Capitolul 2

INJECłIA DE FLUIDE CALDE

Aspecte generale

Metoda injectării de fluide calde în sondă este folosită atât pentru stimularea productivităŃii
sondelor cât şi în procesul de recuperare secundară. Introducerea unor fluide calde în sondă, cum ar
fi apa caldă, aburul sau gazele încălzite, au dus la rezultate foarte bune în cazul exploatării unor
zăcăminte cu ŃiŃeiuri grele şi foarte vâscoase, având în vedere marea influenŃă pe care o are
temperatura ridicată asupra reducerii vâscozităŃii ŃiŃeiului şi, ca urmare, creşterea importantă a
mobilităŃii acestuia k/µ, la deplasarea spre sondă.
Exemple:
InfluenŃa temperaturii asupra µt: pentru un ŃiŃei cu densitatea de 980 kg/m3, la presiunea de
1 bar, viscozitatea scade de la 20 000 cP la 60 cP, prin creşterea de temperaturii de la 37 la 155 °C;
la presiunea de 70 bar, viscozitatea scade de la 3000 la 25 cP. In mod analog , se observă scăderea
masivă a viscozităŃii şi pentru tiŃeiuri mai uşoare (cu densitatea de 965 şi 933 kg/m3).

100000

10000
Viscozitatea titeiului, cP

Series2
1000
Series3
Series4
Series5
100

10

1
37 Temperatura, grd C 155

Figura 19. InfluenŃa temperaturii asupra viscozităŃii ŃiŃeiului

Primul avantaj pe care îl oferă apa şi aburul este constituit de capacitatea lor mare de
înmagazinare a căldurii, la care se adaugă posibilitatea de cedare a acestei călduri către stratele
productive, în special în cazul aburului, prin procesul de condensare care este izoterm şi izobar.
În cazul injecŃiei de gaze calde se pierd mari cantităŃi de căldură, deoarece gazele au o
capacitate mică de acumulare şi transport al căldurii.
Din cauza pierderilor mari de căldură, folosirea gazelor inerte calde în procesul de injecŃie
este limitată.
La injectia ciclică de abur, aburul este injectat în zăcământ printr-o sondă de producŃie.
După injectarea unei anumite cantităŃi de abur, sonda este repusă în producŃie după o perioadă de
pauză pentru realizarea transferului de căldură. In acest caz zona din jurul sondei se încălzeşte,
vâscozitatea ŃiŃeiului scade, rezistenŃele la curgere se micşorează, iar debitul sondei creşte (procesul
este folosit ca metodă de stimulare )

Considerând un proces de vaporizare izoterm – izobar reprezentat într-o diagramă p–v

(presiune - volum specific), la o presiune oarecare în punctul A1 avem apă caldă, caracterizată prin
volumul v', care se va vaporiza obŃinându-se în B1 vapori saturaŃi uscaŃi, cu volumul v".

27
 Figura 20. Diagrama tipică de comportare a aburului, în coordonate presiune – volum specific

Pe porŃiunea A1B1, caracterizată prin existenŃa unui amestec de vapori şi lichid, proporŃia în
amestec a lichidului aflat la saturaŃie şi a vaporilor saturaŃi umezi se modifică pe măsură ce procesul
de vaporizare evoluează de la starea lichid la starea de vapori saturaŃi uscaŃi.

Dacă se ia ca referinŃă 1 kg de amestec, acesta este compus din x kg vapori saturaŃi uscaŃi şi
(1–x) kg lichid saturat, unde x se numeşte titlul aburului.

Din diagramă se poate vedea că titlul se poate scrie ca un raport de segmente:

AZ v − v,
x = 1 1 = ,,x
A1 B1 v − v ,
Se observă că se poate determina volumul ocupat de o cantitate de abur cu titlul x, cunoscând v' şi
v", unde:
v'= volumul specific al lichidului saturat, în punctul corespunzător stării A1
v" = volumul specific al vaporilor saturaŃi uscaŃi, în punctul corespunzător stării B1
vx = volumul specific al amestecului de lichid şi vapori, cu titlul x.

În cazul în care se cunoaşte titlul de vapori :

vx = (1-x)v' +x·v" = v' + x (v" – v')

Dreapta A1B1 dă cantitatea de căldură de vaporizare, care scade cu creşterea presiunii.

În majoritatea cazurilor în care se utilizează aburul ca agent cald, acesta are titlul de 0,8,
adică 80% din greutate reprezintă vapori saturaŃi, iar restul de 20% este lichid ce conŃine sărurile
care pot fi transportate în generator odată cu apa de alimentare. În situaŃia în care întreaga cantitate

28
de apă ar fi transformată în vapori, ar exista riscul ca sărurile dizolvate iniŃial în apă să se depună în
interiorul generatorului, ducând astfel la deteriorarea acestuia.

ObservaŃii:
A1K – este curba de saturaŃie a lichidului
B1K –este curba de saturaŃie a vaporilor
- Vaporii saturaŃi uscaŃi au particularitatea că nu deŃin nici o picătură de lichid, dar la
cea mai mica creştere de presiune sau scădere de temperatură, începe condensarea.
- Lichid saturat –este starea în care se găseşte numai lichid, dar la cea mai mică
scădere a presiunii sau creştere a temperaturii apare vaporizarea.
Starea gazoasă IV – deasupra izotermei critic, este stare supercritică: prin comprimare izotermă
nu se pot condensa vaporii. Aceasta este de fapt deosebirea dintre vapori şi gaze: au structură
fizică asemănătoare, dar capacitate de condensare izotermă foarte deosebită.

Fluidele calde, respectiv aburul, în drumul spre şi prin strat cedează căldură mediului
înconjurător. Cu cât cantitatea de căldură cedată este mai mare, cu atât efectul procesului scade.
Prezintă deci mare importanŃă cunoaşterea acestor pierderi de căldură pentru diferite condiŃii
de lucru şi caracteristici ale zăcământului.
Problema pierderilor de căldură pe circuitul sondă – strat, a fost soluŃionată admiŃând în
gaura de sondă pierdere (transfer de căldură) în regim staŃionar, iar în strat o pierdere de căldură în
regim nestaŃionar.
Referitor la pierderile de căldură de la generator la sondă ( în conductele de legătură), acestea
se datorează transferului de căldură de la agentul cald la mediul înconjurător prin conducŃie,
convecŃie, radiaŃie sau printr-o combinaŃie a tuturor acestor genuri de transfer.
Transmiterea căldurii prin conducŃie este caracteristică corpurilor solide, unde transferul de
căldură de la un punct cu temperatura mai mare la un alt punct cu temperatura mai mică se face de
la particulă la particulă, fără a exista o deplasare fizică a acestor particule ale corpului respectiv. (se
întâlneşte şi la fluide atunci când ele se află în repaus).
Transmiterea căldurii prin convecŃie este caracteristică schimbului de căldură dintre un solid
şi un fluid care se mişcă pe lângă suprafaŃa solidului.
ConvecŃia poate fi liberă (naturală) când fluidul de mişcă datorită diferenŃei de densitate
cauzată de diferenŃa de temperatură, sau forŃată, când deplasarea fluidului pe lângă solid este
generată de aplicarea unei presiuni.
Transmiterea căldurii prin radiaŃie – căldura trece de la un corp la altul, prin intermediul
unui curent de particule lipsite de masă care nu fac parte din cele două corpuri.
RadiaŃiile termice sunt asemănătoare celor electromagnetice: se propagă la orice distanŃă şi
chiar prin vid.

