METODE CHIMICE DE CREŞTERE A RECUPERĂRII łIłEIULUI

Capitolul 4

DEZLOCUIREA NEMISCIBILĂ PRIN INJECłIE DE SOLUłII DE POLIMERI

3.1. Principii generale legate de dezlocuirea nemiscibilă a ŃiŃeiului

Ca rezultat al acŃiunii energiei naturale de zacamânt si/sau al energiei suplimentare introduse

in aceasta prin aplicarea unor metode de recuperare nemiscibilă, are loc un proces de dezlocuire a
fluidelor din stratul productiv, dezlocuire care poate fi analizata atat la nivelul porilor –dezlocuire
microscopica, cat si la scara intregului zacamant – dezlocuire macroscopica.
La scara micro, eficienta de dezlocuire se caracterizeaza printr-un factor de spalare naturala
EM, care reprezinta fractiunea de fluid dezlocuit din zona contractata de faza dezlocuitoare ( in care
aceasta a patruns).
EM depinde de raportul mobilitatilor fazelor dezlocuite si dezlocuitoare si este bine descris
de numarul capilar Nc :
ma k a / µ a
M= = (raportul mobilitatilor celor două faze)
mt kt / µt
µv
Nc = (număr capilar)
σ
Dezlocuirea macroscopica se caracterizează printr-un factor de inundare volumetrica a
zacamantului, EVOL.
EVOL reprezintă raportul dintre volumul porilor contactat de faza dezlocuitoare si volumul
total de pori al zonei dezlocuite (arată, in functie de pozitia frontului, cat din volumul poros a fost
inundat la un moment dat, sau cat din totalul spatiului poros a fost contactat de front).
EVOL depinde de neuniformitatea zacamantului si de modul de amplasare a sondelor.
Factorul de recuperare, definit ca raport intre cumulativul extras si resursa geologica
existenta, poate fi determinat prin produsul intre eficienta microscopica de spălare si factorul de
inundare (sau eficienta macroscopica).
ER = EM x E VOL

Posibilitati de marire a eficienŃei microscopice, E M :

Modificarea raportului mobilitatilor in sensul scaderii M, prin :
- scaderea mobilitatii fazei dezlocuitoare (exemplu : apa cu polimeri)
- cresterea mobilitatii titeiului (exemplu : metode termice )

70

Modificarea numarului capilar Nc :
Nc Viteza de filtrare este de ordinul cm /zi.
1 Se observă că este necesar ca numarul capilar
sa creasca pentru ca in zacamant sa ramana o
saturatie in titei cat mai mica.
-2
10
Pentru injectia conventionala de apa Nc≈ 10–6.
La injectia de apa cu polimeri Nc tinde către
10
-4 10 –2.
Pentru aceasta este necesar ca tensiunea
interfaciala sa aiba valori cat mai mici; apare
10
-6 necesitatea utilizăriie solutiilor alcaline, care
20 40 60 St au capacitatea reducerii σ de circa o mie de ori
(valorile obişnuite pentru σ au ordinul de
Figura 33
mărime de 25 –35 mN /m ).

Posibilitati de marire a eficienŃei volumetrice, EVOL:

Modificarea valorii M

Amplasarea judicioasa a sondelor

Determinarea corectă a raportului intre cumulatorul extras si cumulativul de agent de dezlocuire
pătruns in zona productiva (ori nu este bine masurat, ori se canalizeaza).

Selectarea metodei presupune ca, în funcŃie de condiŃiile concrete din strat să se opteze pentru:
- scaderea σ – respectiv aplicarea injectiei de solutii alcaline sau tensioactive;
- scaderea M - de regula prin cresterea viscozităŃii fazei dezlocuitoare ( soluŃii de polimeri).

Dezlocuirea nemiscibila a titeiului presupune curgerea prin zacamant a cel putin doua faze;
dezlocuita si dezlocuitoare.
Curgerea omogena este descrisa acceptabil de legea lui Darcy, care a fost verificata
experimental cu rezultate bune.
Darcy: vf=k/µ /gradmp/
In cazul curgerii heterogene insa, aplicarea acestei legi da rezultate diferite de realitate, in
principal datorita trecerii de la permeabilitatea absoluta la permeabilitati efective fata de fiecare
fază. In plus, la interfaŃa dintre doua faze nemiscibile, apar presiuni capilare, conform legii lui
Laplace.
vf=kei/µi /gradmp/
La curgerea bifazica, dezlocuirea nu este posibila decat pentru valori medii ale gradientului
motor de presiune mai mari decat a valoare „prag” care rezulta din valoarea limită a gradientului
capilar de presiune. Peste aceasta valoare, curgerea se „amorseaza”, iar viteza de curgere tinde spre
proporŃionalitate cu excedentul gradientului motor de presiune.
Altfel spus, mediul poros opune cauzei (gradm p), o rezistenta (gradc p), care trebuie învinsă
pentru amorsarea curgerii.

