PSIHOPEDAGOGIA COPIILOR CU ABILITĂȚI ÎNALTE

1. Prezentați factorii și modul în care aceștia au influențat viața unei personalități

(la alegere, domeniul și perioada).

Nu degeaba se susține că factorii principali care influențiază viața unei persoane sunt:
școala, familia și comunitatea. În continuare voi prezenta viața Nadiei Comăneci, factorii și
modul în care acestia au inflențat viața ei.

La 12 noiembrie, la Onesti, judetul Bacau, s-a nascut Nadia Comaneci, in familia lui
Gheorghe si Stefania-Alexandria Comaneci. A fost botezata dupa "Nadejda" (Speranta),
eroina unui film. Are un frate mai mic pe care il cheama Adrian.

A inceput gimnastica la varsta de 6 ani in orasul natal, unde a fost descoperita de

antrenorul Bela Karoly, de care se leaga cele mai mari succese obtinute de viitoarea stea a
gimnasticii mondiale. Károlyi și soția sa Márta au instruit-o în școala lor pe Nadia timp de opt
ani. Analizând situația până în momentul de fața, putem afirma că, școala a avut un rol
important în formarea carierei sale. Ea a fost descoperită, a fost identificată, în cadurl școlii și
susținută în mod necondiționat de acesti oamenii, care au văzut în ea un copil cu un potențial
ridicat, și nu în ultimul rând a fost promovată. De asemenea și familia a avut partea ei de
înfluența și încă una majoră, deoarece este foarte important pentru un copil, sprijinul familiei,
implicarea familiei în susținerea, dezvoltare și promovarea propriului copil. Mediul familial,
echilibru, increderea si dragostea au fost factori favorizanti in dezvoltarea talentului ei.

Gimnasta cu deosebite calitati pentru acest sport, s-a facut remarcata inca din primii ani
ai carierei. La 10 ani cucereste toate cele cinci medalii de aur ale Cupei Romaniei, categoria
copii, pentru ca exact in ziua cand implinea 11 ani sa castige primul sau titlu de campioana
absoluta a tarii. La campionatul national de juniori al Romaniei se claseaza pe locul 1 pe
echipe si locul 1 la individual compus, iar în continuare a avut foarte multe campionate
căstigate. În 1976, la vârsta de 14 ani, a fost prima gimnastă din lume care a primit nota zece
într-un concurs olimpic de gimnastică; ea a încheiat competiția cu șapte note de 10, trei
medalii de aur, una de argint și una de bronz și a devenit o celebritate în România și în
întreaga lume. Iar aici putem vorbi și de inflența comunității/socirtății, care are un impact
enorm asupra vieții, asupra reușitei pe mai departe, asupra personalității copilului, oferindu-i
confirmarea potențialului lui și încrederea necesară pe mai departe.

Și totuși a fost supusă anumitor încercări, desi era campioana olimpica si prima
castigatoare a notei 10 din istoria gimnasticii, viata ei in Romania s-a schimbat foarte
putin.Era tinuta sub supraveghere de garzile lui Ceausescu, chiar si atunci cand isi spala
hainele sau mergea la cumparaturi. Fosta gimnasta povesteste ca viata ii era prinsa intr-o
capcana. Era atat de speriata incat a amenintat ca-si va pune capat zilelor. Cand antrenorii
Bela si Maria Karoly au parasit tara, in 1981, autoritatile au devenit si mai suspicioase. I s-a
interzis sa mai paraseasca vreodata Romania.
 In noiembrie, a decis pana la urma sa fuga din Romania comunista. Nadia a povestit
cum s-a alaturat unui grup de romani care a trecut pe ascuns granita catre Ungaria, in toiul
noptii. Ore in sir a mers prin zapada, insa nimic nu i se parea mai greu ca ultimii anii petrecuti
in Romania. In final, a ajuns in Austria, unde a fost primita ca o campioana. De acolo, Nadia
Comaneci a zburat in Statele Unite ale Americii.

