile
de privatizare.
La sfârşitul anului 2003, APAPS privatiza şi uzina Siderurgica din Hunedoara la pachet cu
fabrica de Ńevi Petrotub Roman, noul proprietar fiind grupul LNM. SituaŃia la Hunedoara nu era chiar
roză, pierderile lunare în anul 2003 fiind de aproximativ 3 milioane de dolari. Siderurgica efectuase o
reducere de personal de la 6.500 la 4.400 de salariaŃi în luna iunie 2003. Dar problema numărului
angajaŃilor rămânea. În octombrie s-a efectuat o nouă reducere, astfel uzina ajungând la 2.200 de
salariaŃi, cu tot cu subsidiare. În 2004, Siderurgica Hunedoara producea circa 300.000 t oŃel/an. În 2008,
uzina hunedoreană avea 1.000 de salariaŃi, indicatorul de productivitate fiind foarte important în grupul
ArcelorMittal.
În 2002, partea viabilă a Siderca din Călăraşi a contribuit la formarea societăŃii mixte Donasid
împreună cu Beltrame. Partea neviabilă a combinatului se găseşte în proprietatea APAPS , care se ocupă
în prezent cu lichidarea acesteia.

Restructurarea industriei siderurgice, în termeni de viabilitate economică, constituie o prioritate


majoră atât pentru economia românească cât şi pentru integrarea Ńării noastre în UE.
Pentru obŃinerea unor rezultate cât mai bune în urma derulării acestui proces complex au fost elaborate
analize şi studii privind restructurarea industriei siderurgice din România, pe termen mediu şi lung,
inclusiv cu asistenŃă comunitară.
Restructurarea industriei siderurgice a demarat prin oprirea şi începerea procesului de
dezafectare a instalaŃiilor Siemens-Martin246 de elaborare a oŃelului, precum şi a altor instalaŃii uzate
fizic şi moral. Ca urmare, capacitatea totală de producŃie la oŃel brut s-a redus la 8-9 milioane tone pe
an. CapacităŃile de laminare au fost şi ele reduse, în principal prin oprirea (dezafectarea) şi conservarea
unor instalaŃii. În prezent, capacitatea de laminare a sectorului este de circa 10 milioane tone/an. Un loc
important în cadrul programului de restructurare îl constituiau măsurile de protecŃie a mediului, acestea
fiind aplicabile pentru toate unităŃile siderurgice, indiferent de natura capitalului.
În industria siderurgică românească funcŃionau la acea vreme 33 de întreprinderi, dintre care 7
mari combinate integrate, 4 întreprinderi de Ńevi laminate şi 3 întreprinderi de Ńevi sudate. Restul
întreprinderilor din sector produc profile laminate şi sârmă, inclusiv oŃel beton.
Evolutia nr. de salariati cuprinsi in industria siderurgica romaneasca
nr. persoane

200000
208000

150000

100000

50000 77000
64000
54000

0
1990 2002 2005 2010

În perioada 2001 - 2004, industria siderurgică din România a înregistrat o evoluŃie pozitivă,
caracterizată prin creşterea producŃiei şi a vânzării în condiŃii performante tehnico-economic şi printr-un
volum însemnat de investiŃii tehnologice şi de mediu. De asemenea, productivitatea muncii a crescut la
nivelul ramurii cu circa 80%, preconizându-se la sfârşitul perioadei de restructurare valori comparabile

245
Conares, subsidiară a grupului rus Mechel
246
În anul 1999, la Hunedoara în luna iunie iar la ReşiŃa în decembrie.
110
de 300 - 310 tone/persoană/an, ca în alte Ńări integrate în Uniunea Europeană, cum sunt Polonia, Cehia,
ş.a.
łinând seama de evoluŃiile recente ale siderurgiei, de prognozele Strategiei sociale, precum şi de
prevederile Planurilor de Viabilitate evaluate de consultantul Roland Berger, se preconizează ca la
sfârşitul perioadei de restructurare industria siderurgică din România va îndeplini criteriile de
performanŃă şi viabilitate practicate astăzi în siderurgiile vest-europene
În 12 aprilie 2002 a avut loc la Bucureşti o reuniune a grupei de contact România/UE, vizând
industria siderurgică. Cu această ocazie a fost discutată o a treia versiune a strategiei de restructurare a
industriei siderurgice şi planurile de viabilizare a celor cinci companii de stat din sector, elaborate în
conformitate cu metodologia europeană. Totodată, cu această ocazie a fost predată experŃilor CE
notificarea Consiliului ConcurenŃei care conŃine evaluarea ajutoarelor de stat acordate în procesul de
privatizare la Combinatul Siderurgic GalaŃi. Din discuŃiile avute a rezultat că aspectele de restructurare
industrială şi cele vizând costurile sociale ale restructurării corespund situaŃiei actuale şi practicilor
europene.
Au fost totodată apreciate datele incluse în planurile de viabilizare, urmând ca pe baza
comentariilor experŃilor CE să se asigure o detaliere pe trimestre şi luni a elementelor privind cashflow-
rile. În ce priveşte ajutorul de stat, s-a convenit ca notificarea Consiliului ConcurenŃei să fie examinată
de experŃii CE, care să transmită comentariile în 15-20 de zile.
Se poate aprecia că au fost făcute progrese importante, CE arătând că pe baza unei propuneri
interne adoptate va numi un consultant independent care să evalueze elementele înscrise în strategiile de
restructurare ale tuturor Ńărilor candidate, pe această bază urmând să se realizeze finalizarea din punct de
vedere formal a tuturor acestor strategii.

7.3. Siderurgia românească în faza aderării la Uniunea Europeană247

Uniunea Europeana însăşi a început prin instituirea ComunităŃii Europene a Cărbunelui şi


OŃelului(CECO), organizaŃie care a coordonat, la nivel european, activitatea industriei siderurgice. Prin
tratatul de la Paris din 1951, când FranŃa şi Germania au format CECO în încercarea de a integra
industria extracŃiei cărbunelui şi a oŃelului din cele două Ńări, se urmărea obiectivele:

1. realizarea unei pieŃe comune a cărbunelui şi oŃelului;


2. înfiinŃarea unei Înalte AutorităŃi a cărei sarcină principală consta în stabilirea de preŃuri
minime, cote naŃionale de producŃie şi întărirea legislaŃiei în domeniul concurenŃei.

La scurt timp li s-au alăturat Italia şi Uniunea Economică a Beneluxului (Belgia , Olanda şi
Luxemburg).
Extinderea Uniunii Europene, cu obiectivul creării celei mai competitive economii din lume,
necesita realizarea unui cadru competiŃional sever, inclusiv pentru siderurgie, şi ca atare a fost interzis
sprijinul acordat de către stat industriei siderurgice, aceasta urmând să activeze pe baza competitivităŃii
reale. SupracapacităŃile existente la nivel european şi mondial în siderurgie au determinat Uniunea
Europeană să interzică complet ajutorul de stat pentru investiŃii în acest domeniu.
Negocierile pentru aderarea României la Uniunea Europeană, şi în special cele la capitolul
concurenŃă, au impus restructurarea industriei siderurgice şi eliminarea ajutoarelor de stat, astfel încât la
momentul aderării industria noastră să poată rezista concurenŃei pe piaŃa liberă europeană fără sprijinul
statului. Drumul parcurs de siderurgie din anul 1993, când a fost semnat Acordul de Asociere, şi până în
prezent, când se încheie capitolele de negocieri, a fost dificil, cu mari eforturi din partea populaŃiei, care
a plătit de fapt toate salariile compensatorii ale disponibilizaŃilor şi toate facilităŃile acordate
investitorilor.
Restructurată, complet privatizată, cu unele privatizări ce trebuiesc reluate şi cu o capacitate de 9
milioane de tone oŃel pe an, reprezentând 50% din capacitatea anului 1990, siderurgia românească îşi
negociază acum dreptul de a intra în liberă competiŃie cu siderurgia celorlalte state UE. CompetiŃia va fi
la fel ca şi pregătirea.

247
Moraru Gh. 2006, Universul ingineresc;
111
Dar ce au făcut autorităŃile române în ultimii ani?
În urma aprobării strategiei de restructurare a industriei siderurgice pentru perioada 2002-2005 a
fost înfiinŃat Comitetul interministerial pentru implementarea procesului de restructurare a siderurgiei în
domeniile investiŃional, financiar şi social. Activitatea Comitetului interministerial este coordonată de
către reprezentanŃii Ministerului Economiei şi ComerŃului. Din Comitet fac parte şi reprezentanŃi ai
altor ministere şi instituŃii, precum: Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului, Ministerul
FinanŃelor Publice, Ministerul Muncii, SolidarităŃii Sociale şi Familiei, Consiliul ConcurenŃei, Uniunea
Producătorilor de OŃel din România (UniRomSider), FederaŃia NaŃională Sindicală METAROM.
În perioada 2002 - 2004 au avut loc 28 de reuniuni ale Comitetului interministerial. În cadrul
consultărilor reciproce cu C.E. - Grupul de Contact pentru siderurgie, în perioada 2001-2004 au fost
definitivate principalele elemente strategice, tehnice şi tehnologice privind capacităŃile de producŃie,
nivelul producŃiei şi piaŃa produselor siderurgice. În acest sens, au fost convenite capacităŃi de oŃel la un
nivel de 9 milioane tone pe an. Concomitent, a fost convenit şi cadrul de derulare a programului de
asistenŃă tehnică cu firma de consultanŃă Roland Berger, angajată de CE.
În cadrul CE au fost reactualizate strategia şi planurile individuale de viabilizare pe baza
termenilor de referinŃă din raportul final al consultantului, dar a fost prezentat şi pachetul de
documentaŃii – strategia şi planurile de viabilizare. Aceasta, cu implicarea directă a AVAS şi a
Consiliului ConcurenŃei.
Se poate totuşi face o analiză a posibilităŃilor legale privind acordarea ajutoarelor de stat. În ceea
ce priveşte procesul de privatizare a marilor companii siderurgice (Sidex GalaŃi, Siderurgica Hunedoara,
COS Târgovişte, Siderca din Călăraşi, Industria Sârmei Câmpia Turzii, C.S. ReşiŃa, OŃelul Roşu),
activitatea Comitetului interministerial a analizat programele individuale de restructurare
organizatorică, investiŃională, financiară şi socială a acestora, dar şi posibilităŃile legale de a acorda
facilităŃi - ajutoare de stat - societăŃilor care s-au privatizat ulterior - Ispat Sidex GalaŃi, în special.
Cu o cifră de afaceri anuală de aproape cinci miliarde de dolari, industria siderurgică din
România este unul dintre sectoarele care au cunoscut cea mai importantă dezvoltare în ultimii ani. Acest
lucru s-a datorat atât creşterii semnificative a cererii de oŃel pe piaŃa internă, cât şi evoluŃiei propice a
pieŃei internaŃionale.
PiaŃa oŃelului, a doua din lume ca importanŃă după cea a petrolului din punct de vedere financiar,
continuă să fie favorabilă producătorilor siderurgici, explică specialiştii MEF. După 2004, preŃurile
produselor siderurgice au început să crească, ajungându-se la majorări între 50% şi 150%, în funcŃie de
categoria acestora. Cu toate că, în paralel, au crescut şi costurile cu materiile prime, energie electrică şi
transporturi, ritmul de creştere al preŃurilor produselor siderurgice este mai mare, iar cererea continuă să
fie susŃinută. Ceea ce înseamnă că societăŃile siderurgice româneşti au şansa de a beneficia de condiŃii
de piaŃă avantajoase pe perioada în care trebuie să ajungă competitive. Consumul de oŃel de pe piaŃa
internă a crescut de la 2,8 milioane tone, în 2002, la peste 4,2 milioane tone în 2006, în special ca
urmare a exploziei investiŃionale din sectorul construcŃiilor. În 2006, consumul intern de oŃel beton a
atins nivelul realizat în anul 1989. Similar, producŃia anuală de oŃel brut a înregistrat creşteri, dar într-un
ritm mai puŃin alert faŃă de cel al consumului, ajungând de la 5,2 milioane tone, în 2000, la circa 6,2
milioane tone în 2006.
Din producŃia anuală de produse siderurgice, 65%-70% merg la export, în principal pe piaŃa
comunitară, dar şi în alte Ńări europene din afara UE. În acelaşi timp, România importă produse
siderurgice care nu se fabrică în Ńară, precum şina de cale ferată sau anumite oŃeluri speciale. BalanŃa
comercială pe ramura metalurgică este însă net excedentară, anul trecut înregistrându-se un excedent de
950 milioane de euro.

