Sunteți pe pagina 1din 13

INTERVIU 1.

Data: 2007-09-03
autor: Veronica Niculescu
- Domnule Sabin Luca, nu o sa va intreb ce a insemnat si inseamna programul Sibiu
Capitala Culturala Europeana pentru Muzeul Brukenthal, ci, in oglinda: ce inseamna
Brukenthal pentru Sibiul anului 2007?

- Sa fiu sincer? Din moment ce muzeul National Brukenthal a organizat mai bine de 70
de evenimente, expozitii, simpozioane nationale, internationale, si a fost si co-participant
la multe astfel de evenimente, este una dintre cele mai importante piese, de rezistenta as
spune, in derularea acestui program, Sibiu Capitala Culturala Europeana 2007.

- Putem spune ca Muzeul National Brukenthal este kilometrul zero al culturii sibiene?
Cel putin ca locatie, ar fi...

- Ca locatie, da, fiindca avem cinci cladiri in centrul orasului, in care exista expozitii. Ca
locatie, da. In rest, stiti ca nu e bine, nici frumos si nici sanatos sa te consideri primul. Sa-
i lasam pe altii sa spuna...

- Cati vizitatori au avut muzeele din cadrul M. N. Brukenthal avut pana acum?

- Statisticile sunt relative, pentru ca biletele vandute si gratuite sunt peste o suta de mii.
Dar au fost multe evenimente la care ne-am trezit asaltati chiar si fara bilete gratuite. Am
cam pierdut sirul invitatiilor. De exemplu, la spectacolele facute de dl Caramitru. E
interesant ca nu este totusi o marire spectaculoasa a numarului de vizitatori. Sigur, este o
crestere, de 3-4 ori mai mult, dar nu este ceea ce se asteptau altii. Noi ne asteptam la
aceasta crestere, dupa ce am redeschis muzeele pentru vizitare. Dar acum, in lunile
acestea se va face diferenta. De doua luni este un aflux extraordinar de vizitatori si de-
abia apucam sa facem curat, ca trebuie iar sa deschidem, si tot asa, e o adevarata nebunie.
Si, desigur, ne inscriem in concertul acesta mare sibian. E un fapt epocal pentru un oras
ca Sibiul, o astfel de actiune nu se mai intampla decat, cine stie cand... Trebuie sa
sprijinim toate aceste eforturi la maximum. Nu suntem doar fizic fata in fata cu Primaria.

- Din cele peste 70 de evenimente, puteti alege doua, pe care le considerati cel mai
important ca valoare si cel mai important ca succes la public? Fiindca nu intotdeauna
valoarea si succesul merg mana in mana...

- Din nefericire, structura personalului nu ne permite sa facem statistici pe expozitii.


Avem personal subdimensionat, pentru cat de mare este muzeul, chiar daca unii considera
ca ar trebui sa facem reduceri de personal. Din punctul meu de vedere, eu aici sunt
manager, deci nu pot sa ma pronunt... Daca ar fi sa se pronunte arheologul din mine, m-as
pronunta ca atare, sau ca profesor universitar... Dar aceste idei ar fi subiective. Ca
manager, pot sa spun doar ca expozitia cu capodoperele ne-a atras cei mai multi vizitatori,
foarte multi, in palat. Sau pot sa spun ca, uimitor, nu neaparat s-a marit numarul de
vizitatori datorita calitatii expozitiilor, ci datorita deschiderii curtilor, a gradinii. Lumea
incepe sa fie atrasa si in alte locuri, nu neaparat in spatii de expunere. De asemenea, la
Istorie... Deci este foarte subiectiv in cultura sa emiti astfel de ierarhii. Menirea mea, ca
manager, este sa asigur buna functionare a intregului complex, care este foarte mare si
problemele sunt foarte multe.

- Ce pregateste Muzeul National Brukenthal pentru toamna si ultima parte a anului?

- Tot ce pregateste muzeul pentru anul cultural 2007, dar si pentru 2008, se afla pe pagina
de web (www.brukenthalmuseum.ro). Sincer va spun, si eu cand doresc sa vad, ma uit
acolo, fiindca sunt zeci de evenimente. Fiecare expozitie necesita multa munca, e foarte
complicat, nu este, asa cum cred unii, doar o atarnare pe pereti. Sunt in continuare
expozitii din strainatate, foarte multe, sunt expozitii din tara, de la Muzeul de Mineralogie
din Baia Mare, cu flori de mina, este un ciclu de expozitii la Istorie, legat de Sibiul
cultural, un alt ciclu legat de restaurare, alte expozitii de arta, de pictura contemporana. In
octombrie vom avea un mare simpozion international de arheologie. In aceeasi perioada,
alt simpozion international legat de problemele stiintelor naturii, impreuna cu
Universitatea Lucian Blaga si Directia Judeteana pentru Cultura. Sunt foarte, foarte multe
evenimente care se vor intampla.

- Cum se vede anul 2008 in acest moment?