71
 Pentru dezlocuirea de tip nemiscibil, exista in principal doua teorii :

Teoria dezlocuirii tip piston – de la primul contact, apa dezlocuieste titeiul in zona inundata,
ramanand o saturatie remanenta constanta in titei.

Teoria dezlocuirii tip „piston spart” (exemplu : teoria Bucklay –Leverett), care consideră ca
saturaŃia remanenta se reduce treptat după trecerea mai multor volume de apa, iar în spatele
frontului de dezlocuire se formează o zonă cu saturaŃie variabila. (DemonstraŃie fig. 34).

Sonda
injectie

0
dfd / dSd 0 fd 1 0 krd 1
Sd=1

2 2
2
S a tu ra t ia

1
1 1
3
3
3 3

St =1
krt

Figura 34. Schema pentru stabilirea eficienŃei dezlocuirii nemiscibile printeoria Bucklay –Leverett:
1. µd > µt , 2. µd < µt , cu faza dezlocuitoare mai umezitoare decât cea dezlocuită; 3. Inversarea udării rocii.

ObservaŃie:
Trebuie reamintit că teoria elaborată de Bucklay şi Leverett se bazează pe o ecuaŃie de bilanŃ:
creşterea saturaŃiei în apă în urma frontului de dezlocuire este datorată volumului de apă intrat în
zăcământ, adică:

qT df d = qd , unde qT este debitul total în curgere, iar q d debitul de fază dezlocuitoare.

EcuaŃiile de bază sunt:

AmdxdS d = qT df d dt
dx qT df d q
= = T f 'd , f ' d fiind derivata fracŃiei de fază dezlocuitoare.
dt Am dS d Am
qd qd 1
fd = = =
qT q d + qt k µ
1+ t d
kd µt

72
 Concluzia :
Intr-un proces de dezlocuire nemiscibila, pentru ca saturaŃia remanenta in titei in urma frontului
sa fie cât mai redusă, este foarte util ca faza dezlocuitoare sa fie mai vascoasa decat cea
dezlocuita şi, in plus, sa umecteze mai bine roca.
PoziŃia frontului de dezlocuire şi saturaŃia remanentă în ŃiŃei variază în timp, ca în figura 35.

S.I. S.R.

1
Str Saturatia medie in urma frontului

Sa

Sai

0
Distanta radiala, m

Figura 35. VariaŃia saturaŃiei remanente în urma frontului de dezlocuire

3.2. Utilizarea polimerilor in procese de dezlocuire a titeiului

Primele cercetari in Romania s-au facut in 1956, cand s-au executat teste de dezlocuire în
laborator, bazate pe folosirea melasei. In 1965 s-a propus pentru prima oara injectia de soluŃii de
polimeri pentru cresterea factorului de recuperare în zăcămintele de ŃiŃei.
Polimerii cei mai utilizati pentru modificarea calitatilor apei de injectie pot fi grupati in doua
mari categorii :
- polimeri sintetici
- biopolimeri
Pentru a fi eficienti in procesul de dezlocuire a titeiului, polimerii trebuie sa prezinte o buna
solubilitate in apa si sa satisfaca o serie de conditii legate de interactiunea cu mediul poros : pH,
salinitatea, concentratia si natura sarurilor, temperatura si prezenta oxigenului.
Indiferent de tip, polimerii trebuie ca, in concentratie mica, sa reduca de cateva ori mobilitatea
apei de injectie, sa nu blocheze formatiunea si sa se adsoarba in cantitati foarte mici pe suprafata
rocii.

Biopolimerii : sunt rezultatul unui proces de fermentatie a unor bacterii, cel mai cunoscut
produs fiind „guma de Xantan”. Bacteria este cultivata intr-un mediu favorabil de fermentare,
producand polimer ca rezultat al procesului metabolic.
Polimerii sunt separati ulterior de restul materialului de cultura si sunt comercializati intr-o
forma care contine 8 –13% produs activ.
73
 Biopolimerul prezinta doua mari avantaje :
- este aproape insensibil la salinitatea apei de zacamant;
- suporta gradienti de forfecare ridicati .
Dezavantajele biopolimerilor :
- posibilitate de blocare a formatiunii;
- degradarea solutiilor sub actiunea bacteriilor prezente in zacamant;
- pret de cost foarte ridicat (aceasta face ca polimerii sintetici sa fie preferati in procesele de
dezlocuire).

Dintre polimerii sintetici, cel mai utilizat este poliacriamida partial hidrolizată (PAH sau
PAAH ). Are o structura moleculara liniara, alcatuita dintr-un lanŃ lung de atomi de carbon, la care
sunt legate alternativ grupări de carboxil de Na si de amide :

- (CH2 - CH ) x - (CH2 - CH )y -
│ │
gruparea C =O C =O gruparea
amida │ │ carboxil
NH2 O -Na

Raportul celor doua grupări : carboxil/amidă = y/x se numeste grad de hidroliză si

influenteaza adsobtia polimerului pe suprafata mineralelor din roca.
Industrial, PAH se obtine dupa schema urmatoare :
gaze naturale → amoniac → propilena→ acrilonitril → acrilamida→ poliacrilamida.

