Sunteți pe pagina 1din 12

1

Shrinking Cities in Romania


Orașe românești în declin
Research and Analysis
O cercetare critică

Editor: Ilinca Păun Constantinescu

Berlin, București
2019
What are Ce sunt
Shrinking Cities? shrinking cities?
Shrinkage is the result of a complex interplay of Contracția urbană este rezultatul unei suprapuneri
factors. As such, it describes a phenomenon that complexe de factori, descriind un fenomen ce
produces both quantitative and qualitative changes se manifestă cantitativ și calitativ în cadrul unui
at the city or neighborhood scale. It includes the oraș sau a unor părți ale sale și care cuprinde
following aspects: următoarele aspecte:

Social and cultural shrinkage: closures of urban Contracție socio-culturală: închiderea dotărilor
facilities (theaters, cinemas, sports facilities, etc.); urbane (teatre, cinematografe, săli de sport etc.);
weakened communities; relații slăbite ale comunității;

Physical shrinkage: abandonment of buildings and Contracția fizică: clădiri, spații abandonate; ruinări
public spaces; dilapidation or demolition works sau demolări mai frecvente decât construcțiile noi;
outnumber construction works;
Contracție economică: lipsa locurilor de muncă;
Economic shrinkage: lack of jobs; falling property valori imobiliare în scădere etc.;
values; etc.;
Contracție demografică: indicatorul global,
Demographic shrinkage: the global indicator that ce contorizează scăderile de populație dintr-o
measures population loss over a certain period. anumită perioadă.
Păpușile rusești ale Vintilă Mihăilescu este licențiat și doctor în psihologie la

inegalității Universitatea București, actualmente profesor universitar de


antropologie în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și
Administrative (S N S PA). Între 2005 și 2011 a fost Directorul
VI NTI LĂ M I HĂI LE SCU
general al Muzeului Țăranului Român din București, iar din
1998 este colaborator permanent al revistei literar-culturale
România a cunoscut, după căderea comunismului, Dilema Veche.
două tranziții: una urbană, spre capitalism și econo-
mie de piață, și una rurală, spre „feudalism” și econo-
mie de subzistență. Tranziția spre economia de piață
a însemnat mai întâi de toate dezindustrializare, un nici populația nu au găsit „rolul” acestor orașe în viața
fenomen și un termen firesc, dar de care toată lumea socială și economică a țării: la ce folosesc ele și cum
se ferește; i se spune privatizare și/sau liberalizare. pot fi folosite? În stare de stand by, edilii se ocupă,
Cealaltă tranziție a început cu de-cooperativizarea, un eventual, de reabilitarea blocurilor vechi și înființarea
succes moral, dar o catastrofă economică, legile fun- unor spații noi de joacă pentru copii. Care copii?...
ciare fiind în continuare agrare și nu agricole, preocu- Și lucrurile nu se opresc aici. În toate aceste orașe
pate deci doar de proprietate, nu și de productivitate. aflate mai mult sau mai puțin în letargie sau chiar
Combinația celor două tranziții a dus la o creștere a agonie veți găsi, la periferie, cartiere rezidențiale
populației ocupate în agricultură și o descreștere a po- prospere. Ale cui? De ce și cum? Este clar că și prin
pulației ocupate în industrie, astfel încât, după 1996, aceste shrinking cities trece, sui generis, frontiera a
fluxul de migrație sat-oraș s-a inversat pentru prima două Românii. Clivajul inegalităților și al ne-„dreptății
dată în istoria modernă a României – și caz unic în Eu- spațiale” (ca să-l parafrazăm pe Lefebvre) se reproduce
ropa actuală. Au rezultat cele „două Românii” despre astfel, precum păpușile rusești, la toate scalele, de la
care se discută și astăzi – nu totdeauna în cunoștință național la fiecare localitate în parte.
de cauză. Discursul, lansat de Mircea Vulcănescu în
perioada intebelică pentru a susține un model eco-
nomic rural tradițional, a fost revizitat și răsturnat:
ruralul este astăzi o lume subdezvoltată și aproape
primitivă, blamată pentru subminarea, prin „men-
talitatea” sa înapoiată, a dezvoltării urbane vestice a
clasei de mijloc. Decalajul economic devine astfel un
conflict cultural.
Mai există însă și o „a treia Românie”, țara nimă-
nui: shrinking cities, orașele abandonate ale monoin-
dustriei comuniste. Dacă „economia de piață” s-a in-
stalat, de bine, de rău, în România, ea este concentrată
în câteva din marile orașe ale țării. Pe partea cealaltă
se află tranziția ratată a orașelor mici și mijlocii. Cam
60% dintre ele și-au pierdut peste 20% din populație
în anii tranziției. Multe dintre ele au devenit versiunea
2.0. a „locului unde nu s-a întâmplat nimic” – în afară
de migrație. Mai grav este însă faptul că nici edilii,