- Noi de cateva luni facem deja prog- ramari pentru expozitii, pentru simpozioane, pentru
deschiderea sectiilor care se afla astazi in lucru. La Muzeul de Istorie functionam doar cu
30-35% din muzeu deschis. Restul este in amenajare, expozitia de tezaure, de bresle
sibiene, cabinetul numismatic, toate se afla in lucru. La Stiintele Naturii e inchis muzeul.

- Si cand se va deschide?

- Cand se vor primi banii promisi de aproape un an si care nu prea vin in timpul anului
2007. Inainte, intr-adevar, in 2006, au venit multi bani pentru pregatirea evenimentului, si
bine ca au venit, dar am ramas cu acest proiect finantat in proportie 40% de la guvern si
asteptam. Lucrarile sunt incepute, se mai fac tot felul de lucrari care se pot executa, cu
muzeografii, restauratorii. Avem si aici, la Palat, doua expozitii de baza care trebuie
facute, si anume Cabinetul de stampe, Cabinetul de harti. Desigur, asteptam o rectificare
bugetara, un ajutor. 1

1
http://www.zilesinopti.ro/index.php?m=2&sp=2&art=634
INTERVIU 2.
Directorul Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu afirmă că, în fiecare zi de la anunţarea
măsurii de reducere a salariilor din sectorul bugetar cu 25 la sută, cel puţin un angajat fie
şi-a dat demisia, fie şi-a depus actele de pensionare.
"Aveam 168 de angajaţi, iar aproape 30 de angajaţi au plecat. Şi-au prezentat demisiile, s-
au pensionat. În ritmul ăsta, dacă mai pleacă 20 de angajaţi va trebui să închidem muzeul
pentru public. Au plecat oameni din toate departamentele. Fără pază umană e foarte greu
să asiguri siguranţa exponatelor, cu toată supravegherea video. Ar trebui să avem un
supraveghetor pentru fiecare sală de expoziţii, dar nu ne putem permite", a declarat,
duminică, Sabin Luca, directorul Muzeului Naţional Brukenthal din Sibiu.
Potrivit acestuia, înaintea acestor plecări muzeul avea un deficit mare de personal.
"Vreo şapte-opt luni am tot cerut permisiunea să putem organiza concurs, pentru că
funcţionam cu un deficit de peste 20 de angajaţi, iar legea spunea că la şapte posturi
libere putem angaja un om. Am reuşit să obţinem permisiunea şi săptămâna trecută am
organizat concurs pentru două posturi de muzeograf şi unul de restaurator. Noi ne
străduim să deschidem spaţii noi pentru public, dar nu avem personalul necesar", a
declarat Luca.
Muzeul Brukenthal s-a înfiinţat în anul 1817, fiind constituit din colecţiile baronului
Samuel von Brukenthal.
Muzeul Naţional Brukenthal este constituit, în prezent, din Palatul Brukenthal, care
găzduieşte colecţiile baronului şi alte exponate strânse de-a lungul anilor, dar şi din
Muzeul de Istorie, Muzeul de Istorie Naturală, Muzeul Farmaciei, Muzeul de Arme şi
Vânătoare şi Galeriile de Artă Contemporană.2

2
http://www.mediafax.ro/cultura-media/muzeul-brukenthal-din-sibiu-in-pericol-de-inchidere-pentru-
public-din-cauza-plecarii-angajatilor-6125037/
INTERVIU 3.
Decembrie 14, 2009

Interviu cu realizatorii expozitiei Focus Sibiu 2009


Avem placerea sa redam un scurt interviu oferit de fotografii Silvana Armat si
Sebastian Marcovici, realizatorii expozitiei Focus Sibiu 2009, publicatiei Zile si
Nopti. De asemenea, va invitam sa vizitati expozitia in perioada 18 decembrie – 18
ianuarie 2010 in curtea interioara a Primariei Municipiului Sibiu

Cum a inceput pasiunea pentru fotografie? Va mai amintiti primul aparat, prima
tresarire in fata unei imagini ce se cerea imortalizata?

Silvana Armat: Primul aparat l-am primit de la parintii mei, o sapuniera pe care o purtam
peste tot dupa mine. Faceam fotografii tuturor celor din jurul meu. Primul aparat adevarat
a fost un Nikon F80, care nu m-a lasat niciodata la greu, si pe care inca il mai am. Acum
fotografiez cu un Nikon D200 si ocazional cu Nikon D300.

