Sunteți pe pagina 1din 19

CUPRINS

ARGUMENT.................................................................................................................pag.2

CAPITOLUL I

NOȚIUNI GENERALE DESPRE MOTORUL ASINCRON...................................................pag3

CAPITOLUL II

DEPISTAREA DEFECTELOR SI REMEDIEREA LOR ........................................................pag7

CAPITOLUL III

NORME DE TEHNICA SECURITĂȚII MUNCII ȘI PSI.....................................................pag.17

BIBLIOGRAFIE.........................................................................................................pag 20
ARGUMENT

Conceptele de defect şi defectare sunt generale şi au o arie de cuprindere


practică foarte largă..
La diagnosticarea defectelor se pleaca de la efectul constatat. Acesta poate
fi provocat de unul sau mai multe cauze, care acționează independent sau simultan.
In practică, demulte ori se confundă cauza cu defectul, fapt
care ingreunează analiza defectului sistabilizarea masurilor de remediere. In
procesul de diagnosticare, plecand de la efectul constatat, se definesc un numar
de cauze posibile care se elimina metodic, astfel ajungandu-se la cauza primara,
cautata. Analiza superficiala a defectiunilor constatate si stabilirea eronata sau
incompleta acauzelor care le-au generat sunt de natura sa conduca la repetarea
defectului initial sauaccentuarea unor defecte asociate.
La diagnosticarea defectelor trebuie analizate sursele de zgomot si de temperatura
anormale, deoarece, in general defectele sunt insotite de aceste doua fenomene
Ca urmare, pentru o analiză completă a comportării sistemelor din perspectiva
siguranţeilor în funcţionare este necesar să se realizeze o cât mai corectă
identificare a defectelor şia cauzelor acestora, să se identifice dependenţele
cauzale şi să se delimiteze cauzele particulare de cele comune. Din această
perspectivă se dovedeşte utilă introducerea unorclasificări pe domeniul defecte-
defectare-cauze de apariţie a defectelor, pentru a introduceo manieră de analiză
sistematică.
Motoarele electrice se defecteaza datorită solicitărilor electrice, mecanice, termice
și de mediu
Utilizarea motoarelor asincrone în sistemele actuale de acţionare electrică ridică
noi cerinţe constructive şi indicatori noi de performanţă.
Pentru a înțelege apariția defectului și pentru a putea construi o shemă de detecție
a acestora trebuie cunoscute sursele și cauzele defectării motoarelor electrice.
Acestă clasificare este utilă în analiza cauzelor defectării şi în fundamentarea
planului de mentenanţă, pentru care este necesar să se cunoscă nivelul solicitărilor
electrice, mecanice şi de mediu care pot induce defecte.
CAPITOLUL I
NOȚIUNI GENERALE DESPRE MOTORUL ASINCRON
Maşina asincronă este o maşină de curent alternativ , cu câmp magnetic
învârtitor , al cărei rotor are turaţia diferită de cea sincronă ( a câmpului învârtitor
) , dependentă de caracteristica cuplu-turaţie a dispozitivului cu care este cuplat .
Maşina asincronă se mai întâlneşte în literatura de specialitate şi sub numele de
maşina de inducţie .
Ca orice maşină electrică rotativă , maşina asincronă este formată din cele două
părţi principale : cea fixă –statorul , iar cea mobilă – rotorul .

Fig. 1. Principalele elemente constructive ale motorul asincron cu rotor in scurtcircuit


(colivie) de uz geneal:

1. carcasa turnata cu nervuri si talpi;


