.

Conceptualizarea cognitiv-comportamentală a cazului (aspecte generale)

terapeuți cognitivi
se concentreaza asupra problemelor (situații, comportamente, simptome) care sunt actuale, supărătoare și pot
provoca mai multe suferința în viitorul apropiat
se concentrează pe cogniții (gânduri și credințe) care sunt legate de probleme importante, care sunt în mod clar
denaturate sau disfuncționale

modelul cognitiv sugerează că percepția oamenilor asupra situațiilor influențiaza reacția

Situatie
Gânduri automate
Înțelesul gandului automat: neajutorati, raniti, rai
Reacţie
Emoțional: furie
Fiziologic: Tensiune
Comportamental: evită contactul vizual, nu spune nimic
Credinte centrale
Când experiența copilariei este percepută negativ, copiii încep de multe ori să-și atribuie calități negative. copiii pot
începe să proceseze informații într-un mod distorsionat și disfuncțional, percepând și concentrându-se prea puternic
asupra informațiilor negative, ignorandu-le sau neprocesandu-le pe cele pozitive negative
"Sunt vulnerabil, rău, neajutorat".
"Alți oameni sunt critici, aspri și superiori mie".

Situatie
Situația este percepută prin prisma credințelor centrale
Gânduri automate
"[Terapeutul meu] se gândește cât de prost sunt."
"Cum îndrăznește să mă judece!"
Reacţie
Emotional: Furie
Fiziologic: Își strânge pumnul
Comportamentală: Spune terapeutului că nu este de ajutor
credințele negative sunt frecvent activate
"Acest lucru este inutil. Sunt prea dus. Nu pot fi ajutat.
"Nu știu."
Eu nu ma pot schimba "

Credinte centrale despre sine

pot fi în general conceptualizate ca fiind incluse într-una din cele trei categorii: neajutorare, neiubire sau lipsă de
valoare. Pacienții pot avea o convingere majoră disfuncțională sau multe;
credinte centrale legate de neajutorare
"Sunt inadecvat, ineficient, incompetent; Nu pot face față. "
"Sunt fără putere, fără control; Nu mă pot schimba; Sunt blocat, prins, o victimă.
"Sunt vulnerabil, slab, am nevoie de ajutor, probabil să fiu rănit".
"Sunt inferior, un eșec, un ratat, nu sunt suficient de bun; Nu mă pot compara cu alții.
credinte centrale legate de neiubire
"Sunt de neiubit, de nedorit, urât, plictisitor; Nu am nimic de oferit. "
"Nu sunt iubit, nu sunt dorit, sunt neglijat".
"Întotdeauna voi fi respins, abandonat; Voi fi mereu singur.
"Sunt diferit, defect, nu sunt suficient de bun pentru a fi iubit".
credinte centrale legate de lipsa de valoare
"Sunt inutil, inacceptabil, rau, nebun, defect, un nimic, o pierdere".
"Ranesc , sunt periculos, toxic, rău".
"Nu merit să trăiesc".

Conceptualizarea corectă a categoriei sau a categoriilor de credinte centrale ale pacienților este esențială pentru
efectuarea eficientă a terapiei.
Credinte centrale despre ceilalti
Pacienții ii percep adesea pe ceilaltii într-un mod rigid, supergeneralizat, dihotomic. percepțiile lor sunt exagerat de
negative. Oamenii au cerinte, nu le pasa ranesc, izoleaza si manipuleaza. Sau ii pot vedea pe ceilalti într-un mod
nerealist pozitiv, ca fiind superiori, super eficienti, placuti si care merita.
Credinte centrale despre lume
"Lumea este nedreaptă, neprietenoasă, imprevizibilă, incontrolabilă, periculoasă." De obicei, aceste credințe sunt
destul de globale și super-generalizate.

