Proiect de amenajare a fondului de vânătoare 14 Fildu

1
 REZUMAT

Pentru a putea înmulţi vânatul pânã la efectivul optim şi apoi pentru a pune
vânãtorii în situaţia de a practica vânãtoarea spre mulţumirea lor, acest proiect vine cu
un plan de lucrãri, în care sã se prevadã pe de o parte obiectivele de atins, iar pe de
alta mijloacele, lucrãrile necesare pentru atingerea acestor obiective.
Planul de lucrãri este adaptat necesitãţilor terenului.
Suprafaţa medie pe ţarã a unui fond de vânãtoare – unitatea noastrã de
gospodãrire – este de circa 10.000 ha, iar fondul 14 Fildu este de 14.000 ha.

ABSTRACT

To multiply hunted to the optimal number and then put in a position to hunters
hunting practice to their satisfaction, the project comes with a plan works, it should be
made on one side objectives to be achieved, and on the other means, the work
necessary to achieve those objectives.
Works plan is tailored to the land.
The average on a hunting country - our unit management - is about 10,000 ha,
and 14 Fildu fund is 14.000 ha.

CUVINTE CHEIE: vanat, vânatoare, efectiv, plan, obiective, fond.

KEYWORDS: hunting, effectively, plan, objectives, background.

SCOP PROIECT

Proiectul acesta are scopul de a aduce satisfacţii vâanătorilor din grupa 14

Fildu şi totodata de a adduce venituri în plus gestionarului acestui fond de vânătoare.

OBIECTIVELE SPECIFICE

1. Construirea de hrănitori pentru cervide;

2. Construirea de observatoare;
3. Construirea unei cabane de vânătoare;
4. Amenajarea de cărări de vănătoare;
5. Construirea de sărării;

2
 6. Construirea de fântâni şi scăldători;
7. Popularea fondului de vânătoare cu vânat mic.

JUSTIFICAREA PROIECTULUI

Diagrama Ishikawa

PLANUL DE LUCRU
Diagrama Grant
Activitatea Luna 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 Responsabil
1
Constructia x x x x x x x S.C. Forest
cabanei de S.A.
vanatoare
Constructia x x x x x S.C. Forest

3
observatoarelor S.A.
Constructia x x x x x S.C. Forest
hranitorilor S.A.
Constructia de x x x x
fântâni şi
scăldători
Amenajarea x x x S.C. Forest
potecilor S.A.
Popularea x x x S.C. Forest
fondului de S.A.
vanatoare

Lucrãri pentru ocrotirea vânatului, care la rândul lor se subdivid în:

-cele care servesc nemijlocit dezvoltarea vânatului: ogoare, hrãnitori, sãrãrii, etc.;
-cele care ajutã pe vânãtor sã ocroteascã şi sã îngrijeascã vânatul: colibe pentru
adãpostirea personalului de pazã, cãrãri de acces, etc.
Lucrãri pentru recoltarea vânatului: case şi cabane de vânãtoare, cãrãri de
vânãtoare propriu- zise, ţiitori pentru urşi, etc.
Lucrãri cu caracter mixt (atât de ocrotire cât şi de recoltare); observatoare
înalte şi pe sol, cãrãri de legãturã, bordeie de pândã pentru vânãtoarea de lupi şi vulpi
la nadã, deschiderea de linii de vânãtoare.

Lucrãri pentru ocrotire

Lucrãri care servesc nemijlocit dezvoltarea vânatului: a) îngrijirea fâneţelor şi

pãşunilor, b) cultivarea de plante în scop vânãtoresc (ogoare), c) îmbunãtãţirea
mediului prin plantarea de arbori şi arbuşti care produc fructe, frunze şi ramuri ca
hranã pentru vânat; d) crearea de remize şi plantarea de arbori şi arbuşti care servesc
numai ca adãpost vânatului; e)construirea de hrãnitori de diferite tipuri, în funcţie de
speciile de vânat; f) sãrãriile; g) fântâni, în terenurile total lipsite de apã; h) adãposturi
pentru mistreţi; i) platforme de salvare în luncile inundabile ale râurilor; j) scãldãtori
pentru mistreţi şi cerbi; k) bãi de nisip pentru fazani.