2.1. InjecŃia de abur. Descrierea metodei şi mecanismele de recuperare

Temperatura mare a frontului de abur duce la scăderea vâscozităŃii ŃiŃeiului, dar are şi efecte
favorabile de vaporizare şi condensare a unor fracŃii ale acestuia. Din acest motiv, se pare, aburul a
constituit fluidul preferat de injecŃie faŃă de apa caldă sau gazele calde.
Aburul poate fi injectat continuu în procese de mărirea f.f.r. sau ciclic, pentru intensificarea
debitului sondelor de producŃie.
La injectia continuă de abur, aburul produs la suprafaŃă de generatoarele de abur, este
introdus cu debit şi presiune mare în sondele de injecŃie. În zăcământ se formează 4 zone cu fluide
care avansează spre sondele de reacŃie : zona de abur, zona de apă caldă, zona de apă rece şi zona de
ŃiŃei.

29
 Figura 21. Schematizarea procesului de injecŃie de abur

La primul contact dintre abur şi ŃiŃei, aburul cedează căldura ŃiŃeiului, a cărui vâscozitate
scade. Aburul condensează şi, în continuare, apa caldă formată avansează dezlocuind ŃiŃeiul şi
cedând treptat din căldură până la echilibru.
La contactele următoare, prin continuarea procesului, aburul injectat întâlneşte ŃiŃeiul
rezidual rămas în urma apei calde şi vaporizează fracŃiile uşoare, antrenându-le în curentul de
curgere. Aceasta distilare cu abur duce la scăderea saturaŃiei remanente în ŃiŃei.
Amestecul de abur şi vapori de ŃiŃei rezultaŃi din distilarea cu abur sunt împinşi în faŃa
frontului, spre zona de apă rece unde condensează. În aceasta zonă, ŃiŃeiul se îmbogăŃeşte continuu
cu hidrocarburile uşoare condensate, care acŃionează ca un dop de solvent împins de apa caldă. Ca
rezultat, scade saturaŃia în ŃiŃei remanent.

Din cele prezentate rezultă că mecanismele de recuperare la injecŃia de abur sunt:

- dezlocuirea cu vapori şi apă caldă în condiŃiile unui raport al mobilităŃilor mai favorabil ;
- distilarea cu abur;
- efectul miscibil al solventului.
Cel mai important dintre aceste efecte este cel al vaporizării ŃiŃeiului prin distilarea cu abur.
Efectul se păstrează şi în cazul aplicării metodei la ŃiŃeiuri mai uşoare, cu viscozitatea mai mică.

2.1.1. Pierderi de căldură în instalaŃiile de suprafaŃă

Pierderile de căldură care au loc în centrala termică se prind în calcul în general prin
eficienŃa termică a generatorului de căldură (randament termic).
În cele ce urmează se au în vedere numai pierderile de căldură prin conductele care
transportă aburul de la punctul termic la sondă.

30
 Căldură este cedată mediului înconjurător de fluidul cald prin fenomenele amintite de
conducŃie, convecŃie şi radiaŃie. Astfel, transmiterea căldurii de la fluidul care curge prin conductă
la stratul laminar de fluid de pe pereŃii interiori ai conductei, se face prin convecŃie; în interiorul
stratului laminar, prin peretele conductei şi prin stratele izolatoare care acoperă conducta, prin
conducŃie, iar de la conductă la mediul înconjurător prin convecŃie şi radiaŃie.

Cantitatea de căldură care se transferă prin conducŃie de la un corp la altul este dată de
Legea lui Fourier, care este asemănătoare legii lui Darcy.

Astfel, pentru o transmitere unidimensională

de căldură
T1 >T2
dT
Q = k (− ) A (1) Suprafata
T2
dx de transfer
dT T1 A
unde k (− ) reprezintă viteza de transmitere a
dx
căldurii, analog cu relaŃia vitezei de filtrare din
formula lui Darcy: L
k dp
v=− ⋅ Figura 22. Schema pentru analiza
µ dx transmiterii caldurii prin suprafete plane

Semnul (-) apare deoarece pe măsură ce distanŃa

de la punctul cu temperatură mai mare la cel cu temperatură mai mică creşte, temperatura scade,
dT
deci gradientul de temperatură este negativ: < 0.
dx
Prin integrare se obŃine:

kA(T1 − T2 )
Q= (2)
L
unde A - este suprafaŃa prin care se transmite căldura;
L - grosimea corpului solid;
T1, T2 - temperaturile suprafeŃei mai calde, respectiv mai reci;
k - coeficient de conductivitate termică a corpului respectiv, care arată capacitatea
k
materialului de a lăsa să treacă căldura prin el [J/m·h·ºC]. Este similar cu raportul , respectiv
µ
capacitatea mediului poros de a lăsa să treacă prin el fluide.

RelaŃia (2) poate fi pusă si sub forma :

A(T1 − T2 )
Q= (3)
L
k
care, în cazul transmiterii căldurii prin pereŃii plani compuşi, de aceeaşi suprafaŃă, dar de grosimi şi
materiale diferite, devine:

A(T1 − T2 )
Q= (4)
L
∑ ki
i

31
 Pentru conducŃia prin pereŃi cilindrici, cazul conductelor, pornind de la relaŃia lui Fourier
dT
scrisă sub forma (1): Q = − kA , rezultă:
dr
dT
Q = − k ⋅ 2πrL ⋅ (5)
dr
Prin integrare rezultă:
2πkL(T1 − T2 )
Q= (6)
r2
ln
r1
unde: L - este lungimea conductei,
r2, r1 - raza exterioară, respectiv interioară a conductei.

RelaŃia (6) poate fi scrisă şi sub forma:

2πL(T1 − T2 )
Q= (7)
1 r2
ln
k r1
Pentru cazul real întâlnit în practică, când conducta este acoperită cu unul sau mai multe
strate izolatoare (concentrice), căldura transmisă va fi dată de relaŃia :
2πL(T1 − T2 )
Q= (8)
1 r2
∑ ln
k r1

Pentru scopuri practice, de proiectare, temperatura T1 corespunde cu temperatura fluidului

care circulă în interiorul conductei (se neglijează stratul laminar de pe interiorul pereŃilor acesteia).

2.1.2. Pierderi de căldură în gaura de sondă

Problema pierderilor de căldură a fost soluŃionată admiŃând în gaura de sonda un transfer de

căldură în regim staŃionar, iar în strat o pierdere de căldură în regim nestaŃionar.