BalanŃa comercială pe siderurgie cu excedent de 950 milioane €


Anul Consumul Export Import
intern
2002 2828 3361 1363
2003 2900 3671 1400
2004 2931 3762 1555
2005 3074 3932 1686
2006 4249 3600 2320
2007 semestrul 1 2480 1900 1400

112
Privatizarea integrală a întregii industrii siderurgice din România a fost precedată de o strategie
pentru îndeplinirea căreia România a acordat importante ajutoare de stat. Astfel, în perioada 1993-
2004, combinatele siderurgice au primit ajutoare de stat în valoare de 50.000 miliarde ROL
(aproximativ 1,8 miliarde de dolari). Consiliul ConcurenŃei a trecut, după privatizarea combinatelor, la
o strictă monitorizare a activităŃii acestora, care se întinde până în anul 2008, şi vizează în special
restructurarea şi aducerea pe profit a unităŃilor respective.
În total, ajutoarele de stat acordate în sectorul siderurgic între 1992 şi 2003 au fost de
aproximativ un miliard de euro, dintre care trei sferturi au ajuns la Sidex GalaŃi. SituaŃia ajutoarelor de
stat erau următoarea:
Ajutoarele de stat pentru siderurgie (milioane $)
Societatea 1993-2002
Sidex GalaŃi 1045,7
Siderurgica Hunedoara 33,9
CS ReşiŃa 148,4
COS Târgovişte 59,7
IS Câmpia Turzii 23,2
OŃelul Roşu 0,0
Siderca din Călăraşi 26,5
Sidermet Călan 24,2
Total 1362,4

După aderarea la UE, industria siderurgică a trebuit sa parcurgă o perioadă de demonstrare


efectivă a viabilităŃii sale, monitorizarea uzinelor având ca scop limitarea ajutoarelor de stat la data 31
decembrie 2004. Acest exerciŃiu în termeni reali avea aspecte pozitiv al demonstrării cu fapte a
rezultatelor, dar şi al faptului că uzinele siderurgice puteau să evolueze într-o piaŃă concurenŃială reală
în conformitate cu regulile europene. În cazul în care combinatele nu demonstrau realizarea indicilor de
viabilitate stabiliŃi între Guvernul României şi UE, acestea erau obligate să returneze statului ajutoarele
primite, care nu erau chiar mici valoric pentru fiecare uzină. Potrivit datelor iniŃiale din Raportul de
monitorizare, MEC a limitat acordarea de ajutoare de stat la 31 decembrie 2004 şi s-a încadrat în
plafoanele autorizate de Consiliul ConcurenŃei. Plafonul maximal al ajutorului de stat pentru industria
siderurgică românească totalizează suma de 49.985 miliarde lei pentru perioada 1993-2004. Raportul
de monitorizare, întocmit conform angajamentelor asumate de România pe linia procesului de
monitorizare, prezintă actele normative aprobate de instituŃiile statului în sprijinul respectării datei
limita de 31 decembrie 2004, precum si informaŃii referitoare la ajutorul de stat autorizat si acordat
efectiv fiecărei companii siderurgice.
MEC transmite către Comisiei Europene(CE) Raportul cuprinzând monitorizarea procesului de
restructurare a industriei siderurgice din România, conform Strategiei actualizate de Restructurare a
Industriei Siderurgice din România248. La elaborarea acestui raport şi-au adus contribuŃia şi alte
instituŃii guvernamentale implicate în proces: Ministerul Integrării Europene, Ministerul FinanŃelor
Publice, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului şi Consiliul ConcurenŃei. Industria
siderurgică românească trebuie să devină fiabilă în mai puŃin de doi ani şi jumătate249. Raportarea se
făcea CE la finalul fiecărui semestru din an, precum şi printr-un raport final al anului. Rapoartele erau
analizate într-o şedinŃă cu fiecare uzină în parte de două ori pe an, o dată la Bucureşti şi în luna iulie la
Bruxelles.
Din 2007, Raportul era întocmit de Ministerul Economiei şi FinanŃelor (MEF)250şi conŃinea, pe
lângă informaŃii cu privire la ajutorul de stat, şi aspecte privind indicatorii economici, capacităŃi si
viabilitate. Monitorizarea permanentă, asigurată de către MEF în conformitate cu criteriile de
viabilitate existente în UE, indica faptul că, la sfârşitul perioadei de restructurare, în 2008, toate
companiile siderurgice româneşti devin viabile economico-financiar. MEF şi-a asumat în condiŃiile
convenite cu CE un program de monitorizare a procesului de restructurare din siderurgie. Programul
reprezintă una dintre condiŃiile specifice impuse Ńării noastre în procesul de aderare la UE şi urmăreşte
evitarea activării unor posibile măsuri de salvgardare.

248
2005.informatia.ro, 22 Martie 2005
249
www.wall-street.ro/9 Septembrie 2006
250
Ministerul Economiei şi ComerŃului schimbându- şi denumirea;
113
Conform Tratatului de Aderare251, companiile siderurgice care nu vor îndeplini coeficienŃii de
viabilitate până la sfârşitul anului 2008, vor trebui să ramburseze ajutoarele de stat primite până la 1
ianuarie 2005, iar aceasta ar putea duce la închiderea lor. Conform negocierilor, autorităŃile române
trebuiau să supravegheze închiderea capacităŃilor de producŃie şi faptul ca aceste companii să nu mai
primească noi ajutoare de stat după 1 ianuarie 2005. În schimb, companiile trebuie sa devină
profitabile pana la sfârşitul lui 2008. CE a apreciat în Raportul din 2006-2007 că autorităŃile române şi-
au respectat integral angajamentele asumate. Atingerea viabilităŃii depinde însă de managementul
acestor companii private. Conform unei analize a guvernului, transmisă CE, atingerea viabilităŃii până
la sfârşitul lui 2008 este sub semnul întrebării pentru unele companii.
Trei dintre cele şase combinate îndeplinesc deja criteriile de viabilitate cerute de Bruxelles252.
Examinatori de la CE sunt astăzi la Bucureşti pentru discuŃii cu patronatele combinatelor siderurgice.
Tabloul de bord al marii siderurgii după centralizarea datelor financiare pe 2007 arată în forma în care
a fost prezentată foarte sintetic de Directorul DirecŃiei Generale de politică industrială din MEF, Petru
Ianc: „Combinatele din GalaŃi, ReşiŃa şi Călăraşi au îndeplinit criteriile de viabilitate. În plus, toate
au obŃinut autorizaŃii integrate de mediu. Combinatul din Târgovişte îndeplineşte parŃial criteriile, iar
la Hunedoara şi Câmpia Turzii viabilitatea activităŃii este încă incertă. (...) Decizia finală a Comisiei
Europene va depinde şi de determinarea managementului fiecărui combinat în a mări ritmul de
investiŃii pentru adaptarea structurii de producŃie la cerinŃele pieŃei. Practic, fiecare trebuie să arate
că este pe drumul unei dezvoltări durabile, cu respectarea standardelor de eficienŃă şi de mediu.
Aparatele de bord ale eficientizării şi viabilizării erau calibrate după parametrii europeni de
eficienŃă: în principal, se urmăreşte încadrarea în norme a indicatorilor EBIT (profit înainte de plata
dobânzilor şi a taxelor) şi EBITDA (profit înainte de dobânzi, taxe, depreciere şi amortizare) raportaŃi
la vânzările companiei.
„Pentru analiza viabilităŃii, Comisia Europeană ia în calcul nu doar performanŃele strict
economice, ci şi investiŃiile, atât cele tehnologice, cât şi de mediu. Acestea arată că respectiva
companie este capabilă să obŃină profit pe termen lung, bazându-se pe o structură de producŃie
sănătoasă şi durabilă”, atrage atenŃia Petru Ianc, şeful DirecŃiei generale de politică industrială din
Ministerul Economiei.
Trei uzine siderurgice cu fluxuri tehnologice aproximativ asemănătoare au evoluat total diferit
pe piaŃă. łevile au fost un produs cu piaŃă bună, fapt ce s-a confirmat în indicatorii de viabilitate a
raportărilor anuale, astfel că la Călăraşi şi ReşiŃa, patronii Tenaris din Italia, primul producător
mondial de profil, respectiv TMK din Rusia, al doilea producător mondial, pot fi mai liniştiŃi în
privinŃa criteriilor europene. După cum se ştie, din vechile combinate de la aici au mai rămas în
funcŃiune doar oŃelăriile electrice care lucrează în tandem cu un laminor de Ńevi, la Zalău, respectiv
Slatina. Ceea ce nu înseamnă că formula cuplării cu un laminor asigură neaparat salvarea unui
combinat. Spre exemplu, la Hunedoara se produce materia primă pentru Petrotub Roman, dar fostul
Siderurgica rămâne încă în zona roşie din punct de vedere al performanŃelor economice.
„Europa nu vrea închideri de capacităŃi, care ar induce crize pe piaŃa comunitară de oŃel. Dar
vrea să se asigure că are combinate sănătoase, care se pot descurca şi fără ajutoare de stat.”, mai
spunea Petru Ianc.

Concluzionând putem menŃiona: Siderurgia romaneasca a primit, pana in anul 2004, ajutoare
de stat de 1,78 miliarde dolari, iar in schimb, Comisia Europeana le-a cerut combinatelor ca, pana la
sfarsitul lui 2008, sa devina viabile. La inceputul lui 2005, Guvernul a aprobat Strategia de
restructurare a siderurgiei romanesti, companiile din acest sector fiind obligate sa investeasca, pana la
finele lui 2008, circa 570 mil. dolari, din care 430 milioane reprezinta investitii tehnologice si 140 mil.
dolari - investitii in protectia mediului. In perioada 2005-2008, trebuie sa fie inchise capacitati de
laminare de aproape un mil. de tone, circa 300.000 de tone la combinatul siderurgic TMK Resita si
aproape 500.000 de tone la ArcelorMittal Hunedoara. Romania trimite Comisiei Europene bianual

251
Uniunea Europeană consideră că ajutoarele de stat distorsionează concurenŃa, avantajând anumite companii. De aceea, ajutoarele pentru
siderurgie sunt acordate doar pentru perioade limitate, cu condiŃia ca aceste companii sa devină profitabile la finalul perioadei de restructurare şi
ca unele capacităŃi de producŃie să fie închise. Pentru România, finalul acestei perioade de restructurare este, conform Tratatului de Aderare,
sfârşitul anului 2008.
252
www.cronicavip.ro
114
rapoarte privind stadiul viabilizarii siderurgiei. Comisia Europeana primeste in paralel studii similare
si din partea unui consultant independent, angajat sa monitorizeze indeplinirea planurilor de
viabilizare de catre cele sase companii romanesti. Prin Tratatul de aderare la UE, tara noastra s-a
angajat ca, in perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2008, sa nu mai acorde ajutoare de stat
producatorilor de otel monitorizati253.
Chiar dacă Asia rămâne principala piaŃă de desfacere a chinezilor, intrarea lor pe piaŃă afectează
întreaga cerere mondială şi, astfel, prin ricoşeu, este resimŃită şi de combinatele româneşti. În primul
semestru al anului trecut, exporturile româneşti (1,8 milioane tone) s-au redus cu 11,7% faŃă de
perioada similară a anului precedent, iar importurile (873.000 tone) au crescut cu 6%. Cel puŃin
deocamdată, România rămâne un exportator net de oŃel, dar semne de îngrijorare ar trebui să ridice
faptul că producŃia internă nu poate răspunde unor zone ale cererii interne. Spre exemplu, este
cunoscut că tabla necesară uzinelor de automobile (mari consumatoare de oŃel) nu vine din Ńară, de la
GalaŃi, ci din Slovacia. De asemenea, combinatele nu sunt pregătite să răspundă cererii tot mai mari de
profile grele necesare în construcŃii (în special pentru clădirile de birouri cu structură de oŃel).