2. pachet stator (infasurare trifazata);
3. placuta indicatoare cu datele nominale ale motorului;
4. miezul feromagnetic statoric;
5. rotor in colivie;
6. capota ventilator;
7. ventilator;
8. rulment cu bile;
9. inele/lamele de contact;
10. capac cutie borne;
11. cutie borne;
12. scut portlagar;
13. ax (arbore) motor;
14. pana cap ax;
15. inel ridicare.
Statorul este compus din carcasă , scuturi şi miezul statoric , confecţionat din tol;e
de oţel electrotehnic de formă cilindrică cu crestături interioare în care se situează
înfăşurările statorului .
Rotorul este compus din miez rotoric de formă cilindrică alcătuit din tole
de oţel electrotehnic asamblate pe arbore şi prevăzute cu crestături periferice
pentru situarea înfăşurării rotorice . Pe arborele rotoric se mai află ventilatorul ,
iar la motoarele cu rotorul bobinat , inelele colectoare .
După felul înfăşurărilor rotoarele sunt în scurtcircuit ( de execuţie normală
– cu simplă colivie , cu bare înalte şi cu dublă colivie ) sau sunt bobinate cu
înfăşurări trifazate ce pot fi conectate prin intermediul inelelor şi al periilor la
reostatul de pornire sau de reglaj al turaţiei .
Intrefierul dintre stator şi rotor este limitat la valorile minime admisibile din
considerente mecanice ( 0,35 mm la motoarele mici până la 1,5 mm la motoarele
mari ) .
Infăşurările se confecţionează din cupru rotund pentru motoarele de mică
putere şi din bare late de cupru pentru puteri mari . Izolaţia bobinajului între spire
şi faţă de pereţii crestăturii depinde de valoarea tensiunii , temperaturii maxime la
funcţionarea în regim permanent ( dată de clasa de izolaţie ) de forma şi
dimensiunile crestăturii , precum şi de tipul bobinajului .
Infăşurările rotorului motoarelor asincrone sunt de două feluri : bobinate şi
în scurtcircuit .
În afară de aceste părţi, maşinal mai are, în funcţie de destinaţie, de tipul de
protecţie la pătrunderea apei şi a corpurilor străine în maşină, de forma
constructivă, de sistemul de răcire, de putere şi tensiune o serie de elemente
constructive:portperii; scut; rulmenţi ;cutia cu placă de borne stator; bornă de
putere la pământ.
NOTAREA BORNELOR
Notarea înfăşurărilor statorice şi rotorice se face conform STAS 3530-71.
La înfăşurarea statorică trifazată cu cele şase capete scoase, bornele sunt notate
astfel:
- “a” pentru conexiunea în stea;
- “b” pentru conexiunea în triunghi;

Se utilizează aproape în exclusivitate ca motor în acţionările cu turaţie practic


constantă şi mai rar la turaţii variabile, din cauza instalaţiilor de alimentare
costisitoare. Motoarele asincrone trifazate formează cea mai mare categorie de
consumatori de energie electrică din sistemul energetic fiind utilizate în toate
domeniile de activitate. Motoarele monofazate sunt utilizate în special în instalaţii
de uz gospodăresc.
CAPITOLUL II
DEPISTAREA DEFECTELOR SI REMEDIEREA LOR
A. DEFECTE
Defecte statorice
Defectele statorice sunt cauzate de solicitările electrice, mecanice şi de mediu,
fiind clasificate în defecte ale miezului magnetic şi ale înfăşurărilor. Majoritatea
defectelor statorului se produc datorită distrugerii izolației în timpul unui
scurtcircuit în înfăşurările statorice.
Scurtcircuitele pot fi de următoarele tipuri :
- scurtcircuit între spirele aceleiaşi faze,
- scurtcircuit între bobinele aceleiaşi faze,
-scurtcircuit între două faze,
-scurtcircuit între fază şi pământ.
În funcție de tipul scurtcircuitului și de condițiile de funcţionare, la producerea
unui defect, motorul se opreşte sau poate continua să funcționeze. Scurtcircuitul
între faze și scurtcircuitul între fază și pământ cauzează oprirea instantanee a
motorului .
Defecte rotorice
Defectele de bară rotorică ruptă şi/sau de inele de scurtcircuitare întrerupte conduc
la funcţionarea asimetrică a motorului trifazat asincron cauzând: dezechilibre ale
curenţilor, pulsaţii ale cuplului electromagnetic, creşterea pierderilor, performanţă
scăzută de pornire şi solicitări termice ridicate . Execuţia coliviei rotorice
influenţează parametrii de funcţionare ai motoarelor asincrone. Randamentul,
alunecarea, curentul nominal, supratemperatura bobinajului, cuplul de pornire
sunt cei mai importanţi parametri care sunt afectaţi. De obicei, calitatea slabă a
coliviei rotorice se observă la testarea finală a motorului . În prcesul de fabricaţie,
pe langă utilizarea de mașini de turnat colivii performante și stricta observare a
parametrilor materialelor utilizate și a tehnologiei de turnare, introducerea unui
filtru de control cu care defectele coliviei rotorice să fie detectate este necesară .
Deși defectul de bară rotorică întreruptă reprezintă doar 5%-10% din totalul
defectelor întâlnite în motorul asincron, cele mai multe studii au fost efectuate
asupra acestui tip de defect .
Defecte ale rulmenților și de excentricitate
Defecte ale rulmenților Defectarea rulmenților este de obicei progresivă dar în
cele din urmă duce la scoaterea motorului din funcțiune. Problemele sunt adesea
cauzate de montarea incorectă a rulmentului pe arbore sau în carcasă [109].
Nealinierea rulmentului este, de asemenea, un rezultat al instalării defectuoase.
Deplasarea mecanică rezultată din defectarea rulmentului face ca întrefierul
motorului să varieze într-o manieră care poate fi descrisă de o combinație a
excentricității de rotație care se deplasează în ambele direcții. Excentricitatea
Excentricitatea de stator și rotor este unul din defectele des întalnite în motoarele
asincrone, care contribuie cu un procent considerabil la defectarea motorului.
Când excentricitatea devine mare, forțele radiale dezechilibrate rezultate pot
conduce la frecarea rotorului de stator și implicit la defectarea acestora.
În Tabelul 2 sunt prezentate tipurile de defecte identificate de autoare și metodele
de testare utilizate în bancul de control:
 defecte critice - pentru care motoarele nu mai pot fi reparate și sunt considerate
rebuturi;
 defecte principale - pentru care motoarele pot fi reparate;
 defecte secundare - datorate montării defectuoase, dar care pot fi remediate.