123
Contracția urbană în Gabriel Pascariu, arhitect specializat în planificare urbană

România – scurte reflecții pe și teritorială și dezvoltare regională. Experiența sa de lucru,


ce acoperă peste treizeci de ani, include: peste cincizeci
o temă dată de proiecte majore, studii și lucrări de cercetare, de la nivel
local la nivel național și internațional, inclusiv în zonele
GAB R I E L PASCAR I U transfrontaliere; crearea de strategii de dezvoltare locală și
regională; activitate didactică, în special la Universitatea de
Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, dar și ca
Fenomenul shrinking cities se referă în general la profesor invitat în alte universități din țară și din străinătate.
pierderea de populație prin procese naturale (spor Doctor în geografie umană, este autorul sau coautorul a
natural negativ) sau/și prin migrație, dar și la diminu- peste 120 de lucrări, broșuri, capitole și cărți în domeniu.
area potențialului economic al aglomerațiilor urbane
sau al așa-numitelor arii funcționale urbane. Cauze-
le pot fi variate, multiple, dar de cele mai multe ori tarea socio-economică și teritorială/urbană, declinul
factorul generator este unul de natură economică, mai demografic s-a diminuat, iar economia înregistrează
exact un proces complex de restructurare însoțit de tendințe pozitive, efectele și impactul șocului inițial
dezindustrializare în contextul globalizării. În țările continuă să se facă resimțite. Acestea se manifestă
„tranziției” din estul Europei efectele au fost puternic mai ales în fostele orașe de tip monoindustrial – mici
resimțite la nivel social, ca urmare a disponibilizărilor și mijlocii – unde revitalizarea economică și regene-
în masă și implicit a creșterii șomajului și scăderii rarea urbană se produc mai lent, precum și în zonele
nivelului de trai. În țări precum România, au acționat rurale marginale, izolate în raport cu marile centre
simultan, mai ales în prima decadă a „tranziției” – anii și aglomerații urbane. Experiența celor aproape trei
’90 – factori restrictivi de natură economică, demogra- decenii de tranziție mai indică un lucru – confirmând
fică și socială care au condus la o scădere naturală și de altfel anumite teorii – anume faptul că, dacă în
generalizată a populației, dar neuniform distribuită în plan economic reversibilitatea unor procese se poate
teritoriu astfel încât unele zone au fost și sunt profund produce rapid și cu efecte resimțite pe termen scurt și
afectate, altele mai puțin. mediu, în cazul evoluțiilor demografice situația este
În acest context creat de evoluțiile și transformări- mult diferită și cu mult mai greu de corectat.
le din primii ani postdecembriști, lipsa unor politici În România, fenomenul shrinking cities, prezent și
eficiente și a unor acțiuni suficient de consistente și evidențiat statistic prin studii și cercetări, vizibil pe
adecvate, care să poată contracara factorii restrictivi teren1, care se manifestă în forme variate și acute în
sus-amintiți, coroborată cu oportunitățile oferite de unele cazuri, ridică cel puțin două probleme conexe,
libera circulație în spațiul european (și nu numai) de natură diferită, dar de fond: 1/ o traducere adecvată
și de accesul la o piață a muncii mai favorabilă din a expresiei anglo-saxone și 2/ recunoașterea sa publi-
vestul și centrul Europei, a generat un exod de forță de
muncă în primele două decenii ale „tranziției”. Supra-
pus scăderii naturale a populației, acesta a accelerat 1  Un alt subiect corelat și derivat și care este îngrijorător este cel al
declinul demografic și economic din România, atât în declinului fizic și moral al mediului urban și rural atât în arii centrale,
pericentrale sau periferice ale localităților, ca ultim efect al evoluțiilor
mediul urban cât și în cel rural. Chiar dacă în ultimii nefavorabile de la nivel economic și socio-demografic. De aici nevoia
circa 10 ani (după aderarea la Uniunea Europeană), ca unor acțiuni concertate și eficiente de regenerare urbană, despre care
urmare a redresării economice și a injecției în creștere se vorbește tot cam de 10 ani, dar se face mult prea puțin în raport cu
de fonduri comunitare cu efecte benefice în dezvol- nevoile.

