Sunteți pe pagina 1din 24

Platforme

In activităţile on/offshore de exploatare-producţie a


zăcămintelor de petrol şi gaze constatăm că diferenţa esenţială rezultă din
problemele legate de activităţile desfăşurate în mediul marin, reprezentat
prin condiţii periculoase şi ostile necesitând măsuri de securitate speciale
de supravieţuire şi evacuare in raport cu instalaţiile onshore.
Din punct de vedere al consumului de energie necesar desfăşurării
activităţilor specifice, platformele marine sunt autonome.
Instalaţiile terestre pot fi şi neautonome (cazul instalaţiilor de foraj
acţionate electric pentru care necesarul de energie electrică poate fi asigurat
de racordarea la sistemul electroenergetic local).
Condiţiile de lucru pe mare depind într-o mai mare măsură de
condiţiile de climă şi de condiţiile meteorologice în raport cu cele terestre.
Este o realitate faptul că desfăşurarea activităţii umane este puternic
influenţată de condiţiile meteorologice de climă şi factorii de mediu cu atât
mai mult cu cât în domeniul petrolier factorii de risc provin de cele mai
multe ori din natură.

Tabela 8.1. Condiţii meteorologice şi factori de mediu

Mediul terestru Mediul marin

Temperatura medie anuală Temperatură medie anuală

Viteza vântului: Viteza vântului:


-intravilan -mare calmă
-extravilan -mare agitată
-în funcţie de altitudine -furtună (grad)
-excepţionale (tornade, uragan) -excepţional (uragan).

Direcţia vântului (vântul dominant) Direcţia vântului (vântul dominant)

Mediul Mediul marin


-calitatea aerului, -adâncimea apei, curenţi ,salinitate, floră faună,
- calitatea apei, -maree(amplitudinea mareei),
-calitatea solului, drumuri de acces, -hula marină(amplitudine, direcţie),
-floră, faună -valul centenar.

Radiaţia solară Radiaţia solară

În tabel au fost prezentate o parte a condiţiilor naturale care influenţează


desfăşurarea activităţilor petroliere în funcţie de factorii de mediu.

129
Platforma petrolieră este o structură destinată exploatării unui
zăcământ petrolier marin în condiţiile menţionate şi include:
– sonde de producţie, sonde de injecţie,
– unităţi de separare, tratament şi comprimare a gazului,
– utilităţi de apă dulce, aer comprimat etc
– generatoare energie electrică,
– locaţii tehnice (săli de control, birouri etc)
– cartier de locuit,
– mijloace de stocaj,
– mijloace de transport (oleoduc, gazoduc)
– mijloace de încărcare,
– logistică (transfer de material şi personal, mijloace mariti
me şi aeriene de transport etc)
Infrastructura platformei este de o mare importanţă atât din punct de
vedere al desfăşurării procesului tehnologic, dar şi al asigurării securităţii în
exploatare:
– platforme fixe
cu structură metalică (jacket),
cu structură din beton armat,
– platforme mobile autoelevatoare (jack- up),
– platforme semisubmersibile,
– nave de foraj şi barje.

8.1. ANALIZA RISCURILOR


Soluţia ideală de securitate va fi aceea care va rezulta din analiza
unor scenarii de implantare sub forma unor zone(grupuri de instalaţii)
având nivel de risc echivalent pe o platformă echivalentă cu situaţia reală.
Amplasarea acestor zone şi separarea între ele se va face ţinând cont
de anumite intervale de siguranţă şi criterii de compatibilitate.

8.1.1. Principii de bază(instalaţii – implantare)

Expunerea la risc a instalaţiilor petroliere este inerentă şi de aceea


sunt necesare respectarea necondiţionată a următoarelor principii de bază;
 Gruparea tuturor echipamentelor prezente pe niveluri de risc
echivalente.
 Amplasarea acestor grupări, unele în raport cu altele, într-o
dispunere prin care toate instalaţiile şi utilităţile care prezintă
stare de risc crescut datorită direcţiei vântului dominant sau a
curenţilor marini şi a valurilor să fie amplasate în zone de pericol
minim.

130
 Separarea acestor zone să fie făcută prin delimitări fizice şi
asigurarea posibilităţilor şi a mijloacelor de evacuare.
 Cunoaşterea surselor de gaz şi a celor cu risc de inflamare sau
explozie.
Aceste principii se regăsesc în modul de alocare a spaţiilor fizice
necesare amplasării şi separării (implantare) pe zone cu nivel de risc
comparabil. Este important de avut în vedere acest lucru ştiut fiind faptul că
zonele de climă şi condiţiile meteorologice de lucru influenţează hotărâtor
proiectarea unui sistem complex predispus influenţelor factorilor de mediu.
API RP2G prevede şase familii de echipamente care corespund
la şase zone geografice de instalare care pot fi împărţite în trei grupe
corespunzătoare nivelului de pericol.

Tabea 8.2. Familii de instalaţii

GRUPE DE GR.1 GR.2 GR.3


PERICOL

TIP 1 TIP 2 TIP 3 TIP 4 TIP 5 TIP 6


FAMILII DE
INSTALAŢII
Capete de Echipamente de Stocare de Echipamente Maşini Cartier
erupţie. producţie şi produse de producţie turnante de locuit
tratament petroliere şi tratament şi
hidrocarburi hidrocarburi utilităţi
prin încălzire
directă.

