Sunteți pe pagina 1din 6

COMUNICAREA NON VERBALA IN RECLAME

Comunicarea este un proces fundamental al existentei umane, prin care transmitem


informatii, mesaje, simboluri sau intelesuri prin diferite canale. Prin comunicare legam relatii, ne
punem de accord, impartasim un mesaj cu ceilalti, indifferent daca mesajele sunt intre grupuri sau
intre indivizi. Prin ”comunicare nonverbală” înțelegem ”transmiterea involuntară sau voluntară de
informații și exercitarea influenței prin intermediul elementelor comportamentale și de prezență fizică
ale individului sau ale altor unități sociale (grupuri și comunități umane), cât și percepția și utilizarea
spațiului și timpului” (cf. Chelcea, S., Ivan, L., Chelcea, A. (2005). Comunicarea nonverbală: gesturile şi postura).

Si in comunicarea nonverbala se regasesc aceleasi elemente ca in procesul general de


comunicare: receptor, emițator, canal de comunicare, cod, context și feedback. Comunicarea
nonverbala implica diferiti stimului generati de care cel care emite mesajul si contextul de
comunicare, determinind astfel o valoare potentiala de descifrare a mesajului din partea
receptorului. Modul în care se realizează comunicarea nonverbală este de două feluri, și anume
conștient și inconștient. Procesul de comunicare nonverbal are la baza citeva principii cu caracter
general:

- Se realizeaza intr-un raport foarte mare in mod inconstient;


- Prezinta voaloare in comunicarea gestirilor si atitudinilor;
- Se poate contrazice cu mesajele verbale
- Este puternic influentata cultural.

Comunicarea nonverbala indeplineste citeva functii esentiale: in primul rind, faciliteaza


satisfacerea unor interese, influenteaza, poate controla sentimente si transmite informatii.
Conform unui studiu desfasurat in 1967 de catre Albert Mehrabian, acesta a concluzionat ca in
procesul de comunicare, doar 7% din continutul mesajului este preferat pe cale verbala, 38 %
prin tonul vocii si 55% prin limbajul trupului. Conform acestui studiu, se observa ca un procent
important (38%+55%) il reprezinta elementele auditive si vizuale prin care comunicarea devine
placuta. Componenta verbala, care ar putea intra in contradictie cu continutul mesajului are cel
mai mic procent in preferinta de transmitere si receptionaree a informatiei. Pentru ca mesajul sa
fie corect transmis si receptionat, atunci toate cele trei canale de transmitere ar trebui sa fie
congruente. Doar ca partea verbala poate avea rezonante si influente diferite in psihicul celor
carora li se adreseaza mesajul si sa isi indeplineasca distorsionat scopul pentru care a fost emis.

Canalele de transmitere a mesajului non verbal il reprezinta corpul uman, dar si contextul sau
cadrul, spatiul in care in care mesajul este plasat. Astfel, prin intermediul corpului ca mijloc
expresiv, mesajul este transmis prin infatisare, imbracaminte, postura corpului, prin gesturi si
atitudine. Atitudinea unei personae, fizionomia, felul in care se imbraca transmit indicii despre
sex, varsta, categoria sociala si economica, precum si felul in care percepe o situatie sau cum se
raporteaza la ea. Imbracamintea poate reprezinta modul de exprimare al persoanei, statul social si
ocupatia. Felul in care ne imbracam transmit si modalitatea in care vrem sa fim tratati in relatie.
O imbracaminte lejera, poate transmite intentia de a fi tratat mai cald, prietenos si neprotocolar.

Gesturile reprezinta miscarile voluntare sau nu pe care le facem cu diferite parti ale corpului. Ele
au rolul de a intari un mesaj verbal, de a idica stari emotionale sau de a inlocui mesaje verbale,
avind inteles de sine statator si reprezinta conventii specific pentru o anumita cultura (semnul V
de la victories au semnul pt OK).

Fata ca mijloc expresiv reprezinta mijlocul cel mai complex de comunicare non verbala, datorita
faptului ca reflecta trairea, indeplinind astfel o functie reglatorie interpersonala. Se transmit stari
emotionale, atitudini si intentii. Elementele mobile ale fetei (gura, sprincenele, ochii) se pot misca
intr-o multitudine de combinatii, fiecare mimica avind un inteles si insemnatate diferita. Emotiile
fundamentale (bucurie, frica, tristate, furie etc) sunt exprimate prin reflex, prin prima
mecanismelor neuromusculare inascute. Pe masura ce gindirea se dezvolta, omul invata sa se
exprime intr-o forma mai avansata, prin controlul constient al musculaturii fetei, in sensul
atenuarii, compunerii voite sau inhibarii expresiilor emotionale.

Privirea transmite o serie de informatii de context si este un factor important in indicarea


interwesului sau intentiei interlocutorului.
Tonalitatea ca mijloc expresiv implica utilizarea exprimarii vocale pentru a da anunimte nuante si
intelesuri cuvintelor transmise. Ritmul, tonul si volumul vocii pot influenta pe cei care recepteaza
mesajele dupa voia emitatorului.
Inflexiunea vocii, sau tonul, poate fi calm, cald, agresiv, indifferent, monoton etc. iar alternantele
acestor valente pot capta atentia receptorului. Ritmul vorbirii reprezinta modul si frecventa cu care
se accentueaza cuvintele.