Transmiterea căldurii în condiŃii staŃionare de la suprafaŃă până la stratul productiv se face

prin conducŃie - prin pereŃii Ńevilor de extracŃie, ai coloanei de exploatare şi prin inelul de ciment -
şi convecŃie şi radiaŃie în spaŃiul inelar.

Problemele ce trebuie rezolvate sunt: determinarea temperaturii cu care fluidul cald injectat
la suprafaŃă ajunge în dreptul stratului productiv şi cantitatea de căldură cedată stratelor traversate.
Fluidul cald este introdus în sondă prin Ńevile de extracŃie, cu un debit constant W, exprimat
în kg fluid / oră, la o temperatură constantă T0 .

Raza interioară a Ńevilor de extracŃie este notată cu r1, iar temperatura T1 a fluidului care
circulă prin Ńevi variază cu adâncimea şi cu timpul t.

Reprezentarea schematică a problemei este redată mai jos, în figura 23:

32
 W (kg fluid / oră) la T0=ct

Metoda de rezolvare este metoda bilanŃului energetic scris

pentru 1 kg de fluid. Considerând două secŃiuni apropiate (1) şi (2) la
distanŃa dh, energia fluidului care pătrunde prin punctul (1) este egală
cu energia fluidului care iese prin (2), plus energia cedată în exterior
r 2, T 2 între cele 2 puncte, într-un timp t (figura 23).

Astfel:
r1

(1) v12 v2
u1 + p1V1 + gh1 + = u 2 + p 2V2 + gh2 2 + dq + dτ (1)
T1 dh
2 2
(2)
unde: u – este energia internă pentru 1 kg fluid;
pV – energia de expansiune (dilatare);
gh – energia potenŃială (de poziŃie);
Figura 23. v2
- energia cinetică;
2
dq – căldura cedată în exterior pe porŃiunea (1)-(2);
dτ – lucrul mecanic exterior executat de fluid între cele două
secŃiuni (de exemplu mişcarea paletelor unei turbine amplasate în Ńevi);
1
V – volumul specific ( V = );
ρ
v – viteza fluidului;
h – cota punctului respectiv.

Schimbul de căldură care are loc în sistem este definit prin entalpia sistemului:
i = u + pV (J/kg) (2)
Presupunând curgerea staŃionară a unei singure faze, energia cedată către exterior este nulă:
dτ = 0
Trecând partea stângă a ecuaŃiei (1) în partea dreaptă, Ńinând cont de (2) şi scriind sub forma
diferenŃelor finite, rezultă:
di + gdh + vdv = dq (3)

Se pot distinge două situaŃii:

- injecŃia unui lichid cald şi
- injecŃia unui fluid care condensează (abur).

33
A. InjecŃia de apă caldă:

În acest caz, lichidul fiind practic incompresibil, termenul care exprimă variaŃia energiei
cinetice dispare:
di + gdh = dq (4)
Entalpia este un parametru a cărui valoare absolută nu poate fi măsurată deoarece conŃine
energia internă, legată de activitatea moleculară, care nu poate fi măsurată.
Se poate cunoaşte însă variaŃia entalpiei .
Din relaŃia (2) rezultă:

di = du + d(pV) (5), care pentru fluid incompresibil devine:

di = du + Vdp (6)

Conform primului principiu al termodinamicii, lucrul mecanic de dilatare efectuat de un

sistem provine fie datorită unei cantităŃi de căldură primită din exterior, fie din variaŃia energiei
interne a sistemului, ceea ce se poate transcrie matematic prin:

dq = du + pdV (7)

Pentru un fluid incompresibil, dV = 0, iar ecuaŃia (7) devine:

dq = du = cpdT (8)

deoarece la lichide, creşterea temperaturii se face numai la presiune constantă.

di
ObservaŃii: Din termotehnică se ştie că: c p = (căldura specifică la presiune constantă)
dT
dV
cV = (căldura specifică la volum constant)
dT

Înlocuind (8) în (6) obŃinem

di = cpdT + Vdp (9)

Neglijând efectul frecărilor asupra variaŃiei de presiune, termenul Vdp corespunde

schimbării poziŃiei unei cantităŃi de fluid în sondă (1 kg). Volumul specific rămâne deci constant,
astfel relaŃia (9) poate fi pusă sub forma

di = cpdT + gdh (10), deoarece

1 g g g
Vdp = dp = dp = dp = γdh = gdh
ρ ρg γ γ

În cazul curgerii lichidului de sus în jos, creşterea de entalpie datorată creşterii de presiune este
aproximativ egală cu pierderea de energie potenŃială. Cu aceste observaŃii, înlocuind (9) în (4),
rezultă:

di + gdh = dq (4)

(cpdT + Vdp )+ gdh = dq

34
Termenii Vdp si gdh se reduc, deoarece curgerea se face de sus în jos, cu pierdere de energie
potenŃială. Rezultă că

dq = cpdT (11)

Conform figurii, pentru un element dh, bilanŃul termic este următorul :

(căldura cedată de lichid = căldura transmisă în exteriorul coloanei)

dq = −Wc p dT1 = 2πr1U (T1 − T2 )dh (12)

unde U – este un coeficient global de transmitere a căldurii între interiorul Ńevilor de extracŃie şi
exteriorul coloanei de exploatare [J/m2·h·°C ]

Dacă se compară cu relaŃia (2) de la pierderi de căldură în instalaŃia de suprafaŃă, U ar

k
corespunde raportului .
L

Această cantitate de căldură dq se transmite mai departe prin conducŃie de la coloană spre
mediul înconjurător (rocile traversate) după o lege dată de H.J. Ramey sub forma

2πk r (T2 − Tr )dh

dq = (13) ( pentru regim nestaŃionar)
f (t )

in care: kr – este coeficient de conductivitate termică a rocii (J/m·h·°C);

f (t ) = funcŃie de timpul adimensional în care se face transferul de căldură;
Tr = temperatura rocii la nivelul considerat;

Dacă se admite gradient geotermic normal, atunci

Tr = ah + b (14) unde: a = gradientul geotermic

b = temperatura solului
(calculata ca medie anuală la suprafaŃă).

După cum se observă, transmiterea căldurii de la exteriorul coloanei spre stratele traversate
se face în regim nestaŃionar.
Cu ajutorul relaŃiilor (11), (12), (13) şi (14) se poate determina temperatura cu care fluidul
ajunge în dreptul stratului productiv şi cantitatea de căldură cedată stratelor traversate.