INSTALAŢII
PRINCIPALE Prevenitoar Separatoare Rezervoare de Schimbător A: Utilităţi.
e de erupţie Reţea de apă sub hidrocarburi de căldură cu Compresoare. Cartier
duze şi presiune lichide sau încălzire Pompe. de locuit.
manifolduri Schimbătoare de lichefiate. directă. Sala de
colectoare căldură Torţe. control.
Echipamente de B: Sala de
etalonat producţia Generatoare tablouri
de hidrocarburi. şi motoare electrice.
Rezervoare. de electrice. Unităţi
hidrocarburi Echipament tratament
lichide sau petrolier injecţie
lichefiate antrenat cu apă.
motoare
termice.

Soluţia ideală sub aspectul securităţii va fi aceea de a grupa


instalaţiile cu nivel de risc echivalent, pe o platformă separată. Se obţine
astfel un ansamblu de platforme legate prin pasarele de trecere in scopul
realizării separării în funcţie de riscul pe care îl prezintă fiecare, evaluarea
riscului fiind realizată prin analiza de risc cantitativ.
Această soluţie nu poate prezenta un caracter de generalitate prin
faptul că amplasarea zonelor şi a legăturilor dintre ele depind de o

131
multitudine de factori (de ex: adâncimea apei şi costurile aferente realizării
separării pentru asigurarea siguranţei în exploatare).
Astfel, imperativul de securitate va ţine cont de poziţia efectivă a
platformelor în cadrul complexului şi a instalaţiilor pe care acestea le
susţin. Există situaţii când se renunţă la conceptul de platformă integrată şi
se alcătuiesc complexe de platforme separate, având funcţii bine
determinate (platforma de foraj, platforma de producţie, platforma de
locuit, faclă, platforma pentru aterizare).
Pentru aceasta este important ca un număr de criterii de
compatibilitate să fie respectate de majoritatea programelor de realizare în
mare a complexelor petroliere.
Tabela 8.3. Criterii de compatibilitate

Instalaţii Tip 1 Tip 2 Tip 3 Tip 4 Tip 5A Tip5B TIP 6

TIP 1 COMP. COMP. INCOMP. INCOMP. INCOMP. INCOMP. INCOMP.

TIP 2 COMP. COMP. COMP. INCOMP. COMP. INCOMP. INCOMP.

TIP 3 INCOMP. COMP. COMP. INCOMP. INCOMP. INCOMP. INCOMP.

TIP 4 INCOMP. INCOMP. INCOMP. COMP. INCOMP. COMP. INCOMP.

TIP 5A INCOMP. COMP. INCOMP. INCOMP. COMP. INCOMP. INCOMP.

TIP 5B INCOMP. INCOMP. INCOMP. COMP. INCOMP. COMP. COMP.

TIP 6 INCOMP. INCOMP. INCOMP. INCOMP. INCOMP. COMP. COMP.

COMP → Criterii de compatibilitate.


INCOMP → Criterii de incompatibilitate.

8.2. Tipuri de zone


ZONA 1 (F)
 Familia Tip 1 reprezentată de instalaţia de foraj alcătuită din
sistemele de lucru principale şi auxiliare, rampă de material tubular.

ZONA 2 (T)
 Reprezentată prin familiile 2,4 şi 5A, instalaţii de tratament petrol

132
 Obstacole, :macarale, jetul turbinelor.
 Facla (FA), punct de inflamare, obstacol în navigaţia aeriană.

ZONA 3 (CL)
 Reprezentată prin familiile 5Bşi 6 şi utilităţi CL.
 Zona comportă existenţa unui heliport în partea înaltă a CL.
 HL serveşte ca zonă de refugiu în caz de sinistru şi de aşteptare în
cazul unei evacuări ordonate.
Ansamblul zonelor funcţionale menţionate pot fi instalate pe
structuri(suporţi) separate sau comune.

8.2.1. Mediul
– atmosferic: viteza şi direcţia vântului (VD),
– marin: direcţia curentului marin şi a hulei (CURENT).

8.2.2. Propagarea flăcării


Localizarea punctelor calde care prezintă riscul emisiei de gaze sau
substanţe inflamabile care în amestec cu aerul şi antrenate de vânt pot
genera explozii pe platformă.
Pentru faclă se recomandă o poziţie perpendiculară în raport cu
suprafaţa platformei sau transversală in raport cu direcţia vântului
dominant.

8.2.3. Evacuarea
Decizia de evacuare rezultă din analiza situaţiei de risc şi se va
concretiza prin următoarele situaţii:
– menţinerea personalului pe platformă în condiţiile create şi
înlăturarea pericolului cauzat de starea de risc,
– menţinerea pe platformă numai a personalului necesar controlării şi
eliminării stării de risc cu evacuarea celorlalţi,
– evacuarea controlată a întregului personal în de risc.
În cazul unei platforme compacte (platformă integrată) se
imaginează ca scenariu de risc posibilitatea de aprindere la nivelul punţii
superioare a platformei a unor materiale uşor inflamabile sub acţiunea
fluxului termic degajat de torţa de securitate sau a altor cauze şi a direcţiei
de propagare a flăcării sub acţiunea vântului dominant (VD).