7.4. Industria siderurgică românească - analiza privatizărilor reuşite şi eşuate254

Analizând acum255 contextual privatizările siderurgiei româneşti în general şi reşiŃene în special,


nu se poate să nu constat graba cu care se dorea raportarea acestei activităŃi. Privind din perspectiva
anului 2008, este evident că s-a greşit mult, dar este şi mai adevărat că privatizarea trebuia făcută, cum
zicem noi români, mai mult sau mai puŃin imparŃiali: „Boală lungă moarte sigură”. Nu am contestat
acŃiunea de privatizare, iar acum când lucrurile se limpezesc, constat că privatizarea putea fi făcută mai
eficient. Spun asta despre pachetul Hunedoara-Roman, care ar fi trebuit sa fie ReşiŃa–Roman, el
trebuind să ajungă pe mâna Ńevarilor. După luptă mulŃi viteji se arată, dar spun asta fiindcă în
momentele privatizării mă aflam în vâltoarea evenimentelor.
De asemenea, ar fi fost necesară extinderea facilităŃilor şi la celelalte societăŃi de profil
(Combinatul Siderurgic Hunedoara, Combinatul Siderurgic Călan, Combinatul Siderurgic Călăraşi,
Combinatul Siderurgic ReşiŃa) deoarece dacă s-ar proceda în acest mod, s-ar găsi investitori şi pentru
aceste societăŃi. Contractul, ca atare, a fost negociat pentru o sumă de numai 54 milioane de dolari ,
dintre care se vor încasa practic doar 25 milioane, în vreme ce facilităŃile fiscale acordate reprezintă
peste 1.500.000.000 dolari256.
Potrivit Strategiei de restructurare a industriei siderurgice româneşti pentru perioada 2004-2010,
producŃia de oŃel a României ar putea ajunge, în 2010, la nivelul de 8,79 milioane tone, în creştere cu
2,89 milioane faŃă de cea din 2004, estimată la 5,9 milioane tone

Combinatul Siderurgic GalaŃi (CSG)


În baza OrdonanŃelor de urgenŃă ale Guvernului nr. 119/2001, respectiv 127/2001 cu privire la
privatizarea SocietăŃii Comerciale Combinatul Siderurgic "SIDEX" S.A. GalaŃi, ministrul Ovidiu
Muşetescu a semnat la Londra, în prezenŃa primului-ministru, contractul privind vânzarea
Combinatului Siderurgic "SIDEX " către ISPAT. În procedură legală, atât OrdonanŃele precum şi
facilităŃile fiscale acordate Combinatului Siderurgic "SIDEX" trebuiau în mod necesar să fie elaborate
înainte de a se stabili cumpărătorul, pentru ca toŃi participanŃii la licitaŃie să cunoască aceste facilităŃi,
deoarece dacă s-ar fi procedat în acest mod, condiŃiile de vânzare-cumpărare ar fi fost foarte probabil
altele.
În aceste condiŃii, privatizarea a devenit singura soluŃie care să îl salveze de la un faliment total
şi de a recupera creanŃele bugetare.
Se estimează producŃia de oŃel din 2006 la 6,9 milioane tone, cea mai mare cantitate, cinci
milioane tone, urmând a fi produsa de Sidex, în 2007 trebuind sa ajungă la 7,5 milioane tone (5,35
milioane tone la Sidex) iar în 2009 la opt milioane tone (5,6 milioane tone la Sidex)257. Cifrele nu au
253
Simona Dobre, 03 octombrie 2008, Standard, Castigurile din afaceri cu otel au crescut de 3,2 ori in primul semestru al anului
254
Industria metalurgică românească - analiza privatizărilor reuşite şi eşuate, Smart Financial, 13 iulie 2006
255
În anul 2008, în ziua de Florii a ritului Greco-bizantin
256
Dan Radu Ruşanu, 07.11.2001, Luare de poziŃie in Parlamentul României privitor la privatizarea Sidex
257
Industria metalurgică românească - Analiza privatizărilor reuşite şi eşuate, Smart Financial, 13 iulie 2006
115
fost atinse, dar trebuia remarcat că după privatizare Sidex (numită iniŃial ISPAT Sidex Mittal GalaŃi şi
după 2006 AcelorMittal GalaŃi), a avut o funcŃionare continuă cu nivele de producŃie de aproximativ 4,5
milioane de de tone, îmbunătăŃindu-şi anual indicatorii economici printr-un management remarcabil.
Afacerile de la GalaŃi au crescut în fiecare an, de la 880 de milioane de dolari în 2001, la 1,28 miliarde
de dolari în 2003 şi la 2,1 miliarde de dolari în 2004. „În cazul Sidex a fost vorba de încăpuşarea care
producea pierderile de 1 milion de dolari pe zi. Dezcăpuşarea a adus combinatul în profit la doi ani
după privatizare, fără ca indienii să facă investiŃii semnificative”, explica analistul economic Ilie
Şerbănescu.
La patru ani de la privatizare, Mittal Steel GalaŃi (fostul Ispat Sidex) a devenit cea mai mare
companie privată din România. Cifra de afaceri a combinatului a atins 2,1 miliarde de dolari în 2004,
scrie Rompres într-o analiză profundă a industriei metalurgice din România. Înainte de privatizare, Ispat
SIDEX GalaŃi aducea pierderi zilnice de un milion de dolari, iar acum Mittal Steel Galati declara un
profit în 2004 de peste 450 de milioane de dolari258.
TranzacŃiile bazate pe barter au fost eliminate complet, imediat după privatizare. S-au creat
relaŃii de afaceri directe cu toŃi marii consumatori de oŃel din România, iar la nivel internaŃional,
compania a beneficiat de reŃeaua grupului. ProducŃia combinatului a crescut din momentul privatizării
de la 3,7 milioane de tone, în 2001, la aproape cinci milioane de tone anul trecut. Circa două treimi din
aceasta producŃie sunt destinate pieŃelor externe, restul fiind contractat de firme din România, unde
Mittal Steel GalaŃi deŃine o cotă de piaŃă de 90-95%. Rezultatele financiare s-au reflectat şi în încasările
bugetului de stat. Astfel, Mittal Steel GalaŃi a devenit unul dintre cei mai importanŃi contribuabili din
Ńară.
Privatizarea Sidex GalaŃi s-a realizat la 15 noiembrie 2001, când LNM Holdings NV, parte a
LNM Group, a achiziŃionat pachetul majoritar de acŃiuni de la combinat. Valoarea tranzacŃiei a fost de
70 de milioane de dolari. TranzacŃia a inclus angajamente investiŃionale de 351 milioane de dolari şi un
capital de lucru de 100 milioane de dolari. ArcelorMittal, fost ISPAT, mai deŃine în România
combinatele Mittal Steel Iaşi, Mittal Steel Hunedoara şi Mittal Steel Roman.

Combinatul Siderurgic ReşiŃa (CSR)


Un nume cu rezonanŃă istorică al siderurgiei româneşti avea să aibe o situaŃie teribil de dificilă
în primii anii ai secolului XXI.. Lucrările pentru construirea uzinelor siderurgice au început în 1769, iar
în 1771 erau terminate 2 furnale, 4 fierării şi toate cuptoarele de încălzire. Între anii 1871-1873 s-a
construit prima cale ferată industrială, care a legat ReşiŃa cu Bocşa şi Ocna de Fier, a căror bogăŃie în
minereu de fier era cunoscută si utilizată încă de pe timpul romanilor. În 1872 a fost terminată prima
locomotivă fabricată la ReşiŃa. De atunci, oraşul s-a dezvoltat încontinuu, devenind un important centru
industrial al Ńării. Când au apărut americanii de la Noble Ventures, România a sperat ca CSR să fie o
privatizare de succes, la fel şi miile de muncitori reşiŃeni şi familiile lor. Numai că totul s-a încheiat cu
un proces câştigat de statul român, după ce s-a dovedit că americanii nu aveau nici un ban de investit în
Combinat. „În afară de plata a 515.000 de dolari pentru acŃiunile cumpărate de la FPS, cu bani
împrumutaŃi de la Levy (o altă companie americană) şi care, la data judecării procesului la Curtea
Arbitrală din Washington încă nu fuseseră returnaŃi, nici o altă obligaŃie, preluată prin contract, nu a
fost îndeplinită”, au spus apărătorii statului român.
Drept urmare, în data de 15 ianuarie 2003, contractul privind Combinatul Siderurgic ReşiŃa
(CSR), încheiat între FPS şi Noble Ventures prin acordul ambelor părŃi în anul 2000, s-a desfiinŃat de
drept, dat fiind faptul că firma americană nu a plătit doua rate consecutive din preŃul de cumpărare a
acŃiunilor CSR, care erau scadente la 31 decembrie 2001 şi 31 decembrie 2002259
Ca urmare, Autoritatea pentru Privatizare s-a reînscris ca acŃionar majoritar, iar pe 17 ianuarie
2003 a fost numit un administrator provizoriu pentru CSR şi s-a instituit procedura de administrare
specială. Numai că lucrurile au produs un litigiu care a târât statul român pe la Curtea InternaŃională de
Arbitraj260 de pe lângă Banca Mondială261. În acest proces, americanii acuzau statul român de
naŃionalizare şi cereau României daune de 200 milioane de dolari. La rândul său, Guvernul României

258
Industria metalurgică românească - Analiza privatizărilor reuşite şi eşuate, Smart Financial, 13 iulie 2006
259
Industria metalurgică românească - Analiza privatizărilor reuşite şi eşuate, Smart Financial, 13 iulie 2006
260
De menŃionat faptul că esteprimul litigiu al României la Curtea InternaŃională de Arbitraj.
261
Aurel Stancu , Statul român - târât în procese de privatizări nereuşite ,www.viata-libera.ro
116
cere şi el daune de 100 de milioane de dolari, pe motiv că a suportat din buget ajutoare sociale de zeci
de milioane de lei pentru 3.000 de angajaŃi ai combinatului.
După rezolvarea problemelor, uzina a fost preluată de compania de Ńevi rusă TMK. Contractul
de cumpărare pe un euro a născut o serie de comentarii, făcute de regulă de necunoscători, atât în presa
locală cât şi în cea naŃională, precum şi prin parcurile şi pe la colŃurile ReşiŃei, care abunda de experŃi.
Dacă ReşiŃa avea atâŃia experŃi, cu siguranŃă nu ajungea să valoreze atât. Compania TMK şi-a onorat
toate datoriile şi obligaŃiile asumate, ceea ce s-a putut vedea la creşterea producŃiei de oŃel, la obligaŃiile
de mediu, şi, în final, la realizarea unui profit real. SalariaŃii au putut beneficia de un nivel de salarizare
onorabil, cum nici nu visau.
ReşiŃa, după privatizarea cu TMK avea să parcurgă paşii investiŃionali şi de restructurare din
temelii a organizării uzinei care aveau să conducă spre un combinat siderurgic performant cu respectare
paşilor de viabilitate conveniŃi de către Guvernul României cu UE.
De obicei, toate comentariile exaltate erau alimentate de cercurile de nostalgici, de grupurile
oculte care planificaseră să pună mâna pe proprietăŃile UDR-ului şi de rău intenŃionaŃi, de regulă foşti
conducători ai uzinei, care învârteau pe deget toate informaŃiile legate de aceasta.
Companiile arată că au înŃeles lecŃia investiŃiilor. „După investiŃii tehnologice de peste 60
milioane de dolari şi de peste mediu de peste 10 milioane de dolari, planificăm şi pentru 2008 investiŃii
mai mari decât cele prevăzute în programul de viabilitate", spune Adrian Popescu, preşedintele TMK
ReşiŃa. Astfel, el este convins că în 2008 vor fi atinşi parametrii de viabilitate planificaŃi, investiŃiile
susŃinând reducerea costurilor în condiŃiile unei producŃii mai mari. În 2007, producŃia a crescut la
ReşiŃa cu 18%. Atuul principal al combinatului rămâne cuplarea cu un laminor, producătorul de Ńevi
Artrom Slatina, care îi asigură 70% din vânzări şi care, la rândul său, acŃionează pe o piaŃă încă
puternică: anul trecut, producŃia Artrom a crescut cu 60%. De notat că ambele companii sunt deŃinute de
al doilea producător mondial de Ńevi, TMK din Rusia.
PiaŃa ridicată de Ńevi şi forŃa financiară a patronului, plus sistemul de funcŃionare „în familie"
oŃelărie-laminor se întâlnesc şi la Călăraşi şi Hunedoara. OŃelăria electrică, singura rămasă funcŃională
din colosul de la Călăraşi, este acum în proprietatea Tenaris, primul producător mondial de Ńevi, şi
lucrează în tandem cu laminorul de la Zalău.