Sebastian Marcovici: Provin dintr-o familie de artisti, muzicieni in mare parte, trebuia sa
mosstenesc si eu macar un strop de talent artistic. Am trecut si prin lumea muzicii, dar nu
s-a prea legat nimic de mine, insa artele vizuale m-au fascinat de mic. Asa am decis sa
dau la facultatea de film din Bucuresti unde stiam ca sansele sunt mici, si tineam ca plan
B orice facultate de fotografie din tara. N-am intrat la Bucuresti, dar n-am ramas nici in
tara, fiind dezamagit de nivelul facultatilor si al profesorilor in domeniu. Am „fugit"
practic in Germania unde am invatat „secretele" fotografiei de presa la University of
Applied Sciences din München. Primul aparat a fost un Praktica MTL3, pe care-l
imparteam pe vremea aceea cu vreo trei fotografi; incercam toti sa pasim pe taramurile
fotografiei de arta, realizand fotografii numai pe film alb negru. Solutii de developat
aveam, dar nici unul nu stia sa le foloseasca, asa ca trebuia sa asteptam la Foto Lux pana
se strangeau 5 filme alb negru, ca sa putem macar sa vedem un index cu „creatiile"
noastre. Prima tresarire a fost un banal portret al unui taran din Marginime, care imi
povestea in timp ce il fotografiam problemele familiei sale. Atunci am inteles ca am
foarte multe de invatat si ca nu sunt sigur ca voi putea invata vreodata sa redau
sentimentele si povestile personajelor in fotografii.

Care sunt ingredientele unei fotografii reusite? Cat ar fi tehnica si premeditare, cat
poezie si impuls?

S.A.: Greu de spus... Totul depinde de moment. Uneori trebuie sa stai si sa premeditezi un
cadru, iar alteori nici nu ai timp sa te gandesti prea mult sau sa calculezi, si mergi pe
instinct si pe trairi.

S. M.: Fiecare fotograf percepe in felul propriu si aparte o fotografie reusita. Sunt
fotografi chiar si prin Sibiu care urmaresc niste reguli stricte in realizarea unei fotografii,
dar eu sunt de parere ca prima regula este ca: nu exista reguli si limite. Totul trebuie sa
vina din minte si suflet. Depinde de stilul fotografiei insa cum privesti subiectul; de
exemplu in cazul meu, ca debutant in fotojurnalism, incerc sa nu ma arunc pe subiect ca
un animal insetat, incerc sa inteleg subiectul, sa vad in spatele sau, sa ma imprietenesc cu
el, sa incep chiar sa simt ca el, iar numai dupa aceea sa declansez.

Vorbiti-ne despre expozitia la care ii invitati pe sibieni.

S. M.: Sibienii sunt invitati la vernisajul expozitiei FOCUS SIBIU 2009 in 18 decembrie,
in curtea interioara a primariei Sibiu. Tema aleasa este una destul de comuna, dar absenta
in Sibiu. Avem expozitii cu tarani din Marginime, expozitii de fotografie abstracta,
expozitii de fotografie de moda, dar noi incercam sa-i redam vizitatorului o serie de
evenimentele frumoase pe care fiecare si le aminteste cu cea mai mare placere, dar si
evenimentele mai putin placute, care ne-au facut sa suferim si sa ne punem diverse
intrebari. Expozitia este insotita si de un album foto, care merge pe aceeasi idee, librariile
si info pointurile din oras sunt umplute cu albume cu turnulete si Podul Minciunilor,
peisaje si ciobanasul printre oi, dar Sibiul are mult mai multe de aratat.

S.A.: Sebastian a anuntat datele expozitiei, eu doar vreau sa-i invit pe cei care doresc sa
afle cum s-a vazut Sibiul in 2009 sa vina la vernisaj, sa ne intalnim si sa schimbam
impresii. Focus Sibiu 2009 se doreste o continuare a expozitiei de fotografie de presa din
2007, si ne dorim foarte mult sa continuam in aceeasi idee si in anii viitori.

Un sfat pentru cititorii care isi doresc sa intre in lumea fotografiei mai mult decat ca
amatori.

S.A.: Nu ma consider un expert, dar cred ca cel mai bun lucru ar fi sa fotografieze cat mai
mult, sa se informeze tot timpul in domeniul fotografiei, sa urmareasca tot timpul cum
lucreaza ceilalti fotoreporteri si sa discute cat mai mult cu cei din aceasta bransa.

S. M.: Eu nu sunt in masura sa dau sfaturi nimanui, ce le pot dori insa tuturor este sa-si
descopere micul Henri Cartier-Bresson din noi toti, fara limite, fara reguli, fara sfaturi si
tutoriale de la mari fotografi. 3