(aceasta se poate utiliza şi in procesul de foraj, pentru blocarea stratelor cu pierderi de circulaŃie).

Poliacrilamida partial hidrolizata se poate obtine fie dupa polimerizarea acrilamidei, prin
hidrolizare, fie direct, prin copolimerizarea acrilamidei si a acrilatului de sodiu.
Polimerii sintetici folositi in recuperarea titeiului sunt cunoscuti dupa diferire denumiri comerciale :
POLIAS –Romania (produs la Rasnov)
PUSHER 700 -SUA
POLYDIA P.D.C. –Japonia

PAAH prezinta un grad de hidroliza cuprins intre 0,15 –0,25, are un caracter slab bazic (pH
= 7,5–8,5), masa moleculara de ordinul 3 –7*106, iar dimensiunea medie a moleculei este de pana
la 10–6 m. Se prezinta sub forma de pulbere de culoare alba şi este un produs netoxic, necoroziv, cu
grad foarte mic de inflamabilitate.

PAAH prezinta trei mari inconveniente :

74
 -
sensibilitate la salinitatea apei de zacamant, in special in prezenta ionilor bivalenti de Ca ++
si Mg++ .;
-
rezistenta mecanica limitata, in special la gradenti de forfecare ridicaŃi;
-
stabilitate chimica limitata.
Pentru a diminua aceste neajunsuri, solutia clasica, incolora, de polimer, care se injecteaza in
zacamant, se prepara, de regula, in doua etape succesive :
1. Se disperseaza polimerul praf in apa dulce , realizandu-se o solutie concentrată, de 0,5%
(5000 ppm ). Se are in vedere in aceasta etapă evitarea aglomerarii polimerului in
„cocoloaşe”, realizându-se o buna dispersie, prin reglarea automata a cantitatii de polimer
care se dizolva in jetul de apa (figura 36).
2. Se dilueaza solutia concentrata obtinuta in etapa 1 cu apa de zacamant tratata, realizandu-se
concentratia stabilita pentru injectie, de regula 0,05% =500 ppm (uneori 250 – 600) (fig. 37).

Apa folosita la preparare se analizeaza din punct de vedere al salinitatii totale si, in special, al
concentratiei in ioni Ca++ si Mg++.
S-a constatat ca vascozitatea solutiilor de polimeri scade cu cresterea salinitatii apei pana la o
concentratie in NaCl de circa 3%.
Prezenta cationilor de Ca++ si Mg++ amplifica acest efect, scaderea vascozitatii fiind mai
pronuntata decat in prezenta cationilor monovalenti de Na+ si K+ (creste consumul de PAH pentru
obŃinerea aceleiaşi viscozităŃi a soluŃiei).

Un alt component al apei de preparare ce trebuie analizat este ionul feros. Acesta nu afecteaza
direct polimerul, dar ridica PH-ul prin trecerea lui in oxizi ferici care, pe de o parte pot precipita in
porii zacamantului, pe care ii blocheaza, iar pe de alta parte pot intra in reactii de oxido–reducere cu
polimerul. Aceste reactii duc la aparitia gelurilor care colmateaza stratul rezultând blocarea lui.

75
76
 3.3. Comportarea soluŃiilor de polimeri în condiŃii de laborator şi de zăcământ

Comportarea reologică a fluidelor poate fi apreciată pe baza relaŃiei generale de definiŃie a

viscozităŃii:
dv
τ =µ , unde: τ - este tensiunea tangenŃială
dn
µ – viscozitatea dinamică
dv
- gradient de viteză pe direcŃia n
dn
Astfel, fluidele utilizate în exploatarea zăcămintelor de hidrocarburi pot fi clasificate în două
mari categorii:
- fluide newtoniene, caracterizate prin faptul că, la presiune şi temperatură constantă,
viscozitatea rămâne constantă, indiferent de gradientul de viteză;
- fluide nenewtoniene, la care viscozitatea este dependentă de gradientul de viteză (în acest
caz se introduce noŃiunea de viscozitate aparentă a fluidului care curge prin mediul poros).
La rândul lor, fluidele nenewtoniene pot fi împărŃite în:
- fluide cu comportare pseudoplastică, la care µap scade cu creşterea grad v şi
- fluide cu comportare dilatantă, la care µap creşte când grad v creşte.