201
că la nivel instituțional, condiție sine qua non pentru că o transpunere românească asociată unui termen tici și măsuri adecvate sunt necesare studii și analize
adoptarea unei politici publice corespunzătoare. sau unei expresii străine ar indica – la nivelul societății cu caracter interdisciplinar.
1/ În ceea ce privește prima dintre cele două și mentalului colectiv – o bună și corectă înțelegere Vorbind de cifre, ar trebui știut că în România – ca
probleme, se poate invoca exemplul altor limbi – de și asimilare a sensurilor și semnificațiilor pe care urmare a declinului demografic și a migrației – sunt
mare circulație – care au preluat și adaptat sintagma acel termen sau acea expresie le poartă și, implicit, circa 1650 de localități (adică peste 10% din numărul
în speță. În limba franceză, recunoscută de altfel prin o conștientizare a acestora. Iar conștientizarea unui total) cu mai puțin de 100 de locuitori, că există cel pu-
capacitatea ei de a integra termeni sau expresii create fenomen, mai ales când acesta este asociat unor efecte țin 100 de așezări fără locuitori și că aproape 50% din
în alte limbi, formula uzitată este ville rétrécissante. negative, este o condiție necesară – nu și suficientă – municipii și orașe au pierdut peste 10% din populație
Germanii, care au dezvoltat în mod deosebit concep- pentru adoptarea unor măsuri și întreprinderea unor în ultimii 25–26 de ani. Ar mai fi de adăugat că pro-
tul, afectați fiind profund de manifestarea fenomenu- acțiuni corective. gnoza generală pentru Estul Europei, din Nord până
lui în estul țării, vorbesc despre schrumpfende Städte, Fenomenul „contracția urbane” ar putea fi așadar în Peninsula Balcanică, indică scăderi demografice
iar în Italia și Spania sunt consacrate expresiile città in echivalentul adecvat al expresiei anglo-saxone shrin- îngrijorătoare în următorii 30–50 de ani2, iar România
contrazione respectiv ciudades encogidas. Pentru toate king cities și o sintagmă posibil a fi utilizată atât în se situează, în toate scenariile, printre țările a căror
formulele de mai sus, precum și pentru cea originală, limbajul tehnic de specialitate cât și în cel comun, descreștere se măsoară cu două cifre.
termenul românesc cel mai apropiat, asociat fenome- dar mai ales în discursul public. 2/ Aici apare cea de Se poate afirma, în încheiere, că fenomenul con-
nului, este cel de contracție sau micșorare, cu alte cu- a doua problemă, în directă conexiune cu preceden- tracției urbane în România se dovedește a fi doar o
vinte echivalentul românesc potrivit ar putea fi cel de ta, legată de recunoașterea oficială a fenomenului și componentă a unei contracții globale afectând urba-
„orașe în contracție”, o formulă simplă și pe înțelesul de includerea expresiei asociate lui în documentele nul și ruralul deopotrivă, determinată de factori mul-
tuturor. Desigur, această propunere ar putea fi socotită de politică urbană și teritorială, de politică econo- tipli, cu consecințe încă neevaluate pe termen lung și
o pedanterie, în condițiile în care în ultimele decenii, mică, socială, culturală sau de mediu ale autorități- deci imprevizibile, care pot deveni chiar acute, în plan
limba română s-a dovedit extrem de „permisivă” în lor publice centrale și locale. Sintagma ar trebui de social, economic, ambiental și cultural, conducând
preluarea unor termeni și expresii din limba engleză, asemenea explicată și definită în contextul specific la forme ireversibile sau greu reversibile de declin,
nu doar în vocabularul tehnic. Dacă spunem „prin- românesc caracterizat adeseori de paradoxuri. Pierde- în lipsa unor politici și măsuri adoptate conștient și
ter” și nu „copiator”, „brand” și nu „marcă”, „maus” rea de populație este generalizată în România. Puți- materializate în acțiuni concertate și eficiente.
(mouse) și nu „șoricel” (francezii spun souris), „laptop” nii câștigători – în sens demografic – sunt, conform
și nu „portabil”, „manager” și nu „administrator”, statisticilor oficiale, micile orașe și comune din jurul
nu este niciun motiv serios să nu spunem și noi tot capitalei și al altor câteva mari orașe (sunt și unele 2  Prognoza Eurostat, disponibilă la: http://appsso.eurostat.ec.europa.
shrinking cities. Sigur, ar putea dura un timp până când rare cazuri de dublare sau chiar triplare a populației în eu/nui/show.do?dataset=proj_15npms&lang=en, accesat: iulie 2017.