3
http://www.nikonisti.ro/interviuri/interviu-cu-realizatorii-expozitiei-focus-sibiu-2009/244
INTERVIU 4.
Sibiul va deveni, între 28 mai şi 6 iunie, loc de pelerinaj teatral, un spaţiu plin de frenezie
care te prinde în ritmurile lumii. Teatru, dans, muzică, proză şi poezie, spectacole de
stradă, într-un cuvânt, performance. În spaţiile de-acum tradiţionale, creativitatea e la
mare preţ aici: 35.000 de spectatori pe zi, 60.000 în perioada de weekend, 66 de spaţii de
joc, 70 de ţări participante, 350 de evenimente. Al treilea festival din lume după cele din
Edinburgh şi din Avignon a crescut într-o zi cât într-un an, ca în povestea „Prâslea cel
voinic şi merele de aur". Sibiul, important şi prin densitatea sa valorică, reprezintă un
adevărat catharsis.
- Iată-ne ajunşi la cea de-a 17-a ediţie a Festivalului Internaţional de Teatru de la
Sibiu, în care nume sonore ale artelor spectacolului vor fi prezente, aducând
creaţiile lor, căutările şi întrebările transpuse în emoţia artistică, un festival care an
de an capătă noi dimensiuni. De ce această temă, „Întrebări"?
- Cred că, în această perioadă de criză, atât economică, cât şi spirituală, a venit timpul
interogărilor. Cât contează vocea comunităţilor locale? Ce înseamnă artistul în această
criză? Ce legătură este între artistul român şi cel european? Ce fel de legislaţie avem în
domeniu? Există un raport între artişti şi legislaţii? Ceea ce mă interesează pe mine în
primul rând sunt parteneriatele pe picior de egalitate cu cele mai mari structuri din lume
şi am probat până în această clipă că se poate face acest lucru. E nevoie de o tablă de
valori. Peste tot în lume există protecţia statului care, de exemplu, în Austria este înscrisă
în Constituţia ţării, pentru ceea ce înseamnă valori fundamentale, şi mă refer la
patrimoniul imaterial. În această perioadă, când totul este bulversat, iar criza a dat peste
cap surse de finanţare, omul se îndreaptă către speranţă, către emoţie, către frumos. Nu
întâmplător, în ultimii doi ani, cifra spectatorilor a crescut cu 18 procente şi aceasta
demostrează că zona culturii este una dintre puţinele alternative într-un moment ca acesta.
Întrebări pentru că viaţa ne pune în fiecare zi în situaţia de a ne interoga. Nu întâmplător
titlul spectacolului celui mai titrat regizor din festival, Peter Brook, considerat un
adevărat patriarh al regiei mondiale, este „Întrebări" („Warum Warum"). Este incursiunea
genialului regizor în interogaţiile asupra teatrului. Spectacolul începe cu afirmaţia că în
cea de-a şaptea zi a creaţiei, pe când Dumnezeu se odihnea şi lumea devenea plictisitoare,
El a spus: „Să fie teatru". „Sper că această ediţie va avea succes şi că «Warum Warum»
aduce un omagiu artei de a formula întrebări, o artă tămăduitoare pentru spirit, un dialog
bine venit şi necesar", scrie Peter Brook într-un salut adresat festivalului. Amintesc că
acest festival este unul al artelor, cu o structură independentă, de fapt, un brand care
circulă în toată lumea.
Incursiuni prin spaţiile teatrale
- Inauguraţi o secţiune de patrimoniu în care veţi prezenta valori certe ale Teatrului
Naţional „Radu Stanca", probate de-a lungul anilor în faţa publicului. Să ne
amintim de acest „uluitor şi răvăşitor" „Faust" al lui Purcărete...
- La Sibiu s-au născut o serie întreagă de spectacole care au dat o dimensiune aparte
creativităţii româneşti. Despre „Faust" e greu să vorbeşti în câteva cuvinte. Nici un alt
eveniment din România n-a fost pe paginile ziarelor ca el. Primele zece publicaţii
cotidiene ca tiraj din ultimii 20 de ani, din Marea Britanie, au publicat pe prima pagină
numai 19 articole favorabile României (legate de cele două fregate cumpărate şi de
aderarea României la UE). Anul trecut, timp de trei luni, înainte şi mai ales după
spectacolul cu „Faust" de la Edinburgh, au apărut 79 de titluri în care acesta este elogiat.
Titluri precum „Mi-aş vinde sufletul să mai văd acest Faust o dată", „Cea mai uluitoare
experienţă teatrală a acestei vieţi", aprecieri precum „această producţie ne-a fascinat şi
ne-a vrăjit pe cei mai mulţi dintre noi. Poate nu o să văd niciodată în viaţă un eveniment
mai pasionant şi mai teatral" („The Observer") sau „dar ce spectacol, cu o serie de miraje
şi trucuri care te fac să te simţi ca şi cum ai fi căzut într-un vis real - sau un coşmar", cum