4
 Lucrãrile care îl ajutã pe vânãtor la ocrotirea şi îngrijirea vânatului: a) colibe
pentru adãpostirea personalului de pazã în timpul patrulãrilor şi a observãrii vânatului;
b) bordeie şi restul de amenajãri pentru combaterea cu ajutorul bufniţei a unor
dãunãtori cu pene ai vânatului; c) deschiderea cãrãrilor vechi şi a drumurilor pentru a
înlesni mişcarea în teren a personalului de pazã; d) instalarea în teren a capcanelor-
ladã şi facerea de cãrãri pentru a conduce rãpitoarele în capcane; e) aşezarea pe
teren a capcanelor cu porumbei; f) construirea în teren a unor capcane pentru câini,
capcane de lemn care strivesc, şorecãrii; g) coridoare radiale prin desişuri, plecând
din observator cu scopul de a vedea mişcarea vânatului şi cãrãri spre arborii în care
staţioneazã pãsãri rãpitoare cu pene, spre a permite apropiatul fãrã zgomot. Tot aici
se pot face adãposturi de vedere, pentru a sta la pândã; h) confecţionarea de scãri
portabile (uşoare) cu ajutorul cãrora personalul de pazã urcã în arbori pentru a
observa vânatul; i) construirea de depozite de fân cu acoperiş mobil.

Lucrãri pentru recoltarea vânatului:

a) case de vânãtoare; b) cabane de vânãtoare. c) locuri de pândã şi observare pe sol,

compuse dintr-o bancã şi un paravan în faţã; d) ţiitori pentru urşi la 2—3 m înãlţime; e)
ţiitoare din gard de nuiele pentru vânãtoarea cu goanã a mistreţilor; f) locuri de pândã
de mistreţi la nadã, amenajate în desiş; g) ţiitori pentru vânãtoarea de fazani,
confecţionate fie din panouri de papurã, fie din plantaţii de arbuşti cu frunze
permanente (Spartium, molid, pin); h) observator închis pentru vânãtoarea de urşi la
nadã; i) gropi pentru vânãtoarea de gâşte sãlbatice; i) diferite prinzãtori de vânat viu.
Lucrãri cu caracter mixt: de ocrotire şi practicare a vânãtorii; a) deschiderea
sau lãrgirea de linii parcelare în pãdure. Ele servesc atât pentru culturi destinate
vânatului, cât şi pentru practicarea vânãtorii; b) observatoare improvizate de 3–4 m
înãlţime având o platformã descoperitã; c) cãrãri de acces şi de legãturã; d) bordeie
pentru împuşcarea lupilor şi a vulpilor la nadã.
Coliba de vânãtoare. Dintre cele trei clãdiri destinate adãpostirii vânãtorilor,
coliba este cea mai simplã, fiind formatã dintr-o singurã încãpere, fãrã plafon, ci numai

5
cu acoperiş simplu ; în loc de sobã, are doar o vatrã de foc. Pentru dormit se fac fie
douã paturi individuale, fie un pat comun cît lãţimea colibei, ambele din lemn cioplit.
Drept aşternut, se pune cetinã. Coliba poate avea şi forma de hexagon regulat cu
latura de 2m, având vatra la mijloc. Se pot construi şi alte tipuri de colibe de diferite
dimensiuni. Pereţii se fac din bârne, între care se bate muşchi. Asemenea colibe mari
sunt utile în terenurile de mistreţi de la munte, unde vânãtorii se adãpostesc 2–8 zile.
Colibele mici, obişnuite, servesc, în primul rând, pentru adãpostirea personalului de
pazã în timpul patrulãrilor sau a observãrii vânatului, seara şi dimineaţa. Colibele sunt
deci necesare în terenurile de munte şi dealuri înalte, cu complexe mari de pãduri,
depãrtate de sate. Colibele fac parte din primele lucrãri de amenajare ale unui teren,
deci sunt de primã urgenţã. Se amplaseazã în locuri însorite, destul de departe de
cãile de comunicaţie publice (drumuri, cãrãri)şi distanţate la 5–8 km una de alta sau
de o cabanã sau casã de vânãtoare. În mod obligatoriu trebuie sã existe în apropiere
o sursã de apã potabilã.
Coridoare pentru observarea vânatului. Când în apropierea observatorului,
arboretul s-a dezvoltat, formând desişuri, prin care nu se poate vedea, atunci se
deschid 3–4 coridoare de 2m lãţime, în sens radial, având centrul la observator,
pentru ca vânatul sã poatã fi observat. Lungimea coridoarelor este pânã la 60–80 m.
Vânatul poate fi vãzut chiar de mai multe ori consecutiv, traversând coridoarele.
Deoarece pe coridoare creşte iarbã, cervidele se şi opresc pentru a paşte. Se folosesc
şi pentru practicarea vânãtorii. Pentru acelaşi scop se efectueazã şi poieniţele
artificiale. Existã în ţara noastrã pãduri în care, pe sute de hectare, arboretul constã
numai din nuieliş, pãriş sau prãjinş des, în care nu poate creşte iarbã, iar vânatul nu
poate fi observat. Dacã se creeazã poieniţe de formã circularã sau pãtratã, având
suprafaţa de cel puţini 1000 m2, acestea sunt puncte sigure de pãşunat, unde vânatul
poate fi observat. Cãrãrile nu trebuie sã meargã mai aproape de 100 m de ele, la
nevoie fãcându-se cãrãri de legãturã pânã în apropierea lor. Poieniţele contribuie şi la
o mai uniformã repartizare a vânatului în cuprinsul fondului, ceea ce totdeauna este
de dorit. Pentru a face coridoare şi poieniţe este nevoie de aprobarea organelor
silvice.