toată lumea să îi cunoască și înțeleagă sensul corect, asemenea zone). Pe de altă parte, fenomenul de sprawl
dar ținând cont de rapiditatea cu care circulă azi sau „expansiune urbană” (alt termen pentru care nu
informația și de viteza cu care limba română asimilea- avem încă un echivalent românesc consacrat, precum
ză temenii de sorginte anglo-saxonă, nu ar fi totuși o franțuzescul étalement urbain) coexistă și se manifestă
problemă. Să amintim aici cât de repede a intrat în uz simultan cu pierderea de populație și indică o aparen-
termenul de „city manager” și cât de puțină lume știe tă și falsă formă de creștere prin extinderea zonelor
că de fapt formula din documentele oficiale este cea construite și amenajate și, implicit, a limitelor fizice
de „administrator public”. Limba română se trans- ale localităților (atât urbane, cât și rurale). Cum distin-
formă rapid, dar nu neapărat în bine, iar semnificația gem, în condițiile noastre, contracția urbană de fond,
noilor termeni nu este întotdeauna bine înțeleasă și patologică, ireversibilă, de tip malign, de cea conjunc-
cunoscută. Este important ca termenii și formulele turală și, poate nu neapărat, nocivă? Fenomenul este
de proveniență străină să își găsească o echivalență unul complex, dar indiscutabil vizibil în statistici și în
și expresie proprie autohtonă, nu pentru protejarea planul realităților fizice. Pentru adoptarea unor poli-
identității sau purității limbii, ci pentru simplul motiv

202 203
Sprawl & shrinkage: Angelica Stan, arhitect și doctor în urbanism, este

o paralelă conferențiar la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion


Mincu” din București, autoarea a trei cărți de urbanism și
teoria peisajului, coeditor și colaborator la mai multe volume
ANG E LICA STAN
colective de specialitate, autoare a numeroase articole
în reviste specializate. Este interesată de problematica
Deși aparent având înțelesuri antinomice, termenii de periferiilor, de morfologia spațiilor intermediare, de dinamica
sprawl și shrinkage nu reprezintă fenomene obligatoriu urbană și vulnerabilitatea siturilor abandonate.
opuse, cu atât mai puțin consecutive în cadrul proce-
sului de creștere urbană. Ele apar însă într-o legătură
binomică, „ombilicală” chiar, atât pentru orașele mari Europei de Est, chiar dacă ambele conțin procese vii,
și zonele lor metropolitane, unele în formare, cât și în curs de desfășurare, cu viteze și consecințe variate
pentru orașele mici și mijlocii, atât pentru situații de în funcție de condițiile locale. Mai ales prin prisma ri-
dinamică accentuată, cât și pentru localități rela- dicării problemei declinului urban, odată cu evidența
tiv stabile. consecințelor crizei economice din 2007–2008, shrin-
Astfel, dacă sprawl-ul se manifestă în general pe o king cities atrage atenția asupra faptului că nu doar
perioadă îndelungată de timp, ca un fenomen cva- orașele care cresc și se extind merită atenția specia-
si-necontrolat, antrenând dezvoltări urbane în spații liștilor, ci și (sau mai cu seama) cele care se contractă
din ce în ce mai departe de centrul/centrele genera- și decad. În această abordare, contracția urbană nu e
toare, shrinking cities este un proces reactiv, mai lent, doar o consecință a urban sprawl-ului, separat/paralel
uneori corolar celui de extindere, constând în declinul cu acesta, afectând ceea ce nu este afectat de sprawl,
unor zone vulnerabile din interiorul localității care ci un fenomen mai complex, legat de un context
a generat dispersia sau, la limită, contracția întregii economic nefavorabil posibil prezent atât în etape de
localități care pierde masiv din populație și capital. evoluție pozitivă a unei localități, cât și în puncte de
Mulți analiști consideră că extinderea suburbană colaps sau declin. Ca și în cazul sprawl-ului, privirea
de tip sprawl a devenit gravă din momentul în care s-a se îndreaptă către viitor, către cum se poate răspunde
constatat că generează două tipuri de probleme majo- acestor fenomene care, în mod evident, scapă planifi-
re pentru viața urbană: dificultăți legate de mobilitate, cării „tradiționale”, cum poate cataliza această condi-
cum ar fi creșterea congestiei traficului și probleme ție a declinului „redobândirea unei identități pozitive
sociale – concentrații ridicate ale gospodăriilor mino- pentru noi tipologii urbane și practici culturale”2.
ritare sărace în cartierele din zona centrală. Cu toate
acestea, o analiză atentă și comparativă a dimensiu- Sprawl & shrinkage: asemănări / deosebiri
nilor, ponderilor și efectelor atât ale fenomenelor de
sprawl, cât și ale celor de declin și contracție urbană Atât sprawl-ul urban, cât și shrinking cities sunt con-
nu arată o relație statistic semnificativă între aceste siderate fenomene care țin de ciclicitatea evoluției
două condiții1. orașelor, fiind cunoscute în istorie cazuri similare
Este important a privi simultan și comparativ de alternanță între expansiune și declin a unor mari
cele două fenomene care afectează multe din orașele