Cu prilejul aniversarii a 90 de ani de existenta a Federatiei Romane de Gimnastica, este

numita presedinte de onoare. In cadrul unei ceremonii desfasurata la Washington, a fost
recompensata cu premiul "Flo Hyman", pentru merite deosebite in sport.

In concluzie, analizând viața ei, putem afirma că factorii precum școala, familia,
comunitatea, mediul înconjurător, situațiile critice,etc au o influență desăvărsită în viața unei
persoane, dar mai ales în realizările ei. Să nu uită că acesti factorii pot influența și în mod
negativ viața unei persoane și să ducă la subrealizarea acestora.

2. Argumentați importanța procesului de identificare a copiilor/elevilor înalt

abilitați din cel puțin trei prespective (școală, familie, comunitate), a
instrumentelor ce pot fi utilizate de cadrele didactice din învățământul preșcolar
și primar, a strategiilor de optimizare a procesului de adaptare școlară și socială
a preșcolarilor/școlarilor cu potențial aptitudinal înalt și de consiliere a părinților
acestora.

Identificarea şi educarea copiilor supradotaţi a fost în trecut şi este în prezent o provocare

pentru domeniul educaţiei, atât la nivelul sistemelor educaţionale naţionale, cât şi la nivelul
programelor educaţionale cotidiene. În timp, s-au acumulat date empirice diverse şi
complementare, pe baza cărora s-au elaborat sinteze şi generalizări asupra dimensiunilor
supradotării. Identificarea este un process crucial ce conţine mai multe surse( printre care:
acţiunea la vârsta tânără preșcolară( implicarea părinţilor, profesorilor,colegilor).

C. Creţu (19988) face precizarea că ,,identificarea potenţialităţilor aptitudinale înalte

reprezintă o parte integrantă a procesului complex de asistență instructiv-educaţională şi
socială a copiilor, adolescenţilor şi tinerilor capabili de performanţă.,,

Copilul înalt abilitat, trebuie identificat cât mai devreme cu putinţă, astfel încât să fie
posibilă ofertă educativă adecvată. Pentru accelerarea dezvoltării personalităţii copilului este
recomandată integrarea timpurie la grădiniţă și consolidarea legăturii dintre grădiniţă, școală,
liceu privind intrarea mai devreme la școală și parcurgerea într-un timp mai scurt a ciclurilor
de studii.

Frecvent au existat şi există controverse cu privire la capacitatea sau incapacitatea

profesorilor de a identifica elevii supradotaţi. Procentul redus de copii supradotaţi corect
identificaţi de către profesori este determinat de faptul că acestea stabilesc o legătură directă
între succesul şcolar şi inteligenţa superioară, între conformismul comportamental al elevului
privind sarcinile şcolare sau motivaţia pentru învăţare. O mare parte a profesorilor înţeleg
destul de superficial problematica copiilor supradotaţi, neglijează indicatorii comportamentali
care le permit descoperirea talentelor copiilor. S-a constatat chiar lipsa de informare a
profesorilor asupra acestei problematici, pierzându-se astfel din vedere faptul că baza de
informare deţinută influenţează calitatea deciziilor de identificare. Cercetătorii au constatat că
un procent foarte redus de cadre didactice au o atitudine pozitivă faţă de copiii supradotaţi,
majoritatea profesorilor nefiind dispuşi să lucreze cu aceştia.

Identificarea copiilor/elevilor cu abilități înalte din prespectiva școlii are un rol decisiv
în viața și viitorul lor, deoarece în cele mai multe cazuri, acești elevi nefiind identificați la
timp, sunt supuși riscului de subrealizare școlară. Unii copii pot avea abilităţi mascate de
factorii etnici, de statutul socio - economic sau dizabilităţi. Informaţiile asupra mediului
specific de învăţare se folosesc pentru a lua cele mai bune decizii asupra strategiilor de
recuperare a acestor copii.