Situatie parŃial a a anului 2007


(TMK-Resita se afla dupa 5 luni de la pornirea masinii de turnare continue iar efectele
econimice ale acestei tehnologii se vor vedea la finalul anului 2007, tabelul de mai jos)
Ebita/vanzari (%)
Profit net(mii $)
realiat Norma UE
Sem I 2007
ArcelorMittal Steel Galati 40 15.6 13.5
ArcelorMittal Steel Hunedoara 8 7 10
TMK-Resita 0.5 5 10
Mechel Targoviste 7 4.5 10
Mechel Campia Turzi 2 4 10
Tenares Calarasi 4.5 2.8 10

Rezultatele financiare 2007262


Profitul net(mii $) Ebitda/vanzari (%)

Realiat 2007 Realizat 2006 Realiat 2007 Norma EU

ArcelorMittal Steel Galati 134 56 13 13.5


TMK-Resita 12 5 10 10
Tenaris Calaras 6 3.5 9 10
Mechel Targoviste 11 3.2 6.8 10

Combinatul Siderurgic Călăraşi (CSC)

262
Siderurgia românească a pus un picior în Europade Cristian Ştefan ( 2008-03-31) Adevarul
117
Devenit SIDERCA după 1990, în 2000 era în procedură de faliment, suspendată în 2001 pentru
patru ani, perioadă în care s-a dorit rentabilizarea sa. S-a demonstrat că lichidarea judiciară nu rezolva
mare lucru, întrucât mai erau în societate parŃi viabile. Atunci, printr-o hotărâre de guvern, s-a trecut la
procedura specială de supraveghere financiară. S-a înfiinŃat o societate nouă, care a reluat producŃia şi
care s-a privatizat. Practic, societatea privatizată a însemnat partea viabilă şi fără datorii a Călăraşului.
Unul dintre mamuŃii siderurgiei româneşti, Siderca din Călăraşi, pur si simplu nu a ajuns sa funcŃioneze
la capacitatea proiectată. Gândit în anii ’70, imediat după 1989 devenea o gaură negră a economiei
româneşti. În scurt timp, combinatul a făcut peste 20 de milioane de dolari datorii, iar câŃiva ani nu a
funcŃionat. Grupul italian AFN Acciaierie Beltrame a cumpărat noua societate. Donasid avea la aceea
dată comenzi ferme pentru traverse metalice şi şine de cale ferată, existând premisele unei producŃii de
400.000 de tone oŃel. Restul combinatului Siderca urma să fie lichidat fără263 această porŃiune. În
ianuarie 2003, DONASID a preluat partea viabilă a combinatului - oŃelăria electrică, secŃia de turnare
continuă şi laminorul de profile grele şi şine, evaluată la 20 de milioane de dolari.
Italienii de la Beltrame au vândut Donasid Călăraşi pentru 37 de milioane de euro grupului
Tenaris. Acesta s-a angajat, prin contractul de vânzare-cumpărare, să plătească şi datoriile pe termen
lung ale italienilor către AVAS, 16,8 milioane euro. Grupul Tenaris a preluat în 2004 prin
achiziŃionarea firmei Tubman International (care deŃinea pachetul majoritar la Silcotub) uzina de Ńevi
Silcotub Zalău . Societatea mai deŃine şi producătorul de Ńevi Tubinox Bucureşti. Tenaris a anunŃat la
acea dată intenŃia de a investi la Călăraşi 25 milioane de euro pentru începerea producŃiei de Ńaglă
rotundă264.

Combinatul de OŃeluri speciale Târgovişte (COST)265


Ctitoria anilor ‘70 şi vedeta siderurgiei româneşti ajunsese după 1999 într-un colaps cronic. La
începutul secolului XXI era decapitalizată cronic şi acumula datorii uriaşe, de peste 2.100 miliarde lei
(circa 75 milioane euro), din care peste erau 1.000 de miliarde de lei erau datorii comerciale, aproape
egale cu valoarea capitalului social (1.105 miliarde de lei), iar activul net era de doar 19,8 miliarde de
lei. Pe de altă parte, societatea mai datora statului peste 900 miliarde de lei. Din aceasta suma se
ştergeau, potrivit Legii accelerării privatizării, peste 800 de miliarde de lei, alte 36 de miliarde fiind
reeşalonate, urmând a fi plătite ulterior. Totodată, COST mai avea de plătit circa 45 de milioane de
dolari către Electrica si Distrigaz, din care datoria curentă era de 10 milioane de dolari, restul fiind
majorări si penalizări. Ieşirea din colaps a COST era privatizarea, unica şansă ca acest combinat să mai
poată funcŃiona în continuare, iar cei 5.400 de muncitori să mai aibă un loc de muncă. În caz contrar,
scenariul era următorul: intrarea în incapacitate de plată, concedieri masive, închiderea combinatului,
costuri uriaşe pentru plăŃi compensatorii şi conservarea utilajelor, adică lichidarea efectivă a COS. În
plus, atât cât ar mai fi existat, combinatul ar fi trebuit să plătească aproape 1.000 de miliarde de lei
reprezentând datoria către Electrica şi Distrigaz.
În august 2002, combinatul Celeabinsk-„Mechel” a cumpărat, prin firma sa Conares Trading,
combinatul din Târgovişte. În siderurgia rusă, combinatul siderurgic din Celeabinsk era cunoscut ca cel
mai mare producător de oŃeluri speciale şi aliate din Ńară. Prin capacităŃile sale, „Mechel” era în acel
moment al şaselea producător metalurgic din Rusia. MECHEL, adică Uzinele Metalurgice Celiabinsk,
îşi comercializează oŃelurile produse pe pieŃele externe prin intermediul Conares Trading AG, o
subsidiară a grupului cu sediul în ElveŃia.
Mass-media titra a doua zi după semnarea contractului de privatizare a COS Târgovişte
următoarele:
„Combinatul de Oteluri Speciale (COS) din Târgovişte266 a fost vândut ieri de Autoritatea
pentru Privatizare pentru 2.027.335 dolari şi 65 de cenŃi firmei elveŃiene Conares Trading AG, ai cărei
acŃionari sunt investitori ruşi. Contractul de privatizare a fost semnat ieri, iar plata propriu-zisă trebuie
efectuată în termen de 10 zile. În următorii cinci ani, ruşii trebuie să facă investiŃii de peste 20 milioane
de dolari, din care 7,3 milioane de dolari pentru protecŃia mediului, să aducă un capital circulant de
3,5 milioane de dolari şi să plătească anumite datorii ale combinatului, în valoare totală de peste 6,4

263
Aurel Stancu , Statul român - târât în procese de privatizări nereuşite,www.viata-libera.ro
264
Industria metalurgică românească - analiza privatizărilor reuşite şi eşuate Smart Financial, 13 iulie 2006
265
Combinatul de OŃeluri Speciale Târgovişte: realizările primului an de la privatizare, 14 Octombrie, 2003
266
Arpad Dobre, COS Târgovişte, cumpărat de un rus din ElveŃia ,www.bizwords.ro, Gardianul
118
milioane de dolari. Practic, în câŃiva ani, Conares Trading AG va plăti, prin contract, suma de peste 60
de milioane de dolari, reprezentând atât valoarea totală a tranzacŃiei asumată prin contract, cât şi
investiŃii suplimentare din profitul reinvestit.”
Preşedintele APAPS, Ovidiu Muşetescu, a declarat referitor la privatizarea COST că „fiecare
Ńigan îşi laudă ciocanul, dar domnul Iorich este un cumpărător norocos, deoarece combinatul este unic
în România, fiind al doilea ca importanŃă după Sidex GalaŃi267. Privatizarea Combinatului de Oteluri
Speciale (COS) Târgovişte cu ruşii de la Mechel International Holdings AG, s-a dovedit o alegere
înŃeleaptă pentru AVAS. Mechel era o firmă care ştia să facă oŃel şi avea şi o divizie de comercianŃi
pricepuŃi.”
În afară de România, ruşii aveau aceeaşi strategie în CroaŃia şi Danemarca, unde achiziŃionaseră
două combinate metalurgice: Zeljezara Sisak şi Danish Steel Works A/S. Aceste două întreprinderi, plus
alte cinci cumpărate în România, reprezintă principalele şi cele mai noi investiŃii ale industriaşilor ruşi
din domeniul oŃelului în Europa. Iată ce spune publicaŃia rusă „Kommersant”, în numărul din 28 martie
2003, în legătură cu noua strategie a ruşilor: „În octombrie 2002, Jysk Stalindustri, afiliată a NLMK
(Combinatul de OŃeluri Novolipetsk) a cumpărat Danish Steel Works, care se afla în pragul
falimentului. GraŃie acestei achiziŃii, oŃelul produs în întreprinderea daneză din bare de otel ruseşti va
fi considerat produs european şi, drept urmare, nu va fi subiect al vreunei limitări (n.r. – trebuie spus
aici că oŃelul care nu se prezintă sub forme finisate – cum ar fi Ńevi sau folii galvanizate – nu este supus
restricŃiilor). Alte afaceri de acest gen sunt achiziŃionarea Combinatului de OŃeluri Speciale Târgovişte
– România, si a micului combinat croat Zeljezara Sisak, cumpărat de către MECHEL. În acest context
trebuie spus că ruşii au avut dificultăŃi în preluarea combinatului croat după ce statul croat a impus noi
clauze în contract. ReprezentanŃi ai companiei ruseşti au explicat aceste achiziŃii, Danish Steel Works şi
Zeljezara Sisak, spunând că produsele celor două combinate sunt livrate pe piaŃa SUA şi în Europa de
Vest fără nici o oprelişte.

Uzina OŃelu Roşu268


Denumită după 1990 SOCOMET, a fost o piatră de moară foarte grea pentru statul român. În
1999, firma italiană Gavazzi Steel (fraŃii Marco şi Stefano) - a cumpărat combinatul. Periodic însă,
Guvernul român este nevoit, la protestele sindicatelor, să acorde ajutoare financiare angajaŃilor uzinei.
Şi în acest caz Guvernul se judecă cu firma italiană, riscând să piardă 9 milioane de dolari dacă instanŃa
va da câştig de cauză italienilor, care acum deŃin 75% din combinat. OŃelul Roşu, ca şi ReşiŃa, a
reprezentat pentru acei ani o privatizare ratată. Nu doresc să analizez aici seriozitatea italienilor sau pe
cea a americanilor269, eu îmi pun doar semne de întrebare asupra seriozităŃii angajaŃilor FPS de la centru
- Bucureşti, şi a angajaŃilor Guvernului României, membrii în consiliile de administrare, AGA, deputaŃii
şi senatorii judeŃului Caraş-Severin de la acel moment. Culmea, ambele combinate fac parte din acelaşi
judeŃ, creând pentru o lungă perioadă o gravă problemă socială autorităŃilor de aici. SalariaŃii s-au
comportat la fel, cu grevă, blocare de drumuri, greva foamei, atacul Prefecturii, ce mai, tot tacâmul! La
OŃelul Roşu, italienii ar trebui să facă o investiŃie de 6 milioane de dolari şi să asigure un capital de
lucru de 20 de milioane, dar nu s-a onorat nimic din aceste obligaŃii. Mai mult, OŃelul Roşu, ca şi
ReşiŃa, trăieşte drama decapitalizării. Din motive lesne de înŃeles, uzina a staŃionat până în 2005, când
tot un grup italian, Ferralpi, dar de notorietate în producŃia de oŃel, cumpără Ductil Buzău şi începe să
opereze şi la OŃelul Roşu, utilizându-l ca punct de lucru. OŃelăria cu turnare continuă a ajuns în această
perioadă să realizeze rezultate remarcabile, singura problemă fiind în continuare instalaŃia de
desprăfuire. În toamna anului 2007, grupul Mechel achiziŃionează uzinele Ductil, peluând astfel şi
punctul de lucru de la OŃelul Roşu.