2  Philipp Oswalt, „Introduction” în Philip Oswalt (ed.), Shrinking Cities


1  Anthony Downs, „Some realities about sprawl and urban decline”, în – International Research, vol. 1, Kulturstiftung des Bundes, Ostfildern-
Journal of Housing Policy Debate, 2010, 10, pp. 955–974 [t.a.]. Ruit, Hatje Cantz Verlag, 2006.

223
metropole. Cu toate acestea, ambele sunt privite ca fe- shrinkage-ul, dimpotrivă, are la rădăcină o ruptură, un părea paradoxal, pe fragmente de teritoriu/insule care Se consideră că sprawl-ul nu poate fi controlat „din
nomene negative care trebuie corectate/controlate prin fapt negativ în continuitatea procesului de dezvoltare se de-vitalizează mai întâi, intrând într-un proces de interior”, ci doar prin planificare strategică la scară
planificare, prin intervenții de un anumit tip și printr-o a unei localități – pierderea de populație, de identi- declin și abandon. macro, la amplitudinea întregului teritoriu metro-
atitudine corespunzătoare. La scară macro-spațială, tate urbană, declinul social și moral al locurilor sunt Un caz sensibil diferit este cel al orașelor mijlocii, politan și periurban. „Stoparea” sa nu poate fi făcută
sprawl „se vede” mai ales prin consumul excesiv al efectul unui blocaj economic, de multe ori influențat de tipul Brăilei spre exemplu: orașul pierde constant prin intervenții punctuale, ci doar prin decizie concer-
teritoriului adiacent orașului, prin ocupări cu zone de (dacă nu chiar generat) de politici locale defectuoase populație începând cu 1990, fiind evident un proces de tată, prin proiecte integrate, care pot spera să aducă
densitate scăzută, fiind criticat pentru consecințele și în care alte mecanisme de supraviețuire nu sunt contracție (prin migrații și spor natural negativ), dar teritoriul urbanizat la o scară mai umană și la niște
negative sociale și de mediu asupra calității și iden- funcționale. Cele două motivații se întâlnesc „în spațial acesta își extinde teritoriul în regiunile limitro- condiții de viață mai puțin dependente de automobil.
tității orașelor, afirmate în special ca zone dense și oglindă” și cu semn schimbat în cazul skrinking cities, fe, încercând astfel a crește oferta funciară a orașului Dimpotrivă, fenomenul de shrinkage, deși apărut
stabile, atât spațial, cât și demografic. Din acest motiv, odată cu accelerarea proceselor corolare dezindustria- și, în acest mod, a relansa economia locală, în speran- ca o consecință a unor tendințe globale, nu poate fi
cât și datorită unei ample diversități de situații și lizării: are loc migrația masivă a unei întregi categorii ța limitării declinului demografic. Astfel, deși anumite soluționat tot prin planificare strategică autoritară,
forme spațiale, sprawl-ul a fost discutat și în relație cu de populație, în special tânără, din orașele „liniști- zone marginale se contractă și decad, multe industrii la scară macro. O caracteristică importantă a acestui
morfologia periferiilor orașului3, punctându-se asupra te” de provincie, înspre zone unde șomajul este mai se închid sau se transformă în mall-uri, noi cartiere fenomen este aceea că el reclamă o concentrare pe
evidenței unui peisaj specific acestor arii dinamice, scăzut, în capitală sau în orașele pline de oportunități periferice apar chiar în proximitatea lor, nefiind cu care procesul de declin o scoate la lumină: un potenți-
