NECLASIFICAT

OPERAȚIUNEA FURTUNĂ ÎN DEȘERT (DESERT STORM)

Florin Mihai ȘTEFĂNESCU

Studii universitare de master – Securitate și Apărare, SMSA 22, florin.stefanescu@myunap.net

Contextul internațional, regional sau local

La 2 august 1990, armata irakiană a efectuat o campanie de 2 zile pentru a atașa Kuweitul și
pentru a pretinde resursele naturale și terenurile pentru Irak. Operațiunea inițială a fost un succes
răsunător, iar forțele armate din Irak au ocupat întreaga țară vecină, copleșind majoritatea armatei
din Kuweit. Invazia a dus la o ocupație irakiană a Kuweitului pentru o perioadă de șapte luni, mulți
cetățeni kuweitieni fugind în Arabia Saudită sau Bahrain. Invazia a fost costisitoare pentru armata
kuweitiană, aceasta înregistrând pierderi de 4.200 de militari pe câmpul de luptă, precum și
aproximativ 12 000 de persoane care au fost capturate de armata irakiană invadatoare. Armata
irakiană a suferit victime minore în comparație. Kuweitul a fost, de asemenea, declarat de către
dictatorul Saddam Hussein ca fiind cea de-a "a 19-a provincie a Irakului".
Hussein, liderul irakian la vremea respectivă, și țara sa ajunseseră recent la sfârșitul unui
război costisitor și sângeros cu Iranul, acumulând o datorie enormă către Kuweit în această perioadă
de război. Kuweitul a încercat să reducă influența unui stat islamic revoluționar precum Iranul și a
convenit să finanțeze o parte semnificativă a eforturilor de război din Irak în acest conflict. Această
datorie a fost estimată la 14 miliarde USD, iar Irakul a trebuit să recupereze cumva o parte din
fonduri pentru a achita o parte din această datorie enormă.
Pentru dificultățile financiare ale Irakului în această perioadă au fost adesea învinovățite
țările vecine în încercarea de a deflecta o posibilă critică adusă regimului lui Saddam Hussein.
După ce a cerut Kuweitului să ierte datoria Irakului, creditorul refuzând această solicitare,
Hussein a început să lanseze diverse acuzații diplomatice. Kuweitul începuse să producă ceea
Saddam afirma că este prea mult petrol, știrbind profitul țării sale rezultat din petrol datorită unei
aprovizionări sporite. Saddam a acuzat, de asemenea, Kuwaitul, de furtul resurselor naționale
irakiene, acuzație căreia i s-a atribuit o declarație de război. Toți acești factori ducând la decizia de a
invada Kuweitul.

Bază legală

Problemele legilor războiului au fost menționate de mai multe ori, însă într-o manieră
nesistematică în cele 12 rezoluții ale Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite,
adoptate în 1990 ca urmare a invadării Kuweitului de către Irak.
Rezoluția 666/13.09.1990 menționa Convenția a IV-a de la Geneva, dar numai în legătură cu
siguranța cetățenilor statelor terțe.
Rezoluția 667/16.09.1990 se referea la violențele împotriva misiunilor diplomatice, fără a
afirma faptul că ocupația Kuweitului de către Irak se supune legilor războiului.
Rezoluția 670/25.09.1990 se referea în principal la sancțiuni asupra transportului aerian către
Irak, afirmând de asemenea că Irakul, ca parte semnatară a Convenției a IV-a de la Geneva este

NECLASIFICAT

Pagina 1 din 7
 NECLASIFICAT
obligat să o respecte și este răspunzător în temeiul Convenției în ceea ce privește încălcările grave
ale acesteia.
Rezoluția 674/29.10.1990 a fost cea mai detaliată din punct de vedere al problemelor de
drept internațional umanitar.