SoluŃiile de apă cu polimeri se pot comnporta diferit în funcŃie de viteza cu care ele curg prin
strat, aşa cum se poate observa în schema din figura 38. Se disting patru zone cu comportare
reologică diferită, astfel:
I. La valori mici ale vitezei de deplasare prin Viscozitate
mediul poros, valoarea µap este maximă, aparenta, µap
aproximativ constantă, dacă soluŃia de polimer
este suficient de diluată, astfel încât să nu apară
tensiuni de forfecare; în acest domeniu
comportarea este newtoniană.
II. Comportare pseudoplastică (µap scade la
creşterea grad v)
III. Comportare newtoniană, µap are valori
I II
minime şi aproximativ constante la valori III IV

relativ mari ale vitezei de curgere;

dv/dn
IV. Comportare dilatantă, datorată apariŃiei Figura 38
efectelor viscoelastice (µap creşte cu grad v).
Majoritatea soluŃiilor de polimeri, indiferent dacă
aceştia sunt sintetici (ex. PAAH) sau biopolimeri (ex. guma de Xantan), se comportă în zăcământ ca
fluide nenewtoniene. Pentru intervalul de viteză întâlnit în mod obişnuit în mediul poros, la debite
de injecŃie moderate, comportarea este pseudoplastică, deci viscozitatea aparentă scade la creşterea
gradientului de viteză. Rezultă deci că utilizarea unor debite de injecŃie prea mari poate conduce la
comportare dilatantă, dar de regulă numai pe zone restrânse în jurul sondei de injecŃie.
77
Comportarea soluŃiilor de polimeri este influenŃată de anumiti factori, între care salinitatea apei de
zăcământ cu care se face diluarea soluŃiei, concentraŃia şi masa moleculară a polimerului, prezenŃa
în apă a ionilor de Ca şi Mg, aşa cum se poate vedea din din diagramele prezentate în figurile 39-43
(cercetări de laborator efectuate cu poliacrilamida).

Fig. 39. InfluenŃa concentraŃiei polimerului Fig. 40. InfluenŃa masei moleculare a
asupra viscozităŃii soluŃiei polimerului asupra viscozităŃii soluŃiei

Apa
dis Teste executate cu
t ila
ta GUMA de XANTAN
Viscozitate 1000
Teste executate cu PAAH Apa
ppm dist
aparenta, µap Viscozitate ila
ta
Na
Cl aparenta,µap 30 0
0 0 pp
10 00 mN
0p aC
pm l
Na
Cl
20 00 (3%
0 pp )
mN
aCl
( 2%
)

Viteza de filtrare, v f Viteza de filtrare, v f

Fig. 41. InfluenŃa salinităŃii apei de preparare asupra Fig. 42. InfluenŃa salinităŃii apei asupra
viscozităŃii soluŃieide poliacrilamidă. comportării biopolimerilor.

78
 Solutii de PAAH preparate cu: Se observă că viscozitatea soluŃiei scade mult
1
1. Apa distilata în prezenŃa cationilor bivalenŃi de calciu şi
2
2.
3.
5000 ppm NaCl
2500 ppm Mg Cl 2 magneziu. Ionul Ca++ este mai activ, deci mai
Viscozitate
aparenta, µap 3 4.
5.
2500 ppm CaCl 2
5000 ppm MgCl2
periculos decât ionul Mg++ în ceea ce priveşte
4
6.
7.
5000 ppm CaCl 2
2500 ppm Mg Cl2 + 2500 ppm CaCl2
reducerea de viscozitate.
5
PrezenŃa în combinaŃie a celor doi ioni
6
bivalenŃi în apa de preparare sau în apa de
7
zăcământ este şi mai dăunătoare pentru
soluŃiile de polimeri.
Acesta este motivul pentru care, înainte de
injectarea dopului de polimer, sunt necesare
Viteza de filtrare, v f unele măsuri destinate reducerii ionilor de Ca
şi Mg sau pentru diluarea apei de zăcământ
puternic mineralizate
Fig. 43 Comportarea soluŃiilor de polimer în
prezenŃa cationilor bivalenŃi Ca++ şi Mg++

3.4. Cercetarea în laborator a caracteristicilor soluŃiilor de polimeri

1. Viscozitatea aparentă a soluŃiei

S-a definit anterior parametrul M, ca raport al mobilităŃilor celor două faze, dezlocuitoare şi
dezlocuită. Pentru un proces de injecŃie clasică de apă se poate scrie:
ka
ma µ a k a µ t
M= = =
mt kt kt µ a
µt
In cazul dezlocuirii ŃiŃeiului cu o soluŃie de polimer, raportul mobilităŃilor devine:
kp
µp k p µt
Mp = = .
kt kt µ p
µt
La măsurarea în laborator cu un viscozimetru de tip Ostwald, variaŃia viscozităŃii soluŃiei de
polimer în funcŃie de concentraŃia acestuia este aproximativ liniară.
In cazul curgerii prin mediul poros, curgere la care poate fi aplicată Legea lui Darcy, se
obŃin indirect, prin calcul, valori mult mai mari pentru vioscozitatea soluŃiei – apare astfel noŃiunea
de viscozitate aparentă.