scria în „The Guardian", puteau fi întâlnite în mai toate publicaţiile. Iar cronicarul de la
„Financial Times" nota: „Nu am mai văzut în viaţa mea o montare atât de complexă,
fenomenală". De-aici încolo teatrul poate fi considerat înainte şi după „Faust". Îţi dai
seama că imaginea României poate fi făcută strălucitor cu un spectacol. Este motivul
pentru care am creat o secţie, „Patrimoniu", ale cărei spectacole sunt vândute imediat în
Occident, iar biletele pot fi cumpărate online.
- În afară de „Faust", pe care îl vom putea revedea, ce alte titluri propuneţi în
această secţiune?
- „Electra", după Sofocle şi Euripide, în regia lui Mihai Măniuţiu, care a avut până acum
nu mai puţin de 29 de turnee internaţionale, transpusă într-un Maramureş miraculos, cu o
muzică arhaic-rituală, „Un tramvai numit Popescu", care a personalizat un spaţiu, primul
tramvai pe traseul Sibiu-Răşinari, „Metamorfozele", după Ovidiu, în regia lui Purcărete şi
adaptarea lui Alain Garlan, căutat de marile festivaluri din lume. Am creat acum în
premieră „Ghidul copilăriei retrocedate", după Andrei Codrescu, scriitor american de
origine română, din zona Sibiului. Alte reîntâlniri excepţionale: „Cumnata lui Pantagruel"
după Rabelais şi „Aşteptându-l pe Godot" de Beckett, în regia lui Silviu Purcărete,
„Pescăruşul" de Cehov, în regia lui Andrei Şerban, „Viaţa ca un idiot" după Viktor
Erofeev, semnată de Andriy Zholdak, „Balul", după o idee a Teatrului Campagnole, în
montarea lui Radu Alexandru Nica, „Trilogia evreiască", creată de Mihai Măniuţiu,
„Othelo?!", după Shakespeare, imaginat de Andriy Zholdak, „Vremea dragostei, vremea
morţii" de Fritz Kater, pus în scenă de Radu Alexandru Nica, şi „Lulu" după Wedekind, în
regia lui Purcărete. Este un lucru nemaipomenit că hotelurile de 4 şi 5 stele din Sibiu ne
roagă să programăm aceste spectacole în weekend, pentru că sunt sunate de turişti care
vor să vină la Sibiu să le vadă. Este ceea ce spuneam de ani de zile, că o localitate poate fi
ridicată printr-un act cultural.
Provocarea scenei moderne
- Ce nume mari ale teatrului internaţional vor fi prezente la Sibiu?
- Anul acesta avem confirmate 258 de personalităţi. Va veni Jonathan Mills, directorul
Festivalului de la Edinburgh, pentru a vedea spectacole şi a concretiza superproducţia
„Călătoriile lui Gulliver", în regia lui Silviu Purcărete, pe care o vom face special pentru
festivalurile de la Edinburg, Dublin şi Belfast. Este o comandă care onorează România.
Marele regizor Andriy Zholdak îşi va prezenta „Turandot-ul" după Carlo Gozzi. Am
descoperit anul trecut, în „Doamna cu căţelul", un inventiv regizor georgian, Levan
Tsuladze, care va onora Sibiul acum cu un „Faust", în care păpuşile şi oamenii, demonii
şi îngerii, eroii şi manipulatorii trăiesc împreună, vizibili şi invizibili, spiritual şi fizic...
aşa cum e poemul lui Goethe. Avem Odin Teatret, care vine din Danemarca cu
„Închisoarea de oase", variaţiune după „În faţa legii" de Franz Kafka, în regia lui Eugenio
Barba, şi „Odă progresului", un spectacol fantastic, în care un popor misterios, compus
din spiriduşi şi troli, animale imaginare, zâne şi gnomi, sărbătoreşte trecerea în noul
mileniu, crezând că lumea există doar pentru ei, având semnătura aceluiaşi regizor.
Poposeşte unul dintre cei mai interesanţi regizori şi actori din Europa, pentru care lumea
se calcă în picioare la Avignon, Pippo Del Bono, cu un one-man show, „Poveşti de iunie",
în care se confesează prin cuvinte şi gesturi, evocând „memoria fizică a rănii". El spune
povestea sa, dar şi povestea altora. Anul viitor doreşte să realizeze o coproducţie cu
Teatrul Naţional din Sibiu pe tema „ce înseamnă comunitatea română în Italia", un
spectacol despre identitatea europeană. Va evolua la Sala Thalia una dintre cele mai vechi
companii de marionete din lume, Quanzhou Marionette, care face parte din patrimoniul
Chinei, cu „Din străbuni până în prezent", cuprinzând piese tradiţionale ce includ poveşti
populare, obiceiuri şi tradiţii din sudul vechii regiuni Fujian, cu piese de teatru, muzică,
precum şi obiecte preţioase moştenite din timpul dinastiei Song. Păpuşarii au o tehnică
uluitoare, moştenită din familie în familie. Ei reuşesc să lucreze pe o singură mână cu 36
de aţe, pe muzică live şi cu instrumente tradiţionale. Teatrul Naţional din Turcia,