35
 Temperatura cu care ajunge fluidul cald în dreptul stratului productiv, T1(h,t)

Pentru determinarea lui T1(h, t) se procedează în felul următor:

- Se scoate T2 din relaŃia (12)
Wc p dT1
T2 = + T1 (15) (dT este negativ, deci T2<T1)
2πr1Udh
- Tr dat de (14) şi T2 dat (15) se înlocuiesc în (13)
2πk r dh  wc p dT1 
dq =  + T1 − (ah + b)
f (t )  2πr1Udh 
iar dq se înlocuieşte cu dq = -WcpdT1 şi rezultă ecuaŃia în funcŃie de T1

2πk r dh  wc p dT1 
− Wc p dT1 =  + T1 − (ah + b) (14)
f (t )  2πr1Udh 

Wc p dT1 Wc p dT1 ⋅ f (t )
+ + T1 − (ah + b) = 0
2πr1Udh 2πk rUdh

dT1 ⋅ Wc p [k r + r1Uf (t )]
+ T1 − (ah + b) = 0 (15)
2πr1Uk r dh

Wc p [k r + r1Uf (t )]
Notăm A∗ = (16)
2πr1Uk r

şi rezultă ecuaŃia diferenŃială:

dT1 T1 ah + b
+ − =0 (17)
dh A∗ A∗
care arată dependenŃa lui T1 de h şi de t prin intermediul valorii A*, bine definită pentru un timp dat.

Folosind factorul de integrare eh/A*, ecuaŃia (17) poate fi integrată. Rezultă următoarea expresie:

h
−
∗ ∗
T1( h,t ) = ah − aA + b + [T0 + aA − b] ⋅ e A*
(18)
care permite determinarea temperaturii în Ńevile de extracŃie, în funcŃie de adâncime, la un moment
oarecare de timp, t (timpul intră în ecuaŃie prin intermediul funcŃiei f (t ) ).
T0 este temperatura fluidului injectat la suprafaŃă care este menŃinută constantă.
Se poate vedea că, la limită T1(0,t) =T0 .

36
 Căldura cedată stratelor traversate

Pentru determinarea lui dq se scoate T2 din prima şi ultima expresie a relaŃiei (12).

dq = 2πr1U (T1 − T2 )dh (12)

dq
T2 = T1 − (19)
2πr1Udh

Înlocuim în (13) Tr dat de( 14) şi T2 dat de (19) şi se obŃine expresia:

 dq 
2πk r T1 − − ah − b  ⋅ dh
 2πr1Udh 
dq =
f (t )

kr
dq ⋅ f (t ) = − dq + 2πk r dhT1 − 2πk r ahdh − 2πk r bdh
r1U

AdmiŃând T1 = constant (ceea ce este valabil la injecŃia de abur şi numai aproximativ în rest) şi
integrând pe întreaga lungime a sondei, de la h = 0 la h = H se obŃine cantitatea de căldură
cedată stratelor traversate de sondă:

2πr1Uk r  aH 2 
qc = (
 1T − b ) H −  (20)
k r + r1Uf (t )  2 

În cazul injecŃiei unui lichid cald (apă caldă) T1 = f(h,t).

La un anumit moment de timp t, temperatura T va fi funcŃie numai de h, deci T =f(h). În acest caz,
în relaŃia (20) trebuie să se lucreze cu o valoare medie a lui T1, rezultată pe baza trasării curbei

T1 =f(h) de la h=0 la h=H şi a unei integrări grafice.

Pentru a determina T1(h,t) şi qc avem nevoie de funcŃia f (t ) şi de coeficientul global U.

Din expresia (13) rezultă:

2πk r (T2 − Tr )
f (t ) =
dq dh
O determinare exactă a lui f (t ) este dificilă deoarece atât fluxul caloric transmis rocii, cât şi
temperatura se schimbă în mod continuu. O excepŃie de la aceasta situaŃie o prezintă cazul injecŃiei
de abur saturat, când temperatura rămâne aproximativ constantă, atât timp cât nu se produc
schimbări de fază, datorate creşterii de presiune (procesul de condensare este izoterm şi izobar).

SoluŃiile adoptate pentru f (t ) sunt totuşi destul de exacte, provenind din compararea
valorilor de temperatură calculate şi măsurate pe modele experimentale.

Carlslaw şi Jaeger au prezentat în acest sens o soluŃie sub formă grafică pentru cazul unei
surse cilindrice care pierde căldură la flux constant şi temperatură constantă către un sistem radial
de întindere infinită.

37
Acaştia au exprimat grafic variaŃia f (t ) funcŃie de timpul adimensional t , definit ca

D ⋅t
t= 2
, în care D – este coeficientul de difuzivitate termică a rocii [m 2 h] (analog celui
r2
de difuzivitate sau piezoconductivitate hidrodinamică), definit ca:
r2 – raza exterioară a coloanei
k
D= r ρ – densitatea rocii, [kg/m3]
ρ ⋅ cr
cr – căldura specifică a rocii [J/kg·ºC]

Căldura cedată de la tubing la exteriorul coloanei are expresia:

dq = 2πr1U (T1 − T2 )dh (12)

iar de la exteriorul coloanei la rocă

2πk r (T2 − Tr )dh

dq = (13)
f (t )

Din egalitatea celor două relaŃii rezultă:

k r T2 − Tr k A
f (t ) = ⋅ = r ⋅A=
r1U T1 − T2 r1U r1U
kr
Se poate observa că valoarea funcŃiei f (t ) este cu atât mai mică, cu cât valoarea U, a coeficientului
global de transmitere a căldurii de la interiorul Ńevilor de extracŃie la exteriorul coloanei de
exploatare, este mai mare.

Aceasta variaŃie a lui f (t ) este de asemenea influenŃată de condiŃiile de transfer de la Ńevi la

rU
coloană şi de la coloană la rocă, influenŃă caracterizată prin expresia 1 .
kr

38
 Figura 24. Graficul funcŃiei f (t ) pentru o sursă cilindrică care pierde căldură
la flux constant şi temperatură constantă (după Carslaw şi Jaeger).

După cum se observă din grafic, pentru valori ale lui t > 2,5, ceea ce ar corespunde unor
timpi de injecŃie mai mari de o săptămână, valorile lui f (t ) sunt identice indiferent de condiŃiile de
transfer de la interiorul tubingului la coloană şi de la aceasta la rocă.

Acest rezultat este analog celui întâlnit la cercetarea sondelor prin închidere, în cazul
curbelor de restabilire a presiunii de strat, când pentru timpi mari de închidere, perturbaŃia de
presiune depăşeşte zona din vecinătatea sondei, posibil contaminată, iar restabilirea presiunii este
controlată numai de permeabilitatea stratului într-o zonă îndepărtată de sondă, lipsită de blocaje.

Prin similitudine, se poate aprecia că

k kr
a= este similar cu D=
mµβ ρ ⋅ cr

39
 Determinarea coeficientului global de transmitere a căldurii

Căldura se transmite de la interiorul Ńevilor de extracŃie (TE) la exteriorul coloanei prin

fenomenele de transfer prezentate anterior, astfel:
a. ConvecŃie forŃată de la fluid la peretele interior al T.E;
b. ConducŃie de la peretele interior la peretele exterior al T.E;
c. ConvecŃie liberă în interiorul spaŃiului inelar;
d. ConducŃie de la interiorul la exteriorul coloanei.

Cantitatea de căldură care trece prin toate aceste zone într-un timp dat este constantă (aceeaşi);
căderile de temperatură diferă însă, ca la curgerea fluidelor spre sondă prin două zone concentrice
cu permeabilitate diferită.