79
 Conform legii lui Darcy, viteza de filtrare se poate calcula cu relaŃia
k kp
vf = gradp , de unde rezultă µ ap = gradp
µ vf
OBS: Se modifică de fapt şi permeabilitatea mediului poros, kp fiind o permeabilitate efectivă a acestuia faŃă de soluŃia
de polimer care îl traversează. In mod practic, determinarea viscozităŃii aparente se poate realiza în laborator, prin
masurarea volumului de soluŃie de polimer Vpol care trece printr-un model sau carotă cu lungimea L şi sectiunea de
curgere A, după algoritmul următor:

V pol = q p t = v f At

kp
V pol = At gradp
µ ap
k p ∆p
V pol = At
µ ap ∆L
k p A ∆p
µ ap = t
V pol ∆L

Viscozitatea
solutiei

100 Viscozitate aparenta

(in mediul poros)

)
al d
stw
(O
10 a
rat
masu
te
it a
co z
Vis

1
0,05 1 2 3 4
Concentratia in polimer, %
Figura 44. Curba de variaŃie a viscoziotăŃii aparente, în comparaŃie cu viscozitatea măsurată

Viscozitatea aparentă are valori de 5...25 de ori mai mari decât cea măsurată, dacă se
consideră că permeabilitatea efectivă este constantă pentru apă şi respectiv pentru soluŃia de
polimer. In realitate, Ńinând seama de reducerea permeabilităŃii efective în cazul trecerii soluŃiei,
care poate fi considerată ca o rezistenŃă opusă curgerii datorită reŃinerii moleculelor de polimer în
porii rocii, scăderea mobilităŃii poate fi explicată prin două fenomene care nu pot fi separate ca
efect, nici ca pondere:
- creşterea viscozităŃii apei de injecŃie, ca urmare a aditivării cu polimer
- reducerea permeabilităŃii efective a rocii colectoare.
80
 2. Factorul de rezistenŃă
Micşorarea mobilităŃii soluŃiei de polimer faŃă de cea a apei cu care s-a făcut prepararea
poate fi exprimată prin raportul celor două mobilităŃi, R, numit factor de rezistenŃă, definit ca:
ka
ma µ a k a µ p M a −t
R= = = = ,
m p k p k p µ a M p −t
µp
unde: Ma-t - este raport al mobilităŃilor apă-ŃiŃei, la dezlocuire cu apă,
Mp-t – raportul mobilităŃilor polimer- ŃiŃei, la dezlocuirea cu soluŃii de polimeri.
VariaŃia factorului de rezistenŃă poate fi analizată în timp, în funcŃie de volumul de soluŃie circulat,
pe o carotă reprezentativă din zăcământul supus injecŃiei de polimeri

De regulă R creşte repede până la cca 20Vp

Factorul de rezistenta, R
circulate, după care creşterea devine din ce în
ce mai lentă. Pe baza unei curbe de acest gen,
obŃinută în laborator se poate aprecia că
polimerul utilizat nu va conduce la blocarea
porilor în zăcământ.
Trebuie însă precizat că în laborator volumul
de pori al carotei sau modelului utilizat este
foarte mic, deci se pot vehicula volume
importante de soluŃie, ce pot ajunge până la 10 20 50 100
100 Vp. In zăcământ volumul de soluŃie Raport intre volumul injectat si volumul porilor, Vinj / Vp
injectat va fi, în orice caz, mult mai mic decât
volumul porilor.
Fig. 45. Curba tipică a factorului de rezistenŃă

Totuşi, în zona din apropierea sondei de injecŃie, este posibil să apară un blocaj, deoarece
prin această zonă pătrund în timp cantităŃi mari de polimer, iar reŃinerea pe rocă poate fi importantă.
De exemplu, la un debit de injecŃie de 60 m3/zi, timp de 10 ani, cumulativul de soluŃie injectată vafi:
60 x 350 x 10 = 210 000 m3.
Pentru deblocare se poate executa un tratament cu hipoclorit de sodiu, aplicabil în general pentru
înlăturarea blocajelor cu material organic sau de natură bacteriană. Sunt necesare două etape
succesive:
1. Se injectează 2m3/m perforat soluŃie hipoclorit de sodiu, cu concentraŃia de 5%, în 5 reprize, cu
pauză de 15 minute între ele; urmează un dop de apă dulce pentru separare.
2. Se face o acidizare cu o soluŃie compusă din amestec de acid acetic, clorhidric, fluorhidric,
aldehidă formică şi inhibitori; după o pauză de reacŃie de 8 ore, drenarea se face prin pistonare.

