Ministerul Educației al Republicii Moldova

Academia de studii economice a Moldovei

Departamentul “Teorie și politici economice”

Lucrul Individual
La disciplina “Macroeconomie”
Tema: “Oferta monetară. Metode de reglementare a
ofertei monetare.”

A efectuat: Macari Tudor, gr. BA-181,zi.

A controlat: dr., conf. univ. Tomșa Aurelia

Chișinău 2019
Cuprins:
1. Introducere…………………………………………………………………..3
1.1 Scopul lucrării…………………………………………………………...3
1.2 Conceptul ofertei monetare…………………………………….………...3
1.3 Actualitatea ofertei monetare……………………………………………3
2. Emitenții de monedă………………………………………………………...4
3. Mecanismul creației monetare și caracteristicile sale……………………….5
3.1 Creare de monedă prin acordare de credite de către bancă……………...5
3.2 Creare de monedă prin achiziţionarea de către bancă a unui activ
financiar……………………………………………………………….....5
3.3 c) creare de monedă prin achiziţionarea de către bancă a unui activ real…6
4. Metode de reglementare a ofertei monetare………………………………….7
4.1 Politica monetar-creditară restrictivă…………………………….………7
4.2 Politica monetar-creditară expansivă…………………………….………7
5. Oferta monetară în Republica Moldova………………………..…….………7
5.1 Structura și volumul monedei naționale în circulație…………………….7
5.2 Dinamica masei monetare în perioada ianuarie 2018-februarie 2019…...8
5.3 Sinteza monetară (ianuarie-martie 2019)………………………………..9
6. Concluzii………………………………………………………………...…10
7. Bibliografie…………………………………………………………………11
Introducere
 Scopul lucrării:
 Analiza rolului ofertei de monedă în economia modernă.
 Prezentarea explicațiilor privind abordările conceptuale ale ofertei monetare.
 Explicarea metodelor de reglementare a ofertei monetare.
 Analiza ofertei monetare la nivelul economiei Republicii Moldova.

 Conceptul ofertei monetare

Oferta monetară este un concept simplu, care desemnează cantitatea de monedă pusă la
dispoziţia indivizilor de către autoritatea monetară. Datorită acestui fapt, cantitatea de semne
monetare oferite este exprimată în termeni nominali, spre deosebire de cererea de monedă,care
este exprimată în termeni reali, întrucât ofertantul nu are posibilitatea exercitării unui control direct
asupra preţurilor. Măsurarea ofertei de monedă este simplă, în comparaţie cu cea a cererii de
monedă, în funcţie de explicaţia care este aleasă pentru cantitatea de monedă emisă.
Responsabilităţile în crearea monedei şi a circulaţiei acesteia revin, în prezent, sistemelor
bancare naţionale. Întrucât există diferenţieri de la un sistem bancar la altul, rezultă că oferta de
monedă poate lua forme diferite în funcţie de natura instituţiilor, evoluţia istorică şi situarea
geografică. Astfel, pentru înţelegerea ofertei de monedă, aceasta trebuie completată cu analize mai
generale, care să furnizeze o viziune mai cuprinzătoare asupra fenomenelor.Analiza ofertei de
monedă prezintă şi o dimensiune normativă, prin care se caută determinarea unor mecanisme de
emisiune mai eficiente şi cărora economiştii le acordă o atenţie particulară.
Deşi cadrele instituţionale ale ofertei de monedă nu sunt identice, totuşi mecanismele şi
comportamentele determinante ale ofertei de monedă sunt suficient de „tipice” pentru a da loc unei
analize cu caracter general.