Cantitatea de căldură care se pierde prin conducŃie este dată de relaŃia

2πL(T1 − T2 ) 2πL(T1 − T2 )
Q= = (Legea lui Fourier)
1 1
ln r2 r1 ln d 2 d1
k k

iar cantitatea de căldură pierdută prin convecŃie este dată de relaŃia stabilită de Newton:

Q = α .A .∆T

în care α este coeficient de convecŃie, in [J/m2·h·0C]

Q corespunde pierderii totale de căldură pe o distanŃă L şi dă

naştere unei căderi totale de temperatură ∆T
∆T = T1 –T2

Q α1
Pentru cazul a) ∆T1 = - convecŃie forŃată
π ⋅ d1 L
1 d
Q ⋅ ⋅ ln 2
kt d1
Pentru cazul b) ∆T2 = - conducŃie în Ńevi.
2πL
Q α2
Pentru cazul c) ∆T3 = - convecŃie liberă în
Figura 25. Schema pentru determinarea π ⋅ d1' L
coeficientului global de transmitere a
caldurii, U spaŃiul inelar
1 d'
Q⋅ ⋅ ln 2'
kc d1
Pentru cazul d) ∆T4 = - conducŃie în
2πL
peretele coloanei de exploatare.

Deoarece ∆T = ∆T1 + ∆T2 + ∆T3 + ∆T4 , rezultă:

Q 1 1 d2 1 1 d 2' 
∆T = + ln + + ln
πL α1d1 2k t d1 α 2 d1' 2k c d1' 

40
de unde se obŃine:

π ⋅ L ⋅ ∆T
Q= (21)
 1 1 d2 1 1 d 2' 
 + ln + + ln ' 
 α 1 d 1 2k t d1 α 2 d1 2 k c d1 
'

Pierderea de căldură de la interiorul Ńevilor de extracŃie la exteriorul coloanei este dată de relaŃia.
(12), de unde rezultă:

Q = πd1U ∆T L (22) ( dedusă din (12): dq = 2πr1U (T1 − T2 )dh ).

Egalând (21) cu (22) rezultă:

1
d1U = (23)
 1 1 d2 1 1 d 2' 
 + ln + + ln ' 
 α 1 d1 2k t d1 α 2 d1 2k c d1 
'

de unde :

1
U= (24)
1 d1 d 2 d1 d1 d 2' 
 + ln + + ln ' 
 α 1 2 k t d1 α 2 d1 2k c d1 
'

kt , kc – sunt coeficienŃi de conductivitate termică în pereŃii TE şi CE

α1, α2 - coeficienŃi de convecŃie pentru interiorul TE, respectiv spaŃiul inelar.

CoeficienŃii α1 si α2 se determină pe baza teoremei Π a similitudinii, dedusă de E. Buckingham.

RelaŃia care exprimă cantitativ un anumit proces fizic se scrie sub forma
f(x1,x2,………….,xn) = 0,
unde x1,x2,…………., xn - sunt parametrii care intervin în procesul respectiv.

Cu ajutorul teoremei Π, variabilele pot fi aranjate într-un anumit număr de grupuri

adimensionale ce conŃin parametrii procesului respectiv, sub o formă de tipul:

f(Nu,Re,Pr,Gr) = 0

în care: Nu = α/k - criteriul lui Nusselt

Re = ρvd/µ - criteriul lui Reynolds
cpµ
Pr = - criteriul lui Prandtl
k ⋅d
βρ 2 g∆T
Gr = - criteriul lui Grashof ………………
µ 2

Pe = cpρv/k - numărul lui Péclet

Se poate observa că
Pe c p ρv µ cpµ
Pr = = ⋅ =
Re k ρvd kd

41
CoeficienŃii α se determină în funcŃie de regimul de curgere.

Valoarea lui U este cuprinsă de obicei în intervalul 10–20 kcal/m2h0C, la injectarea prin Ńevi.
Dacă aburul este introdus prin coloană, atunci U → ∞.

B. Pierderi de căldură în gaura de sondă în cazul injecŃiei unui fluid care condensează

Metoda de calcul propusă anterior este valabilă numai în cazul injecŃiei de apă caldă (fluid
monofazic).

Dacă se injectează abur, problema care se pune în acest caz este să se determine cum variază
titlul aburului injectat cu adâncimea, având în vedere că procesul de condensare este izoterm şi
izobar, deci temperatura nu variază în lungul Ńevilor, ca la injecŃia de apă fierbinte.

Pentru rezolvarea problemei se fac următoarele supoziŃii, ca ipoteze simplificatoare:

- Titlul, temperatura şi presiunea aburului în cazul injecŃiei sunt cunoscute;
- SpaŃiul inelar este izolat de T.E. prin packer şi umplut cu gaz la o presiune joasă;
- Transmiterea căldurii în gaura de sondă (Ńevi-coloană) se face în regim staŃionar, în timp ce
transmiterea de căldură de la coloană la rocă se face în regim nestaŃionar;
- Energia cinetică în sistem nu variază (ca şi în cazul precedent);
- Presiunea aburului în lungul T.E. este constantă;
- ProprietăŃile termice ale formaŃiei nu se schimbă cu adâncimea;

RelaŃia de la care se pleacă este şi în acest caz o ecuaŃie de bilanŃ energetic, scrisă pentru un
debit W , exprimat în kg de abur injectat pe oră, pentru un element de fluid de înălŃime dy, conform
schemei prezentate în figura 26.

42
 ABUR
Debit masic
W, kg/ora łinând cont de relaŃia (3) şi de faptul că energia cinetica
nu variază în sistem, se poate scrie că :
B di + gdh + vdv = dq (3)

-Wdi + Wgdy = dq (25)

În cazul unui amestec vapori–lichid (abur saturat

Tm umed), entalpia aburului i poate fi exprimatăa sub forma
h

i = i'+r* x (26)
dh

dy r*=i"–i';
i=xi"+(1-x)i'=i'+x(i"–i')=i'+xr*,
în care:

i' = entalpia apei la saturaŃie (kJ/kg)

r*= căldură latentă de vaporizare (kJ/kg)
x = titlul aburului (fracŃie masică a vaporilor în
amestec)
Fig. 26. Schema pentru aplicarea bilantului
energetic la injectia de abur

Se observă că pentru x = 1 → i = i", unde i" este entalpia aburului saturat uscat.

Dacă se neglijează variaŃia de presiune produsă de frecare şi gravitaŃie, întrucât schimbarea entalpiei
are loc datorită condensării, se poate scrie:
di = r*dx (27)
şi înlocuind (27) în (25) se obŃine:
-W r*dx + Wgdy = dq (28)

În procesul de injecŃie de abur temperatura în lungul TE rămâne constantă şi egală cu

temperatura aburului saturat umed injectat de la suprafaŃa Ts.
Titlul aburului se schimbă însă de la suprafaŃă până la stratul productiv, procesul de
condensare fiind un proces izoterm–izobar.