Cadrul didactic care are în grupă copii dotaţi trebuie să promoveze învăţarea și studiul care
implică aspecte ale vieţii de zi cu zi.Instruirea trebuie să permită dezvoltarea și aplicarea
abilităţilor cognitive,productivec care să le permită copiilor să reconceptualizeze cunoașterea,
existenţa și/sau să genereze un nou nivel al cunoașterii, treuie să aibă un ritm flexibil și să fie
adaptată abilităţilor copilului, rezultatelor evaluărilor prealabile, stilului de
învăţare,intereselor și motivaţiilor acestuia.

Materialele didactice folosite vor fi selectate în funcţie de abilităţile conceptuale și de

procesare a informaţiilor pe care la deţin aceștia. Predarea trebuie să respecte stilurile de
învăţare ale copilului și caracteristicile emoţionale și psihologice ale acestuia. Pentru copilul
vizual - spaţial în special, tehnicile de predare clasice nu fac această acoperire, astfel
producând efecte uneori dramatice asupra unui copil cu potenţial intelectual sau creativ
extrem de mare, care deseori prezintă risc social și școlar major deși are și cele mai înalte
cote pe creativitate și inteligenţă complexă.

Efectele posibile ale negării atenţiei speciale pentru copiii dotaţi și talentaţi: eșec școlar,
proastă adaptare socială - izolare socială, sensibilitate extremă-
perfecţionism paralizant, stres-dezvoltare inegală, agresivitate-confuzie mentală, conflicte-
frustrare.

Deasemenea mediul familial și cel relațional, joacă un rol important în identificarea și

dezvoltarea personalității copiilor cu abilități înalte. Individul cu abilități înalte este mult mai
sensibil la mediu și are o mai mare nevoie, de aprobarea familiei și a prietenilor în ceea ce
realizează decât colegii săi de aceeași vârstă cronologică. Este foarte important mediul
familial din care provine copilul cu abilități înalte, deoarece familia are de asemenea un rol
esențial în identificarea și devoltarea armonioasă a copilului. Susținerea din partea parinților și
a comunității asigură copilului cu abilități înalte , un drum sigur spre succes.

Este clar că educaţia unui astfel de copil nu e deloc uşoară iar părinţii trebuie să fie
conectaţi la ceea ce se întâmplă cu copilul lor şi să maximizeze potenţialul copilului lor. Unul
dintre cele mai importante lucruri ar fi ca părinţii să fie atenţi dacă cel mic se plictiseşte la
grădiniţă sau la şcoală şi, cu ajutorul cadrelor didactice, să îl sprijine să sară o clasă sau două
pentru a nu-şi pierde interesul. Orice copil supradotat trebuie motivat, stimulat şi trebuie să îi
fie menţinută şi încurajată curiozitatea pentru un domeniu sau altul. Educaţia lui nu trebuie să
fie una elitistă, ci trebuie să se facă prin programe de acumulare şi de accelerare prin care să
fie promovate şi dezvoltate abilităţile sale naturale. Educaţia copiilor supradotaţi trebuie să se
suprapună şi să respecte sistemul de învăţământ existent, însă ar trebui completată cu un
curriculum, programe şi metodologii de învăţământ care sa îmbogăţească oferta grădiniţelor,
şcolilor, liceelor şi universităţilor, la alegerea lor.