Defectele datorate străpungerii izolației, chiar și după impregnarea statorului, sunt


într-un procentaj destul de mare. Aceste defecte se datorează lovirii izolației
statorului în timpul transportării sau la presarea acestuia în carcasă.4
B. REPARAREA
1.Demontarea motoarelor
-Motorul asincron trifazat cu rotorul in scurtcircuit.
Succesiunea operatiilor este urmatoarea:
- se scoate pana 1 din locasul de la capatul arborelui;
- se desurubeaza suruburile 1 si se scoate capacelul exterior 3;
- se desurubeaza suruburile 4 apoi se scoate scutul 5 de la capatul de
actionare impreuna cu inelul exterior al rulmentului 6;
- se scoate inelul inelul exterior al rulmentului cu role, batandu-se usor cu
ciocanul de jur imprejur prin intermediul unei piese de cupru sau bronz, pe
suprafata laterala;
- se scoate inelul interior al rulmentului impreuna cu capacelul interior, cu
ajutorul unei piese pentru extragerea rulmentului de pe arbore;
- se desfac suruburile 7 si se scoate capota ventilatorului8;
- se desurubeaza suruburile 9 si se scoate scutul 10 de pe scaunul sau prin
batere de jur imprejur;
- se scoate din stator rotorul impreuna cu scutul, ventilatorului exterior se
cel interior si se pun pe o capra;
- se desface surubul 11 si se scoate ventilatorul exterior 12;
- se desfac suruburile 13 si se extrage capacelul exterior 14;
- se scoate scutul 10 prin batere de jur imprejur cu un ciocan prin
intermediul unei piese de metal moale;
- se scoate inelul de siguranta 15;
- se demonteaza rulmentul cu bile cu ajutorul presei;
- se scoate capacelul interior 16;
- se desface surubul 17 si se scoate ventilatorul interior 18.Surubul 19 ( de
legare la pamant) si surubul 20 ( de imbinare a carcasei )nu se
demonteaza.
Repararea partilor componente ale motorului electric asincron
Repararea infasurarilor. Bobinajele pot fi reparate fie prin rebobinare completa,
fie prin inlocuire partiala. Repararea prin inlocuire partiala este economica si
asigura o buna calitate, deoarece o mare parte a bobinajului original este pastrat.
De multe ori insa, inlocuirea partiala nu este posibila, zona defecta fiind extinsa
si atunci se impune refacerea in intregime a bobinajului.
La rebobinarea unei masini electrice este nevoie sa se stabileasca caracteristicile
bobinajului vechi:
- felul si schema bobinajului;
- pasul si numarul de crestaturi;
- numarul de conductoare in crestatura;
- numarul de bobine si de sectii pe bobina;
- numarul de spire pe sectie;
- dimensiunile crestaturii bobinei, conductorului;
- forma si dimensiunile penei;
- izolatia crestaturilor si a partilor frontale;
- lungimea miezului de fier;
- izolatia crestaturilor si a partilor frontale;
- lungimea miezului de fier;
- izolatia suportului bobinajului;
- dimensiunile bandajelor, amplasarea lor si numarul de spire din fiecare;
- izolatia sub bandaj;
- dimensiunile capetelor de bobina.
Inainte de inceperea rebobinarii, pachetul de tole trebuie sa fie examinat
cu atentie, iar crestaturile sa fie debavurate si curatate de praf.
Bobinajele statorice si cele rotorice se repara in mod diferit, de la caz la caz, dupa
modul in care s-au executat de intreprinderea producatoare si in functie de
posibilitatile de care dispune atelierul de reparatii. Motoarele de medie tensine se
recomanda sa fie trimise sper rebobinare la intreprinderile medie tensiune se
recomanda sa fie trimise spre rebobinare la intreprinderile producatoare sau
specializate in acest scop, deoarece repararea infasurarilor de medie tensiune este
foarte dificila, in crestaturi trebuind sa nu existe spatii de aer intre conductoare,
ele favorizand strapungerea izolatiei.
Bobinajul statoric. Sunt mai multe procedee de rebobinare, depinzand de