STRATEGII COMPORTAMENTALE
Pacienții cu dificultati dezvoltă deseori anumite modele de comportament pentru a se proteja - pentru a face față
sau pentru a compensa convingerile lor negative
dezvolta o strategie de a fi foarte atenti la comportamentul altora și de a se menține vigilent pentru eventualele
semne de rea intentie. Aceste modele de comportament ar fi putut (sau nu) să fi fost mai funcționale pentru aceștia in
copilarie, dar, în general, devin din ce în ce mai disadaptative, pe măsură ce individul se dezvoltă și intră în situații noi
de viață.
Înțelegerea credintelor centrale și ipotezele pacienților este esențială pentru a descoperi de ce pacienții se comportă
așa cum fac. Comportamentul lor are sens datorită credințelor lor.

IPOTEZE, REGULI ȘI ATTITUDINI

Ipotezele, regulile și atitudinile cuprind acest grup de credințe intermediare. Ipotezele presupuse
demonstrează cum strategiile comportamentale ale unei persoane sunt legate de credintele centrale. În general,
pacienții consideră că, dacă își folosesc strategiile de coping, vor fi în regulă
De asemenea, pacienții exprimă ideile conținute în ipotezele lor în alte forme, prin reguli și atitudini. Regula "Nu
trebuie să dezvălui prea multe despre mine" ar putea fi asociată ipotezei "Dacă dezvălui, voi fi respins sau rănit.
"Atitudinea" Este groaznic să faci o greșeală "poate veni din ipoteza" Dacă fac o greșeală, înseamnă că sunt
incompetentă ".
Este adesea util să se deducă ipoteza pe care se bazează o regulă sau o atitudine pentru a testa mai eficient idea

ELABORAREA MODELUL COGNITIV

Este adesea important să se elaboreze modelul cognitiv simplificat. Terapeuții și pacienții trebuie să recunoască faptul
că o serie de situații (care nu sunt toate evenimente discrete) pot declanșa gânduri automate. Mai mult, succesiunea
dintre evenimentul declanșator și comportamentUL ulterior poate fi complexă

Situații / triggere
Situațiile care declanșează gânduri automate pot fi:
Evenimente discrete
Gânduri îngrozitoare
Amintiri
Imagini
emoţii
comportamente
Senzatii fiziologice
Senzații mintale

Atunci când gândurile automate sunt situații stimul

Gândurile automate devin situații cand pacienții le evalueaza, adică atunci când pacienții devin conștienți de gândurile
lor automate și au gânduri automate suplimentare despre ele

Atunci când reacțiile sunt situații stimul

reacțiile se împart în trei categorii:
emoționale,
comportamentale și
fiziologice.
Este important să se verifice dacă reacția lor în sine îi tulbură. Pacienții sunt adesea deranjati de emoțiile lor negative.
Uneori pacienții sunt tulburați de comportamentul lor. Uneori, pacienții sunt cei mai afectați de reacția lor fiziologică.
Deseori, terapeuții trebuie să pună la îndoială pacienții cu grijă pentru a determina gândurile lor automate înainte, în
timpul și după o anumită situație.
Acest lucru îi ajută pe terapeuti să conceptualizeze pe ce să se concentreze:
 Pe situația problemei în sine
 Pe unul sau mai multe dintre gândurile automate despre situație
 Pe credințele disfuncționale care au devenit activate
 Pe reacția emoțională a pacientului
 Pe comportamentul pacientului
 Pe evaluarea pacientului a gândurilor sale, a reacției emoționale sau a comportamentului
Este deosebit de important să se deseneze o secvență elaborată atunci când pacientul devine angajat într-un ciclu
disfuncțional de gândire-emoție-comportament-reacție fiziologică ca într-un atac de panică sau atunci când pacientul
se angajează într-un comportament compulsiv cum ar fi abuzul de substanțe, violenta față de ceilalți sau
comportamente de self-harm.

Pacienții au tendința de a gândi și de a se comporta consistent, în conformitate cu credințele lor și strategiile de

coping. Este esențial să se rafineze continuu o conceptualizare cognitivă pentru a înțelege de ce pacienții reacționează
în modul în care o fac față situațiilor curente și pentru a selecta cele mai importante probleme, cogniții și
comportamente pe care să se concentreze.