łinând cont de această comportare, relaŃiile (12) şi (13) pot fi scrise sub forma

dq = −Wc p dT1 = 2πr1U (T1 − T2 )dh (12)

2πk r (T2 − Tr )dh

dq = (13)
f (t )
dq = 2πr1U (Ts − Tc )dy (29) (transfer de căldură de la Ńevi la coloană)

2πk r (Tc − Tr )dy

dq = (30) (transfer de căldură de la coloană la rocă)
f (t )

43
unde Tc= temperatura coloanei de exploatare a sondei

Dacă se egalează relaŃiile (29) şi (30), rezultă:

2πk r (Tc − Tr )dy

2πr1U (Ts − Tc )dy = ..... ⇒ ......Tc (k r + r1U ⋅ f (t )) = Tr k r + Ts r1U ⋅ f (t )
f (t )

Tr k r + Ts ⋅ r1Uf (t )
Tc = (31)
k r + r1Uf (t )

Conform figurii: Tm = a (h − ∆h) + b (32)

Tr = Tm + ay (33)

Înlocuind (33) în (31), respectiv (34) în (29) rezultă:

(Tm + ay ) ⋅ k r + Ts r1Uf (t )
Tc = (34)
k r + r1Uf (t )

(34) → (29)

 (T + ay ) ⋅ k r + Ts r1Uf (t )   Ts k r + Ts r1Uf (t ) − (Tm + ay ) ⋅ k r − Ts r1Uf (t ) 

dq = 2πr1U Ts − m  = 2πr1U   dy ⇒
 k r + r1 Uf (t )   k r + r1Uf (t ) 

Ts k r − (Tm + ay ) ⋅ k r
⇒ dq = 2πr1U dy (35)
k r + r1Uf (t )

Se introduce (35) în (28) şi se obŃine:

Ts k r − (Tm + ay ) ⋅ k r
− Wr ∗ dx + Wgdy = 2πr1U dy / : Wr ∗ dy
k r + r1Uf (t )

dx g 2πr1Uk r Ts 2πr1Uk r ⋅ (Tm + ay )

− + ∗ = −
dy r Wr (k r + r1Uf (t )) Wr ∗ (k r + r1Uf (t ))
∗

Wr ∗ (k r + r1Uf (t ))
Notăm A' = şi rezultă
2πr1Uk r

dx TS Tm + ay g
+ − − ∗ =0
dy A' A' r
sau
g
(Tm + ay ) + A'
dx TS
+ − r∗ = 0 (36)
dy A' A'

44
Considerând presiunea şi temperatura constantă în lungul T.E. şi integrând între limitele
y=0 pentru x = x[(h − ∆h), t ] şi
y=∆h pt x = x[h, t ] , rezultă soluŃia

 A' g + b + a (h − ∆h) − T  ⋅ ∆h
a (∆h) 2  r∗ S

x(h, t ) = x[(h − ∆h, t )] + + (37)
2 A' A'

Această relaŃie permite să se calculeze titlul aburului la baza unui interval ∆h, cunoscând
titlul la partea de sus a intervalului.
Pentru a determina valoarea lui U se are în vedere transmiterea căldurii prin convecŃie şi
radiaŃie în spaŃiul inelar.

łinând seama de (29), U se scrie sub forma

1
U= (38)
de de d 2 de de d 2'
+ ln + ' + ln
α1d1 2k t d1 d1 (α 2 + α r ) 2k c d1'

deoarece legea lui Newton se aplică şi în cazul schimbului de căldură prin radiaŃie (nu numai la
convecŃie), sub forma :
Q = α r A ⋅ ∆T unde αr = coeficientul de radiaŃie [kcal/m2·h·0C]

Referitor la căldura cedată stratelor traversate, având în vedere că temperatura în lungul TE

este constantă şi egală cu temperatura aburului injectat de la suprafaŃa, Ts, relaŃia care dă valoarea
acesteia este asemănătoare cu (20).

2πr1Uk r  aH 2 
qc = (
 ST − b ) H −  (39)
k r + r1Uf (t )  2 

Dacă s-ar injecta aburul prin coloană, U → ∞ şi relaŃia (39) devine:

2πk r  aH 2 
qc = (
 ST − b ) H −  (40) (creşte de câteva ori).
f (t )  2 

45
 Pierderi de căldură în stratul productiv

Pierderea de căldură în strat se referă la căldura cedată în timpul injectării agentului termic
prin acoperişul şi culcuşul stratului încălzit, către stratele adiacente.
J.W.Marx şi Langenheim au stabilit analitic o relaŃie pentru estimarea suprafeŃei (volumului)
încălzit la un moment dat t, în funcŃie de debitul caloric injectat în strat Qis.
Fluxul caloric Qis şi diferenŃa de temperatura ∆T între stratul încălzit şi stratele adiacente
sunt presupuse constante.
Deoarece pe măsură ce se injectează abur creşte raza zonei de strat încălzite şi implicit
suprafeŃele de transfer al căldurii către acoperiş şi culcuş, metodologia de calcul este similară cu cea
utilizată pentru determinarea suprafeŃei fisurii la un proces de fisurare hidraulică, unde fluidul de
fisurare se pierde datorită filtrării prin feŃele fisurii, astfel că, la un moment dat, aceasta nu mai
poate fi extinsă.
Se va face în continuare o analogie între modelele de calcul pentru cele două procese:

La fisurare: Qinj = Qf (t ) + Qe
A(t ) t
dA
Qf (t ) = 2 ∫ v(t )dA = 2∫ v(t − δ ) ⋅ dδ
0 0
dδ

dA
Dar Qe = ω , rezultă
dt
t
dA dA
Qinj = 2∫ v(t − δ ) ⋅ dδ + ω
0
dδ dt
La injecŃia de abur:
Transmiterea căldurii în strat se face radial.
În orice moment este valabil bilanŃul termic între căldura injectată în strat, căldura cedată
stratelor adiacente şi căldura preluată de strat (aceasta din urmă stabileşte eficienŃa procesului de
încălzire).
Pe măsură ce suprafaŃa de zăcământ încălzit creşte, căldura cedată stratelor adiacente creşte
şi ea, astfel încât, la un moment dat, cea mai mare parte a căldurii injectate de la suprafaŃă se
transmite stratelor adiacente. Rezultă de aici o anumită limită economică a procesului de încălzire,
dictată de evoluŃia în timp a suprafeŃei de zăcământ încălzite. Din acest punct de vedere, metoda
injecŃiei ciclice de abur poate apare mai avantajoasă decat injecŃia continuă de abur.
Debitul caloric injectat poate fi limitat atât de receptivitatea stratului, cât şi de capacitatea
sursei termice.
Transmiterea de căldură către stratele adiacente se face prin difuzie termică. EcuaŃia care
caracterizează fenomenul de difuzie termică este analogă cu cea de la fisurarea hidraulică (difuzie
hidraulică) şi are următoarea formă