 Actualitatea ofertei monetare

Reflexiile asupra ofertei de monedă au deţinut înainte de secolul al XX-lea locul principal în
cadrul analizei monetare, după care prioritatea a fost acordată cererii de monedă. Doar după anii
’60, ca urmare a unor evenimente monetare majore, analiza ofertei de monedă a redobândit
importanţa cuvenită,iar aspectul normativ a căpătat accente deosebite. După cum se prezintă în
literatura de specialitate, oferta de monedă poate fi realizată la nivel centralizat în cadrul sistemelor
bancare ierarhizate, şi la nivelul băncilor libere, emitente de monedă concurenţială (după modelul
Băncii libere, din secolul XVII-XVIII).
Emitenții de monedă
Principalele institutii monetare care oferă monedă sunt:
 băncile comerciale - oferă moneda scripturală (în cont) prin acordarea de credite agenților
economici nonfinanciari, numite operațiuni de finanțare. Intr-un sistem multibancar,
bancile comerciale isi coreleaza activitatea cu Banca Nationala. Soldurile care nu se
compenseaza intre bancile comerciale impun deschiderea de catre acestea de conturi
curente la Banca Centrala (Nationala), pe baza carora solicita moneda (este o operatiune
de refinantare).
 trezoreria, denumita si casieria centrala a statului, efectueaza cea mai mare parte a platilor
sale prin intermediul bancilor comerciale si al Bancii Nationale. Aceasta are insa si
capacitatea de a crea moneda, prin trecerea unei sume de bani dintr-un cont bugetar
intr-un cont la vedere sau pe termen scurt.
 Banca Nationala ocupa locul central, strategic, in cadrul sistemului financiar-bancar,
indeplinind functia de casier general al circuitelor monetare, de ultim rezervor de
lichiditate. Prin mecanismele sale specifice, Banca Nationala ofera moneda, punand la
dispozitia economiei numerar in urmatoarele situatii:
-acoperirea deficitului bugetar, prin negocierea bonurilor de tezaur;
-evolutia nevoilor de valuta;
-sustinerea bancilor comerciale pentru acoperirea nevoilor lor de resurse banesti
suplimentare.
Bonul de tezaur reprezinta un titlu de valoare emis de stat pentru finantarea temporara a
deficitului bugetar.
Banca Centrala regleaza, prin intermediul pietei monetare, cantitatea de moneda in circulatie.
In acest sens sunt folosite doua cai:
-emisiunea sau retragerea de moneda (sub forma de numerar) de catre Banca Centrala;

-crearea de cantitati suplimentare de bani in cont (scripturali) sau diminuarea acestora,

operatiuni realizate de orice banca.
Emisiunea de moneda de catre Banca Nationala este legata de aparitia unor nevoi
suplimentare de bani, generate de cresterea volumului de bunuri economice pe piata, de acoperirea
deficitului bugetar sau de cumparari de valuta de la agentii economici si populatie, prin intermediul
bancilor comerciale autorizate si a caselor de schimb valutar autorizate. In conditiile scaderii
cantitatii de bunuri de pe piata, a formarii excedentelor bugetare si ale vanzarilor de valuta, Banca
Centrala retrage numerar din circulatie, ceea ce conduce la diminuarea masei monetare. Bancile,
la randul lor, modifica masa monetara in circulatie, aflata sub forma de bani in cont, prin extinderea
sau restrangerea creditului. In primul caz are loc o crestere a masei monetare, in cel de-al doilea,
o diminuare a masei monetare.
Punerea in circulatie a unei cantitati mai mari de moneda sau insuficienta acesteia in raport cu
nevoile economiei nationale genereaza fenomene inflationiste sau deflationiste, ambele fiind
forme de manifestare a dezechilibrelor economice.
Mecanismul creaţiei monetare şi caracteristicile sale
 Mecanismul creaţiei monetare prin băncile comerciale
Pentru a înţelege procesul de creare de monedă, precum şi modalităţile prin care o
bancă comercială creează monedă, presupunem existenţa în economie a unei singure bănci.
Aceasta creează monedă atunci când acordă credite agenţilor economici, persoanelor fizice,
precum şi în condiţiile în care achiziţionează active financiare (efecte private, efecte publice,
devize) sau active reale (de pildă, bunuri imobiliare).
a) creare de monedă prin acordare de credite de către bancă De pildă, întreprinderea
„x” solicită băncii sale un credit sub forma unui „avans în contul curent”. Prin acordarea
creditului, banca înregistrează o creştere, simultană şi cu aceeaşi sumă, a activului
şi a pasivului bilanţului său: activul bilanţului creşte pentru că împrumutul acordat de
bancă exprimă o creanţă asupra clientului împrumutat; pasivul creşte întrucât creditul dă
naştere la crearea de monedă de către bancă în favoarea clientului „x”, conform schemei
de mai jos:

Înscrierea simultană a aceleiaşi sume atât în activul cât şi în pasivul bilanţului bancar este
actul prin care se creează moneda scripturală, procedeul prin care este sporită masa
monetară. Moneda creată de bancă se concretizează printr-o înscriere în contul clientului
împrumutat, care figurează în pasivul bilanţului bancar, iar contrapartida sa, reflectată în
activ, este creanţa asupra clientului. Prin urmare, creditul acordat de bancă s-a aflat la
originea creării de monedă, de unde expresia „creditele fac depozitele” şi nu invers.
Moneda deţinută de întreprindere, ca urmare a creditului bancar contractat, nu rezultă
dintr-un transfer de resurse între clienţii băncii, ci reprezintă o putere de cumpărare
suplimentară pentru întreprinderea „x” fără ca altă persoană să renunţe la puterea sa de
cumpărare. Moneda scripturală creată de bancă şi deţinută de clientul său va fi utilizată
de acesta ca mijloc de plată. Întreprinderea „x” solicită creditul bancar nu pentru a păstra
resursele băneşti, ci pentru a efectua diverse plăţi deoarece creditul are un cost: „x” îi va
plăti pe furnizori, salariaţi, alţi creditori, având loc un simplu transfer din contul lui în
contul acestora, deschis la aceeaşi bancă (în exemplul nostru).
Prin urmare, moneda creată de bancă este o datorie a ei care circulă, un element al
pasivului bancar acceptat ca mijloc de plată. Mecanismul de creaţie monetară prezentat
este identic în cazul în care cel care solicită creditul bancar este o persoană fizică sau
statul.

b) creare de monedă prin achiziţionarea de către bancă a unui activ financiar

  În această situaţie, avem în vedere operaţiunea de scontare a cambiilor.
Presupunem că întreprinderea „x” deţine o creanţă comercială în valoare de 1
milion u.m. asupra întreprinderii „y”, pentru un termen de 30 de zile.
Întreprinderea „x” având nevoie de lichidităţi, înainte de scadenţa cambiei
(documentul care materializează creanţa comercială), solicită băncii sale să-i
sconteze cambia trasă asupra lui „y”. Banca creditează contul lui „x” şi
înregistrează în activul său cambia trasă asupra lui „y”, conform schemei:

Operaţiunea de scontare a determinat crearea de monedă, la nivelul sumei

de 1 milion u.m.; volumul mijloacelor de plată a întreprinderii „x” au crescut
fără ca altă persoană să-şi diminueze capacitatea de plată.

 Un alt caz din care rezultă procesul de creaţie monetară este cel în care banca
cumpără devize de la un client. Operaţiunea este similară celei prezentate
anterior. Bilanţul băncii şi al clientului „x” se prezintă astfel:

Moneda scripturală creată de bancă are drept contrapartidă creanţe asupra

străinătăţii (devizele).
c) creare de monedă prin achiziţionarea de către bancă a unui activ real
De pildă, banca cumpără un imobil de la agentul economic „y”. În această situaţie,
imobilul achiziţionat de bancă este înscris în activul său, iar, în contrapartidă, este creditat
contul curent al vânzătorului, conform schemei de mai jos:
Metode de reglementare a ofertei monetare
1. Politica monetar-creditară restrictivă,
numită și politica banilor scumpi, promovată în condițiile unei economii supraâncălzite
(boom economic), având ca scop reducerea ofertei monetare prin:
 majorarea ratei rezervelor obligatorii;
 vanzarea hartiilor de valoare publice;
 majorarea taxei rescontului.

2. Politica monetar-creditară expansivă,

numită și politica banilor ieftini, promovată în condițiile recesiunii economice, având ca
scop majorarea ofertei monetare prin:
 reducerea ratei rezervelor obligatorii;
 cumpararea hartiilor de valoare publice;
 reducerea taxei rescontului.
Mecanismul de transmisie monetară reprezintă mecanismul de modificare a
ofertei monetare asupra situației de pe piața bunurilor și serviciilor.
Mecanismul demonstrează modalitatea de modificare a situației pe piața monetară,
influențează situația de pe piața bunurilor și serviciilor. Elementul, prin intermediul căruia
se efectuează această transmisie între piețele monetară și reală, reprezintă rata dobânzii.
Relația dintre rata dobânzii și oferta monetară este de natură indirectă: dacă oferta
monetară se reduce, rata dobânzii va crește; respectiv, la majorarea ofertei monetare, rata
dobânzii scade.