Industria Sârmei Câmpia Turzii (ISCT)


Decişi să-şi încheie înainte de termen obligaŃiile asumate la privatizare faŃă de statul român, cei
de la Mechel au anunŃat că iau în considerare îndeplinirea aceluiaşi angajament înainte de termen şi

267
Conares - COS Târgovişte - un exemplu de curaj şi reuşită iî afaceri, 27-03-2003
268
Singura uzină de produse lungi care în viziunea autorului era pregătită să facă faŃă trecerii de la etatizarea de tip socialuist spre prorietatea
privată fără a crea mari bătăi de cap Guvernului Român. Consider că în cazul acestei uzine avem de a face cu un caz clasic de ipotenŃă
managerială. Ca să nu spun o subminare a economiei naŃionale.
269
Mă refeream numai şi numai la naŃionalitatea , patronilor celor două firme ori ce altă asociere este total eronată;
119
pentru Mechel Câmpia Turzii, fosta Industria Sârmei. Iar din martie 2003, Celeabinsk – „Mechel” a
cumpărat şi Combinatul Metalurgic Industria Sârmei Câmpia Turzii contra sumei de 27 milioane de
dolari.

Combinatul Siderugic Hunedoara (CSH)


Combinat specializat pe produse plate, a devenit după 1990 Siderurgica Hunedoara.
Transformările post-decembriste au adus din uzina hunedoreană la stadiul de gaura neagră care pierdea
zilnic circa 500.000 de dolari270. Era o lozincă bună pentru manipularea forŃelor combatante (sindicate
şi membrii de sindicat) - atât pierdea America în războiul din Irak! Dar era o mare eroare. Datoriile
întreprinderii se ridică la peste 260 de milioane de dolari, în condiŃiile in care valoarea contabilă a
activelor nu depăşeşte 110 milioane de dolari. La modul optimist vorbind, Siderurgica Hunedoara era în
faliment. Impresionează mai degrabă patetic istoria întreprinderii - peste 115 de ani de experienŃă
metalurgică. Pe piaŃa internă, produsele de la Siderurgica nu puteau face faŃă concurenŃei importurilor,
iar exporturile se făceau cu pierderi de circa 30-40 de dolari/tonă. De Siderurgica depindea soarta a
30.000 de oameni din Hunedoara, cca. 10.000 în uzină271, 4.000 la minele Telic şi Ghelar, 2.000 la
ICSH (întreprinderea de construcŃii şi reparaŃii siderurgice), la care se poate aminti personalul aferent
din Valea Jiului care extrăgea cărbunele pentru bateriile de cocsificare din uzină. ViaŃa oraşului gravita
în jurul combinatului, zona fiind monoindustrială. În 2003, 5.000 de siderurgişti hunedoreni au ieşit de
mai multe ori în stradă. Din toamna anului 2003, uzina hunedoreană a fost preluată de grupul ISPAT,
care astăzi este denumit ArcelorMittal.

Sinteza zile272 din siderurgia românescă273:


PiaŃa interna a oŃelului este dominata detasat de combinatul siderurgic ArcelorMittal Galati, una
dintre cele mai mari companii din Romania, aflate, de altfel, in portofoliul numarului 1 mondial in
productia de oŃel ArcelorMittal. Combinatul galatean a inregistrat, in primul semestru al acestui an
2008, un profit net de circa 84 milioane de euro, aproape triplu fata de cel consemnat in perioada
similara a anului trecut, in conditiile in care castigul de atunci s-a ridicat la circa 30 milioane de euro.
Astfel, cu un profit net la sase luni de 84 milioane de euro, ArcelorMittal Galati depaseste profiturile
cumulate ale tuturor celorlalte cinci unitati de productie din siderurgia autohtona. Cifra de afaceri a
combinatului a fost, in primul semestru al anului 2008, de 1,15 miliarde euro, nivel aproape similar cu
cel consemnat in primele sase luni ale anului precedent, chiar si in conditiile unei reduceri a productiei
de otel cu aproximativ 200.000 de tone.
Pe locul doi, intr-un top al profiturilor in semestrul 1al anului 2008, se situeaza Mechel Campia
Turzii, cel care, în anul 2007, se afla intr-o situatie foarte grava si in pozitia de a risca inapoierea
ajutoarelor de stat. Mechel Campia Turzii si-a reabilitat rezultatele financiare, dupa ce a realizat un
plan de vanzare foarte viabil de 135 milioane de dolari in primul semestru. Compania a inregistrat o
cifra de afaceri de 174 milioane de dolari , declara Ion Capota, director in cadrul Directiei Generale de
Politici Industriale din cadrul Ministerului Economiei si Finantelor (MEF). Potrivit acestuia, Mechel
Campia Turzii si-a redus si personalul in primul semestru al acestui an de la 3.390 de angajati la finele
lui 2007 la 2.740 de salariati in acest moment.
Pe locurile urmatoare, se situeaza combinatul Mechel Targoviste cu un profit net de circa 18 milioane
de euro, urmat de unitatile siderurgice Tenaris Calarasi si ArcelorMittal Hunedoara, care au inregistrat
castiguri nete de circa opt milioane de euro fiecare. Mai departe, TMK Resita a finalizat primele sase
luni ale anului in curs cu un beneficiu net de 1,33 milioane de euro. Potrivit datelor MEF, consumul
intern de otel depasea, dupa primele sase luni ale anului in curs, 2,52 milioane de tone. “Primul
semestru al acestui an a fost cea mai buna perioada pentru producatorii de otel, datorita unei piete
foarte bune, cu o cerere constant ridicata”, comenteaza directorul general al Directiei de Politici
Industriale din MEF, Petru Ianc, responsabil de siderurgie. Acesta atrage insa atentia ca, desi rezultatele

270
Aurel Stancu , Statul român - târât în procese de privatizări nereuşite ,www.viata-libera.ro
271
În 1989, CSH avea 18.500 de salariaŃi, IMHunedoara 12.000 iar ICSH 7.000. Hunedoara producea atunci circa 3.5 milioane tone de oŃel.
272
La zi este un fel de a zice fiindcă evoluŃia este dinamică, dar mi-am permis să introduc datele aşa cum se văd ele în momentul finalizării acestei
lucrări.
273
Simona Dobre, 03 octombrie 2008, Standard, Castigurile din afaceri cu otel au crescut de 3,2 ori in primul semestru al anului

120
financiare ale combinatelor siderurgice au fost foarte bune in primul semestru al acestui an, mai este loc
pentru imbunatatirea productivitatii muncii, dar si a mixului de produse.
Combinatele au facut eforturi investitionale serioase in primul semestru si au activat si pe o piata cu o
evolutie foarte buna. Consumul intern de otel a crescut foarte mult si sunt premise ca va depasi cinci
milioane de tone, dar se consuma foarte mult din import, pentru ca otelariile nu au reusit sa-si schimbe
mixul de produse ca sa satisfaca si cererea interna, mai precizat pentru presa Petru Ianc Directiei de
Politici Industriale din MEF
Astăzi Romania are o capacitate de productie de 9,1 milioane de tone, otel pe an si de 9,2
milioane de tone de produse laminate pe an. Din aceasta capacitate, la finele primului semestru al anului
trecut, combinatele interne acopereau o productie de 6,18 milioane de tone otel si de 5,163 milioane de
tone de produse laminate, iar in primul semestru al lui 2007, ArcelorMittal Galati livra, de unul singur,
aproximativ 80% din cantitatea de otel produsa la nivel national.

7.5. Momentele de referinŃă în evoluŃia sectorului siderurgic românesc în perioada 1990-2007274

Anul AcŃiuni Efecte

1990 Declanşarea descentralizării Eliminarea centralelor industriale


Restructurarea Ministerului Industriei
Metalurgice şi transformarea în Departament
în cadrul Ministerului Economiei
1990 – Decapitalizarea unităŃilor industriale Scăderea dramatică a producŃiei de oŃel
1992
1993 Ratificarea, Legii 20/1993 a Acordului de Asociere a ÎnfiinŃarea Grupului de Contact CECO
României la U.E. şi Adiacent acestuia Protocolul NR. România – U.E.
2 CECO; IniŃierea programului de liberalizare
completă a comerŃului
Se pun bazele procesului complex de
restructurare a sectorului siderurgic
românesc
România devine în premieră naŃională , prin
sectorul siderurgic, Membru Observator al
Comitetului OŃelului din cadrul O.E.C.D.
1994 - 1997 Perioadă marcată de o evoluŃie lentă a procesului de
restructurare sectorială;
1998 Liberalizarea completă a exporturilor româneşti Eliminarea totală a restricŃiilor la export a
inclus şi fierul vechi pregătit – materie primă
de bază în siderurgie;
1998 SC Metalurgica Iaşi, Tepro, producător de produse Cumpărat pachetul majoritar de 70,76%,
laminate şi Ńevi din Europa a intrat in proprietatea preŃul a fost de doar 25 de miliarde de lei
cehilor de la Zelezarni Vesely. (aproximativ 2,8 milioane de dolari),
1999 Decizia Consiliului Europei Nr. 852/1999 Privind Adoptarea unui plan de restructurare a
principiile, priorităŃile, obiectivele intermediare şi siderurgiei în conformitate cu exigenŃele
condiŃiile de parteneriat pentru aderarea României Uniunii Europene
Implementarea programului de restructurare
16.08 2 Firma americana Noble Ventures semna cu FPS Pachetul de 94,4 % din acŃiunile CSR (cu o
000 contractul de privatizare a CS ReşiŃa valoare de tranzacŃie 85,25 milioane dolari),
treceau în proprietatea privată a Noble
Ventures Inc. SUA.
2000 Creşterea producŃiei siderurgice, reconsiderarea de
către APAPS a programului de privatizare în
siderurgie în urma sincopelor majore de la Tepor
Iaşi, CS ReşiŃa şi OŃelul Roşu
2001 MEC275 a realizat studiul “ Strategie de
restructurare a industriei siderurgice pentru 2002-
2005, aprobat de Guvernul României prin HG NR.
213 / Februarie 2002
noiembrie APAS finalizarea procesului de privatizare a Sectorul siderurgic devine majoritar privat