8.3. Instalaţii ─ Implantări la platforme

133
Modul de implantare al unei platforme compacte este prezentat în
figura de mai jos, care poate fi considerată ca exemplu de caz:

F F
A DC3 VD1 VD4 DC3
A
1 3
DC1 DI4 DI1 DC4
FLUX
TERMIC(Ф) DI2
t DI2
T
t F T U CL H
t
t
DI3 t
t
DC1 DI4 V
V
D
D
T F 2
O A
3
DC2
1 2

LEGENDĂ :

F – Modulul foraj.
T Modulul tratament-producţie.
U Utilităţi.
CL Cartierul de locuinţe.
DC Direcţie corectă de propagare a flăcării
DI Direcţie incorectă de propagare a flăcării
VD Direcţia vântului dominant.
FA Facla de ardere
Φ Flux termic

Figura 8.4. Macheta platformei integrate.

Prin analizarea poziţiilor celor trei amplasări ale FA rezultă că FA1


şi FA2 sunt amplasările corecte pentru DC1(VD1) şi DC3(VD3) respectiv
DC1(VD1) şi DC2(VD2), iar distanţa până la HL este maxim posibilă. Nu
se poate spune acelaşi lucru despre cazurile DI2(VD2) şi DI4(VD4)
respectiv DI3(VD3) şi DI4(VD4) pentru, care se observă că fluxul termic
Ф se propagă către platformă. Cazul FA3 este total greşit deoarece focarul
termic este foarte aproape de CL şi H (locul de aterizare al elicopterului).
Analiza riscurilor a constat în identificarea poziţionărilor faclei FA, care
sunt soluţiile pot conduce la apariţia unei stări periculoase din punct de
vedere al nivelului radiaţiei termice, poluării sau exploziei.

8.3.1. Zonă sigură

134
Zona de pe platformă care nu reprezintă un risc potenţial pentru alte
zone şi care trebuie protejată pentru importanţa sa în caz de situaţie critică.

8.3.2. Zone periculoase


Toate zonele sau amplasamentele de pe o platformă care prezintă un
risc pentru alte zone datorită prezenţei de produse periculoase sau operaţii
şi echipament care lucrează cu astfel de produse.
Riscurile potenţiale specifice activităţii pe o platformă pot include ca
evenimente posibile:
 Pierderea controlului unei sonde.
 Scurgeri de gaz sau lichide inflamabile.
 Scurgeri de gaz sau lichide toxice.
 Incendii.
 Explozii.
 Căderea unui obiect.
 Prăbuşirea unui elicopter.
 Coliziunea cu un vapor.
 Ruperea unei conducte.
 Operaţii simultane(construcţie, reparaţii, foraj sau lucru la gura
sondei în foraj sau producţie etc.
Analiza preliminară reprezintă modalitatea de evaluare cantitativă
şi/sau calitativă a riscului şi a consecinţelor producerii unui eveniment cu
stabilirea criteriilor de implantare şi protecţie pasivă şi activă.

8.3.3. Operaţiuni simultane

Aceste operaţiuni implică datorită interacţiunilor care apar :


 Creşterea complexităţii de funcţionare a instalaţiei.
 Creşterea nivelului de probabilitate de apariţie a evenimentelor
indezirabile.
Există combinaţii posibile de activităţi care vor fi considerate ca având
caracter sporit de risc dacă se vor desfăşura împreună:
 Producţie; Inspecţie; Gaz lift, Punere în producţie
 Foraj; Mutarea structurii instalaţiei
8.3.4. Radiaţii. Explozii. Dispersii
Se consideră următoarea organigramă de analiză a unor evenimente:
Scurgerea unui fluid Explozia unui Ruperea unui element
rezervor al unei maşini rotative

135
Jet turbulent
Autoaprindere
liber
Debit sau curgere de la
sursă

Gaz Difazic Lichid

Pată în
extindere şi Pată de
vaporizare lichid

Autoaprindere
Formarea unui
nor de gaz
Autoaprindere

Autoaprindere
Foc Foc

Toxicitate Flux termic Undă de şoc Fragmente

Dispersie Imprăştiere

Nivel maxim de gravitate

Tabela 8.5. Schemă cantitativă de evaluare a gravităţii riscului

Pentru alegerea modului de implantare a zonelor menţionate intervin


trei criterii fundamentale şi anume:
 Criteriul tehnic.
 Criteriul economic.
 Criteriul securităţii.
Zona capetelor de erupţie (F) prezintă riscuri asociate cu
prezenţa gazului inflamabil şi toxic precum şi riscuri asociate în operaţiile
de instrumentaţie.
În zona de tratare (T) este prezent riscul împrăştierii gazului sub
presiune în condiţiile de desfăşurare simultană a activităţilor în zona F.

136
Din acest punct de vedere se poate trece la proiectarea machetei
simplificate a unei platforme integrate conform normelor de securitate API
RP 2G.

H U
U T F TU
CL
CL T FA
F

FA

a) b)

FA
H
N
U
V E
CL

S
c)

Figura. 8.6. Macheta platformei de foraj(a-vedere de sus; b-vedere laterală


către N; c-vedere din lateral către E.

Macheta propusă este aceea a unei instalaţii pe mai multe niveluri


alcătuite din mai multe zone după cum urmează:

TIP 6
Cartier de locuit (CL) Pompe contra incendiului.
ZONA CL
Sală de control (SC) Refugiu temporar
U
Utilităţi

Generatoare electrice
TIP 5B
Grupuri electo-generatoare (în caz de avarie)

Capete de erupţie
Prevenitoare de erupţie
Mast de foraj
137
ZONA F TIP 1

ZONA T Tatament petrol brut. TIP 2


Tratament gaz.
Tratament apă.