constructia crestaturilor la o tensiune a masinii de pana la 500 V;
- procedeul tragerii sau coaserii ( crestaturi inchise );
- procedeul asezarii prin istm ( crestaturi deschise sau semideschise ).
Procedeul tragerii ( coaserii ).Se confectioneaza teci izolante din prespan de 0,2
mm grosime obtinute prin infasurarea pe doua pene de lemn a mai multor straturi
de prespan, capatul prespanului se lipeste, iar dupa uscare se scot penele. Bobinele
simple ale infasurarilor intr-iun singur strat se impart in functie de pozitia partilor
frontale fata de stator in: inferioare ( adica cele ale caror parti frontale se indoaie
spre partea opusa rotorului ) si superioare ( adica cele ale caror parti frontale se
aseaza cat mai aproape de rotor). Pentru infasurarea atat a bobinelor inferioare cat
si a bobinelor superioare se folosesc sabloane speciale din lemn de forme
potrivite.
Sablonul se aseaza in interiorul statorului, ixandu-se cu ajutorul penelor. Pentru a
putea fi scos, dupa ifasurarea bobinei, sablonul se face demontabil, iar, in plus, la
partea inferioara se executa o canelura in forma de coada de randunica, in care se
introduce o pana corespunzatoare.
Dimensiunile sabloanelor trebuie sa corespunda dimensiunilor bobinelor vechi.
Tecile curate se iintroduc in crestaturile statorului, curatate in prealabil. Tecile
bobinelor inferioare trebuie sa fie putin mai scurte decat ale celor superioare.
Infasurarea trebuie sa inceapa cu bobinele inferioare dupa asezarea sablonului
respectiv. Pentru a putea aseza conductoarele in crestatura intr-o ordine
determinata, se aseaza in crestatura pene de lemn, care au latimea egala cu latimea
interioara a tecii izolante, iar inaltimea egala cu diametrul conductorului de
izolatie. In afara penelor de lemn se asaza si cate un rand de tije metalice care au
diametrul egal cu diametrul conductorului izolat, iar intre penele de lemn se
introduce izolatia dintre randuri, daca este cazul.Pentru asezarea conductoarelor,
se scoate tija respectiva sin in locul ei se introduce capatul conductorului care este
tras prin crestatura de catre muncitorul care sta in partea opusa a statorului. In
timpul tragerii, conductorul se intinde pe toata lungimea, daca spatiul permite;
daca nu, el se asaza in spirale. Dupa ce a fost asezat un strat de spire, toate tijele
metalice se scot. Pentru bobinarea stratului urmator de conductoare, se scoate
pana corespunzatoare si in locul ei se introduce un strat complet de tije metalice
si procesul de tragere continua prin scoaterea succesiva a tijelor si a penelor pana
la bobinarea completa a crestaturii.
Dupa asezarea tuturor bobinelor inferioare, partile lor frontale se izoleaza cu un
strat de panza lacuita si se leaga sau se infasoara cu o banda de bumbac.
Bobinele superioare se bobineaza ca si cele inferioare, cu deosebire ca partile lor
frontale nu se indoaie lateral, ci trec direct de la o crescatura la alta.
Procedeul asezarii prin istm. Bobinarea se poate face intr-un strat sau doua
straturi si se utilizeaza la pachetele de tole care au crescatura deschisa sau
semiinchisa si la care deschiderea istmului permite trecerea usoara a
conductorului. Bobinele se executa de obicei de forma trapezoidala sau de forma
unui hexagon neregulat alungit, pe sabloane de lemn. Pe sablon se executa
bobinele infasurarii dintr-un strat sau doua de prespan sau panza uleiata, peste
care se aplica carton electrotehnic. Inainte de asezarea infasurarii, in crestatura se
asaza izolatia de crestatura sub forma de teaca ale carei capete trebuie sa iasa in
afara crestaturilor pentru a preveni deteriorarea conductoarelor care se introduc