∂ 2T 1 ∂T
= ⋅ (41)
∂x 2 D ∂t
unde x - distanŃa pe care a pătruns căldura în stratele adiacente, măsurată de la acoperişul
(culcusul) stratului încălzit;
D - coeficientul de difuzivitate termică [m2 / h]
kr
D=
ρcr

46
 Viteza v* cu care se transmite căldura prin culcuşul şi acoperişul stratului depinde de
valoarea lui x, care la rândul său este o funcŃie de timp. Din rezolvarea ecuaŃiei (41) se obŃine
valoarea acestei viteze, analogă cu cea întâlnită la difuzia fluidului de fisurare prin pereŃii fisurii:

k r ∆T k ∆p
v ∗x =0 = (42) (la fisurare era v x =0 = ⋅ )
πDt µ πat
unde t este timpul măsurat de la începerea pătrunderii căldurii în strat.
Pentru un moment de timp (t-δ) viteza va fi:
k r ∆T
v ∗x =0 =
πD(t − δ )
Scriind bilanŃul termic amintit rezultă fluxul termic(debitul caloric) injectat in strat:
k r ∆T
t
 dA  dA
Q = 2∫
∗
⋅  ⋅ dδ + M ⋅ h ⋅ ∆T (43)
πD(t − δ )  dδ 
is
0
dt
unde primul termen din partea dreaptă reprezintă căldura pierdută în stratele adiacente (apar 2 feŃe:
culcuş şi acoperiş), iar al doilea termen este căldura utilă preluată de strat.
∆T – diferenŃa dintre temperatura aburului şi temperatura de zăcământ;
M – cantitatea de căldură preluată de 1m3 de rocă, cu fluide conŃinute în ea, pentru o creştere de
temperatură de 1ºC [kcal/m3·ºC].
M = (1 − m) ρ r cr + mS a ρ a ca + mS t ρ t ct (44)
unde primul termen din dreapta reprezintă căldura preluată de rocă, al doilea căldura preluată de
apă, iar al treilea cea preluată de ŃiŃei.
SoluŃia ecuaŃiei (43), obŃinută cu ajutorul unei transformate Laplace permite să se determine
suprafaŃa încălzită la un moment oarecare t şi are forma:
Qis∗ ⋅ M ⋅ h ⋅ D  X 2 2X 
A(t ) =  e erfcX + − 1 (45)
4 k r ⋅ ∆T 
2
π 
2k r t
unde X= (46) (adimensional)
Mh D
La fisurare (considerând numai difuzia) relaŃiile pe care se bazează această analogie sunt:
1 1
2c d π ⋅ t  a 2  kmβ 2
X= cd = ∆p  mβ → ∆p 
ω π   πµ 

M ⋅ h ⋅ A ⋅ ∆T ≈ A ⋅ ω

k kr
a= este similar cu D= şi rezultă ⇒ mβ ≈ ρ r ⋅ cr
µmβ ρ r ⋅ cr
1
 D 2 k 
2∆T   ⋅ ρ r ⋅ cr π ⋅ t 2 D ⋅ r ⋅ t
π  2 D ⋅ ρ r ⋅ cr ⋅ π ⋅ t D 2k r t
X= = = =
M ⋅ h ⋅ ∆T M ⋅h⋅ π M ⋅h M ⋅h D

47
 EficienŃa termică a procesului de injecŃie de abur, Et

EficienŃa termică, Et, a unei operaŃii de injecŃie de abur se defineşte ca raportul dintre
căldura utilă preluată de strat şi căldura injectată în strat.

Prin urmare:

Qutil M ⋅ A(t ) ⋅ h ⋅ ∆T
Et = = unde Qis – este cumulativul de căldură injectat.
Qis Qis∗ ⋅ t

Qis∗ ⋅ M ⋅ h ⋅ D  X 2 2X 
 e erfcX + − 1 ⋅ M ⋅ h ⋅ ∆T
4 k r ∆T
2
 π  M 2 ⋅ h2 ⋅ D  X 2 2X 
Et = ∗
=  e erfcX + − 1 =
Qis ⋅ t 4k r ⋅ t 
2
π 

1  X2 2X 
= e erfcX + − 1 (47)
X2  π 
4k r2 ⋅ t
deoarece X 2 =
M 2h2 D

Căldura cedată stratelor adiacente

Qca = Qis − Qutil = Qis = M ⋅ A(t ) ⋅ h ⋅ ∆T (48)

sau conform definiŃiei eficienŃei termice:

Qutil Qis − Qca Q

Et = = = 1 − ca (49)
Qis Qis Qis

De unde rezultă
Qca = Qis (1 − Et ) (50)

Cu ajutorul acestor relaŃii se poate executa proiectarea unui proces de injecŃie ciclică de
abur. Debitul de abur ce se injectează este de ordinul 2÷10 t/h, la un titlu de 0,7–0,8. Pentru titlu 1,
aburul uscat nu este bun transportor de căldură (apa caldă se răceşte mai greu decât aburul saturat
uscat cu x=1). Timpul de injecŃie este de 5–6 până la 12 zile, urmat de o pauză de condensare de 3–
10 zile. Perioada de producŃie durează 2-3 luni până la un an, atât cât se menŃine efectul termic (şi
se poate constata după temperatura ŃiŃeiului extras din sondă), după care ciclul se repetă.
Generatoarele de abur (cazanele) au o capacitate de 5–10 t/h şi utilizează drept combustibil ŃiŃei brut
sau gaze de sondă.

48
 Metodologia de proiectare a unui proces de injecŃie ciclică de abur

După alegerea şi pregătirea sondei pentru injecŃie ciclică de abur, trebuie făcut un calcul de
proiectare pe baza căruia procesul să poată fi controlat în orice moment.

Se prezintă în continuare algoritmul de lucru :

1. Se calculează entalpia aburului de titlu x0:

i = x0 ⋅ iab + (1 − x0 )ia [ J/kg ]
iab, ia = entalpiile pentru abur şi apă, corespunzătoare unor anumite presiuni p şi
temperaturi T date (impuse).

2. Se calculează cantitatea totală de căldură injectată la suprafaŃă într-un timp t (24 h)

Q0 s = W ⋅ i ⋅ t , w = debitul de abur [kg/oră]

r1U D ⋅t
3. Se calculează valoarea funcŃiei f (t ) în funcŃie de rapoartele ;..........si........ 2 , cu
kr r2
ajutorul curbelor ridicate de Carlslaw şi Jaeger ( figura 22).