Tip 5A
Compresoare

Facla TIP 4

Tabela 8.7. Zonele componente ale platformei pe compatibilităţi de risc tehnic

Macheta propusă va alcătui o instalaţie pe trei niveluri:


Nivelul inferior:
– tratament petrol brut şi tratament apă (de producţie şi de injecţie)
– capetele de erupţie
– utilităţi (circuitul de răcire, apă potabilă, circuit motorină)
Nivelul intermediar:
– tratament gaz
– prevenitoare de erupţie
– sală de comandă şi control
– facla
Nivelul superior:
– compresoare (necesare tratamentului de gaz)
– mastul de foraj
Nivel inferior :

Tratament N
RS P Petrol
1 Brut
2
Capete
de
Utilităţi Tratament erupţie
circuite Apă
apă
6 2
1

138
Nivel intermediar

Sala 6 Tratament Preveni-


control gaz. toare de
erupţie.
Utilităţi
5B

Generat.
Electrice

5B
2 1

FA
Nivel superior

Compresoare
H

5A

CL +U F
5A

5A

5A 1

FA

Tabela 8.8. Macheta platformei integrate.


8.4. ANALIZA PRELIMINARĂ A RISCURILOR (APR)

Analiza APR asupra machetei propuse pune în evidenţă incidentele


posibile cu probabilitatea ce mai mare de a se produce:
– platforma integrată are riscul de a avea accidente la desfăşurarea
simultană a operaţiilor periculoase;
– forajul şi tratarea fluidelor inflamabile presupune existenţa riscului
la explozii şi incendii;
– prezenţa H2S conduce la posibilitatea dispersiei unui nor de gaz
toxic în atmosferă;
– prăbuşiri ale încărcăturii macaralelor platformei;
– coliziunea cu un vapor operaţional al platformei;
– ruperea unei conducte;
– prăbuşirea elicopterului.

139
Studiul de securitate tehnică va avea la bază analiza următoarelor
sisteme:
 Sistemul de siguranţă pasivă studiază modalităţile de prevenire
a accidentelor mai sus menţionate şi cuprinde:
– zona sigură: nu prezintă risc potenţial pentru alte zone
fiind singura care necesită măsuri de protecţie în caz de risc
– zona periculoasă: prezintă un risc pentru alte zone, în
prezenţa produselor periculoase, datorită operaţiilor de
tratament al acestor produse şi a echipamentelor necesare
acestei operaţii
 Sistemul de siguranţă activă implementează metodele de
minimizare a consecinţelor în cazul în care s-a produs un
accident;
 Logistica evacuării platformei în cazul unei situaţii
periculoase.
Din categoria zonelor periculoase se pot defini pe macheta platformei
“zona de foc” ,prin care se delimitează un spaţiu sau o instalaţie(ex:
modulul de tratare a gazului) predispuse riscului de explozie sau incendiu.
De asemenea se ia în considerare pericolul potenţial de incendiu
reprezentat de faclă sau zona F.
Prima regulă pentru protejarea unei zone sigure CL de zonele periculoase
( F şi T ) constă în realizarea unei separări fizice prin pereţi de protecţie
rezistenţi la explozie şi foc pentru o durată de minim două ore.
În interiorul CL este prevăzută o ultimă protecţie pentru sala de comandă şi
control prin pereţi rezistenţi la şocuri puternice provocate de explozii.

Pentru zona efectivă de locuit se utilizează insonorizări ale pereţilor.


 Precauţii adoptate în interiorul zonelor periculoase.
În situaţia forajului asistat, toate utilităţile pentru foraj sunt plasate în
cabina de comandă şi supraveghere (cabina sondorului şef).
 Sistemul de detectare.
Prima măsură pentru evitarea unui incendiu şi a unei explozii este
aceea de a ţine sub control nivelul parametrilor cu potenţial crescut de
explozie(presiune, temperatură etc), prezenţa unei atmosfere inflamabile şi
eventualele zone cu flacără deschisă.
Acest lucru este posibil cu ajutorul sistemelor de monitorizare.
a) detectorul de gaz; realizează funcţia de detecţie a gazului
în prezenţa hidrogenului sulfurat (H2S):
Detectoarele de gaz inflamabil declanşează dispozitivul de
alarmă după depăşirea unui procentaj de siguranţă şi avertizează

140
asupra iminenţei întreruperii alimentării cu tensiune electrică sau în
funcţie de gravitatea situaţiei întreruperea se face automat.
În cazul depăşirii limitei de pericol se întrerupe funcţionarea
echipamentului de proces şi ventilaţia în scopul evitării dispersiei gazului.
Detectoarele de hidrogen sulfurat (H2S) sunt indispensabile datorită
faptului că H2S este un gaz toxic având efecte periculoase chiar letale în
concentraţii mici.
Tabelul 8.9. Efectele hidrogenului sulfurat asupra omului.

Concentraţia H2S(ppm) Efecte


hidrogen sulfurat

1 ppm Detectarea mirosului caracteristic. .