81
 3. Factorul de rezistenŃă rezidual
Pentru aprecierea reducerii permeabilităŃii rocii colectoare după trecerea unui dop de soluŃie
de polimeri, a fost definit factorul de rezistenŃă rezidual, ca raport intre mobilitatea apei înainte de
trecerea polimerului şi mobilitatea apei după trecerea dopului de polimer:
ka
ma µ k µ k
Rr = = a = a a = a
map k ap µ a k ap k ap
µa
Se observă că acest factor se referă de fapt la rapotul permeabilităŃilor efective ale rocii faŃă
de apa de injecŃie, înainte şi după trecerea dopului de soluŃie de polimer.
Deoarece există riscul blocării stratului la creşterea volumului injectat, este necesară o
selectare prealabilă a soluŃiei: astfel o soluŃie de polimer cu un factor de rezistenŃă R = 8...12 poate
bloca formaŃiuni cu permeabilitate k < 200 mD, în timp ce pentru strate cu k > 1000 mD soluŃiile cu
R = 3...4 sunt total ineficiente.

4. ReŃinerea polimerului în mediul poros

InteracŃiunea soluŃiei de polimer cu roca are ca efect reŃinerea substanŃei active din soluŃie şi
modificarea proprietăŃilor acesteia. In principal, sunt de evidenŃiat două aspecte:
- reŃinerea mecanică a macromoleculelor de polimer în porii foarte fini,
- reŃinerea prin adsorbŃia polimerului pe suprafaŃa udată, fenomen dependent de compoziŃia
rocii (mult mai accentuat în prezenŃa argilelor).
Ambele mecanisme conduc în final la diminuarea concentraŃiei soluŃiei şi scăderea viscozităŃii
acesteia, iar efectul cumulat se poate aprecia în laborator prin măsurarea concentraŃiei efluentului
după trecerea mai multor volume de pori. Se constată că reŃinerea polimerului este aproape totală la
aproximativ 1 Vp injectat, după care concentraŃia creşte şi se apropie de valoarea iniŃială la
vehicularea unui volum de soluŃie egal cu mai multe volume de pori (fig. 46).
Cum măsurarea concentraŃiei efluentului este dificil de realizat, aceasta se poate determina într-
un mod indirect, prin intermediul unei curbe etalon de viscozitate (fig. 47). Practic se măsoară
viscozitatea efluentului, iar valoarea obŃinută se raportează pe curbă, rezultând astfel concentraŃia.

Viscozitatea
C efluent solutiei de
polimeri,
µ sp

Cinitial
µinitial

µefluent

2 4 6 8 0,01 0,02 0,03 0,04 0,05 C, % PAAH

Vinj /Vp
C efluent Cinitial

Fig. 47. VariaŃia concentraŃiei efluentului în funcŃie Fig. 48. Curba etalon de viscozitate
de volumul de soluŃie injectat în probă

82
 5. Factorul de sită
Este definit ca raportul dintre viscozitatea soluŃiei de polimer şi cea a apei de preparare:
µp
F=
µa
Acest parametru este util atât pentru aprecierea reŃinerii polimerului în rocă, cât şi pentru
determinarea „gradului de forfecare” (laminare) a soluŃiei la trecerea prin instalaŃiile de suprafaŃă
sau prin mediul poros. Se determină cu ajutorul unui aparat numit viscozimetru cu site sau
viscozimetru de filtrare (fig. 48), ca raport între timpul de curgere al soluŃiei de polimer şi respectiv
al apei de preparare, pentru un volum dat.

Volumul utilizat este 30 cm3, iar pentru apa

de zăcământ cu care se prepară soluŃia de
injecŃie cu concentraŃia de 0,05% timpul de
scurgere este aproximativ 9 secunde.
Pentru soluŃia de polimer se au în vedere
condiŃii stricte de prelevare, transport şi
introducere în aparat, proba fiind luată de la
capul de injecŃie al sondei şi trecută în
viscozimetru fără contact cu aerul. Reper

Dacă factorul de sită iniŃial, determinat

anterior, imediat după dizolvarea polimerului,
a avut o valoare mai mare decât cel obŃinut la
proba luată de la capul de injecŃie (de
exemplu 10 faŃă de 6), această scădere poate
fi cauzată de:
- nerespectarea concentraŃiei soluŃiei; Reper
- calitatea apei de diluare;
Pachet de 5 site Ø 0,25 mm
- prezenŃa oxizilor de fier în rezervoare sau (100 mesh)
conducte (motiv pentru care se preferă
rezervoare de inox sau fibră de sticlă);
- contactul soluŃiei cu oxigenul; Fig. 48. Viscozimetru de filtrare
- masa moleculară prea mică a polimerului.
O corelare între factorul de sită şi factorul de rezistenŃă arată o dependenŃă liniară: prin
urmare, la un factor de sită diminuat rezultă şi un factor de rezistenŃă mai redus decât cel proiectat
(fig. 49). Pe de altă parte prin corelarea factorului de sită sau factorului de rezistenŃă cu concentraŃia
în polimer (fig. 50) se poate aprecia gradul de degradare a soluŃiei de polimer până la capul de
injecŃie prin forfecarea în pompe, filtre, conducte etc.