Copilul supradotat învață foarte rapid aproape orice; își concentrează atenția timp
îndelungat, este foarte sensibil, el trăiește cu intensitate maxima orice moment, este curios din
fire, este avid de nou, întodeauna perseverant, are nevoie de rutină, de repetarea a unor părți
dintr-o poveste de exemplu, nu are răbdare cu procedeele de rutină și cu abilitățile automate;
este perfecționist și justițiar, vocabularul lui fiind bogat și adecvat, preferă compania adulților,
dorește să discute materiale citite; consumă timp pentru pasiunea proprie și pentru proiecte
speciale; rezultatele școlare sunt deosebit de bune; se plictisește ușor, înțelege ce este bine sau
rău într-o activitate și găsește căi de optimizare; descoperă valențe noi la idei vechi; găsește
plăcere în activități intelectuale, gândește în afara eului propriu, este interesat de ceea ce este
bun sau rău, drept sau nedrept, arată compasiune pentru alții. ,,Copiii supradotati se nasc, nu
sunt creați,,. Totuși, "indiferent cât de supradotați, copiii nu-și dezvoltă darurile, harurile fără
un părinte sau un tutore care să îi încurajeze, să îi stimuleze și să îi impulsioneze." (Winner,
1996).

Elevii cu dotare aptitudinală înaltă, înțeleg și memorează informațiile mult mai repede
decăt colegii lor. Pentru preîntâmpinarea acestui fenomen este nevoie de o educație
diferențiată a elevilor cu potențial aptitudinal înalt prin: segregarea aptitudinală, accelerarea
studiilor, îmbogățirea conținuturilor, etc

Evaluarea copiilor supradotaţi cuprinde procedee multiple, instrumente şi metode: -

întrevederi cu părinţii, copiii şi profesorii; observaţii, chestionare, - liste, -teste standard, teste
de atenție (distributivitate); teste de memorie (numerică, verbală, topografică); teste de
inteligență (generală, tehnică, abstractă, figurală, emoțională); teste docimologice (de
achiziție); teste de personalitate ; teste de aptitudini (matematice, artistice, numerice, verbale);
teste pentru surprinderea atitudinilor caracteriale; etc.

În evaluare, o mare importanţă o are judecata părinţilor, pentru că ei îi pot observa în orice
împrejurare pe copiii lor. Prin discuţii sau diverse chestionare, părinţii relatează exemple
concrete de comportamente care le-au atras atenţia asupra diferenţei de dezvoltare în raport cu
alţi copii. Testarea individuală este instrumentul cel mai potrivit, deşi necesită mult timp
pentru aplicare.

Relația dintre părinți și școală este considerată a fi una dintre cele mai importante ,
deoarece ajută cadrul didactic în cunoașterea cât mai bine a elevilor, a mediului lor familial,
social, etc. ,fapt care duce la un proces educațional căt mai variat, în funcție de nevoile și
particularitățile fiecărui copil în parte. Consilierea copiilor supradotați vizează, în primul rând,
acordarea unui sprijin și a unei înțelegeri particulare în plan afectiv dar si o instrumentare cu
metodele și tehnicile de munca intelectuala, în plan cognitiv.
Consilierea supradotaților se centreaza pe dezvoltarea și armonizarea personalitații
copilului cu potențial înalt, precum și pe modalitațile de punere în valoare a performanțelor
acestuia.

Consilierea de grup a elevilor cu abilități înalte reprezintă un potențial puternic în tratarea

sau tranzacționarea intereselor interpersonale. În acest tip de consiliere, adolescenții cu
aptitudini înalte își pot explora sentimentele, iar cel mai important lucru este că pot vedea
ceea ce găndesc ceilalți tineri despre ei sau cum sunt percepuți în general.

Consilierea părinților copiilor cu aptitudini înalte este necesară, și joacă un rol important
în dezvoltarea și în cresterea potențialului aptitudinal. Deoarece părinții sunt principalii
observatori al copilului, al modului în care acesta se comportă și se dezvolta din punct de
vedere cognitiv, afectiv sau psihomotric, relația/colaborarea cu școala ar ajuta foarte mult în
identificare, dezvoltarea și scucesul copilului cu aptitudini înalte.Consilierea în comun
cu familii cu aceeași problema,ceea ce ajută mult la aflarea altor căi de comunicare
cu propriul copil și poate aduce o mare îmbunătăire în perceperea propriului copil
(participarea părinițlor la sedinețe de consiliere cu un psiholog școlar în care părinți cu același
tip de copii, împărtăesc din experientele lor).