10 ppm Valoare C.M.A.(concentraţie maximă admisibilă).Provoacă
iritarea ochilor. Nu trebuie inspirat.
15 ppm Timpul de expunere nu trebuie să fie mai mare de 15 min.
100 ppm Distrugerea simţului olfactiv.
200…300 ppm Inflamaţii importante ale ochilor şi afecţiuni ale căilor
respiratorii după o oră de expunere.
500 ppm Vertij şi pierdere de echilibru. Moartea poate surveni după
o expunere mai mare de 60 min.
700 ppm Pierderea cunoştinţei, oprirea respiraţiei, moartea poate
surveni în mai puţin de o oră.
1000 ppm Expunere scurtă provoacă oprirea respiraţiei, afectarea
creierului şi moartea.
1000…2000 ppm Pierderea imediată a cunoştinţei cu oprirea respiraţiei şi
moarte rapidă chiar dacă individul este transportat într-un
spaţiu cu aer curat.

b) detectorul de incendiu; are ca scop detectarea şi localizarea


incendiului şi este alcătuit din :
– detectoare ale variaţiei da temperatură; sunt prevăzute cu
echipamente de stingere automată a incendiului,
– detectoare de fum sau ionice amplasate în interiorul locaţiilor;
– detectoare de flăcări sau optice sunt plasate atât în interior cât
şi în exteriorul locaţiilor.
Toate detectoarele sunt în conexiune cu un sistem de alarmă şi sunt
amplasate obligatoriu în zonele de risc, dar şi în zona sigură.

Tabelul 8.10. Valori ale fluxului termic considerate critice(Sursă MOBIL)

Flux termic EFECTELE LIMITǍ


kW/m2 Btu/hr/ft2

141
0.7 222 Expunerea prelungită a unei suprafeţe superficiale
1.75 555 Prag limită de oboseală termică după 60s.
2.0 634 Prag limită de oboseală termică a izolaţiei cablurilor.
5.0 1585 Prag limită îmbogăţit după o expunere de 15s.
6.4 2029 Temperatura de echilibru 230ºC.
9.5 3011 Prag limită îmbogăţit după 8 s. Ardere după 20 s.
12.5 3962 Prag limită îmbogăţit după 6s.Temperatura de
echilibru 320ºC.
15.0 4755 Aprinderea materialului de construcţie sau
izolaţie(ardere prelungită în prezenţa flăcării).
16.0 5072 Materiale de construcţie. Temperatura de echilibru
390ºC
25.0 7925 Ardere severă după 5s.
30.0 9510 Aprinderea lemnului după expunere prelungită.
Limită termică acceptată pentru materiale de
construcţie.

Efectele termice asupra echipamentelor şi structurilor sunt foarte


complexe, iar în calculele de proiectare şi apreciere a factorilor de influenţă
asupra securităţii tehnice intervin parametrii de radiaţie termică ,convecţie
şi durată a expunerii acestora la fluxul de radiaţie termică (Ф).
În ceea ce priveşte dispersia gazelor explozive şi mai ales a
hidrogenului sulfurat este necesară evaluarea expunerii personalului la
efectele produse .

8.4.1. Explozii.
Pentru evaluare efectelor exploziilor sunt considerate mai multe
cazuri:
 explozii in mediu închis;
 explozii în mediu semi-închis (ex: etaj intermediar);
 explozii în mediu deschis (ex: etaj superior al platformei)
Această diferenţiere permite adoptarea unor modele de calcul de
calcul care să pună în evidenţă efectul exploziei şi propagarea undei de şoc.
În tabelul următor sunt date un număr de valori de vârf de
suprapresiune distrugerile previzibile asupra construcţiilor şi asupra
personalului.

Tabelul 8.11. Presiunea dinamică

142
Presiunea dinamică limită Specificaţii asupra distrugerilor posibile.
kPa(psi)

0.21 (0.03) Întreruperi ocazionale cauzate de solicitări..


0.28 (0.04) Zgomot puternic(145 dB)
1.03 (0.15) Presiune tipică pentru spargerea sticlei
2.6 (0.30) Distrugeri minore ale structurilor de rezistenţă.
6.90 (1.00) Distrugeri însemnate ale cabinelor şi a spaţiilr de lucru.
9.00 (1.30) Deformarea structurilor metalice de tip cadru
13.8 (2.00) Deformări parţiale ale pereţilor şi acoperişurilor.
20.7 (3.00) Pereţi deplasaţi sau distruşi
20.7-27.6 (3.0-4.0) Pereţi din oţel deformaţi
34.5-55(5.0-7.0) Utilităţi din lemn distruse
69 (10.0) Distrugere totală a construcţiei
107-200 (15.5-29.0) Personal expus direct efectelor distructive. Dezastru.

8.5. INSTALAŢII – IMPLANTĂRI LA PLATFORME SEPARATE

Aşa cum am arătat, platforma trebuie amenajată pe grupuri de


instalaţii cu acelaşi nivel de risc. Separarea zonelor periculoase de zonele
sigure se va face prin două metode:
 distanţa de securitate;
 separarea fizică (orizontală şi sau verticală), facle (FA).
Operaţiile de foraj, producţie şi funcţionarea macaralelor se pot
desfăşura simultan ; în consecinţă amenajarea platformei trebuie să asigure
imposibilitatea producerii accidentelor (ex: lovirea turlei sau a torţei la
manevrarea braţului macaralei).
Următoarele locaţii (lista nu este limitativă ),sunt considerate ca sigure
şi trebuie separate de zonele periculoase:
 cartierul de locuit;
 sala de control;
 sala electrică;
 sursă electrică fără întrerupere;
 grupuri electrogen;
 pompe de incendiu;
 mijloace de evacuare (vapor, elicopter etc)
Utilităţile sunt implantate În interiorul zonelor sigure şi servesc ca
zone tampon între zonele periculoase şi instalaţiile vitale.
Maşinile antrenate de turbine cu gaz vor fi implantate pe puntea
superioară avându-se în vedere direcţia de evacuare a gazelor evacuate; în
exteriorul platformei în aşa fel încât vântul dominant să producă îndepărtarea
acestora de platformă.