prin istm. Dupa asezarea tuturor conductoarelor, capetele izolatiei la crestaturi se
indoaie, acoperindu-se reciproc in crestatura. Dupa aceeea se bat penele de lemn
care inchid crestatura, avand grija ca sub ele sa se monteze in prealabil izolatia
corespunzatoare. Partile frontale ale bobinelor se indreapta, se izoleaza si se leaga
cu snur sau banda de bumbac.
Pentru toate tipurile de infasurari, dupa terminarea bobinarii si inchiderii
crestaturii, infasurarea se imparte in trei parti care se leaga intre ele in serie sau in
parale, astfel incat sa formeze fazele infasurarii. La capetele celor trei grupe de
bobine se lipesc conductoare de iesire care se leaga la bornele cutiei de borne,
avand grija sa se marcheze inceputul si sfarsitul fiecarei faze.
Bobinajul rotoric. Motoarele asincrone trifazate pot avea rotorul bobinat sau
rotorul in scurtcircuit.
In cazul rotorului bobinat, rebobinarea poate fi executata fie cu bobine
preformate; cand fiecare sectie a infasurarii este compusa din mai multe
conductoare si bobinarea se executa ca si cea statornica, fie cu bare, cad fiecare
bara formeaza o sectie. Barele de rotor se asaza in crestaturi dinspre partea frontala
a rotorului, crestaturile sale fiind inchise sau semiinchise, istmul nepemitand
trecerea barelor pe deasupra. Latura din crescatura se izoleaza cu hartie
bachelitizata , iar partile frontale cu banda lacuita, peste care se infasoara banda
de bumbac.
In partile frontale, barele se izoleaza cu o banda de bumbac, o data sau de doua
ori. Dupa executarea partilor frontale ale infasurarii, pe capetele barelor se pun
mufele se se executa toate conexiunile.
In cazul rotoarelor in scurtcircuit, repararea este mult mai usoara decat la cele
bobinate, deoarece schema de infasurare este mai simpla. Repararea lor depinde
de felul materialului din care sunt executate barele si inelele de
scurtcircuitare:cupru sau aluminiu.
In cazul folosirii cuprului, barele de rotor noi, confectionate dupa dimensiunile
celor vechi, se bat in crescaturile rotorului debavurat, uscat si deprafuit.Inelele de
curtcicuitare, confectionarea din bronz, se leaga cu barele prin lipire cu aliaje de
lipit tari, sau prin sudare cu cupru fosforos, folosindu-se electroizi de carbune.In
cazul folosirii aluminiului, colivia care se formeaza serveste simultan si drept
infasurare si pentru fixarea pachetului de tole. Marginile inelelor de
scurtcircuitare, se toarna cu aripi care servesc ca ventilator. Locul de lipit bara-
inel se curata si se incalzeste cu lampa de lipit pana la 400-500 grade Celsius,
temperatura la care se efectueaza si lipirea printr-o simpla atingere a vergelei de
aliaj de lipit,avand urmatoarea compozitie: cositor 63%, zinc 33%,aluminiu 4%,
(se prezinta sub forma unor vergele de 6-8 mm diametru si 200-250 mm lungime).
Locul care se lipeste trebuie sa fie orizontal, iar dupa umplere, prisosul de aliaj se
indeparteaza.
Modificarea bobinajelor la motoare asincrone.In ateliere de reparat motoare
electrice din cadrul intreprinderilor industriale pot aparea si urmatoarele situatii:
-rebobinarea motorului prin inlocuirea materialului conductor (din cupru
in aluminiu);
-rebobinarea motorului prin modoficarea sectiunii conductorului;
-rebobinarea motorului pentru o alta tensiune.
Rebobinarea motorului prin inlocuirea materialului conductor.Deoarece
rezistivitatea aluminiului este mai mare decat a cuprului si dec densitatea de
curent admisibile este mai mica, ar trebui ca la aceleasi caracteristici ale motorului
sectiunea conductorului de aluminiu sa fie mai mare decat a celui de cupru.Cum
insa pachetul de tole este acelasi, adica dimensiunile crescaturilor nu pot fi