„Büyükşehir, Belediyesi Şehir", soseşte cu „Bacantele", după Euripide, în regia lui Mihai
Măniuţiu, piesă dinamică precum o poveste cu detectivi, sângeroasă precum un text
elisabetan, o provocare la meditaţie. Din Germania va veni Samuel Finzi, unul dintre cei
mai mari actori ai Deutsches Theater din Berlin, cu „Însemnările unui nebun" de Gogol,
spectacol-eveniment, în regia lui Hanna Rudolph. Preţurile sunt modice la toate
spectacolele pentru a da posibilitatea tuturor spectatorilor să le vadă. Am considerat că în
această perioadă de criză oamenii care iubesc teatrul, excelenţa trebuie să aibă această
şansă. În acelaşi timp vom prezenta o superproducţie, „Berlin Alexanderplatz", într-o
transpunere curajoasă, imaginată de Dragoş Galgoţiu, cu costumele Doinei Levintza, cu
39 de actori. Polonezul Piotr Tomaszuk semnează „Dumnezeul Nijinski", piesă pe care o
aducem datorită excelentelor raporturi cu directorul Institutului Polonez din Bucureşti.
Graţie domniei sale va sosi la Sibiu celebrul cineast Andrzej Wajda. Să mai adăugăm
construcţiile spectaculare „Noaptea", „Aristo!", o piesă muzicală spaniolă, cu acrobaţi,
muzicieni şi fachiri, Theatre D'Esch din Luxemburg, cu „Jurnalul Annei Frank", Théâtre
des Mathurins din Franţa, cu „Febra", în care apare şi cunoscuta actriţă română Simona
Măicănescu, o călătorie plină de întrebări neliniştitoare despre dreptul de a te naşte pe
strada privilegiată a vieţii, un text care descrie viaţa ca o fugă din faţa vieţii. Cu siguranţă,
Teatri Uniti din Napoli, în „Lipseşte doar duminica", va impresiona publicul. Pentru
prima dată, din Emiratele Unite, piesa „Al Namrood", scrisă de Dr. Sultan Mohammed Al
Quisimi, o adaptare istorică, un spectacol costisitor, susţinut financiar integral de
Emiratele Unite. Şi tot în premieră Opera din Shanghai, „Hangzhou Zue", cu contribuţia
Băncii de dezvoltare a Chinei, vine cu o adaptare după „Hedda Gabler" de Ibsen, în care
actorii sunt în totalitate femei şi care impresionează prin lirism. Organizatorii ne-au
propus să facem un remake al lui „Faust" în China.
- Lumea Japoniei a devenit o constantă a festivalului, prin proiectele culturale de
mare cutezanţă. Cu ce va surprinde publicul, anul acesta?
- „Însemnări din Tokyo" este titlul-omagiu adus regizorului de film Yasujiro Ozu, în regia
Oriza Hirata, o legendă vie a artei spectacolului din Japonia. Datorită prietenilor de la JTI
şi Takata, reuşim să aducem şase spectacole deosebit de importante şi foarte diferite din
Japonia, spectacole deosebit de costisitoare. Revine Masahiru Yasuda, cu „Oedip rege".
„Metamorfozele", după Kafka, este un spectacol într-o culoare cu totul deosebită, realizat
de Osamu Matsumoto, unul dintre cei mai importanţi regizori niponi, care dezvăluie
transformările prin care trec personajele din jurul lui, aducând în prim-plan umorul lui
Kafka. Din Nagoya va veni un excepţional spectacol de teatru-dans, „Omul de afaceri
&războinicul", în coregrafia lui Kumiko Sakamoto, din care reiese că oamenii de afaceri
au făcut dintr-o ţară distrusă în Al Doilea Război Mondial o putere economică şi
schiţează portretul omului de afaceri de astăzi. Totodată, el va arăta tehnica luptătorilor de
altădată din Japonia. Deschidem poarta şi pentru Bird Theatre Company din Tottori, cu
spectacolul „Vizita", după Dürrenmatt, în regia lui Nakashima Makoto.
Între vodevil şi teatrul underground
- Care sunt propunerile regizorilor români? Ce poate fi mai încântător decât să spui
că România poate fi reprezentată printr-un spectacol?
- Avem în premieră „Femeia care şi-a pierdut jartierele", o comedie împănată cu cuplete,
după Eugène Labiche, imaginată de Silviu Purcărete ca un vodevil, plin de graţie
franţuzească, nu lipsit de delicioase şi inofensive obscenităţi, pe muzica lui Vasile Şirli,
cu George Mihăiţă şi Mihaela Teleoacă, care parcă alunecă pe un parchet lucios, alături
de mobile burgheze fantomatice. Apreciatul regizor Alexandru Dabija va aduce noua
producţie a Teatrului Odeon din Bucureşti, „Pyramus&Thisbe 4 You", unde foloseşte în
mod deschis tehnici de teatru pe care le supraexploatează, dar şi un dialog impecabil în
„Acasă la tata", piesă de Mimi Brănescu. Radu Afrim a pus în scenă „Herr Paul", după
Tancred Dorst, despre un suflet care a învăţat să supravieţuiască singurătăţii. Teatrul