Organizația Națiunilor Unite a condamnat rapid această invazie a Irakului asupra unei națiuni
suverane, emițând sancțiuni de ordin economic precum și o rezoluție care denunța acțiunile lui
Saddam Hussein și îi solicitau acestuia retragerea forțelor dislocate în Kuweit.
Irakul a invadat cu succes Kuweitul, ocupându-l pentru o perioadă de șapte luni, ignorând
efectiv acțiunile Națiunilor Unite asupra sa. Fapt care a dus la o coaliție militară de 39 de state
conduse de către Statele Unite ale Americii, ca urmare a autorizării de către Organizația națiunilor
unite a unei acțiuni în forță la sfârșitul anului 1990.
Înainte de efectuarea operațiunii, Statele Unite au dislocat trupe în Arabia Saudită în scopul
descurajării Irakului pentru a preveni atacarea unui alt stat.
În ianuarie 1991, grupul coaliției dislocat în Arabia Saudită ajunsese la un efectiv de peste
700.000 de militari, pregătiți să atace forțele irakiene care încă nu se retrăseseră din Kuweit.
Pentru a se asigura că armata irakiană este suficient de slăbită înainte de lansarea atacului
împotriva invaziei, coaliția a declanșat un bombardament aerian intens împotriva Irakului cât și
asupra forțelor irakiene dislocate în Kuweit. Campania aeriană susținută a coaliției a vizat sistemele
de apărare aeriană, sistemele de comunicații, clădirile guvernamentale, câmpurile petroliere,
podurile și drumurile vitale.
Ziua de 24 februarie 1991 a reprezentat prima zi a campaniei terestre a trupelor coaliției, care
au atacat forțele armatei irakiene din Kuweit, atacând de asemenea din direcția graniței dintre Irak și
Arabia Saudită.
După doar trei zile de campanie, Kuweitul a fost eliberat și la data de 27.februarie 1991,
trupele coaliției au încetat atacul asupra forțelor irakiene, după ce au aflat că trebuie să se supună
rezoluției inițiale a ONU.
Ziua de 6 aprilie 1991 a marcat acceptarea termenilor unui acord de încetare a focului din
partea Irakului, Primul Război din Golf fiind încheiat formal.

SPAŢIU, Dimensiune font 12

Titlu de subcapitol: (Times New Roman, Cursiv, Indentare la 0,5 inch, Dimensiune font 12)
Text: (Times New Roman, Stânga-dreapta, Indentare la prima linie la 0,5 inch (1,27 cm), Dimensiune font 12,
la un singur rând în limba română)
SPAŢIU, Dimensiune font 12
BIBLIOGRAFIE, Times New Roman, Aldin, La centru,
Dimensiune font 12, Majuscule, (în limba română)
SPAŢIU, Dimensiune font 12
Times New Roman, Stânga-dreapta, Numerotat, Indentare la prima linie la 0,5 inch, Dimensiune font 12, la un
singur rând, în conformitate cu Chicago Manual of Style
NECLASIFICAT

Pagina 2 din 7
 NECLASIFICAT

Operatiunea “Furtuna Desertului” (2 August 1990-Invazia Kuweitului si 28 Februarie 1991-

Eliberarea Kuweitului) este cunoscuta drept conflictul dintre Irak si fortele coalitiei internationale
NECLASIFICAT

Pagina 3 din 7
 NECLASIFICAT
compuse din 30 de natiuni participante, conduse de catre Statele Unite ale Americii, cu acordul
Natiunilor Unite, in scopul de a “elibera” Kuweitul printr-un razboi nou, electronic, eficient si
precis, in care s-au folosit cele mai sofisticate arme pe care le-a cunoscut omenirea la finele
Razboiului Rece. Cat de adevarate sunt definitiile de mai sus? La aceasta intrebare voi lasa cititorii
sa mediteze.Cel de-al 107 conflict armat de dupa incheierea Celui De-Al Doilea Razboi Mondial
(1939-1945), s-a mai numit si Primul Razboi din Golf, spre a-l deosebi de “Al Doilea”, reinceput in
martie 2003, atunci cand noua administratie Bush, fara un motiv bine intemeiat, l-a trecut pe seful
executivului de la Baghdad, Saddam Hussein, pe lista neagra a terorismului international, invinuit
fiind de colaborare cu reteaua Al Qaida, spaima sau mai curand fobia Americii de dupa atentatele
din 11 Septembrie 2001. Faptele au contrazis “realitatea” americanilor, aruncand USA si Marea
Britanie, aliatul ei fidel, intr-un razboi de uzura, fara sfarsit, plin de contradictii…Statele europene
nu si-au aratat decat cel mult sprijinul diplomatic, iar Franta si Germania au preferat o expectativa
militara. In schimb, mai multe state din Europa fost sovietica, precum Romania, Bulgaria si Polonia
s-au aruncat in valtoarea evenimentelor. De ce?