Oferta monetară în Republica Moldova

 Structura și volumul monedei naţionale în circulaţie la situația din 31
decembrie 2018
Valoarea Numerar în Pondere în Cantitatea Pondere în Cantitatea
nominală circulație % bancnotelor % bancnotelor
(mil. lei) în circulație pe cap de
(mil. buc.) locuitor
(buc.)
Bancnote
1 leu 90,28 0,38 90,28 31,80 25,45
5 lei 85,89 0,36 17,18 6,05 4,84
10 lei 201,20 0,85 20,12 7,09 5,67
20 lei 245,22 1,03 12,26 4,32 3,46
50 lei 1.611,33 6,79 32,22 11,35 9.08
100 lei 3.784,69 15,95 37,85 13,33 10,67
200 lei 13.356,06 56,27 66,78 23,52 18,82
500 lei 2.983,16 12,57 5,97 2,10 1,68
1000 lei 1.248,60 5,26 1,25 0,44 0,35
Total 23.606,43 99,46 283,91 100 80,03
Bancnote 9,37 0,04 0,047
comemorative

 Dinamica masei monetare în perioada ianuarie 2018-februarie 2019

o Evoluţia indicatorilor monetari în luna ianuarie 2018
În luna ianuarie 2018, baza monetară s-a majorat cu 1105.8 mil. lei (3.0 la sută) față de
luna precedentă și a constituit 38102.7 mil. lei. Creșterea bazei monetare a fost determinată de
majorarea contrapartidelelor acesteia: activele externe nete au crescut cu 682.3 mil. lei (1.6 la
sută) și activele interne nete - 423.5 mil. lei ( 8.2 la sută).
o Evoluţia indicatorilor monetari în luna februarie 2018
În luna februarie 2018, baza monetară s-a micșorat cu 917.0 mil. lei (2.4 la sută) față de
luna precedentă și a constituit 37185.7 mil. lei.
o Evoluţia indicatorilor monetari în luna martie 2018
În luna martie 2018, baza monetară s-a majorat cu 1854.2 mil. lei (5.0 la sută) față de luna
precedentă și a constituit 39039.9 mil. lei. Creșterea bazei monetare a fost determinată de
majorarea uneia dintre contrapartidele acesteia, și anume a activelelor interne nete cu 1887.4
mil. lei (40.1 la sută), în timp ce activele externe nete au scăzut cu 33.2 mil. lei (0.1 la sută).
o Evoluţia indicatorilor monetari în luna aprilie 2018
În luna aprilie 2018, baza monetară s-a micșorat cu 359.2 mil. lei (0.9 la sută) față de luna
precedentă și a constituit 38680.8 mil. lei. Scăderea bazei monetare a fost determinată de
micșorarea uneia dintre contrapartidele acesteia, și anume a activelelor interne nete cu 472.9
mil. lei (16.8 la sută), în timp ce activele externe nete au crescut cu 113.7 mil. lei (0.3 la sută).
o Evoluţia indicatorilor monetari în luna mai 2018
În luna mai 2018, baza monetară s-a micșorat cu 118.2 mil. lei (0.3 la sută) față de luna
precedentă și a constituit 38562.6 mil. lei.
o Evoluţia indicatorilor monetari în luna iunie 2018
În luna iunie 2018, baza monetară s-a majorat cu 234.3 mil. lei (0.6 la sută) față de luna
precedentă și a constituit 38796.9 mil. lei
o Evoluţia indicatorilor monetari în luna iulie 2018
În luna iulie 2018, baza monetară s-a micșorat cu 609.6 mil. lei (1.6 la sută) față de luna
precedentă și a constituit 38187.3 mil. lei.
o Evoluţia indicatorilor monetari în luna august 2018
În luna august 2018, baza monetară s-a majorat cu 866.8 mil. lei (2.3 la sută) față de luna
precedentă și a constituit 39054.1 mil. lei.
o Evoluția indicatorilor monetari în luna septembrie 2018
În luna septembrie 2018, baza monetară s-a majorat cu 1669.2 mil. lei (4.3 la sută) față
de luna precedentă și a constituit 40723.3 mil. lei.
 o Evoluția indicatorilor monetari în luna octombrie 2018
În luna octombrie 2018, baza monetară s-a majorat cu 8.2 milioane lei (0.02 la sută) față
de luna precedentă și a constituit 40731.5 milioane lei.
o Evoluția indicatorilor monetari în luna noiembrie 2018
În luna noiembrie 2018, baza monetară s-a majorat cu 447,0 milioane lei (1,1 la sută) față
de luna precedentă și a constituit 41178,5 milioane lei.
o Evoluția indicatorilor monetari în luna decembrie 2018
În luna decembrie 2018, baza monetară s-a majorat cu 2 378,4 milioane lei (5,8 la sută)
față de luna precedentă și a constituit 43 556,9 milioane lei.
o Evoluția indicatorilor monetari în luna ianuarie 2019
În luna ianuarie 2019, baza monetară s-a micșorat cu 2 834,1 milioane lei (6,5 la sută)
față de luna precedentă și a constituit 40 722,9 milioane lei, fiind cu 6,9 la sută mai mare față
de ianuarie 2018.
o Evoluția indicatorilor monetari în luna februarie 2019
În luna februarie 2019, baza monetară s-a majorat cu 1 097,8 milioane lei (2,7 la sută)
față de luna precedentă și a constituit 41 820,7 milioane lei, fiind cu 12,5 la sută mai mare față
de februarie 2018.