schimbate, rezulta ca si numarul de conductoare, lungimea si sectiunea noului
bobinaj de aluminiu trebuie sa fie egale cu cele ale bobinajului de cupru initial.
Rebobinarea motorului prin modificarea sectiunii conductorului, este folosita in
cazul in care nu se dispune de un conductor cu sectiune identica, ci cu o sectiune
mai mica. Atunci se pun mai multe conductoare in paralel, rezultand prin
insumare o sectiune identica cu sectinea initiala.
Impregnarea si uscarea bobinajelor. Exista mai multe procedee, dintre care
citam:
-impregnarea prin imersiune (cea mai larg raspandita si care este prezenta
in continuare);
-impreganrea sub vid.
Modul de impreganre se alege in functie de clasa de izolatie a motorului si de
conditiile de mediu in care va functiona acesta.Inainte de impregnare se sufla cu
aer comprimat uscat, penrtu a se indeparta orice urma de impuritati.Dupa aceea,
se executa o operatie de preuscare pana la o temperatura de 120 grade C,timp de
cateva ore, in functie de marimea pieselor, intr-un cuptor special.Apoi lasa sa se
raceasca pana la 40-60 grade C,pentru evitarea aprinderii lacului de
impregnare.Se introduc statorul si rotorul in baia cu lac si apoi se introduc in
cuptor.
Uscarea in cuptor se face in doua etape:
-mentinerea la temperatura de 80 grade C, timp de 2-5ore pentru
evaporarea solventului;
-uscarea propiu-zisa la temperatura 120-190 grade C,timp de 10-16 ore,
in functie de izolatia si destinatia motorului.
Impregnarea sub vid este mai eficienta deoarece lacul patrunde mai bine in
intersectii, dar necesita instalatii de obtinere a vidului, care sunt costisitoare si cu
care in general sunt dotate intreprinderile constructoare de masini (si nu atelierele
de reparatii)
Repararea inelelor colectoare, a portperiilor si a periilor colectoare.Inelele
colectoare ale motoarelor asincrone cu rotorul bobinat pot reprezenta urmatoarele
defecte:
- suprafata rugoasa, murdara sau ovalizata;
- inele scurtcircuitate din cauza murdariei si a prafului de carbune depus
pe butucul izolant;
- contactele imperfecte intre bobinaj si barele de legatura ale inelelor;
- izolatie distrusa prin conturnarea izolatiei si punerea la masa a partilor
conductoare.
Pentru inlaturarea defectelor se procedeaza la:
- strunjirea si slefuirea suprafetei de contact:
- refacerea contactelor, cu strangerea corecta a suruburilor de contac;
- schimbarea izolatiei dupa demontarea inelelor in cazul conturnarii
acesteia sau cand se constata o punere la masa.
Fixarea portperiilor trebuie bine facuta, deoarece slabirea lor da nastere la vibratia
periilor, ce dauneaza bunei functionari a inelelor colectoare.Trebuie inlaturat jocul
dintre perie si caseta.
Periile trebuie sa calce cu toata suprafata pe inelul colector si trebuie sa fie
slefuite dupa curbura inelului colector cu ajutorul unei hartii sticlate, cu marginile
ei indoite in jos pentru evitarea razuirii muchiei periei.
Presiunea periilor pe inele trebuie sa fie aceeasi la toate periile, verificarea
facandu-se cu dinamometrul fixat pe degetul de apasare al portperiei.
In cazul degradarii mari a periei, aceasta se schimba cu alta noua, de aceeasi
marca (K=carbon grafitat; G=grafit; EC=electrografit; M=metal grafitat).
Repararea arborilor. Principalele defecte care apar sunt:
- incovoierea arborilor;
- uzura fusurilor;
- uzura canalelor de pana;
- deteriorarea capetelor de arbore;
- fisurile.
Indreptarea arborilor se face cu ajutorul flacarii oxiacetilenice in felul urmator:
se asaza rotorul cu capetele arborelui pe lagare provizorii din lemn captusite cu
cositor, in asa fel incat sensul de indoire sa fie in jos.Se asaza sub capatul fusului
un comparator cu acul indicator la zero.Apoi, cu un brenner (arzator) potrivit se