Despre Operatiunea Furtuna Desertului exista o literatura suficienta, atat istorica, cat si beletristica,
materializata in traduceri, recenzii si articole. In Romania s-a urmarit, cel putin in anii ’90, imediat
dupa Revolutie, catalogarea evenimentelor sub raport istoric, in paralel cu publicarea unor carti, prin
intermediul Editurii Militare, destinate cu precadere analistilor militari si trateaza: modalitati de
strategie aplicata pe campul de lupta, tehnologiile de ultima ora folosite, harti, imagini, aspecte
logistice (logistica sau stiinta aprovizionarii, N. A.). Ne retine in acest context, expus mai sus, cartea
analistului Craciun Ionescu, Secretele Operatiunii “Furtuna Desertului”, Editura Militara, Bucuresti
1991.

Cand presedintele George W. H. Bush se pregatea pentru binemeritata odihna de dupa amiaza, ca un
adevarat boem texan, la mii de kilometri distanta, in zona Golfului Persic, acele ceasornicelor
trecusera de miezul noptii… Patru divizii motorizate irakiene, sprijinite sub acoperire de 300 de
tancuri invadau Kuweitul, ocupand intregul teritoriu al emiratului vecin (17.800 kmp.) in numai
cateva ore. Peste Ocean, mesajul inmanat presedintelui american era simplu: “Irak-ul invadeaza in
acest moment Kuweitul?” Intrebarea atrage un raspuns prin luarea unei decizii. Echipa se aduna in
Biroul Oval, intocmai precum fotbalistii americani din NFL, gata de a incepe un meci. Ei sunt: Dick
Cheney, secretarul de stat al apararii, John Sununu, secretarul general al Casei Albe, Brent
Scoweroft, directorul Consiliului National pentru Securitate si generalul Colin Powell, seful de stat
major inter-arme.

Orice decizie finala a unei mari puteri mondiale se ia de comun acord cu alte state aliate sau
organizatii internationale, un fel de “polita” de acoperire. Ce motive ar fi avut Statele Unite sa se
implice in acest conflict, data fiind disparitia “Cortinei de Fier”? In primul rand aurul negru si
competitia pe care a declansat-o dupa criza mondiala a petrolului din 1974. Operatiunea Furtuna
Desertului are un prolog militar in Scutul Desertului (Desert Shield), acea desfasurare masiva de
forte terestre si aero-purtate in Arabia Saudita, spre a preveni un “atac” al Irak-ului si la adresa altor
petromonarhii din regiune.

NECLASIFICAT

Pagina 4 din 7
 NECLASIFICAT
Iata declaratia presedintelui Bush in fata natiunii americane: “La ordinul meu, elemente din Divizia
a 82 Aeropurtata, precum si unitati ale lui US Air Force, sosesc astazi in Arabia Saudita pentru a
ocupa acolo pozitii defensive”.

Vorbim de un pod aero-terestru defensiv initiat de catre administratia de la Washington spre a-si
proteja interesele strategice in Golf, indepartand potentialul “pericol” al unei “invazii” irakiene
extinse spre statele arabe partenere ale Casei Albe: Bahrain, Oman, Qatar, Emiratele Arabe Unite, nu
in ultimul rand Kuweitul, ca motivatie principala. Asadar, Operatiunea Desert Field inseamna,
inainte de toate, intimidarea inamicului pe termen nedeterminat. Cinci portavioane-Lincoln,
Enterprise (vedeta binecunoscutului film Top Gun), Eisenhower, Theodore Roosevelt, Guadalcanal-
primesc ordinul de a porni in graba spre Golf.
US Navy intra in actiune, iar US Air Force nu se lasa mai prejos. Se incarca de zor oameni, munitie,
echipamente de protectie, tehnica de lupta de ultima ora. Se iau in calcul fortele destructive ale
Desertului Arabic: soarele care arde de la ora 9 dimineata pana la ora 18. Un ceas fara umbra egal
tortura, doua ore boala curata la peste 50 de grade Celsius. Efectivele americane cresc pe masura
adancirii crizei din Golf. In septembrie ajung la 135.000 de oameni si peste 500 de avioane. Alaturi
de contributia americana se va adauga ajutorul statelor arabe prietene si binenteles al Europei
Occidentale.