Naţional din Sibiu va prezenta un număr important de spectacole, printre care „Breaking
the Wave", în care regizorul Radu Alexandru Nica abordează credinţa, spiritul de
sacrificiu, autodepăşirea limitelor umane, cu minunata Ofelia Popii. Matei Vişniec vine
cu „Femeia ca un câmp de luptă în războiul din Bosnia", un spectacol de o tensiune
dramatică, apăsătoare, în regia Ancăi Bradu, dar şi cu „Oraşul cu un singur locuitor",
după poeziile autorului, în care muzica din cuvintele sale se combină cu muzică de jazz.
- În 2006 şi 2007 aţi avut o secţiune dedicată tinerilor, cu teatru independent, cu
teatru underground. Există ea şi anul acesta?
- Vor fi cinci spectacole, prezentate după ora 23.00, în cluburi, în aşa fel încât tinerii să se
poată regăsi. Piesele de la Green Hours, semnate de Peca Ştefan, Eric Bogosian, Lia
Bugnar, Frederick Stroppel, Gianina Cărbunariu, cu trupe de actori tineri, vor atrage
publicul interesat de acest gen
Noua energie a dansului
- Cum va fi oglindită zona de teatru-dans?
- Una dintre cele mai interesante coproducţii ale Operei din Israel şi ale Centrului
Suzanne Dellal, „Cocoşul", pe muzică ţigănească românească, realizată de cunoscutul
regizor de la Hollywood, Barak Marshall, cu prim-solista Operei din Tel Aviv, Lilia
Gretsova, va încânta publicul. Din Marea Britanie vă invit să vizionaţi „Stropi", în
coregrafia lui Kenny Finnan, care îmbină elementele de teatru-dans şi imaginile
hipnozante cu filmul şi grafica. Noile tehnologii susţin emoţia, balerinii pătrunzând în apa
dezlănţuită a oceanului, se rostogolesc pe o cascadă, ca o forţă primordială a vieţii
noastre. Influenţa memoriei Holocaustului asupra vieţii noastre se oglindeşte în
„Amintiri", în interpretarea Kibbutz Dance Company, apreciată şi râvnită de toate marile
festivaluri din lume. Al doilea spectacol prezentat de ei se intitulează „Aproape de soare".
Aducem şi „Depeche/ Dance", în coregrafia lui Massimo Gerardi, cu minunatul Răzvan
Mazilu. Bijuterii frumoase de flamenco sunt etalate în ritmurile spaniole ale Companiei
Rafaela Carrasco. Sunt bucuros că am reuşit să aduc la Sibiu şi „Visul" lui Dan Puric.
Sibiu, mica Sorbonă
- O altă manifestare inedită va fi Bookfestul, din 27 până în 31 mai, care dublează
lansările de carte obişnuite la festival, în prezenţa criticilor de artă, a scriitorilor, a
oamenilor de teatru şi film, în dialoguri incitante.
- În timp am diversificat oferta. Prin lecturi publice vom prezenta noi scriituri dramatice
şi vom publica, împreună cu Editura Nemira, în română, engleză, franceză, germană,
antologii de texte. Vom publica volumele lui Eugenio Barba, „Singurătate, meşteşug,
revoltă" şi „Pământ de cenuşă şi diamant", un alt volum al lui George Banu despre
„Teatrul de artă, o tradiţie modernă", „Mihai Măniuţiu. Spaţiul cameleonic" de Cristina
Modreanu, „Noaptea Valpurgiei sau paşii comandorului" de Erofeev, „Sindromul de
panică în oraşul luminilor" de Matei Vişniec, „Întotdeauna mai rămâne o culme de atins",
de Doina Modola, „Leagănul respiraţiei" de Herta Müller, „Arta prezentului" de Ariane
Mnouchkine. În afară de „Aplauze", pe care le publicăm în fiecare an, vor fi prezentate
78 de cărţi. Am creat un nou sediu al artelor spectacolelor, împreună cu Universitatea
„Lucian Blaga". Bookfestului îi vom da anul viitor o dimensiune internaţională.
- Se apreciază că Sibiul a devenit o mică Sorbonă, datorită conferinţelor de înaltă
ţinută intelectuală.
- În colaborare cu revista „Euphorium" vom organiza, în deschiderea festivalului, o
întâlnire a Cercului Literar de la Sibiu. Vor conferenţia Nicolae Balotă, despre importanţa
acelui moment, Dan C. Mihăilescu, despre „Teatrul şi vârstele întrebării", într-un arc de
timp, de la întrebarea căutătoare de zei, destin, vinovăţie şi ispăşire, trecând prin
„Hamlet" sau tipurile de interogaţie ibseniană, prin tiradele romantismului ori ale
nostalgiilor cehoviene, până la întrebările beckettiene. George Banu va diserta, într-un
text de erudit atât de viu, despre scenele Europei, de la Stanislavski la Strehler, de la
Ciulei şi Pintilie la Chéreau şi Bondi, şi despre „Aventura teatrului de artă", la ceasuri de
îndoială şi teamă, dincolo de crispări politice sau revizuiri violente. „Ne poate proteja
teatrul de istorie? Poate fi el o insulă de libertate?", se întreabă Eugenio Barba în