143
În ceea ce priveşte platforma de aterizare a elicopterului; ea nu trebuie
să se afle în apropierea turbinelor cu gaz, pierdere de portanţă datorată
gazelor evacuate, şi nici în bătaia acestora.
Utilităţile aflate la nivelul cel mai coborât al platformei (deasupra
mării) trebuie protejate de ciocnirea cu obiecte în derivă sau vapoare
operaţionale fiind necesară supravegherea în permanenţă a zonei.
Porţile pentru locaţiile tehnice trebuie să fie situate în exteriorul
zonelor periculoase favorizând evacuarea rapidă a personalului în caz de
pericol. În cazul platformelor integrate , este necesară o separare fizică între
capetele de erupţie ale sondelor, la care trebuie asigurate accesul mijloacelor
de stingere a incendiilor şi traseul conductelor de producţie petrol.
Locaţia CL trebuie să asigure nivelul cel mai înalt de protejare a
personalului platformei şi constituie locul de regrupare a personalului
platformei în cazul unui eveniment major.

8.5.1. Analiza zonelor cu pericol de explozie.


Există mai multe metode pentru definirea zonelor de pericol la
explozie. Alegerea metodei implică:
– o bună cunoaştere a codurilor şi regulilor, a cadrului juridic şi
evoluţia acestora (ex: catastrofa platformei marine Piper Alpha din Marea
Nordului), soldată cu pierderi de vieţi omeneşti a determinat modificarea
legislaţiei în vigoare şi a măsurilor de prevenire a dezastrelor inclusiv a
modului de implantare a zonelor în funcţie de nivelul de risc tehnic,
– experienţă practică în domeniu,
– spirit de creativitate.

Pe o platformă petrolieră, există o mare varietate de produse


inflamabile: gaz, vapori, materiale care prezintă caracteristici foarte diferite
cum ar fi: puncte de topire, temperaturi de autoinflamare, limite de
explozie, densitate de vapori etc
Pentru fiecare tip de zonă este necesară definirea unor grupe de gaz
cu comportament asemănător din puncte de vedere al riscului de
inflamabilitate , explozie şi/sau toxicitate.

Tabela 8.12. Grupe de gaz

GAZ SAU VAPORI GRUPE CE GRUPE US

HIDROCARBURI II A D

HIDROGEN SULFURAT H2S II B C*

144
HIDROGEN II C B**

ACETILENĂ II C A

* sau amestec de gaz conţinând mai mult de 25% H2S în volum


**sau amestec de gaze conţinând mai mult de 30% H2 în volum
grupa II reprezintă gaze întâlnite la suprafaţă aflate în opoziţie cu grupa I gaze de
mină ( sursă CEGELEC FRANŢA ).

Temperatura de suprafaţă (TS) reprezintă temperatura de deteriorare


a materialelor diferitelor componente, echipamente, instrumente, intrate în
alcătuirea sistemului integrat în zona, care trebuie să fie mai mică decât
temperatura de autoinflamare (TAI) a gazului din zona respectivă.
Pornind de la necesitatea de a respecta această cerinţă se recomandă
ca TS = 80%TAI condiţie impusă efectului fluxului termic radiant Ф
prezentat în analizele efectuate anterior.
Zonele cu pericol de explozie reprezintă volumele pentru care
produsele inflamabile se pot autoaprinde şi sunt clasificate în funcţie de
riscul de producere a acestui eveniment(probabilitatea de producere a
exploziei).

Tabela 8.13. Clase de temperatură

CLASE DE TEMPERATURĂ TEMPERATURA MAX. LA SUPRAFAŢĂ

T1 450°C (842° F)

T2 300°C (572° F)

T3 200°C (392° F)

T4 135°C (275° F)

T5 100°C (212° F)

T6 85°C (185° F)

145
ZONA 0 : pentru care un amestec de aer şi gaz este prezent în
permanenţă sau o durată foarte mare de timp.
ZONA 1 : pentru care amestecul aer-gaz explozibil este susceptibil
de a se forma pe durata de funcţionare normală.
ZONA 2 : pentru care existenţa unui amestec exploziv este puţin
probabilă.
Zonele cu pericol de explozie sunt caracterizate prin modul de
producere şi prin dimensiunea lor. Dimensiunile zonelor sunt funcţie de
densitatea gazului (vaporilor) şi debitul sursei. Măsurările efectuate, arată
că în jurul sursei dispersia gazului se produce în plan transversal cu sursa
după o curbă de formă gaussiană. Sursele de pericol sunt punctele de
emisie de gaz In atmosferă.
Surse de ordinul I: sub forma unor scăpări libere în atmosferă a
gazelor sau vaporilor inflamabili:
– rezervoare deschise, separatoare, rezervoare şi tancuri de stocare
– etanşări, robinete, manifolduri, pompe, compresoare, aparatură de
control şi comandă etc.
Surse de ordinul II; sub forma unor scăpări în timpul realizării
branşamentelor de încărcare, descărcare cu produse petroliere sau prelevare
de probe:
– supape pilotate, de sens sau autocomandate, servovalve,
– ruperi şi spargeri de conducte, conexiuni, racorduri etc.
Analizând circulaţia fluidelor pe o platformă se pot pune în evidenţă
zonele şi sursele cu potenţial crescut de risc.
În schema sinoptică globală se pot observa cele trei circuite ale
fluidelor existente(circuitele de gaz, petrol şi apă de injecţie în zăcământ
necesară recuperării secundare) cu posibilitatea identificării zonelor şi
surselor a căror clasificare a fost făcută.