3. Proiectați o activitate educațională diferențiată sau o strategie de afirmare,

susținere și consacrare a unei categorii speciale de copii supuși rescurilor
specifice indivizilor înalt abilitați.

Trăim în țara tuturor paradoxurilor. În vreme ce 200.000 de elevi români sunt analfabeți
funcțional, avem tot atâția copii supradotați, aproape 10% din numărul total de elevi. Mici
genii cărora, dacă le-ar fi pus în valoare coeficientul de inteligență uriaș, ar putea să schimbe
ceva în țară.

Paradoxal pentru o țară cu un sistem de educație neperformant, elevii supradotați sunt

marginalizați de colegi sau de profesori, neînțeleși în mediul lor social și respinși tocmai
pentru că au un coeficient de inteligență ridicat. Cei mai mulți dintre ei se pierd, an de an, și
ajung să nu-și găsească locul în societate, să sufere de depresie, anxietate și alienare.

Dezvoltarea proiecţiilor de cercetare în analizele orientării educaţionale a copiilor

supradotaţi intelectual devine o necesitate în condiţiile evitării irosirii sau neintegrării
corespunzătoare pentru această categorie de tineri în viaţa socială activă. Obiectivul studiului
realizat constă în analiza şi dezvoltarea unor strategii cu caracter educaţional, aplicabile
categoriei de copii supradotaţi intelectual. Dezvoltarea şi aplicarea unor modele curriculare
specifice, în scopul stimulării abilităţilor deţinute sau dobândite de această categorie de copii:
creativitate, aptitudini specializate, talente personale nu reprezintă un scop în sine, ci o
necesitate în condiţiile unei societăţi bazate pe cunoaştere specifică secolului XXI.

Studiile arată că 97% dintre tinerii supradotați își pierd potențialul tocmai pentru că nu au
parte de o educație pe măsură calităților lor. Majoritatea copiilor supradotați nu știu să-și
trăiască emoțiile, sentimentele, să și le exprime, și se întreabă apoi de ce nu sunt înțeleși și nu
evoluează.
 De aceea în urma a mai multor informații legate de riscurile la care sunt supuși acesti copii
, deși sunt supradotati, însă este importat să întelegem că nu de fiecare dată, a fi supradotat
este sinonim cu a reuși, a avea succes, m-am gândit la o strategie de afirmare, susținere și
consacrare a copiilor a copiilor înalt abilitați.

În primul rând este foarte important identificarea acestor copii, iar pentru aceasta este
nevoie de o pregătire foarte bună a cadrului didactic, în identificarea și dezvoltarea
potențialului maxim la acesti copii. Cadrele didactice trbuie să dețină un bagaj mare de
informații în legătură cu identificarea acestor copii, cu metodele, procedeele și instrumentele
instructiv-educative folosite în procesul educațional al acestor copii și nu în ultimul rănd să –i
motiveze, să-i susțină conferindul-le încrederea necesară pentru reușită.

În al doilea rănd, cadrul didactict trebuie să utilizeze strategiile de organizare și instruire

diferențiată. Educaţia lui nu trebuie să fie una elitistă, ci trebuie să se facă prin programe de
acumulare şi de accelerare prin care să fie promovate şi dezvoltate abilităţile sale naturale.
Educaţia copiilor supradotaţi trebuie să se suprapună şi să respecte sistemul de învăţământ
existent, însă ar trebui completată cu un curriculum, programe şi metodologii de învăţământ
care sa îmbogăţească oferta grădiniţelor, şcolilor, liceelor şi universităţilor, la alegerea lor.

