Rolul enzimelor in etapele digestiei

Enzimele reprezinta cheia pentru o absorbtie buna a hranei, fiind eliberate odata ce incepem sa
mestecam. In egala masura, toate procesele noastre fizice depind de enzime. Acestea sunt
principalii catalizatori ai tuturor reactiilor chimice din organismul nostru, fara de care am
inceta sa functionam sau sa existam. Enzimele determina digestia, detoxifierea, imunitatea si
toate celelalte procese metabolice si regeneratoare. Calitatea enzimelor noastre este reflectata
in propriul nivel energetic si in vitalitatea noastra.

Enzimele, intalnite in toate organismele vii, sunt molecule de proteine care digera hrana,
descompunand-o in fragmente suficient de mici incat sa treaca in sange prin porii minusculi ai
intestinelor. Ele reprezinta „clasa muncitoare“ a organismului. Pe langa actiunea de digerare a
hranei, enzimele distrug toxinele, descompun grasimile si celuloza, si metabolizeaza amidonul
si proteinele. Oamenii de stiinta au identificat peste 2500 de enzime diferite in corpul uman.

Enzimele digestive:

Pepsina. Este o enzimă proteolitică secretată de celulele principale ale glandelor oxintice, sub forma
inactivă de pepsinogen. Activarea se face în interiorul stomacului sub acţiunea acidului clorhidric sau
chiar a pepsinei însăşi printr-un proces autocatalitic. Acţionează optim la pH<3,5.

Labfermentul. Prezent doar la nou-născut, favorizează transformarea cazeinogenului în paracazeină care

în prezenţa calciului se transformă în paracazeinat de calciu.

Lipaza gastrică atacă acizii graşi cu lanţ scurt; este importantă la sugari.

Catepsina. Este o enzimă proteolitică cu un pH de 3-5; are rol mai ales la sugari.

Gelatinaza. Degradează gelatina de 400 ori mai intens decât pepsina.

Alte enzime: anhidraza carbonică, liyoyimul, ureaza gastrică.

Mucusul gastric. Este secretat de celulele epiteliale superficiale şi de celulele mucoase auxiliare de la
gâtul glandelor fundice şi pilorice. Este vâscos şi alcalin şi creşte rezistenţa mucoasei faţă de acţiunea
enzimelor proteolitice.

Factorul intrinsec (Castle). Este secretat de celulele parietale (oxintice) în paralel cu secreţia de
HCl, fiind o mucoproteină cu rol în absorbţia vitaminei B12 (factorul extrinsec Castle).
Clasificari generale ale enzimelor:

1. Enzimele metabolice, care ne directioneaza organismul

Ele actioneaza pe post de catalizatori la cresterea oaselor, refacerea tesuturilor, reglarea metabolismului,
vorbire, respiratie, reproducere, auz si contractia oricarui muschi. Aceste enzime metabolice se gasesc in
mod natural in biochimia organismului nostru. Totusi, pe masura ce imbatranim, activitatea enzimelor
metabolice slabeste.

2. Enzimele digestive sunt necesare pentru digestia hranei

Aceste enzime descompun proteinele, carbohidratii si grasimile din alimente. Enzimele digestive sunt, de
asemenea, responsabile cu extragerea, asimilarea, metabolizarea si absorbtia substantelor nutritive, a
vitaminelor si a mineralelor.

3. Enzimele alimentare ajuta procesul digestiv

Ele trebuie sa provina din mancarea pe care o consumam. Toate alimentele crude, mai precis fructele,
legumele, semintele, nucile, anumite alimente superconcentrate de importanta capitala, in special
germenii, sunt resursa principala pentru enzime alimentare. Carnea si pestele crude contin de asemenea
enzime, dar va interzic cu desavarsire consumarea carnii si a pestelui crude, dintr-o serie de motive de
ordin patogen si parazitar, carora nu le pot acorda nici timpul si nici spatiul necesar in aceasta carte.
Carnea sau pestele trebuie gatite foarte bine. Deci, atunci cand vorbesc despre „alimente crude“, pentru
a atinge scopul acestei carti, ma refer doar la alimente care sa nu fie de origine animala. Cu atat mai
mult cu cat exista destule alimente vii non-animale ce abunda in enzime, astfel incat putem sa le
ignoram pe cele de provenienta animala.
BOLILE METABOLISMULUI GLOCIDIC
Diabetul zaharat este un sindrom foarte frecvent, in prezent existand aproximativ 200 de milioane de
bolnavi. Diabetul zaharat este cunoscut din antichitate, manifestarile sale fiind descrise in Papirusul Ebers
– 1500 i.e.n. In 1889 este dovedita legatura dintre DZ si pancreas. In 1921 este descoperita insulina de
catre savantul roman Nicolae Paulescu, iar in 1922 este pentru prima data administrata la om. In 1955
incepe era medicamentelor antidiabetice orale, iar in 1963 se reuseste sinteza insulinei.
Diabetul zaharat este o boala metabolica cu evolutie cronica, datorata fie carentei absolute sau relative de
insulina eficienta, fie rezistentei la insulina, ceea ce determina in primul rand perturbarea metabolismului
glucidic, urmata de perturbarea metabolismului lipidic, protidic, hidromineral si acido-bazic. Este cea mai
frecventa boala metabolica, afectand circa 5% din populatia generala in tarile dezvoltate (inca peste 50%
din cazuri raman nediagnosticate).

Clasificare

DZ tip 1(insulino-dependent) Majoritatea cazurilor ar avea la baza un proces inflamator autoimun cu

distructia selectiva a celulelor beta Langerhans, cu prezervarea celulelor alfa secretoare de glucagon si
gama secretoare de somatostatina. Acest proces ar surveni preferential la indivizi predispusi genetic.
Factorii de mediu declansatori ar putea fi de origine virala (v. urlian, al rujeolei, al hepatitei epidemice,
Epstain-Barr, coxsackie, citomegalovirus) sau toxica (inclusiv alimentari).