incalzeste fusul pe o portine de 20-40mm, pana cand acesta capata la locul incalzit
o culoare visiniu deschis.Durata incalzirii nu trenuie sa depaseasca un
minut.Datorita incalzirii se accentueaza incovoierea fusului, lucru constatat la
comparator.Apoi se lasa sa se raceasca incet,timp in care el se indreapta, lucru
constatat la comparator,al carui ac revine la zero, apoi trece de zero,indicand
masura in care fusul s-a stabilizat.Daca nu s-a indreptat suficient, se repeta
operatia de incalzire pe o portiune vecina.
Repararea fusurilor uzate se poate face fie cu instalatii speciale de cromare, fie
prin incarcare cu sudura cu arc vibrator,de catre un sudor specializat in aceasta
operatie.
Canalele de pana se repara prin incarcarea lor cu sudura si apoi prin frezare, in
atelierele mecanice ale intreprinderii.
Repararea lagarelor, scuturilor si carcaselor.Motoarele asincrone pot avea
lagare cu rulmenti sau lagare de alunecare.Rulmentii cu bile se repara rar; indicat
este ca ei sa fie inlocuiti cu alte noi,atunci cand jocul dintre inele si bile depaseste
0,1-0,3mm.La inlocuire trebuie avute in vedere urmatoarele considerente;
- montarea trebuie sa se faca fara deteriorari sau deformari ale cailor de
rulare,fara intepenirea bilelor sau rolelor;
- trebuie sa se faca curatirea tuturor suprafetelor interioare ale lagarului si
ungerea lor corespunzatoare regimului de functionare;
- nu trebuie sa se lase jocuri axiale si radiale peste valorile indicate;
- fusurile pe care se monteaza rulmentii trebuie prelucrate foarte
precis;daca rulmentul se monteaza pe un fus conic, oval sau cu o
strangere prea mare,aceasta se va dilata, va anula jocul de montaj si va
produce in functionarea motorului griparea,iar daca fusul are un
diametru prea mic,rulmentul va aluneca, conducand la o uzura accelerata
a fusului, insotita de o incalzire puternica si de distrugerea sa.
La lagarele cu alunecare se pot ivi urmatoarele defecte:
- marirea jocului dintre fus si cuzinet,in care caz se inlocuieste compozitia
cuzinetului;
- aruncarea uleiului din lagar, datorita inelelor de ungere,prea
usoare,calitati necorespunzatoare a garniturilor sau a montarii incorecte
a lagarului.
CAPITOLUL III
NORME DE TEHNICA SECURITĂȚII MUNCII ȘI PSI
Electrocutarea reprezintă un accident fatal datorat curentului electric ce străbate
corpul şi acţionează asupra centrilor nervoşi şi a muşchilor provocând
electrotraumatisme ce pot avea consecinţe foarte grave. Accidentele electrice au
un caracter periculos pentru că tensiunile electrice nu pot fi sesizate de organele
de simţ ale omului şi pentru că se produc instantaneu, înainte de a fi posibilă orice
reacţie reflexă de apărare. Corpul uman se opune trecerii curentului electric (în
cazul în care pielea este intactă şi uscată) cu o rezistenţă electrică de 40 – 100 kΩ.
Aceasta poate scădea sub valoarea de 1 kΩ, în prezenţa unor factori precum:
−umiditatea pielii; −suprafaţa de contact între piele şi materialul sub tensiune;
−presiunea materialului sub tensiune asupra pielii; −valoarea tensiunii. Se
consideră nepericulos: −curentul continuu cu intensitatea de până la 50 mA;
−curentul alternativ cu intensitatea de până la 10 mA (f = 50 ÷ 60 Hz). Condiţii în
care se produc electrocutările Curentul electric străbate corpul uman când are
două puncte de contact, cu mase sau conductoare electrice aflate la potenţiale
diferite, prin care se poate închide un circuit.
Electrocutarea se poate produce în mai multe moduri:
−atingere directă: atingerea unui element neizolat din circuitele de lucru;
−atingere indirectă: atingerea unui element metalic aflat accidental sub tensiune,