În al treilea rând aș continua această strategie, cu inființarea unui spațiu , unde copii
supradotați vor avea acces,într-o perioadă limitată de timp (exemplu în intervalul de timp 3-
5), sub supravegherea unei persoane specializată în acest domeniu. Acest spații pe care îl voi
numii ,,loc al descoperirii,, constă în diferite centre de stimulare a aptitudinilor, de motivare,
de redescoperire prin diferite mijloace, metode și procedee, realizate atăt individual căt și în
grupe, prin realizarea de concursuri, si prin stimulente care să impingă copilul să-și
folosească potențialul maxim. Exemplu: pentru un copil supradotat în arte vizuale/ plastice,
care a căstigat concursul la nivel local, stimulentul va fi, participarea la o expoziție.

În final, pentru ca afirmarea, susținerea și consacrarea să fie folosită la maxim, as propune

implicarea acestor copii în diferite proiecte, în diferite activități locale, în voluntariate,etc. în
funcție de abilitățile fiecăruia.

4. Elaborați un plan de susținere a politicii de manifestare a creativității sau de

promovare a preșcolarilor/școlarilor înalt abilitați ai unei instituții școlare.

Plan de promovare a preșcolarilor/școlarilor înalt abilitați ai unei instituții școlare.

PROPUNĂTOR: Școala Gimnazială Căiuți

Persoană de contact: Doboș Claudia

Date de contact:

Echipa de intervenție: - învățătorii Școlii Gimnaziale Căiuți

- psihologul școlar

- 10 părinți voluntari
 - preotul comunității

Grupul țintă: Grupul țintă este format din12 copii, înscriși în clasele I- IV din Școala
Gimnazială Căiuți, dintre care 8 băieți și 4 fete cu vârstele cuprinse între 7 și 10 ani.

Formularea problemei:

Noi învățători de la Școala Gimnazială Căiuți, dorim să înaintăm un plan de promovare a

școlarilor înalt abilitați, care să vină în sprijinul elevilor deoarece, prea puțin dintre acești
elevi sunt motivați și sustinuți, de aceea de cele mai multe ori, ei lucrează sub potențialul lor
deoarece cadrele didactice nu sunt spicalizate, iar acesti copii nu sunt promovați. Aceste
activități ajută la dezvoltarea personală a copilului, formarea deprinderilor sociale şi a
relaţiilor inter-personale cu cei din jurul lui dar mai ales la afirmarea,susținerea și promovarea
acestora.

Scopul intervenției:

Scopul constă în promovarea într-o măsură cât mai mare, a copiilor identificați, ca fiind
înalt abilitați .

Obiectivele planului sunt:

- formarea de programe educaţionale formale şi nonformale potrivite cu valorile şi nevoile

segmentului de populaţie al copiilor supradotaţi.

- educarea copiilor cu performanţă intelectuală înaltă în centre specializate prin intermediul

unor programe de învăţământ specific, iar încurajarea formelor de învăţământ în cazul acestei
categorii sociale este o necesitate în condiţiile unei societăţi bazată pe cunoaştere şi
informaţie.

- modele de învăţare curriculară diferenţiată, incluzând în acest sens strategii psihopedagogice

adaptate acestui segment social de copii, reprezintă o necesitate educaţională obligatorie.

- realizarea de parteneriate public-privat, între instituţii ale statului, organizaţii

nonguvernamentale, alte organizaţii care pot asigura bunul mers pentru dezvoltarea
educaţională în cazul acestei categorii de copii.

Ipoteze: - elevii supradotaţi trebuie să beneficieze de metode adecvate de învăţare pentru a fi

stimulaţi în procesul educaţional.

- elevii supradotaţi care beneficiază de metode adecvate de învăţare dezvoltă

motivaţii corespunzătoare în dezvoltarea educaţională proprie.

- adaptarea la relaţiile cu colegii de clasă constituie o necesitate pentru evitarea

situaţiilor de marginalizare specifică.