Descifrarea Operatiunii “Furtuna Desertului”

In paralel, Organizatia Natiunilor Unite impune Irak-ului cateva rezolutii destul de controversate, pe
care le vom trece in revista: Rezolutia nr. 660 din 2 August, prin care se cerea retragerea imediata si
neconditionata a fortelor irakiene din Kuweit, urmata, la 6 August-zi fatidica pentru Statele Unite si
Japonia, Ziua lansarii primei bombe atomice la Hiroshima in 1945,-de o alta, nr. 661, prin care se
solicita “boicotarea comerciala, financiara si militara” a regimului de la Baghdad. Aceasta rezolutie
a intrunit 13 voturi pentru si doua abtineri, Cuba si Yemen. O rezolutie “ultimativa”, cu numarul
678, a Consiliului de Securitate, cea din 29 Noiembrie, este de fapt un termen limita ce autoriza
statele care coopereaza cu Kuweitul sa foloseasca toate mijloacele necesare de intimidare, inclusiv
recurgerea la confruntari militare, trecand astfel de pe pozitiile defensive diplomatice la cele
ofensive pe calea armelor…

Intre aceste rezolutii ale Consilului de Securitate se incheaga o diplomatie secreta, un joc de culise.
Marii rivali ai Razboiului Rece, URSS vs. USA, se coalizeaza prin intalnirea de la Helsinki, capitala
Finlandei, de la 9 Septembrie 1990, dintre presedintii George Bush si Mihail Gorbaciov, artizanul
destinderii Est-Vest.

“Nici o ordine internationala nu este posibila daca statele mai puternice ar putea devora pe vecinii
lor mai slabi” (Sic!)-precizeaza actul final semnat.

NECLASIFICAT

Pagina 5 din 7
 NECLASIFICAT
Este ca un joc de domino in care fiecare piesa o rastoarna pe cealalta. Ultimii actori ai Epocii
Postbelice inchid o era si deschid o alta. Niciodata Occidentul si Orientul, Vulturul si Ursul, n-au
facut o partida mai buna in Mesopotamia si in lume, din inamici devenind amici complici.

S-a propus, de catre seful executivului american, dupa adoptarea rezolutiei ultimatum, din 29
Noiembrie 1990, organizarea de convorbiri diplomatice via Washington-Baghdad. La 12 Decembrie,
acelasi an, la Baghdad au avut loc intrevederi intre James Baker si omologul sau Tarek Aziz, cu
rezultate ambigue si tergiversari reciproce. A mai urmat o ultima runda de negocieri pe 9 Ianuarie
1991 la Geneva, orasul diplomatiei de pe Lacul Leman, din neutra Elvetie. Intalnirea Baker-Aziz,
incheiata cu strangeri de mana “amicale” a aparut in ochii intregii lumi ca fiind una de facto care sa
aduca pacea mult dorita, desi seful diplomatiei de la Baghdad a reafirmat dreptul istoric al Irak-ului
si frauda Occidentului.

Pe tabla de sah se mai impinge la inaintare o ultima piesa, deplasarea secretarului general al ONU,
Perez de Cuellar, la Baghdad, pe 12 Ianuarie. Blocaj, esec, tergiversari. Un alt mare actor, regretatul
presedinte francez Francois Mitterand, va intra pe scena spre a-l aborda in fata ziaristilor pe abilul
secretar general ONU.

“Nu cred, astazi 14 Ianuarie, ca ar mai fi loc pentru demersuri diplomatice. Singur Dumnezeu poate
sti daca va fi razboi sau pace.”

Marti, 15 Ianuarie 1991, Dick Cheney semna ordinul dezlantuirii Operatiunii “Furtuna
Desertului”…Coalitia s-a pus in miscare, sub comanda Generalului Norman Schwarzkopf,
comandantul Fortei multinationale din zona Golfului, insa secretul acelui moment al declansarii
Razboiului din Golf a fost pastrat pana in ultimul minut, ora Z.

La Bagdad, capitala de pe Tigru este o noapte neagra. Patru milioane de locuitori asteapta cu sufletul
la gura ultima numaratoare inversa din zona fierbinte. Va fi o noapte linistita ca precedentele?
Aceasta intrebare macina mintile locuitorilor de pe malurile Tigrului, din fosta metropola a califilor,
cu putin inainte de miezul noptii. Clipele, orele, minutele trec…Sirenele ce anunta iminenta unui
atac aerian ii trezeste la realitate si primele bombe cad din inaltul cerului. Omul care a deschis atacul
aerian a fost tanarul maior John Brozdbent, aflat la mansa unui F-117 A, ultima minune de atunci a
electronicii americane, un misterios OZN, cum a fost catalogat de catre americanii nestiutori. Peste
Ocean, in Statele Unite, canalele de stiri: ABC, CNN, NBC, CBC, au transmis in direct primele
imagini. Daca lumea a urmarit pana atunci in fata televizoarelor, cu suspans, transmisiuni sportive,
acum avea posibilitatea in premiera sa vizioneze primul razboi televizat.