GAZ
SEPARARE GAZ →DESHIDRATARE→ RACIRE →COMPRIMARE GAZ
CONDENSAT GAZ GAZ GAZ
ZONA 0

COMPRIMARE
PETROL GAZ
BRUT ASOCIAT PETROL

SEPARARE DESHIDRATARE POMPE
PETROL BRUT PETROL TRANSPORT
↓ PETROL
TRATAMENT
DEZEMULSIONARE
APA─ PETROL ZONA 1
APǍ DE

POMPE ELIMINARE FILTRARE -- RĂCIRE FILTRARE


INJECŢIE OXIGEN FINĂ TRATAMENT
146 ZONA 2
APĂ MARE
INJ.

Circuit : gaz
petrol
apă

Tabela 8.14.. Schema de analiză a zonelor de risc tehnic.

Una din soluţiile de proiectare care asigură reducerea riscului tehnic


al complexului de exploatare marină se justifică prin separarea fizică a
modulului tratament(producţie) şi a faclei de modulele foraj şi cartier de
locuit, legătura între acestea fiind asigurată printr-o pasarelă.
Chiar dacă soluţia platformei integrate asigură aceleaşi funcţii
tehnologice soluţia adoptată prezintă un grad de securitate crescut şi o
evacuare rapidă şi eficientă a personalului în caz de pericol.
Materializarea unui astfel de complex de exploatare marină necesită
o experienţă profesională a echipei care realizează proiectul şi o cunoaştere
amănunţită a factorilor de influenţă a climei şi a mediului în stabilirea
amplasamentului structurilor şi modulelor care vor alcătui complexul. O
analiză tip HAZOP, se recomandă a fi efectuată încă din stadiul iniţial de
demarare a proiectului după cum urmează ca exemplu.
Datorită dispunerii pe o suprafaţă mai mare decât platforma
integrată, în cazul complexului o situaţie cu risc crescut poate fi indusă de
propagarea flăcării prin aer sub acţiunea vântului sau a derivei unui
plutitor(fragment incendiat rezultat de la o explozie sau navă utilitară în
derivă) sub acţiunea curenţilor marini şi a valurilor, dacă înălţimea valurilor
şi frecvenţa lor o permit.

N
F U CL
HL F U CL
H H

CURENT
TT T {Ф} C
U
R
TO
TO TO E
{Ф} N
T

a) Situaţie nepericuloasă b) Situaţie periculoasă

147
F U CL F U CL
H H

CURENT CURENT

T T

TO {Ф} TO {Ф}

c) Situaţie nepericuloasă d) Situaţie periculoasă


LEGENDA:

Navă sau plutitor incendiat în derivă


Pasarelă

Figura 8.15. Studiul unor situaţii posibile datorate condiţiilor de mediu.

În urma analizei efectuate se poate observa importanţa de dispunere


a platformei pe locaţie în raport cu direcţia vântului dominant şi a direcţiei
curentului.

F,U
T
TO CL

APĂ MARE

APĂ TRATATĂ

148
PETROL PETROL BRUT
INJECŢIE GAZ BRUT
GAZ APĂ APA
ZĂCAMANT
.
TERMINAL

Figura 8.16. Macheta complexului de Foraj (F) – Producţie/Tratament (T).

Această soluţie constructivă asigură prin separarea fizică F ─ T un


risc mai mic în caz de pericol şi o mai bună manevrabilitate pe cele două
platforme a mijloacelor de intervenţie şi salvare datorită câştigului de
spaţiu. Astfel, apariţia unui incident la unul dintre module este mai uşor de
controlat şi de eliminat.
Apare însă podul de legătură între platforme, care asigură circulaţia
între cele două instalaţii şi traversarea cu conducte tehnologice şi cabluri
ceea ce intervine în cazul analizei de risc prin elementele constitutive
suplimentare. Pe ansamblu soluţia constructivă prezentată are avantaje
reflectate în realizarea unor astfel de complexe pe care le găsim în
exploatare pe plan mondial.
De exemplu, în Marea Nordului, la o distanţă de 400 km de ţărm
localitatea Aberdeen (Scoţia), se află complexul ALWIN realizat de firma
TOTAL pentru care a fost adoptată o astfel de concepţie. Proiectarea
complexului a inclus în faza de concepţie asigurarea securităţii prin soluţii
inginereşti bazate pe împărţirea pe zone, gruparea instalaţiilor şi a
sistemelor de comandă, control şi auxiliare din cadrul unei zone făcându-se
pe criterii de compatibilitate tehnologice şi de risc.
Catastrofa platformei Piper Alpha şi recomandările cuprinse în
raportul întocmit de Lord Cullen asupra cauzelor care au determinat
producerea ei au constituit o referinţă în proiectarea platformei ALWIN.
8.6. PLATFORME MOBILE
Platformele mobile sunt platforme care se pot deplasa prin plutire
şi remorcare la diferite locaţii pentru realizarea unor funcţii asemănătoare
platformelor fixe aceea de săpare a sondelor submarine sau de deservire a
unor operaţii cu caracter temporar.
Funcţii realizate cu ajutorul platformelor mobile:
 forarea sondelor submarine;
 sistem de circulaţie al unei platforme fixe;
 asigurarea cu energie a unei platforme fixe;
 intervenţie, operaţii speciale etc