83
 R
R

Rr

Rr

Fr F 200 400
Cefluent
Concentratie, ppm

Fig. 49. Corelarea factorilor de sită şi de rezistenŃă Fig. 50. Corelarea factorului R cu concentraŃia

3.5. Posibilitati de degradare a solutiilor de polimeri si evitarea acesteia :

1. Depozitarea polimerilor care se prezintă sub formă de granule (pulbere), se face în saci de
polietilenă, deoarece substanŃa este uşor higroscopică (absoarbe umiditatea din aer).

2. Temperatura ridicată, de 125–150 0C, degradează atât polimerul (granule), cât şi soluŃiile de
polimeri. In general, o temperatură de circa 300 in instalaŃiile de preparare şi de 60 –700 in
zăcământ nu afectează calitatea soluŃiei.
3. Degradarea chimică :
- Contactul cu oxigenul dizolvat in apa de preparare şi de diluare a soluŃiei, sau aflat in
rezervoare, reduce cu 25% viscozitatea soluŃiei, determinată prin factorul de sită.
- PrezenŃa oxizilor de fier şi în special a hidroxizilor ferici reduce mult viscozitatea
soluŃiei de polimeri, fapt explicat prin ruperea macromoleculelor. Acest efect este şi mai
pronunŃat daca apa de preparare conŃine oxigen.

Prevenire :
- Tratarea apei de preparare se face în sistem închis pentru îndepartarea totală a suspensiilor solide,
ŃiŃeiului, compuşilor cu fier şi oxigenului.
- Indepărtarea oxigenului se face prin tratare cu hidrosulfit de sodiu ( Na2S2O4 ) sau cu aldehida
formica (primul produs este mai performant). Hidrosulfitul reduce cantitatea de oxigen pana la 0,2
ppm şi dizolvă hidroxizii ferici, la un pH neutru, asigurând stabilitatea îndelungată a soluŃiei.
Aldehida formică poate forma geluri blocante cu unele sorturi de PAA.
- Prepararea, stocara şi pomparea soluŃiei de polimer se vor face tot in sistem închis, echipamentele
fiind anticorozive (conducte inox, rezervoare din fibră de sticlă, pernă de gaze inerte in rezervor ).

- Salinitatea mare a apei de diluare conduce , aşa cum s-a arătat anterior, la scăderea accentuată a
viscozităŃii soluŃiei . PrezenŃa ionilor bivalenŃi in apă amplifică acest fenomen.

84
4. Degradarea mecanică - apare prin forfecarea şi laminarea soluŃiei la trecerea acesteia cu viteză
mare prin instalaŃiile de suprafaŃă: pompe, duze reglabile, coturi, teuri, filtre, ca şi prin perforaturile
sondei (scăderea presiunii după strangulare duce la ruperea moleculelor de polimer, ceea ce implică
scăderea accentuată a viscozităŃii soluŃiei).
Prevenire :
- Pompele centrifuge sunt înlocuite cu pompe cu piston;
- Ar fi necesară utilizarea unor pompe de debit scazut, care să injecteze separat în fiecare
sondă; cum acest lucru este dificil de realizat în practică, la pomparea în mai multe sonde cu
o singură pompă duzele reglabile se înlocuiesc cu serpentine din Ńeavă cu Φ =6 –8 mm, care
reduc debitul prin frecare;
- Teurile şi coturile în unghi drept sunt înlocuite cu curbe de acelaşi diametru;
- Coloana se perforează cu număr mare de gloanŃe şi se îndepărtează eventualele blocaje;
- SoluŃia se filtrează cu filtre de pâslă, pânză etc, care se pot spăla invers ( nu prin nisip).

Oprirea repetată şi de durată a injecŃiei dăunează procesului de dezlocuire: moleculele de polimer

se aglomerează în porii rocii, iar la repornirea injecŃiei presiunea poate avea valori mult mai mari
decât înainte de oprire: pentru acelaşi debit de injecŃie vitezele de curgere devin mai mari datorită
strangulărilor care apar în zăcământ, şi rezultă ruperea moleculelor, cu scăderea viscozităŃii soluŃiei.
Prevenire : reluarea injecŃiei la debit moderat, urmată de creşterea progresivă a acestuia.