6
Scãrile portative sunt confecţionate în atelier, din lemn de rãşinoase ca sã fie uşoare.
Au lungimea de 3–4 m si se pot folosi la şes pentru observarea vânatului de la
înãlţime. Vânãtorul le poartã pe umãr şi le sprijinã de arbore. Sunt însã şi unele care
pot fi folosite în câmp deschis, fãrã a fi sprijinite.
Adãposturi pentru nutreţ. Hrana pentru vânat, între care şi fânul, se procurã cu
greutate. Cu toate acestea, se constatã destul de des, cã din neglijenţã sau
nepricepere, parte din nutreţ se pierde în urma defectuoasei depozitãri: putrezeşte
sau se mucegãieşte partea care vine în contact cu solul, precum şi o porţiune de la
vârf în care pãtrunde apa de ploaie. De aceea în terenurile de şes şi coline, unde
transportul nutreţului de la locul de depozitare la hrãnitori se poate face fãrã mare
greutate, se pot construi adãposturi cu acoperişul mobil în sens vertical.
Observatoarele acoperite şi închise complet constau din 4 stâlpi legaţi între ei, iar
deasupra au o cabinã din bârne complet închisã. Podeaua, pereţii şi plafonul sunt
bine încheiaţi, cu muşchi între bârne, peste care s-au bãtut Jeţuri. Cabina are
dimensiuni de 2/2 sau 2/1,5 m, încât sã se poatã improviza un pat din lemn cioplit.
Când locul de boncãnit sau de pândã la urs este situat departe de cabanã, unii
vânãtori preferã sã doarmã în observator. Ferestrele au diametrul de 30x15 cm cu
balamale din cauciuc sau piele puse în partea inferioarã, încât se deschid fãrã zgomot
prin lãsarea în jos. Se înţelege cã ferestrele se fac la înãlţimea unui om care stã pe
scaun, astfel încât sã se poatã trage şezând.
Observatorul acoperit şi închis parţial are avantajul de a permite vederea, în
schimb prezintã dezavantajul de a nu putea fi folosit pe timp friguros şi noaptea.
Observatorul descoperit poate fi de diferite tipuri; pe patru stâlpi, pe 2 arbori şi
2stîlpi, într-un singur arbore. Are platforma de 2/2 m sau 1,50/1,50 m, iar împrejmuirea
de 1,50 m bine închisã spre a nu se vedea mişcarea vânãtorului. în pereţi se fac
ferestre.
Observatorul descoperit permite vânãtorului sã şi audã vânatul, nu numai sã l
vadã. Acesta este un avantaj. La observatoarele ce se sprijinã si pe arbori, se
recomandã tãierea vârfului arborilor, spre a micşora legãnarea acestora, care are ca
urmare descheierea platformei. Mai bine este ca piesele ce sprijinã platforma sã nu fie
bãtute cu cuie, ci legate cu cablu sau sârmã de arbori.

7
 Observatoarele improvizate se fac, de obicei, de cãtre pãdurar sau paznic. Ele
constau dintr-o scarã şi o amenajare pentru şezut şi sprijinit picioarele. Sunt de diferite
tipuri. Oricare ar fi tipul de observator înalt, scara trebuie sã fie solid construitã, spre a
preveni accidentele, în acest scop treptele ei nu trebuie sã se sprijine numai în cuie, ci
în prãjinile scãrii sã se facã mici crestãturi la fiecare treaptã.