8.6.1. Platforma auto-ridicătoare (PAR)

149
Din punct de vedere constructiv aceste platforme sunt prevăzute cu
picioare de susţinere care în timpul deplasării sunt ridicate, iar fixarea pe
locaţie se face prin coborârea acestora până la fixarea pe fundul mării. În
acest mod se asigură amplasarea pe locaţie a platformei, ridicarea punţii
până la o anumită înălţime deasupra valurilor şi stabilitatea la răsturnare a
platformei. Structura punţii rămâne aceeaşi din punct de vedere al
existenţei modulelor F,T,U şi CL în plus apar amenajările pentru
dispunerea căilor de rulare pe verticală a punţii.

F T U CL

F T CL

a) vedere laterală b) vedere de sus

Figura 8.17. Schema constructivă a platformei autoridicătoare.


Platforma se sprijină pe patru picioare de secţiune triunghiulară
existând şi soluţii constructive cu trei picioare.
Din punct de vedere al securităţii, o importanţă deosebită o au
operaţiunile care se execută în timpul manevrării corpului platformei.
Din această cauză condiţiile meteorologice trebuie să permită această
manevră conform specificaţiilor tehnice.
Acest tip de platformă a fost conceput să lucreze autonom, iar pe
plan mondial este folosit în special la forarea sondelor de explorare, dar şi a
sondelor de producţie(platforma românească GLORIA este o platformă
auto-ridicătoare care a permis forajul unui număr de 9 sonde pe aceeaşi
locaţie).
PAR pot fi destinate să opereze şi ca platforme de intervenţie la
sondele săpate sau ca platforme de producţie într-un complex de exploatare
a unui zăcământ petrolier marin.
În această situaţie PAR va fi inclusă în planul de securitate al
complexului cu zonele de risc şi gravitate proprie, iar analiza de risc va fi
efectuată în contextul desfăşurării comune a activităţilor.

8.6.2. Platforma semisubmersibilă (PSS)

150
Este de asemenea o platformă mobilă autonomă ca şi PAR, cu
posibilitatea de deplasare prin remorcare şi plutire, fără structură de
fixare( jack-up), dar cu posibilitatea de plutire.
Nivelul de ridicare a punţii deasupra mării ca şi plutirea propriuzisă
sunt asigurate de două flotoare pline cu aer şi apă a căror umplere cu
apă(balastare) se realizează controlat.
În acest mod se asigură plutirea punţii la o înălţime sigură deasupra
nivelului mării şi stabilitatea la răsturnare a platformei.

F CL F

▼ ▼

a) vedere laterală b) vedere frontală

Figura 8.18. Schema constructivă a platformei semisubmersibile.

Platformele mobile se folosesc ca platforme de intervenţie, ca


platforme destinate asigurării unor funcţii auxiliare(ex: funcţia sistemului
de circulaţie a fluidului de foraj, platforma grupurilor de generare a energiei
electrice) contribuţia acestora fiind importantă la reducerea gabaritului
platformelor fixe şi a costurilor aferente.
În afara principiilor de implantare al instalaţiilor pe platformele
fixe sau pe complexele petroliere marine, în cazul platformelor mobile cu
funcţii auxiliare mai este necesară respectarea următoarelor criterii:
 dispunerea platformei sau a complexului pa locaţie trebuie
să expună vântului dominant, dar şi hulei o suprafaţă cât mai mică;
 vapoarele utilitare care abordează platforma sau se află la
ancoră trebuie să expună valurilor şi vântului o suprafaţă cât mai mică, de
aceea această manevră se face în lungul platformei;
 platformele mobile nu vor opera transversal faţă de vântul şi
hula dominantă.

8.7. ANALIZA DE IMPLANTĂRI

Pentru analiza de risc a unor situaţii posibile în decursul desfăşurării


activităţilor specifice pe platformă se impune simularea unor scenarii

151
relevante din punct de vedere al frecvenţei de apariţie, a gravităţii riscului
tehnic şi al impactului asupra mediului.
Analiza riscurilor la care sunt supuse diferite tipuri de implantări este
guvernată de reguli şi principii HAZOP corespunzătoare unor scenarii
posibile respectând următoarele cerinţe:
 Fiecare proiect de implantare a zonelor va fi supus unui examen
asupra principiilor de securitate tehnică.
 Fiecare principiu sub aspectul securităţii tehnice în funcţie de
constrângerile de mediu va fi calificat ca:
 Pozitiv :P
 Acceptabil : A
 Negativ :N
 Planul de implantare corect va fi acela pentru care nici un aspect
negativ nu va fi pus în evidenţă după analizarea fiecărui criteriu.

152

S-ar putea să vă placă și