5. Degradarea soluŃiei în zăcământ - este datorată reŃinerii substanŃei active pe suprafaŃa rocii
prin fenomene de adsorbŃie. Apare diluarea soluŃiei la „faŃa” frontului de dezlocuire, în timp ce
partea finală a dopului îşi păstrează o concentraŃie mai apropiată de cea iniŃială (întotdeauna
fenomenul de reŃinere este mai accentuat la primul contact cu roca).
Pe de altă parte, în spatele frontului de dezlocuire apare o „rezistenŃă reziduală” la curgere, care
se manifestă prin reducerea permeabilităŃii atât faŃă de dopul de polimer, cât şi faŃă de apa care îl
împinge prin zăcământ. Datorită diferenŃelor de mobilitate între apă şi polimer, în spatele dopului de
soluŃie care dezlocuieşte ŃiŃeiul, se pot forma canalizări ale apei de injecŃie, care are tendinta să
înainteze mai repede decât soluŃia. Fenomenul este accentuat mai ales dacă volumul dopului este
redus, sub 0,3Vpori.
Din acest motiv se recurge la folosirea unor „dopuri programate” cu concentraŃia iniŃială mai
mare, care descreşte treptat, rezultatul fiind o deplasare mai uniformă a frontului de dezlocuire:

85
 S.R. S.R.

Recuperare, %
t
rama
Titei Titei r og
opP
D
30 l
no rma
Solutie Dop
Solutie er -
polimer p olim
de uti e
polimer 20 S ol
e ap a
Apa cla si ca d
Apa ct ie
de de 10 Inj e
injectie injectie
S.I. S.I.
1 2 3
Vinj / Vp
Dop normal Dop programat
Vinj = 0,2 Vp Vinj = 0,1 Vp

Figura 51. Punerea în evidenŃă a avantajelor utilizării „dopului programat”.

3.5. Alte utilizări ale polimerilor

La orice proces de dezlocuire cu soluŃii micelare, tensioactive sau alcaline, la care mobilitatea
soluŃiei este mai mare decât a ŃiŃeiului, după dopul respectiv de soluŃie se injectează un dop de
soluŃie de polimer pentru împingerea dopului iniŃial, acesta fiind dezlocuit la rândul lui prin injecŃie
normală de apă. Se controlează în acest mod mobilitatea şi se realizează o deplasare uniformă a
frontului de soluŃie activă, mărindu-se astfel factorul de recuperrare (fig 52).

er i
e+ po lim
elar
iimic
lut
So re
Recuperare

icela
l ut ii m
So
limer i
H + po
NaO
de polimer i
Solutii
Injectie de apa

1 2 3 4 5 Vinj / Vp

Figura 52. Controlul mobilităŃii frontului de dezlocuire cu ajutorul polimerilor.

86
 3.6. Criterii de selecŃie a zăcămintelor pentru aplicarea
unui proces de creştere a recuperării de injecŃie de polimeri

Se cere o foarte bună cunoaştere a zăcământului din punct de vedere geologic şi o anumită
experienŃă a operatorului în domeniul recuperării secundare a ŃiŃeiului.
Principalele criterii de selecŃie sunt legate de :

a. Roca colectoare
- Sunt preferate colectoarele constituite din gresii si nisipuri consolidate;
- De evitat rocile cu un conŃinut ridicat în CaCO3 ş Mg CO3, mai ales cele cu grad mare de
fisurare, deoarece pot avea loc canalizări ale dopului de polimer.

PrezenŃa unor zone mari de cap de gaze sau acvifer duce la pierderi excesive de soluŃie
de polimeri, explicată prin diferenŃele de mobilitate.

Heterogenitatea mare a zăcământului şi conŃinutul ridicat în argile sunt de evitat.

Nu sunt apte pentru proces colectoarele care au grosimea brută mult mai mare decât
grosimea netă.

Adâncimea condiŃionează procesul prin presiune şi temperatură:
- adâncimea minimă - 300 m;
- adâncimea maximă - astfel încât temperatura şi salinitatea apei sa nu ducă la degradarea
soluŃiei ( maximum 1250C, dar mai sigur sub 900 C pentru poliacrilamida şi 700 pentru
guma de Xantan).

Porozitatea si permeabilitatea sa fie situate,de preferat, în gama valorilor medii şi mari :
m = 15 –35%
k > 100 mD.
• Starea de saturaŃie a zăcământului la iniŃierea procesului : este avantajos ca St > 50%,
adică procesul să se iniŃieze cât mai devreme, pentru aplicarea acestuia ca metodă
secundară şi eventual chiar primară de recuperare.

b. Fluidele din zăcământ

• Se preferă ŃiŃeiurile cu µ = 5 – 125 mPa.s. Dacă există alŃi parametri favorabili, se poate
merge chiar până la µ = 200 cP.
• Densitatea ŃiŃeiului ρt = 850 – 900 kg / m3
•
Salinitatea apei de zăcământ < 20 000 ppm Na Cl (2%) şi lipsită de Ca ++ si Mg ++

ObservaŃii :
Se va analiza starea tehnică a sondelor şi eventualele dificultăŃi ce pot să apară ca urmare a iniŃierii
procesului: nisipări, depuneri de parafine, fenomene de coroziune etc.

87