274
CAPOTĂ I, 2007 - Siderurgia Românească Prezent şi Perspectivă, 29 iunie 2007
275
Ministerul Economiei şi ComerŃului
121
2001 combinatului siderurgic SIDEX GalaŃi cu LNM atât din punctul de vedere al capitalului social
HOLDINGS ISPAT (77%) cât şi al volumului de producŃie (80%)
OrdonanŃelor de urgenŃă ale Guvernului nr.
119/2001 , respectiv O.U.G. 127/2001.
2002 Liberalizarea completă a importurilor de produse
siderurgice din U.E.,
ÎnfiinŃarea prin DECIZIA NR. 70/2002 A Primului
Ministru - Comitetului Interministerial pentru
implementarea măsurilor necesare procesului de
restructurare a siderurgiei
15 ianuarie Combinatul siderurgic ReşiŃa este preluat de APAPS Contractul de vânzare–cumpărare de acŃiuni
2003 pentru CSR ReşiŃa, încheiat cu Noble
Ventures, s-a desfiinŃat de drept din cauză că
investitorul nu a plătit două rate succesive din
preŃul de cumpărare a acŃiunilor
combinatului
5.08.2003 APAPS semna contractul de privatizare a Siderurgica Se achiziŃionau 80,95% din acŃiuni.
Hunedoara cu Grupul LNM Holding-ISPAT Siderurgica era achiziŃionarea la pachet cu
fabrica de Ńevi Petrotub Roman.
2003 - 2004 Încheierea procesului de privatizare a siderurgiei
româneşti
Intensificarea procesului de restructurare şi
consolidare a producŃiei
15.iunie Preluarea de către TMK prin Sinara Handel Gmbh a Totalul angajamentelor asumate de
2004 combinatului siderurgic din ReşiŃa cumpărător este de circa 25 milioane de euro,
dintre care 10 milioane de euro reprezintă
datoriile societăŃii care „nu au putut fi şterse”,
a afirmat Muşetescu. Combinatul avea datorii
de 50 milioane de dolari, iar pierderile se
ridicau la acelaşi nivel. Au fost asanate 37-38
milioane de dolari din datoriile de 50
milioane, iar restul vor fi plătite de către
cumpărător, eşalonat, în următorii ani.
2004 Elaborarea de către Ministerul Economiei şi Se fixează termenul limită pentru acordarea
ComerŃului a Strategiei de restructurare a industriei ajutorului de stat în industria siderurgică la
siderurgice pentru perioada 2003-2008 31 decembrie 2004.
Realizarea Planurilor individuale de viabilitate în
colaborare cu conducerile companiilor siderurgice
2005 Aprobarea de către Guvern a Strategiei de Consiliul Europei impune introducerea
restructurare şi a planurilor de viabilitate, prin HG clauzelor de salvgardare; între aspectele
nr. 55/13 ianuarie 2005 şi însuşite de Comisia vizate se regăseşte şi angajamentul asumat de
Europeană în contextul închiderii Capitolului 6 - România de a nu acorda ajutoare de stat
ConcurenŃă companiilor siderurgice nominalizate în
Strategia de restructurare în intervalul 1
ianuarie 2005 – 31 decembrie 2008
31.03.2005 Semnarea Tratatului de Aderare în cadrul căruia la Principiile de bază ale procesului de
Anexa VII sunt cuprinse restructurare a siderurgiei
Elementele de interfaŃă Guvern - companii
siderurgice
Angajamentele asumate în vederea
viabilizării economico – financiare până în
anul 2008 a tuturor companiilor siderurgice
Monitorizarea procesului de restructurare;
realizarea de către Ministerul Economiei şi
ComerŃului a rapoartelor bianuale şi
transmiterea acestora la Comisia Europeană
27.10. 2005 România a primit de statutul de membru deplin al
comitetului oŃelului din cadrul OrganizaŃiei pentru
Cooperare Economică şi Dezvoltare
2006 Derularea procesului de restructurare la companiile
siderurgice în conformitate cu prevederile
documentelor strategice pe fondul favorabil al cererii
de oŃel pe piaŃă
2008 Finalizarea consultanŃei privind Viabilitatea uzinelor

122
siderurgice româneşti

Momente de referinŃă pentru siderurgia românească276 de după 2008

InformaŃii interesanta macină siderurgia românescă – Vin austriecii de la Voestalpin277, să vină !


Voestalpine AG Austria, una dintre cele mai mari companii europene cu operaŃiuni in industria
oŃelului, are nevoie de aproximativ 1.000 de hectare de teren in Romania pentru a-si plasa o investiŃie
istorica de până la7 miliarde €. Combinatul siderurgic ar avea o capacitate de cinci milioane tone de oŃel
anual şi va asigura între 4.500 şi 5.000 de locuri de munca.
Producatorul de oŃel Voestalpine a raportat venituri de 10,5 miliarde € in anul fiscal
2007/2008278, cu 51% peste nivelul de aproximativ 7 miliarde € din intervalul anterior, iar profitul net a
urcat cu 31%, la un miliard de €279. Conform cercetarilor de piata, cererea pentru produsele din tabla in
Romania si in Bulgaria se va dubla pana in 2011. Dacă austriecii de la Voestalpine vor alege Romania
pentru o investitie istorica estimată la peste 5 mld. € intr-un combinat siderurgic cu o capacitate de 5,5
mil. tone, vor intra pe o piaŃă dominata de un gigant ca ArcelorMittal, cel mai mare producator mondial
de oŃel, dar si de alte nume mari ale industriei de profil precum Tenaris, Mechel sau TMK.

Grupul german Max Aicher doreste sa investească 150 milioane de $ într-o oŃelărie, în
Drobeta Turnu Severin, pentru a furniza Ńagla pentru laminorul Lamdro280 din Turnu Severin281.
ProducŃia la noua unitate va incepe in 2010. OŃelăria şi laminorul ar produce 450.000 de tone pe an oŃel-
beton şi se aprovizionează cu materia prima de la fabrica deŃinuta de Max Aicher la Ozd, in Ungaria.
Grupul german Max Aicher a preluat, in aprilie 2000, laminorul de sarmă Lamdro282 din Drobeta
Turnu-Severin, şi mai are investiŃii în domeniile metalurgie, construcŃii şi imobiliare, in Germania,
Cehia, CroaŃia şi Ungaria..

276
Îmi doresc enorm ca aceste investiŃii sa se realizeze într-o Românie care a cosnsiderat tot timpul siderurgica ca pe copilul trâmpit al economieie
naŃionale sau mai palsric gaura neagră.
277
Producatorul de otel Voestalpine a raportat venituri de 10,5 miliarde euro in anul fiscal 2007/2008, cu 51% peste nivelul de aproximativ sapte
miliarde euro din intervalul anterior, iar profitul net a urcat cu 31%, la un miliard de euro, conform raportului financiar al grupului siderurgic ;
278
Adrian Mirsanu, 8 aprilie 2007, Business Standard, Voestalpine cauta 1.000 ha pentru cea mai mare investitie din Romania ;
279
Conform cu raportului financiar al grupului siderurgic date publicităŃii ;
280
Anul trecut, Lamdro a imprumutat de la actionarul majoritar 3,7 milioane de euro, garantand cu utilajele si bunurile imobile ;
281
Informatie de pe site-ul metalbulletin.com, citat de Mediafax ;
282
infiintata in 1987
123
8. Amintiri despre viitor (În loc de concluzii...)
8.1. Viitorul general

Industria siderurgică mondială trece printr-o perioadă de profundă schimbare, un număr mic de
mari producători de oŃel încercând să devină entităŃi dominante. Previziunea referitoare la viitorul
siderurgiei este următoarea: CărŃile vor fi făcute de un număr mic de specialişti, masaŃi în giganŃi
mondiali ai producŃiei de oŃel.
Din nefericire, excesul de capacitate rămâne una din problemele cele mai presante ale industriei.
Se apreciază că există un exces de 20 % peste cererea curentă.
În anul 1980, primele 50 de companii siderurgice produceau 40% din producŃia mondială, pe
când la nivelul anului 2008 aproximativ 40 % din producŃia mondială este realizată de primele 15
companii siderurgice. Dacă ne dăm cu un pas înapoi, vedem că cifrele referitoare la creşterea de
producŃie mondială de oŃel în ultimii 25 de ani variază în diferite zone din lume. łările în curs de
dezvoltare au produs mai mult oŃel, chiar dacă în regiunile siderurgice tradiŃionale producŃia a scăzut.
Creşterile semnificative au fost înregistrate în America de Sud, Orientul Mijlociu şi Asia de Est (în
special China). Volumul producŃiei de oŃel în Ńările dezvoltate, industrializate a fost stabilă sau în
scădere.
În mod clar, raportul dintre producŃia şi consumul de oŃel este decisiv pentru stabilitate. Cererea
şi producŃia de oŃel nu pot fi niciodată egale în toate Ńările în acelaşi timp. Golurile de pe o piaŃă sunt
repede umplute cu importuri, iar surplusurile se îndreaptă spre alte zone, în căutarea unui cumpărător.
Unele Ńări au o producŃie ce depăşeşte consumul, pe când altele au o producŃie cu puŃin mai mică decât
nevoia lor. łările unde consumul depăşeşte producŃia sunt SUA, China şi Taiwan.
Pentru a contrabalansa aceste inegalităŃi, oŃelul a devenit o marfă globală care a condus la
apariŃia unei pieŃe globale. ComerŃul internaŃional cu oŃel a crescut în ultimii 40 de ani, de la 15 % din
producŃia de oŃel mondială la 43 %. Totuşi, rata de creştere a producŃiei de oŃel pe plan mondial a
crescut uşor în ultima perioadă, adică cu 5% pe an în anii 60 şi 1-2% pe an în anii ‘90.
Un factor de accelerare a concentrării producŃiei de oŃel a fost relocarea consumatorilor finali în
Ńările europene dezvoltate, în UE, mai ales după procesul de aderare UE27. La concurenŃă totală este
industria autoturismelor care a parcurs paşii concentrării mult mai energic decât siderurgia mondială.
Industria automobilelor, a echipamentelor electrocasnice, a construcŃiei de nave, au fost transferate spre
Europa Centrală şi Europa de Est, fapt ce a generat un proces asemănător in producŃia de oŃel; tot acest
transfer a avut la bază un suport financiar extrem de atrăgător. Un exemplu este concentrarea masivă a
consumatorilor de produse plate, adică a industriei autoturismelor. Astfel, primii cinci producători de
automobile din lume au realizat 65% din producŃie, în timp ce primii cinci producători de oŃel realizează
numai 20 % din producŃia mondială.
OŃelul este voluminos, greu, fabricat în multe locuri, ceea ce ar trebui să reducă posibilităŃile de
comerŃ. Totuşi, se pare că oŃelul circulă, important este ca acest lucru să se realizeze pe distanŃe mici,
sau din ce în ce mai mici. Pentru aceasta, el este ajutat dacă intră sub controlul unor giganŃi.
Dacă este ignorat comerŃul regional şi ne concentrăm pe zone, putem spune că:
 Asia şi NAFTA sunt importatori;
 UE a devenit un importator începând cu 1999;
 America de Sud şi mai ales fostele republici ale Uniunii Sovietice sunt principalii exportatori.
Evident că oŃelul circulă pe distanŃe mici, s-a demonstrat că nu este folositor să încărcăm nota
de plată pentru oŃel şi prin costul transportului. În cazul Japoniei, exporturile în regiunile din Asia
apropiată au crescut în ultimii 30 de ani de la 26% la 75% din totalul exporturilor. Pentru a
contrabalansa aceasta, exporturile din Japonia în Europa, SUA şi Estul Mijlociu au scăzut. Producătorii
de oŃel din Asia consideră piaŃa SUA neatrăgătoare, datorită preŃurilor scăzute şi a măsurilor coercitive