Spatiul ca mijloc expresiv se refera la modalitatea prin care folosim spatiul inconjurator si
felul in care utilizarea sa poate aduce transformari in starea emotionala, de la anxietate la relaxare
si invers. In analiza acestui domeniu se iau in considerare doua aspecte: teritoriul public si teritoriul
personal, spatiul pe care in mod imaginar il purtam cu noi si care intervine intre noi si restul
persoanelor din jurul nostru in momentele in care interactionam.

Am facut aceasta introducere teoretica asupra comunicarii non verbale pentru ca industria
publicitara are un scop bine definit: influentarea persoanelor pentru adoptarea unui comportament
favorabil consumului de idei, servicii sau produse. Si ca orice activitate umana, utilizeaza
“instrumentele” psihologice adecvate si eficiente imediat in atingerea scopului. Daca mesajul
verbal face apel la gindire si poate fi distorsionat, mesajele non-verbale merg direct la partea
emotional-afectiva, mai greu de constientizat imediat si prin urmare mai dificil de controlat. Prin
publicitate se face apel la partea de dorinta, la nevoia presupus neindeplinita, la un ideal care se
vrea atins. Publicitatea este o industrie a influentarii, manipularii dar si a comunicarii unui mesaj.
Avind in vedere explozia mijloacelor de comunicare in masa, dar si a cantitatii de informatii si
produse/servicii/idei, este mai mult decit benefica utilizarea celor mai rapide tehnici si cu impactul
cel mai mare pentru ca cei vizati sa adopte comportamentul dorit de cei care initiaza comunicarea
publicitara. Omul este mult mai usor de influentat atunci cind se apeleaza la afecte, prin
intermediul carora se creaza disonanta intre dorinta si realitate, perceputa ca o suferita a lipsei pe
care va incerca sa o resolve: prin cumparare sau aderare la un ideal. Daca cel mai eficient mod este
de a ocoli gindirea, prin corespondentul sau material, verbalizarea atunci apelarea la latura
emotionala mai putin stapinita cognitiv, poate aduce succesul in intentiile publicitarului. Sint teorii
(neo-Whorfianismul) care afirma ca limbajul, chiar daca nu determina modul in care privim
lumea, influenteaza totusi intensitatea atentiei pe care o plasam asupra anumitor aspecte ale vietii,
in functie de limba vorbita, de locul unde o vorbim si de interlocutor. Conform acestei teorii,
comunicarea verbala poate influenta negativ rezultatul intentiei publicitarului, mai ales daca
mesajul vizeaza adoptarea unui comportament rapid in favoarea acestuia.
Comunicarea non verbala ii ajuta pe creatorii de publicitate sa induca in inconstientul
publicului povesti hazlii, imagini si sunete dezirabil fermecatoare, personaje cu autoritate si
incredere care provoaca actiunea. In activitatea de creare a spotului publicitar se face apel la toate
elementele vizuale si auditive incarcate emotional: culoare, sunet, peisaje, miscare, simboluri
incarcate informational, umor. Prin expunerea repetata la mesajul publicitar, imaginea ramine in
amintirea celor vizati si poate trezi comportametul de consum. Pentru ca acest fapt sa se intimple,
este necesar ca cel caruia i se adreseaza mesajul sa indeplineasca o serie de conditii: in primul rind
dorinta de consum sa fie potential nesatisfacuta (mesajul sa se adreseze dorintei si nu unei nevoi,
pentru nevoia presupune atentie si ratiune, gindire analitica), sa I se trezeasca curiozitatea in ceea
ce priveste produsul / mesajul, mesajul sa raporteze direct la sistemul de valori al consumatorului
si prin urmare, sa prezinte o valoare de utilitate (satisfacerea dorintei). De asemeneea, pentru a
avea success, o comunicare publicitara non verbala este necesar sa ocoleasca procesele analitice
de prelucrare a mesajelor, sa se adreseze inconstientului, parte a mintii care functioneaza prin
comunicae emotionala , asociativa. Starea de relaxare, nefocalizata, in care atentia este “adormita”
poate provoca o transa hipnotica, in care cei vizati pot fi receptivi la sugestii. O imagine face cit o
mie de cuvinte, pentru ca apeleaza la simturi si pot provoca reactii emotionale, iar decizia de
consum e irationala, pentru ca la o analiza simpla consumatorul nu stie de ce o reclama e mai buna
ca alta. Motivul poate fi doar ca “ii place mai mult”. Oamenii iau decizii emotionale si apoi
incearca sa le explice rational Prin urmare, o reclama eficienta va crea o legatura emotionala intre
produs si consummator.
Si pentru ca cele mai ulte informatii le stringem din mediu in mod inconstient senzorial,
pe care pe urma le ordonam rational si le atasam o explicatie, un “de ce”, o poveste, pentru a fi
mai usor de tinut minte, decizia de consum va fi provocata prin transmiterea acelei povesti cu care
oamenii o pot trai in imaginatie. Doar ca simpla traire in imaginar nu este suficienta si prin urmare
va crea un disconfort intre realitatea factuala si imaginativa, discomfort care se stinge consumind
sau punind in fapt comportamnetul indus de reclama.
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

PSIHOLOGIE ECONOMICA
REFERAT

STUDENT
Frusescu Daniela Cristina (c Maris)
GR.2, AN.3

S-ar putea să vă placă și