CÃRÃRILE DE VÎNÃTOARE

8
 Cãrãrile de vânãtoare se fac în pãduri şi servesc la urcatul fãrã eforturi mari şi
inutile la apropierea şi observarea vânatului, fãrã a fi auzit sau vãzut. Principiul dupã
care se conduce vânãtorul este de a reuşi sã se apropie neobservat de vânat şi apoi
sã se retragã tot neobservat, deci fãrã a nelinişti vânatul. La aceasta contribuie şi
cãrãrile. Dar pentru a corespunde acestui scop, ele trebuie sã fie trasate într-un
anumit fel iar apoi sã fie întreţinute.
Dupã scopul la care servesc la vânãtoare se pot deosebi urmãtoarele categorii:
Cãrãri de acces;
Cãrãri de vânãtoare propriu-zise;
Cãrãri de legãturã;
Cãrãri pentru combaterea rãpitoarelor.
Cãrãrile de acces sunt cele care duc de la o casã de vânãtoare la o cabanã
sau de la o şosea sau cale feratã la o cabanã de vânãtoare, sau, în fine, de la o
cabanã la alta. Deoarece pe acestea se circulã de obicei cu bagaje, eventual
transportate pe cai, ele trebuie sã aibã lãţimea de 1,20–1,50 m, panta de 12–15% iar
curbele nu prea accentuate, încât calul sã se poatã întoarce. Pe distanţã scurtã, panta
poate fi şi mai mare (20%), dar dupã aceea sã urmeze una dulce, în mãsura în care
terenul permite, este bine sã se evite curbele, în general traseul cãrãrii de acces
trebuie astfel ales, încât sã se ajungã la destinaţie pe calea cea mai scurtã. Totuşi
dacã în apropiere s-ar gãsi şi un punct important pentru vânãtoare sau observaţie,
traseul poate fi abãtut pânã acolo.
Cãrãrile de vânãtoare propriu-zise servesc la apropierea de vânat, fie pentru
observaţii, fie pentru împuşcare. Pe ele se circulã numai cu piciorul; au lãţimea de
circa 80 cm, panta de 15–20%, pe distanţã micã poate fi pânã la 30% si curbe mai
accentuate. Cãrarea trebuie trasatã astfel încât sã atingã punctele frecventate de
vânatul mare, iar din cãrare sã se poatã vedea la distanţã de cel puţin 80 m în dreapta
sau în stânga sau în ambele pãrţi. Dacã nu are vizibilitate în teren, cãrarea de
vânãtoare nu are rost, deoarece omul va fi simţit de vânat înainte de a putea trage
sau de a observa vânatul. O altã regulã de baza este ca traseul sã fie astfel ales încât
vânãtorul sã se poatã deplasa la adãpost de vedere, deci dupã arbori, tufe, etc. De