124
anti-dumping. DiferenŃa dintre costurile de producŃie din Asia şi SUA este probabil prea mică pentru ca
exportul să fie profitabil pentru producătorii de oŃel din Asia, având în vedere că se adaugă şi costul
transportului. PiaŃa flămândă a Chinei (stimulată şi de marele eveniment asiatic, Olimpiada de vară de la
Beijing din luna august 2008) constituie, de asemenea , o alternativă locală bună pentru exportatorii de
oŃel din Asia.
Trebuie spus că producŃia mondială de oŃel în anul 2007 a fost 1343 mil tone din care China a
produs 489 mil tone, adica 36,4%.Exportul de laminate al Chinei a ajuns în 2007 la 65,2 mil tone adică
17% din exportul mondial.
Alt exemplu este importul de oŃel al SUA din America de Sud, al cărui volum a crescut de la 10
la 40 %. În SUA, consumul de oŃel a depăşit cu mult producŃia internă, fiind necesară importarea a cel
puŃin 30-40 milioane tone
La începutul anilor 2000, după fuzionarea companiilor Usinor, Arbed şi Arcelor, această
companie nouă formată, Arcelor, avea să depăşească producŃia giganŃilor asiatici. Părea în acel moment
că se formase un gigant european care avea cea mai mare producŃie de oŃel din lume. În acel moment,
grupul LNM-ISPAT era în cretacicul genezelor dar evoluŃia sa va fi accelerată până în 2005, când
grupul va primi numele de MittalSteel. Lucrurile se vor schimba atunci când în anul 2006 Mittal Steel
avea să preia grupul Arcelor. Viteza de coalescenŃă este incredibilă, trebuie amintit aici doar cazul
grupului LNM-ISPAT, devenit după 2006, ArcelorMittal, care la începutul anilor 2000 se afla pe locul
al VI-lea iar astăzi se află pe primul loc în topul marilor producători de oŃel. Trebuie să consemnăm aici
şi explozia de producŃie din China, care a modificat toate statisticile mondiale.
TendinŃele de consolidare a marilor grupuri s-au manifestat şi în Europa, iar în ultima perioadă
şi în spaŃiul rusesc. Începând cu 2007, capitalul rusesc pare cel mai dinamic în sfera consolidărilor prin
achiziŃiile din zona nord-americană a producŃiei de oŃel. În acest moment, aruncând o privire subiectivă,
constatăm că formarea celei mai mari companii de oŃel din lume, ArcelorMittal, alături de marea
companie rusească Severstali, a făcut posibilă detronarea marilor companii japoneze Posco şi Nippon
din topul oŃelului.
În noile condiŃii, în industria siderurgică a început perioada transformărilor şi a schimbărilor; s-
au pus la punct gamele de produse. Producătorii de oŃel trebuie să agaŃe sau să se împrietenească cu
marii consumatori: producătorii de produse plate cu industria auto, cei de oŃeluri speciale cu industria
aerospaŃială, producătorii de produse lungi cu industria constructoare de maşini şi de buildinguri, etc.
Altfel, putem asista la o risipă de resurse financiare în cazul în care consumatorii de oŃel vor dezvolta în
paralel producŃii de oŃel. Important este ca atât consumatorii, cât şi producătorii de oŃel, să aibă o
rezultantă comună în planurile lor globale. Cu siguranŃă că politicile de globalizare a producătorilor şi
consumatorilor vor conduce spre fuziuni, parteneriate şi alianŃe.
Viitorul
1. TendinŃa este ca producătorii de oŃel să formeze companii din ce în ce mai mari. Probabil că
în maxim 10 ani vom avea 2 sau 3 companii (cu fluxuri integrate de elaborare a oŃelului), care vor opera
pe scară largă şi un număr mare de producători mici de oŃel, având la bază principiul Mini-mill (cu
flux de producŃie bazat pe cuptoare electrice).
2. Producătorii ineficienŃi vor fi îndepărtaŃi din sfera producŃiei de oŃel prin eliminarea
subvenŃiilor de la guverne.
3. Industria mondială de oŃel va fi în mâinile unor giganŃi care vor domina oferta de oŃel pe
piaŃă.
4. Victoria va fi de partea companiilor mari care vor investi în noi tehnologii pentru a satisface
cererea clientului la preŃuri foarte mici, care să reducă poluarea, să utilizeze formele alternative de
energie şi a căror producŃie să se îndrepte spre halde zero.
5. Consumul de oŃel va depinde exclusiv de dezvoltarea economică a unei Ńări sau regiuni, deci
de valoarea PIB-ului pe un anumit areal şi va putea fi exprimat sintetic prin cantitatea de oŃel utilizată
raportată la PIB (kg oŃel consumat/ $ sau kg oŃel consumat / €).
6. Consumul de oŃel va fi dependent de evoluŃia PIB-ului şi a populaŃiei, de ponderea
consumatorului de oŃel în economia Ńării sau a regiunii sau de consumul specific de oŃel în cadrul
sectorului consumator.

125
8.2. Viitorul nost’

Pe la mijlocul deceniului trecut citeam o părere despre motivele falimentului comunismului


român. Conform autorului (pe care din nefericire l-am uitat dar ale cărui cuvinte încă le Ńin minte),
românii au greşit atunci când nu au înŃeles că nu mai conta producŃia pe cap de locuitor în oŃel, ci aceea
de... silicon. Evident, nu se referea la implanturi (deşi mai nou şi aceasta este o adevărată „industrie”), ci
la computere. Însă ceea ce a omis dânsul este că pe termen lung bătrânul fier va continua să fie la bază.
Omenirea s-a descurcat atâtea milenii fără calculatoare, însă fără fier... Da, pe moment expresia era
potrivită în contextul boom-ului internetului şi a tehnologiilor computerizate. Totuşi, ca orice boom, a
fost de scurtă durată. Nu poŃi construi din microcipuri căi ferate, clădiri sau maşini. OŃelul a revenit la
putere, fiind depăşit ca importanŃă doar de petrol.
Imediat după 1989, ne-am îndreptat cu o adevărată „furie proletară” împotriva combinatelor de
orice fel, şi în special împotriva celor siderurgice. Dacă până în decembrie ’89 muncitorul era baza în
timp ce intelectualul era un „parazit al societăŃii”, în societatea post-decembristă din România s-a căzut
în extrema opusă – muncitorul de uzină prost plătit, stând degeaba pe principiul „timpul trece leafa
merge, noi cu drag muncim”, alcoolic, leneş, pe scurt, inutil. Trebuia remediat ceva, iar noi am remediat
în cel mai pur stil românesc. Acolo unde trebuia folosit bisturiul noi am folosit drujba! Iar rezultatele s-
au văzut. Totuşi, din cauza presiunilor sindicale, combinatele au rezistat, puse la perfuzii. Numai că
perfuziile se plăteau din buzunarul public, al nostru, şi erau al dracului de scumpe. În condiŃiile
integrării în UE trebuia să facem ceva, mai exact să le rentabilizăm prin privatizare. Dar şi acest lucru l-
am făcut în felul nostru... În loc de calitate, noi am dorit cantitate. Să se privatizeze cât mai mult, cât
mai repede, indiferent cu cine, şi, dacă se poate, în timpul mandatului ministrului/guvernării/partidului
respectiv. Şi totul, pentru a se putea raporta în stilul comunist la centru depăşirea planului. Numai că de
data aceasta „centrul” nu mai era la Bucureşti, ci la Bruxelles, iar europenii şcoliŃi la Oxford sau
Sorbona nu înghiŃeau cifrele noastre la fel de uşor ca românii şcoliŃi la Ştefan Gheorghiu. Această
privatizare după ureche ne-a costat şi ne costă scump. Când începutul secolului XXI a dus la o creştere a
cererii de oŃel pe piaŃa mondială, noi, ca de obicei, eram blocaŃi la start. Ne legaserăm singuri şireturile
între ele...
Am ales exemplul locului unde sunt acum – ReşiŃa. Unde un combinat, cândva un simbol al
industriei române, a fost plimbat, faultat, masacrat, după principii şi interese politice şi/sau locale. Fiind
clar că nu va rezista în vechile condiŃii, a fost privatizat cu mare tam-tam. Veniseră, în sfârşit,
americanii atât de aşteptaŃi încă din anii ’40, dar în nici un caz să ne aducă ceva util. Scandal, acuzaŃii,
procese internaŃionale, la sfârşitul cărora combinatul a ajuns din nou pe mâna statului, pentru a fi vândut
în cele din urmă la TMK pe „colosala” valoare de... un euro! Un euro care ascundea datorii colosale!
Ironia sorŃii, ca şi în ’40, aşteptam americanii dar veniseră tot ruşii. Numai că de această dată, ruşii au
făcut treabă, punând pe picioare ceea ce au găsit aici.
BănăŃenii au plătit şi mai plătesc un preŃ scump pentru mândria lor atât de mare. În fala lor au
pierdut şi încă vor mai pierde multe. Fala bănaŃenescă este cel mai mare consumator de resurs atat
materiale (băneşti) cât şi energetice (energii umane). Şi totul din cauza unor încăpăŃânări prosteşti şi a
unor interese meschine, care şi astăzi bântuie prin halele de pe malurile Bârzavei. Drept dovadă că
bănăŃeanul îşi schimbă părul, dar năravul ba. În globul de cristal imaginar , văd un viitor al Banatului de
munte cu un cer albastru, numai dacă:
 mândria şi fala vor fi ajustate iar omul îşi va canaliza energia mai mult spre educaŃie şi
îmbunătăŃirea mentalităŃii;
 vom ajunge la înŃelepciunea să nu considerăm modestia ca fiind sărăcie;
 vom considera munca singurul izvor de generare al avuŃiei personale, regionale,
naŃionale. Vom pune viguros mana pe sapă şi vom face din câmpiile Banatului
grânarul283 Europei;
 vom renunŃa să mai trăim numai din poveştile cu ce au făcut alŃii acum 237 de ani, acum
150 de ani, etc. Important este ceea ce facem noi, acum;

283
Când vad câmpurile drepte şi bune de agricultură din Banat nelucrate, îmi amintesc în totdeauna cu ce greutate obŃineau recoltele Ńăranii din
satul bunicilor mei , situat în MunŃii Apuseni. Mă cuprinde un sentimenet de furie faŃă de cel ce risipeşte fără rost reursa fundamentală dată de
Dumnezeu – pământul.
126
 ne vom îmbunătăŃi mentalitatea de cetăŃeni care respectă urbea în care trăiesc (oraş,
comună sau sat), respectă apele pe care Dumnezeu ni le-a dăruit (râuri, lacuri sau
fluvii), pădurile minunate pe care le avem, universul animal fabulos al acestei zone;
 vom respecta munca şi pe cel ce munceşte;
 vom fi mai puŃin clevetitori;
 vom reînoda pe criterii pur economice relaŃia fireşti cu Serbia;
Altfel, Banatul riscă să devină o zonă fără vigoare, fără tinereŃe, posibil un furnizor de buşteni
pentru încă 10 ani.
Uzina siderurgică reşiŃeană284 va deveni din punct de vedere calitativ o fabrică de cinci stele,
care trebuie să atingă productivităŃi de nivel european, 1000 t/salariat, alături de creşterea salariilor către
suma de 1000 de euro. Uzina va deveni un furnizor de Ńagle turnate continuu din carbon calitate, oŃeluri
mediu aliate cu tratament în vid, care vor fi căutate pe piaŃa europeană.
ReşiŃa are puŃine şanse să redevină ceea ce a fost, asta este clar. Renaşterea oraşului este în
noi, în capacitatea viitorilor conducători de a înŃelege că nu trebuie trăit în prezent numai din trecut.
Urbea trebuie să-şi schimbe profilul economic, iar cetăŃenii - mentalitatea. Conducătorii vor trebui să
redeseneze noile layout-uri de dezvoltare ale ReşiŃei, care să permită dezvoltare atât pe verticală cât şi
pe orizontală, folosind ca pilon de sprijin doar ceea ce merge, adică uzina mecanică şi combinatul.
Acestea trebuie să fie încurajate să facă investiŃii în modernizări285, ecologizări, ele să reprezinte
consolele de care să se agaŃe sfera servicilor care deservesc activităŃile existente şi care pot atomiza şi
globaliza alte activităŃi generatore de locuri de muncă.
Eforturile conducătorilor urbei trebuie îndreptate spre programe care să iniŃieze şi dezvolte:
 sfera concepŃiei (punând în valoare inteligenŃa şi experienŃa locală, de la toate nivelele
şi toate gradele), punând în valoare experienŃa centrelor de cercetare şi proiectare;
 domeniul IT (care ar face posibilă reîntoarcerea tinerilor care studiază la Timişoara şi
care refuză să se întoarcă, datorită lipsei de oferte);
 reabilitarea zonelor naturale grav afectate de activităŃile industriale timp de două secole
(Doman, Ocna de Fier, Anina, etc), numai ca un debuşeu temporar care să atragă forŃă de muncă;
 producerea de energie verde (eoliană, hidro, solară);
 încurajarea turismului bazat pe specificul zonei, astfel încât ReşiŃa să devină o zonă de
dispecerare a programelor turistice complexe.
Legat de turism şi de dezvoltarea acestuia, îmi pun câteva întrebări – Este posibil ca vodca şi
coniacul să concureze Ńuica de prune şi afinata tradiŃională? Sau să se ajungă atât de greu pe Semenic,
care oricum are dotări montane atât de proaste? Se poate ca turismul bazat pe lacurile de acumulare ale
TMK ReşiŃa să se bazeze numai pe ce face şi plăteşte această societate în timp ce restul operatorilor se
mulŃumesc să adune banii de la turişti fără a plăti nici un sfanŃ? De ce Muntele Mic este exploatat atât
de puŃin iar Băile Herculane arată aşa cum arată? S-ar putea concepe alte mijloace (de exemplu
conexiune între Dealul Golului şi Dealul Crucii, pentru vizionarea panoramei) pentru a se stimula
staŃionarea turiştilor în ReşiŃa, astfel încât să nu transformăm oraşul doar într-un punct de tranzit.
Din punct de vedere urbanistic şi economic, oraşului trebuie să i se găsească un debuşeu iar
acela este dezvoltarea ReşiŃei pe valea Bârzavei către Bocşa, întrucât cea către Caransebeş va complica
tot mai mult accesul şi realizarea utilităŃilor. Vom consuma combustibil şi alte forme de energie numai
urcând şi coborând pe o distanŃă în linie dreaptă de 5-7 km (absurd, ReşiŃa este aşezată de aşa manieră
încât este imposibil să avem o şosea de centură reală şi practicabilă). Schepsisul dezvoltării ReşiŃei
depinde de cum vom putea atenua efectul poziŃionării excentrică a oraşului în judeŃ şi efectele poziŃiei
dezavantajoase faŃă de principalele căi de acces, fie CF, auto sau fluviale.