O componentă importantă în educaţia copiilor supradotaţi este constrângerea acestora de a

învăţa după o programă şcolară de nivel mediu, precum şi izolarea lor de către colegii de clasă
din cauza intereselor diferite dezvoltate. În acest caz se conturează o situaţie de natură sau
grad de risc ridicat, în sensul că un copil cu abilităţi deosebite se poate transforma într-un
inadaptat social. Toate problemele copiilor supradotaţi sunt cauzate de educaţia
necorespunzătoare din copilărie. Ei nu se încadrează în normele artificiale la care sunt supuşi
nici de societate, nici de sistemul educaţional şi nici de familii, au nevoie de cineva care să îi
înţeleagă, să se ocupe de ei şi să nu îi lase să se piardă.

De aceea pentru ca acesti elevi să fie promovați și să se poate dezvolta în ritmul lor propriu,
am decis împreună cu părinții acestor copii și cu psihologul școlii, să-i intregrăm în căt mai
multe concursuri, în activitățile locale, în activitățile extrașcolare, etc oferindu-le de fiecare
dată un rol principal, în funcție de abilitățile fiecăruia. În continuare pentru dezvoltarea,
susținerea și promovarea lor, am decis să înființăm un spațiu, sau mai bine zis un ,,after
school,, local, unde vor putea ei, sub supravegherea unui specialist, vor oferii sprijin celorlelți
copii care sunt dotați mediu, în diferite domenii. Exemplu: un copil supradotat din clasa a 2 a
este foarte bun la matematică, el poate oferii meditații copiilor din clasa a 4 a. De asemenea
acest copil supradotat, este învățat la răndul lui de câtre specialist, să folosească diferite
tehnici, metode, intrumente în transmiterea informațiilor.

Educaţia copiilor cu nivel de dotare intelectuală înaltă sau supradotare presupune realizarea
direcţiilor de convergenţă de natură pedagogică, psihosocială, informaţională corespunzător
cerinţelor unei categorii de copii specială. Nivelul formal şi nonformal de natură educaţională
porneşte de la premiza ocupării şi direcţionării tinerilor cu dotare intelectuală înaltă, spre o
formulă de succes personal aplicabilă şi fezabilă în raport cu caracteristicile vieţii din
societatea noastră contemporană. În crearea unui mediu educaţional favorabil dezvoltării
abilităţilor este obligatoriu a se realiza un anumit profil socioprofesional al profesorului sau
educatorului implicat în formarea acestei categorii de copii. Capacitatea de a empatiza cu
elevii în transmiterea de cunoştinţe şi cunoaşterea profundă şi detaliată a particularităţilor şi
profilului fiecărui elev analizat prezintă o intensă corelaţie cu feed-back-ul persoanelor
instruite. Capacitatea de a capta atenţia copiilor şi de a-i introduce uşor în subiectul predat
sunt caracteristici ce trebuie intens antrenate mai ales pentru clasele cu copii ce au imaginaţie
şi creativitate mai bine dezvoltate. Un mediu de învăţare confortabil pentru aceştia presupune
profesori care nu expun, nu predau, ci inspiră şi motivează. Educaţia interactivă este o cerinţă
a dezvoltării de potenţial pentru această categorie de copii cu cerinţe speciale.
Mediul de educaţie se adaptează la cerinţele psihologice şi profilul tip al fiecărui copil.

În concluzie, este de interes a se dezvolta prin metode pedagogice şi curriculare potenţialul

copiilor cu dotare intelectuală înaltă şi, în acelaşi timp este evidenţiabil rolul şi implicarea
profesorilor care predau la astfel de clase pentru copii cu cerinţe speciale. În aceeaşi ordine de
idei este relevant modul în care părinţii copiilor cu supradotare intelectuală sunt bine
intenţionaţi în a le forma deprinderile de bază şi educaţia corespunzătoare. Susținerea, și
promovarea acestor copii, joacă un rol decisiv în viața și viitorul lor, dar și pentru societate.