Ultimul razboi electronic…

NECLASIFICAT

Pagina 6 din 7
 NECLASIFICAT
Razboiul electronic se constituie dintr-un complex de operatiuni aero-terestre de anvergura care
urmaresc lovirea eficienta a tintelor militare, cu precadere, cu pierderi civile minime. La Baghdad
acele ceasornicelor indicau orele 02:40 AM, respectiv ora 15 PM peste Ocean la Casa Alba.
Atacurile aeriene au pornit simultan de pe aeroporturile militare saudite de la Ryadh si Dahran,
precum si de pe port-avioanele dislocate in Golful Persic, Marea Rosie si Marea Oman. In premiera
s-au folosit cele mai eficiente arme in premiera: rachetele de croaziera Tomahawk, cu o raza de
actiune de 2500 km. care pot fi lansate de pe mare spre orice locatie. Sunt ghidate spre tinta prin
intermediul satelitilor GPS (Global Position System), ca de altefel intreaga panoplie aeriana cu tot
arsenalul sau tactic. Ca avioane s-au folosit pe scara larga F14-Tomcat-vedeta din filmul Top Gun,
F18-Hornet, ambele tipuri lansate in lupta de pe puntile uriaselor port-avioane. Bombardamentele
tactice au fost asigurate de catre avioanele F111 cu geometria variabila a aripilor, folosite cu succes
in Lybia in 1986, azi scoase din uz. Aceste bombardiere pot atinge viteze de 2 Mach. Avioane cu
platforme radar precum AWACS au avut rolul de a asigura acoperirea fortelor aeriene implicate. Alte
aparate care au secondat atacurile aeriene dinspre Arabia spre Irak au fost cele ale US Air Force,
F15-Eagle sau F16-Falcon. Avioanele pot fi realimentate in zbor.

Franta, Marea Britanie si Italia au aruncat in confruntarile aeriene aparate Jaguar, Tornado, Mirage si
elicoptere Gazelle. Avionica de bord avansata, ochii electronici in infrarosu si camerele de luat
vederi au ajutat pilotii foarte mult in reperarea tintelor “inamice”-aerodromuri militare, baze de
antrenament ale Garzii Republicane, comandamente si centre de comunicatii. Atacurile aeriene au
durat cinci saptamani. Spre a atrage Israelul in razboi, Irak-ul a lansat rachete de croaziera SCUD
spre cateva centre importante din Israel precum Haifa sau Tel Aviv, dar Statele Unite trimit in Israel
baterii de rachete PATRIOT. Nu se inregistreaza decat pierderi minime in randurile populatiei civile
israeliene, in jur de 250 de raniti. Administratia Bush a intervenit pe langa guvernul israelian pentru
ca acesta sa nu riposteze, fapt ce ar fi starnit o confuzie generala in randurile aliatilor arabi din
Fortele Coalitiei.

Ofensiva aeriana a pregatit terenul celei terestre prin anihilarea capacitatilor de lupta inamice. Marea
batalie terestra sau a celor 100 de ore s-a incheiat cu prabusirea totala a sistemului de aparare irakian
si implicit cu “eliberarea” Kuweitului pe data de 28 Februarie 1991. Efectivele aliate au numarat
750.000 oameni. Legiunea Straina franceza a aruncat in lupta renumita Divizie motorizata Daguet
sau Spahii Frantei, in timp ce Statele nite au mizat pe Corpul Puscasilor Marini. 750.000 militari, 28
de state participante, 2000 de tancuri, 1800 avioane, peste 1000 elicoptere, printre care temutele AH
64 Apache, 160 nave de razboi (port-avioane, cuirasate, crucisatoare). O putere de foc devastatoare
intr-un razboi necrutator. Iata ce a insemnat pe scurt Operatiunea Desert Storm.

Operatiunile militare au costat intre 30 si 45 miliarde de dolari, din care Germania si Japonia au
suportat financiar mare parte. Cine a platit polita neagra? Irak-ul si Kuweitul, ambele state suferind
pierderi umane si materiale iremediabile pe termen lung.

NECLASIFICAT

Pagina 7 din 7