conferinţa sa. „Va continua să se afirme arta dramatică tânără, modernă, europeană şi
internaţională?", se întreabă Zeno Stanek şi Walter Kootz de la Viena, iar Mike Philips,
din Marea Britanie, dacă poate tradiţia să ucidă viitorul potenţial al teatrului european şi
dacă este oare momentul să reevaluăm tradiţiile interpretării şi ale regiei. Mircea Dinescu,
Andrei Codrescu, Mihai Şora şi Emil Hurezeanu vor avea de asemenea intervenţii
interesante.
Energii explozive pe suprafeţe mari
- Ca întotdeauna, veţi deschide şi închide festivalul cu teatrul de stradă, prin care
veţi personaliza oraşul.
- Sunt bucuros că am reuşit să atrag publicul către teatru prin aceste spectacole. Am
gândit 8-10 spectacole de paradă, care se vor adăuga şi marilor concerte. „Transe
Express" din Franţa, sub bagheta lui Giles Rhode, va inaugura festivalul, cu „Pietonul
aerului". Imaginaţi-vă un trapezist în mijlocul acestui ansamblu celest, care aduce o
adiere de extravaganţă, în timp ce se balansează cu graţie. Imaginaţi-vă ritmurile
captivante, sunetele înalte ale cinelelor şi sunetul tobelor, create de toboşarii aerului!
Imaginaţi-vă această structură mobilă, suspendată deasupra apei, de turnul catedralei sau
pe cerul nopţii, luminată de reflectoare... Spectacolele de stradă sunt foarte scumpe şi
trebuie să găseşti formule. În „Dansul nopţii", aceeaşi formaţie creează un duet de
structuri aflate la înăţimea macaralelor, care acoperă două universuri muzicale şi
trapezişti care se mişcă şi se răsucesc printre ele. Alături de ei, celebra „La Salamandre",
lider mondial în jocul cu focul, cu simbolicul „Coriodor de foc", o metaforă a sacrului,
dar şi cu „Vâlvătăi", în care mulţimea explodează între cer şi pământ şi îşi găseşte locul
prin dans. Publicul va aplauda ritmuri indiene în „Muzica Bombayului", cât şi în „Magia
Indiei". Mai adăugaţi şi trupele Holograf, Zdob şi Zdub, cu elementele de hip-hop şi
hardcore punk, Vama lui Tudor Chirilă, Direcţia 5, ritmurile Bandei del Surdo, o
companie spaniolă de toboşari şi actori pe picioroange, „Parada maurilor", cât şi
„Flamenco de stradă" al lui Malasangre, o demonstraţie de virtuozitate a Andaluziei, sau
ritmurile trupei româneşti de stradă, Extrem, cu două inedite spectacole. Publicul care-şi
doreşte „altceva" va putea audia concertele nocturne de orgă din Biserica Evanghelică, în
interpretarea marii organiste Ursula Philippi, „Pe diagonală", un ingredient între muzica
spaniolă şi muzica suedeză, prezentat de Stockholm Lisboa Project, şi „La Follia",
muzică barocă. Deschidem anul acesta şi Sinagoga cu un concert al formaţiei
Renaissance.
- Vă consider unul dintre cei mai buni manageri teatrali din România. „Să trudeşti
pentru lucrurile mici te face să ajungi, cu timpul, la cele mari", scria Beckett. Care
credeţi că este cheia succesului dumneavoastră?
- Şi ediţia din acest an este pentru mine o provocare. E o probă de foc prin care
demonstrăm că suntem egali cu cele mai mari structuri din lume. Sibiul este un loc în
care se fac jocurile culturale ale lumii. Sunt personalităţi de pe tot globul care vin la Sibiu
din respect, din credibilitate pentru această structură. Această ediţie va naşte proiecte
pentru următorii trei-patru ani. Trebuie să strângi din dinţi pentru a fi respectat , iar
cuvântul pe care ţi l-ai dat să fie o garanţie pentru colaboratorii tăi. Din bugetul de 5,8
milioane de euro al festivalului, banii din zona publică nu reprezintă decât 26,3%. Restul
provin din surse private din ţară şi din străinătate. Aş dori ca Ministerul Culturii să
cumpănească foarte serios cum se duc banii pe alte evenimente şi să impună o ştachetă.
Trebuie cântărit bine cine aduce beneficiu de imagine. Din păcate, noi, românii, nu ştim
să atragem energiile creatoare. În această perioadă a globalizării sunt preocupat de
identitate: o identitate europeană a artiştilor, a regizorilor, a finanţatorilor şi a publicului.
Globalizarea speranţei se înrudeşte cu amăgitoarea trecere a timpului. Eu nu pot exclude
unicitatea unei declaraţii de dragoste sau a izbucnirii necontrolate a durerii, fiind convins
că lumea are nevoie de poveste, de speranţă.4
Publicat Marţi, 18 mai 2010

4
http://www.cotidianul.ro/114878-
Interviu_in_exclusivitate_cu_Constantin_Chiriac__Sibiul_este_un_loc_in_care_se_fac_jocurile_culturale_
ale_lumii