4. Se determină debitul caloric cedat stratelor traversate de sonda qc, la un timp t, considerat de
la începutul introducerii aburului în sondă:

2πr1Uk r  aH 2 
qc = (
 ST − b ) H −  (debit sau flux caloric),
k r + r1Uf (t )  2 

de unde rezultă cantitatea de căldură cedată în timpul t, care este Qc = qc ⋅ t ( t=24h )

5. Se determină cantitatea de căldură intrată în strat:

Qis = Qos − Qe

6. Se calculează titlul aburului la intrarea în strat: conform punctului 2., entalpia aburului la
intrarea în strat este:

Qis Qis
iis = , dar iis = = xis ⋅ iab + (1 − xis ) ⋅ ia
W ⋅t W ⋅t

Qis i
de unde xis = − a
W ⋅ t ⋅ (iab − ia ) iab − ia

7. Se calculează valoarea parametrului M (cantitatea de căldură preluată de 1m3 de rocă,

împreună cu fluidele conŃinute în pori, pentru creşterea temperaturii cu 1 grad Celsius)

M = (1 –m)ρrcr + mStρtct + mSaρaca

8. Se calculeaza valoarea parametrului adimensional x :

49
 2k r t
X =M
Mh D

9. Se calculează eficienŃa termică a procesului de injecŃie de abur :

1 X2 2X
Et = [e erfcX + − 1] 2
π
2
X

10. Se determină căldura cedată stratelor adiacente :

Qca = (1 –Et) Qis

11. Se calculează raza zonei încălzite, înŃelegând prin aceasta raza exterioară a zonei invadate de
apa caldă, cu ajutorul relaŃiei (45):

Qis* = Qis / t

sau :

Qis* = W [ xis * iab + (1 – xis)*ia] (J / h )

Se poate determina acum

*
Qis MhD 2 2X
A(t ) = [e X erfcX + − 1]
π
2
4k r ∆T

A(t )
şi respectiv raza zonei ocupate de apa caldă: R= ………………..
π

12. Se calculează raza zonei ocupate de abur: se utilizează tot relaŃia (45), însă in loc de Q* se
va introduce

Q * * = Wr * xis < Q *

r* = iab − ia reprezintă căldura latentă de condensare, care înseamnă de fapt

eliberarea unei cantităŃi de căldură corespunzătoare scăderii titlului aburului de la xis la zero.

50
 Factori care influenteaza injectia de abur

1). Un prim factor cu rol important este valoarea coeficientului global de schimb de caldura
de la interiorul T.E. la exteriorul C.E. (U). In cazul in care spatiul inelar este izolat cu packer,
valoarea lui U este de aproximativ 15 kcal / m2 . h . 0C, iar pierderea de căldură după 24 ore (pentru
W =10 t abur /h şi adâncime 500 m) este de 5,8*106 kcal. Când nu se poate introduce un packer,
este recomandabil sa se injecteze prin S.I., simultan cu injectarea aburului prin T.E., un debit de
gaze sau aer de circa 100 m3N /24 h, în scopul realizării unei izolări termice.
Gazele sau aerul intră în stratul productiv odată cu aburul, astfel încât căldura preluată de ele
pătrunde tot în formaŃiunea care se doreşte a fi încălzită.
Dacă se acoperă suprafaŃa exterioară a T.E. cu vopsea de aluminiu, utilizând totodată şi
injecŃia de gaze in S.I. sau packer, se obŃine o micşorare sensibilă a parametrului U, care ajunge la
valori de ordinul a 10kcal / m2 . h . 0C.

2). Debitul de abur injectat

2πr1Uk r  aH 2 
Conform relaŃiei (39), qc = (
 ST − b ) H −  , cantitatea de căldură cedată
k r + r1Uf (t )  2 
stratelor traversate este independentă de valoarea debitului de abur.
Dacă se măreşte debitul de abur injectat, căldura care ajunge în dreptul stratului productiv
creşte conform relatiei :
Qis = Qos –Qc,
deoarece căldura cedată stratelor traversate rămâne constantă; rezultă deci că şi titlul aburului la
intrarea în strat xis va creşte, efectul fiind favorabil.
Dacă nu se Ńine seama de influenŃa acestor doi parametri, în sensul ca pentru un U dat se
lucrează cu un debit de abur injectat foarte mic, aburul poate să condenseze în întregime chiar
înainte de a pătrunde în strat. In acest caz, stratul va fi invadat de apă caldă, cu temperatura mai
scăzută decât cea corespunzătoare procesului izoterm –izobar conform căruia a avut loc
condensarea. OperaŃia de intensificare a afluxului este astfel compromisa.
Numărul de sonde deservit de o sursa de abur trebuie stabilit prin calcul, in funcŃie de
capacitatea sursei termice, astfel încât sa se evite condensarea aburului sau micşorarea accentuată a
titlului acestuia înainte de a ajunge în strat.

3). Pauza de condensare

La terminarea injecŃiei de abur, in imediata vecinătate a găurii de sondă se află abur
necondensat. Dacă sonda s-ar repune în producŃie după o pauză de scurtă durată, acest abur ar fi
extras, lipsind astfel stratul de o cantitatea de căldură care ar fi fost cedată prin condensarea sa.
Dacă pauza este prea mare, există pericolul ca apa caldă formată prin condensare să se răcească,
diminuând astfel eficienŃa termică a injecŃiei.
Important în ceea ce priveşte această pauză este titlul pe are îl are aburul la intrarea în strat în
momentul opririi injecŃiei.
Durata corectă a pauzei se poate stabili prin măsurarea simultană a presiunii şi temperaturii de fund.
Când temperatura scade sub valoarea corespunzătoare presiunii respective, înseamnă ca aburul s-a
transformat in apă caldă care începe să se răcească.
Pe baza acestor măsurători se stabileşte durata pauzei (în general 2 –10 zile).

51
 Ca o măsura suplimentară, de siguranŃă, la repunerea sondei în producŃie se controlează dacă
nu cumva aceasta produce şi abur.

4).Răcirea zonei din imediata vecinătate a găurii de sondă (pe raza de 1 –1,5m),
ca urmare a omorârii cu ŃiŃei sau cu apă rece în vederea curăŃării nisipului, schimbării pompei etc.
Aceasta răcire are un efect de ecranare, de blocare parŃială a procesului de injecŃie de abur, ceva
asemănător unui efect pelicular pozitiv. Fenomenul poate fi înlăturat prin injectarea unei cantităŃi
mici de abur, înainte de injecŃia propriu-zisă.

Pregătirea sondei constă în curăŃarea sa de depuneri, verificarea stării coloanei de exploatare

şi a etanşeităŃii inelului de ciment şi, eventual, o operaŃie de acidizare pentru a facilita pătrunderea
aburului în stratul productiv.

ObservaŃii :
Daca stratul prezintă intercalaŃii marnoase care se pot umfla în prezenŃa apei provenite din condensarea
aburului, se poate aplica în prealabil un procedeu de combustie subterana de scurtă durată. Se creează astfel, pe o raza
de 5 –6 m în jurul sondei, o zonă cu temperaturi de 500 - 6000 C.
După valorificarea acestei combustii (8 –10 luni), se trece la injecŃia ciclică de abur. Datorită combustiei, apa
ireductibila este trecută sub forma de vapori şi se elimină ; marnele se usucă şi îşi schimbă structura, devenind
hidrofobe, iar nisipul se consolidează prin cocsare.
Se poate utiliza în acest scop arzătorul cu C3L.
Nisipul cocsat este consolidat şi se poate lucra cu debite mari de ŃiŃei extras, care măresc eficienta procesului
de injecŃie ciclică de abur.

52