simultan cu atingerea unui obiect bun conducator de electricitate aflat în contact
cu pământul;
−tensiunea de pas: se produce la atingerea simultană a două puncte de pe sol
aflate la potenţiale diferite.
Organizarea locurilor de muncă trebuie sa asigure deplina securitate personalului
in executarea lucrarilor de exploatare, reparatii si montaj.
Punctele in care pot avea loc accidente trebuie sa fie prevazute cu dispozitive de
protectie si de avertizare.
In cazul in care lucrarile se executa cu mai multe echipe este absolut necesar sa
existe un conducator unic , responsabil de lucrare, care sa stabileasca masurile
generate de secuntate a muncii.
In exploatare instalatiile electrice se considera tot timpul sub tensiune. Prezenţa
tensiunii in instalatii se stabileste nurnai cu ajutonil indicatorului de tensiune sau
al lampii de proba.
Toate mijioace individuale de protectie folosite de personalul de deservire a
instalatiilor electrice trebuie sa corespunda normelor de securitate a muncii.
Mijioacele folosite pentru protejarea contra electrocutarilor, prin izolarea omului
fata de partile aflate sub tensiune , sunt : mijioace si scule electroizolante (cizme
de cauciuc, manusi de cauciuc, prajini electroizolante, platfonne electroizolante,
covorase si presuri de cauciuc, scule cu unelte electroizolante), indicatoare de
tensiune şi dispozitive de scurtcircuitare si de legare la pamant. Toate mijioacele
de protectie primite in exploatare trebuie controlate sistematic, dupa cum
urmeaza:
-mijioacele de protectie electroizolante trebuie controlate in ceea ce priveste
rigiditatea lor dielectrica, in conditiile si la termenele indicate de norme.
Celelalte mijioace de protectie trebuie supuse unei revizii exterioare periodice si
daca este necesar unor incercari mecanice indicate de normele in vigoare,
referitoare la securitatea muncii in instalatiile electric
Mijloace si scule electroizolante
-Cizme si manusi de cauciuc. Cizmele de cauciuc constitue un mijioc
electroizolant de protectie auxiliar in instalatiile electrice de orice fel, iar manusile
de cauciuc constitue un mijioc auxiliar în instalatiile electrice de inalta tensiune si
un mijioc principal în instalatiile de joasa tensiune.
-Platforme electroizolante. Platformele electroizolante sunt folosite ca mijioace
auxiliare de protectie in instalatiile electrice de orice tensiune. Acestea sunt
alcatuite din gratare de lemn cu picioare electroizolante. Inaltimea de la podea
pana la suprafata inferioara a platformei trebuie sa fie de cel putin 10 cm.
-Covorase şi preşuri de cauciuc. Acestea se admit ca mijioace auxiliare de
protectie în instalatiile electrice la orice tensiune.Ele sunt destinate a fi intinse pe
podeaua incaperilor in care nu se afla instalatii electrice mai ales pe locurile de
pe care se actioneaza separatoarele.
-Scule cu maner electroizolant. Scule cu manere electroizolante trebuie pastrate
in dulapuri sau rafturi speciale. In timpul transportului, sculele trebuie neaparat
protejate impotriva umezelii si murdariei. hi executarea lucrarilor acestea se
folosesc concomitent cu folosirea manusilor si a cizmelor de cauciuc. Sculele cu
manere electroizolante utilizate trebuie supuse mai intai unei revizii exterioare.
BIBLIOGRAFIE

Al. Fransua, s.a. “Masini si Sisteme de Actionar


i E l e c t r i c e . P r o b l e m e Fundamentale”. Ed. Tehnica, Bucuresti, 1978
.\A. Craciunescu, s.a. “Actionari Electrice” – Indrumar de Laborator.
Universitatea“Politehnica” Bucuresti, 1997.I. Ionescu, C.V. Marcu
“Lucrari Practice de Masini si Actionari Electrice”. E.D.P.1981.G h . M a n o l e a
“A c t i o n a r i El e c t r i c e ” – I n d r u ma r de Laborator. Ed .
U n i v e r s i t a r i a , Craiova, 1993