Paul Celan

Sprachgitter / Zăbrelele cuvântului

Orbul ochiului printre bare.

Animal vibratil, pleoapa

cârmeşte în sus
eliberând o privire.

Iris, înotătoare, turbure şi fără de vis:

cerul, cenuşiu ca inima, trebuie să fie pe aproape.

Oblic, în gura cărnii de fier,

aşchia afumată.
În sensul luminii,
îţi ghiceşti sufletul.

(De-aş fi ca tine. De-ai fi ca mine.

N-am stat noi oare sub acelaşi alizeu?
Suntem străini.)

Dalele. Deasupra lor,

strâns unite, cele două iazuri
cenuşii ca inima:
tăcere
câtă încape în două guri.

(În româneşte de Nina Cassian. Din volumul Paul Celan: Versuri, Editura Univers, Bucureşti
1973, p. 86-87.)