284
Criza financiara american, fiind un fenomen care se propaga in aceste momente, nu am date suficiente şi nici competenŃa să mă pronunŃ. Este
un fenomen prea recent, deşi el a apărut in 2005, când creditele ipotecare americane au erodat piaŃa de capital. Mecanismul pare similar cu cel al
Caritasului din anii 90 de la Cluj. Fenomenele sunt foarte complexe şi vor trece ani pentru a putea cuantifica fenomenul. Când urmăresc în media,
evoluŃia în scădere dramatică a burselor de pe mapamond, falimentul unor bănici americane cunoscute de investiŃii, concomitent cu măsurile luate
de guvrnul american care au fost spulberate într-o zi bursieră, declaratiile cu privire la garantarea de guvernele europene a depozitelor din banci,
reducerea activităŃii in industria auto americană şi europeană- cu influenŃele in siderurgie, nu mă pot face să crede că noi vom fi ocoliŃi. Ar fi
culmea... ! Am feelingul unui aviator care zboară cu un aparat fără ceasuri şi aparatură pe bord. De fapt nu ştim unde ne află şi nici unde este bine
să ne aflăm, aşteptăm, suntem o rotiŃă mult prea mică într-un angrenaj infernal. De fapt crizele sunt facute ca sa ordoneze lucruile, adică să-i
inbogăŃescă pe unii şi să-i sărăcescă pe alŃii, de regulă pe cei săraci.
285
Generatoare de banii prin taxe pentru avize şi aprobări pentru BVC Primăriei.
127
În aceste rânduri am încercat să prezint experienŃa mea de la ReşiŃa cititorilor. Este dificil să
aşterni pe hârtie idei, odată pentru că ele pot supăra pe unii sau pe alŃii, dar şi pentru că ele pot fi
criticate. Am dorit de fapt să iniŃiez dezbaterea, chiar dacă cel înjurat, hulit, urât voi fi eu. Important este
ca lucrurile să se îmbunătăŃească iar fenomenele sociale şi economice să se autoregleze în arealul
reşiŃean. Nu am cosmetizat, nu am menajat pe nimeni, nu am vrut să dau în nimeni. Aş vrea doar să
înŃelegeŃi că în această carte, scrisă fără cosmetizări, fără întorsături de fraze sau cuvinte preŃioase, nu
am fost nici ardelean, nici bănăŃean. Doar INGINER.

128
Abrevieri:
AGA - Adunarea Generală a AcŃionarilor
APAS - Autoritatea pentru Privatizarea Activelor Statului
AM – ArcelorMittal
ASC –asociatia fierului vechi american
AVAS - Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
CA - Consiliul de AdministraŃie
CE - Comisia Europeană
CNP - Comisia NaŃională de Prognoză
CSR - Combinatul Siderurgic ReşiŃa
CSI - Comunitatea Statelor Independente
CZMI - Comisia Zonală a Monumentelor Istorice nr. 7 (Banat-Hunedoara)
DCCPCN - DirecŃia pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu Cultural NaŃional
GCC – Consiliul de Cooperare din Golf
HS – Hyundai Steel
IISI - Institutului InternaŃional al OŃelului
INMI - Institutul NaŃional al Monumentelor Istorice, Bucureşti
MCC - Ministerul Culturii şi Cultelor
MEC - Ministerul Economiei şi ComerŃului
MEF - Ministerul Economiei şi FinanŃelor
MIC - Ministerul Industriei şi ComerŃului
NLMK - Novolipetsk Steel
NS - Nippon Steel
NV - Noble Ventures
SG - Severstal Group
TMK - Compania Metalurgică de łevi
TS - Tata Steel
UE - Uniunea Europeană

129
Bibliografie
1. Adevărul – „Numărătoare inversă în siderurgie”
2. Alexandrescu V. - „Terra - Geografia resurselor”, Ed. FundaŃiei România de mâine,
Bucureşti, 2001.
3. Ameling Dieter – „OŃelul european într-o piaŃă globală”, lucrare de deschidere la
Conferinta Europeană de Turnare continuă, Ricioni 3 iunie 2008, Italia
4. Capotă Ion - „Siderurgia românească, prezent şi perspective”, Ministerul Economiei
şi FinanŃelor, Guvernul României, Bucureşti, 29 iunie 2007
5. Ciupagea C, ş.a., - „Politica industrială a României în perioada postaderare”, Studiul
nr.7, Institutul European din România, proiect SPOS 2007, Studii de strategie şi politice, Bucureşti,
decembrie 2007
6. Cristian Ştefan - „Patronii din siderurgie trebuie să scoată din buzunar sute de
milioane de euro”, 22 februarie 2007
7. Dobrescu E. - „România în pragul integrării europene - riscuri economico-sociale
generate de întârzierea aplicării Aquis-ului comunitar în anumite domenii”, Academia Română, 2005
8. Erdeli G. - „Geografie economică mondială”, Ed. FundaŃiei România de mâine,
Bucureşti, 2000
9. Friedman Th. - „Lexus şi măslinul”, Editura FundaŃiei Pro, Bucureşti, 2001
10. Iliescu I. – „Al treilea val al globalizării mondiale: mit sau realitate”, Expunere la
Universitatea George Washington, 26 octombrie 2006
11. Ioan R. - „A doua epistolă către hunedoreni”, Editura Neutrino ReşiŃa, 2007
12. Ioan R. – „Istoria metalurgiei fierului în Ńinutul Hunedoara”, Bibliotheca
Archaeologica et historica Corviniensis Hunedora, Hunedoara, 2000
13. Ioan R. – „Modernisation of the Romanian steel industry” , Steel Times, octombrie
1999 ;
14. Ioan R. - Este rusinos sa vrei sa fi pe primul loc !?, lucrare prezentata cu ocazia
intalnirii cu presa din 14 decembrie 2007, Resita;
15. Kremm W. – „Russischer pragmatismus und siebenburgische fachkompetenz”,
Deutsches jahrbuche fur Rumanien, 2008, Adz Verlag, Bucureşti
16. Lafontaine O., Muller C. – „Nu vă fie teamă de globalizare, bunăstare şi muncă
pentru toŃi”, Editura InterGraf, ReşiŃa, 1998
17. Mackrell S- Glogalisation-The Steelmaker’s perspective, Steel technology
International, Iron and Steel Statistics Bureau Limited, 2003
18. Mihai C. Ştefan – „Mai primiŃi cu ajutorul? - Bruxelles caută să-i dezveŃe pe noii, dar
şi pe vechii membri, de năravul ajutoarelor de stat”, 11.01.2007
19. Moraru Gh. – „Universul ingineresc”, 2006
20. Nohai D. – „Industria metalurgică aduce profit României”, Mesagerul economic, serie
nouă, anul XVI, nr. 44(834), 6 – 12 noiembrie 2006
21. Nementy I. – Dezvoltarea regionala si regionalizarea in contextul integrarii europena,
2006;
22. Oprescu Gh. – „Politica de Control al ajutoarelor de stat acordate în sectoare
specifice, studiul 10, Industria cărbunelui, siderurgie, construcŃii de nave, industria autovechiculelor,
Studii de impact (PAIS II)”, Institutul European din România, Bucureşti, 2004
23. Popescu Gh., ş.a. – „InteracŃiunea real-nominal în dinamica economică românească”,
Economie teoretică şi aplicată, Bucureşti, 2006
24. Pilan C – Distorsiunile pietei otelului;
25. łigla E. J. – „Pomul vieŃii pentru eternitate”, AsociaŃia Germană de Cultură şi
EducaŃie a AdulŃilor ReşiŃa, Ed. InterGraf ReşiŃa, 2003
26. Whymant R., - Jobs mushroom in idle plant: Nippon Steel of Japan goes into
mushroom growing business, The Guardian, 19 februarie 1985
27. *** - BCR, Romania evoluŃii macroeconomice, februarie 2008;

130
28. ***- BNR, Raport anual 2004, Sinteza principalelor evolutii economice financiare
monetare si valutare in anul 2004;
29. ***, Comisia naŃionala de prognoza, Industria metalurgica, prezent şi perspectiva,
26.12.2006
30. *** - „Combinatul Siderurgic ReşiŃa, Studiu de analiză diagnostic tehnic, proiectul nr.
100845 IPROLAM şi proiectul 65408 IPROMET”, IPROLAM Bucureşti, martie 2003
31. ***, ConsultanŃa Holmed - „Fezabilitatea achiziŃionării pachetului majoritar de
acŃiuni de la CSR de către AsociaŃia SalariaŃilor”, octombrie 2003;
32. ***, -Guvernul Romaniei, raport asupra progreselor intregistrate in pregatirea aderarii
la UE perioada septembrie 2000-iunie 2001, Bucuresti iunie 2001;
33. *** - EvoluŃia siderurgiei României - cooperarea economică în domeniu, 2007
34. *** - „Patronate şi Sindicate în România”, 2004
35. ***, Programul Perfectlink, Finanatre PHARE, Politica Industriala a Romaniei,
decembrie 2004;
36. ***, Roland Berger Strategy Consultants – „Romanian steel industy: Forging
ahead”, 2004
37. *** - România în Uniunea European.Calitatea integrarii.Creştere.CompetenŃă.Ocupare.
Vol.1. Simpozion dedicat Zilei Economistului, sub patronajul AGER, AFER, ASE, . Bucuresti,
23.11.2007;
38. ***- Societatea Academica din Romania(SAR), Raport asupra Guvernarii, Evolutia
principalilor indicatori, Bucuresti Policy WarningReport nr.1, 2003
39. ***- The Romanian Trade Promotion Centre ,Synthesis of the study drawn up by
the Romanian Trade Promotion Centre, www.curierulnational.ro
40. *** - Decizia nr.154/14.05.2004 privind concentrarea economică realizată de către
Sinara Handel GmbH Germania, privind achiziŃia pachetului majoritar de acŃiuni al SC „Combinatul
Siderurgic ReşiŃa” – S.A.
41. *** - Hotărârea de Guvern nr. 379/2002 privind prelungirea termenului de exercitare
a supravegherii financiare a SocietăŃii Comerciale „Combinatul Siderurgic ReşiŃa" - S.A.
42. *** - Legea nr. 296/2003 pentru aprobarea OrdonanŃei de UrgenŃă a Guvernului nr.
172/2001 privind unele măsuri pentru relansarea economică a SocietăŃii Comerciale „Combinatul
Siderurgic ReşiŃa" - S.A
43. *** - Legea nr. 297/2003 privind respingerea OrdonanŃei de urgenŃă a Guvernului nr.
137/2002 pentru modificarea art. 12 din OrdonanŃa de urgenŃă a Guvernului nr. 172/2001 privind
unele măsuri pentru relansarea economică a SocietăŃii Comerciale „Combinatul Siderurgic ReşiŃa" -
S.A.
44. *** - OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 172 din 13 decembrie 2001, privind unele măsuri
pentru relansarea economică a SocietăŃii Comerciale „Combinatul Siderurgic ReşiŃa" - S.A.
45. *** - OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 137/2002 pentru modificarea art. 12 din OrdonanŃa
de urgenŃă a Guvernului nr. 172/2001 privind unele măsuri pentru relansarea economică a SocietăŃii
Comerciale „Combinatul Siderurgic ReşiŃa" – S.A.
46. *** -OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 16/2004 pentru finalizarea privatizării SocietăŃii
Comerciale „Combinatul Siderurgic ReşiŃa" - S.A.
47. *** - ArcelorMittal, Bold Future, Annual report , 2007
48. *** - Hyudai Steel, Annual report 2007
49. *** - POSCO, Annual report 2007
50. *** - Nippon Steel, Annual report 2007
51. *** - World Steel in Figures , IISI, 2006
52. *** - Tata Steel, A century of trust, 100 th Annual Report, 2006/2007

131
132