9
aceea, când cãrarea va ajunge la o poianã sau parchet forestier, ea nu va trece prin
mijlocul acestora, ci prin pãdure, la distanţa de 10–20 m. De asemenea, e bine sã se
traseze pe ambele pãrţi ale poienii sau parchetului, încât deplasarea sã fie posibilã din
ori ce direcţie ar bate vânatul. Când traseul merge pe o coastã, el se conduce pânã la
frântura de pantã, încât sã aibã câmp de vedere la distanţã cât mai mare. La munte şi
dealuri înalte, unde distanţa din vale (pârâu) pânã la creastã este mare (1–2 km), de
obicei se face o cãrare pe vale (dacã nu existã drum), apoi una pe creastã (ocolind
vârfurile) şi una pe la mijloc. Dar aceasta nu este decât o indicaţie generalã, alegerea
traseului depinde de situaţia localã. Fiind lucrãri relativ costisitoare, se fac în acele
puncte unde arboretul din jurul lor nu se închide cel puţin 5–10 ani, dat fiind cã dupã
închiderea lui, cãrarea de vânãtoare îşi pierde valabilitatea vânãtorul nemaiavând
vizibilitate.
Cãrãrile din terenurile de cervide se curãţã de frunze, ramuri, iarbã etc. cu 15—
20 zile înainte de începerea epocii de vânãtoare la specia respectivã, deci la cãprior
între 1—15 mai, la cerb 1—20 august, iar la lopãtar la 10—20 septembrie. Se lasã
cam 2—Sãptãmâni liniştite, înainte de începerea vânãtorii, cu scopul ca vânatul
deranjat cu ocazia curãţirii, sã-şi reia trecãtorile obişnuite. Dacã aceastã curãţire s-ar
face cu mult înainte, cãrãrile s-ar putea umple din nou cu frunze, ramuri etc.
întreţinerea se face cu greblã de fier, sapã, mãturã de nuiele.
Cãrãrile vechi, neîntreţinute, se închid cu timpul, prin aplecarea crengilor peste
cãrare, prin rãsturnarea de arbori, prin surparea pãmântului, devenind greu
practicabile, în asemenea cazuri, se procedeazã la deschiderea cãrãrii în felul
urmãtor: doi oameni având un ferãstrãu şi câte un topor taie crengile ce se apleacã şi
înlãturã arborii cãzuţi peste cãrare. Nu se procedeazã la curãţire de frunze, ramuri sau
la repararea cu sapa. Se face în primã urgenţã, atât cât este necesar pentru a putea
circula, lãsând repararea pentru mai târziu. în lipsa cãrãrilor de vânãtoare, se pot
deschide şi drumuri vechi, folosite în trecut la exploatãri de pãduri, dacã în anumite
locuri ele sunt necesare.
Înlãturarea crengilor ce se apleacã peste cãrare trebuie fãcutã de fiecare datã
când personalul de pazã circulã pe ele. Cu un topor sau cuţit de vânãtoare, sau chiar
cu mâna, se rup si se înlãturã.

10
 Scãldãtori artificiale pentru cerb şi mistreţ. Pentru aceste douã specii, scãldatul
în mocirlã este o necesitate vitalã. Dacã ele nu gãsesc scãldãtori, se mutã în alte
terenuri, unde aceastã condiţie este îndeplinitã. Omul poate ajuta vânatul, amenajând
scãldãtori artificiale, acolo unde acestea lipsesc sau sunt rãu distribuite pe teren.
Trebuie însã avut în vedere cã cele douã specii de vânat nu fac baie în apa, ci în
noroi. Atât scãldãtorile naturale, cât şi cele pe care le face omul trebuie inventariate şi
numerotate ca orice instalaţie vânãtoreascã. în apropierea lor, este bine sã se
construiascã şi un observator, cãci oferã o bunã ocazie de a vedea vânatul. Aici nu se
trage cu puşca.
Pentru amenajarea de scãldãtori artificiale, se aleg porţiuni liniştite, care au
izvoare sau mocirle în tot cursul anului. Ele nu se fac pe albia pârâului, ci pe marginea
lui imediat lângã el, prin sãparea unei adâncituri ovale de circa 2—2,5 m şi 0,40
adâncime şi prin bararea apei. Dacã solul este permeabil, scãldãtoarea se poate
cãptuşi cu argilã. Cel puţin odatã pe an, scãldãtoarea se curãţã cu o greblã scoţându-
se pietrele ascuţite, crengile etc., care ar putea înţepa animalul în timpul scãldatului, în
jurul scãldãtorii, terenul sã fie liber de tufe, dat fiind cã vânatul numai atunci se simte
în siguranţã, când vede împrejur, la distanţã. Se pot semãna însã plante erbacee de
talie micã. Nu departe de scãldãtoare este necesar sã existe arbori cu coaja nu prea
asprã de care mistreţii sã se frece, dupã baie.

REZULTATE PRECONIZATE

Construirea unui număr de 28 de observatoare, 74 de hrănitori pentru cervide,

74 de sărării, 1 cabană, 20 km de cărări, 25 de fântâni, 60 de scăldători.
Repopularea fondului cu 800 de fazani, 1000 de iepuri, 500 potârnichi.
O pază eficientă a vânatului, din care să rezulte stoparea acţiunilor de
braconaj.

BUGETUL PROIECTULUI
Suma totală 80.000 E
Cheltuieli:

11
 1. Materiale de construcţie 10.000;
2. Muncitori 8000;
3. Paznici fond 10.000;
4. Înfiinţarea de culture pentru vânat 7000;
5. Echipamente 20.000;
6. Cheltuieli cu vânatul pentru repopulare 10.000;
7. Hrană pentru vânat 10.000:
8. Taxe şi impozite 5000.
Total cheltuieli: 80.000

12