 Sinteza monetară (ianuarie-martie 2019)

Unitatea de măsură: mil.lei
Concluzii:
1. Oferta monetară reprezintă cantitatea de monedă aflată în circulație într-o economie la un
moment dat. Mărimea ofertei monetare exercită o influență puternică asupra dezvoltării
proceselor inflaționiste, nivelul șomajului și PIB-ul țării.
2. Oferta monetară este stabilită de stat și depinde de proporționalitatea divizării monedei în
monedă fiduciară și monedă scripturală.
3. Marirea ofertei de moneda determina diminuarea ratei dobanzii si sporirea masei monetare
tranzactionate pe piata; cantitatea de moneda suplimentara nu poate fi absorbita decat daca
se reduce rata dobanzii, care, la randul ei, duce la cresterea cererii de moneda. Reducerea
ofertei de moneda determina cresterea ratei dobanzii si scaderea cantitatii de moneda
tranzactionata pe piata.
4. Principalii emitenți de monedă sunt băncile comerciale, care oferă moneda scripturală;
trezoreria, denumită si casieria centrala a statului; Banca Nationala, care ocupa locul
central, in cadrul sistemului financiar-bancar.
5. Băncile comerciale trebuie să deţină moneda băncii centrale, în principal, pentru
satisfacerea cererilor de numerar ale clienţilor, asigurarea compensării interbancare prin
intermediul conturilor curente creditoare deschise la banca centrală, respectarea obligaţiei
impuse de banca centrală de a-şi constitui rezerve într-o anumită proporţie.
6. Moneda băncii centrale – numită şi bază monetară – este reprezentată de numerar (banca
centrală este unica instituţie autorizată să-l emită) şi disponibilităţile băncilor, ale
Trezoreriei statului în conturile lor deschise la banca centrală.
Baza monetară: moneda emisă de banca centrală; poartă această denumire, pentru
că se apreciază că băncile comerciale pot să creeze monedă plecând de la moneda băncii
centrale pe care o deţin.
7. Crearea de monedă de către banca centrală se realizează, asemănător cu modul în care
se creează monedă de către băncile comerciale. Astfel, şi în cazul băncii centrale
crearea de monedă se realizează prin achiziţionarea şi monetizarea de active nemonetare,
doar că acestea din urmă provin de la bănci şi Trezoreria statului.
8. Înscriind o sumă în contul clientului, ca urmare a creditului acordat, banca trebuie să se
aştepte ca acesta să-i solicite, la un moment dat, suma în numerar. Prin urmare,
băncile trebuie să se preocupe pentru a avea suficiente deţineri de numerar. În caz
contrar, trebuie să apeleze, prin refinanţare, la banca centrală – singura
instituţie abilitată să-l emită. Însă, banca centrală ar putea, cel puţin teoretic, să refuze
eliberarea numerarului solicitat, ceea ce ar crea o situaţie critică băncii comerciale. De
asemenea, dacă banca centrală consideră că banca comercială acordă prea multe credite,
 poate să mărească costul refinanţării, ceea ce are ca efect mărirea costului creditelor
bancare.
9. Moneda creată de o bancă în urma acordării unui credit este utilizată de către beneficiarul
acestuia, în primul rând, pentru efectuarea de plăţi către clienţii altor bănci. Pentru a face
faţă acestor solicitări, banca trebuie să aibă suficiente deţineri de monedă centrală.
Nevoia de lichidităţi a băncilor pune în evidenţă dependenţa acestora de raporturile
cu banca centrală.
10. Băncile nu pot să creeze monedă fără limită întrucât, pe ansamblul lor, se confruntă
cu probleme de lichiditate, pe care doar banca centrală poate să le rezolve.

Bibliografie
1. https://www.bnm.md
2. https://fr.scribd.com
3. https://www.studocu.com
4. http://www.rasfoiesc.com
5. https://ro.wikipedia.org
6. Teorie economică Vol.2 “Macroeconomie” , Chișinău - 2013