în continuă transformare pe toate planurile: spațial, ale Europei occidentale. Simetria nu este însă una mult mai confortabile decât zonele de blocuri constru- al la scară mică, fie difuz si omniprezent, fie punctual,
social, cultural, economic. perfectă, iar cazuistica extrem de variată a orașelor de ite în anii comunismului. Astfel, deși statistic orașul dar camuflat, ignorat, legat mai cu seamă de oamenii
Dar sprawl-ul nu este în esență o chestiune (doar) diferite mărimi și cu diferite condiții de evoluție și gu- este un shrinking city, oferta acestuia, lipsită de stra- înșiși și de creativitatea acestora în utilizarea spațiilor
de dinamică a zonelor limitrofe unui oraș, ci mai vernare, fac imposibilă găsirea unui simplu numitor tegie și viziune, derivă într-un sprawl „slab”, lipsit de asupra cărora planificarea urbană eșuează în a deter-
degrabă un mecanism – întreținut economic, politic comun și a unei singure soluții. mijloace economice pentru a se dezvolta, dar la fel de mina sau impune o anumită evoluție. Ceea ce unește
și răsfrânt asupra planului spațial și socio-demografic nociv, compromițând în final șansa redresării orașului însă ambele fenomene dincolo de condiționarea lor
– de expansiune exacerbată și necontrolată a orașului, Particularități românești ale sprawl & shrinkage în întregul său. În acest proces se agravează discrepan- reciprocă, este tocmai faptul că în esență, este vorba
ducând la „golirea” centrelor în favoarea „umplerii” țele și rupturile dintre centru și margini, iar declinul despre opțiuni ale citadinului care își caută o identi-
prin „cucerire” a noi porțiuni din teritoriului rural, În ultimii 20 de ani, teritoriul urban (al României, periferiilor „extreme”, ca și al „periferiilor din centru”, tate spațial-teritorială și un mod de viață optim, iar
adiacent orașului. Important de notat este și faptul că n.n.) a crescut puternic în timp ce populația a scăzut. devine parte dintr-un summum de aspecte care țin această dorință poate fi canalizată, stimulată, implica-
factorii care favorizează sprawl-ul nu sunt doar cei de Terenurile urbane reprezentau 226 777 hectare în 1993 atât de shrinkage, cât și de sprawl. Efortul de a le depă- tă și educată prin intermediul unei „planificări inter-
natură globală (creșterea mobilității urbane, creșterea și au crescut până la 435 050 de hectare în 2011. Presi- și se lovește adesea nu doar de ignoranța autorităților, mediare”, prin proiecte comunitare de tip bottom-up,
presiunii economice și cu ajutorul unor instrumente unile provenite din sectorul imobiliar s-au asociat cu captive în perspective desuete de dezvoltare, unele în scopul de a-i ajuta pe oameni a-și re-apropria
financiar-bancare, tendințele migratorii între urban și un control slab al urbanizării [...].4 complet rupte de realitate, ci și de lipsa de speranță, spațiile și viața lăsate în paragină odată cu pierderea
rural), ci și de natură ultra-locală, perceptibili la scara încredere și inițiativă a populației înseși, care se simte locurilor de muncă.
opțiunilor individuale sau micro-comunitare. Bucureștiul anilor 1990–2008 este un caz tipic de părăsită într-un oraș abandonat sau cu o dezvoltare
La o privire mai atentă a resorturilor intime care oraș care se extinde teritorial, în timp ce atât centrul, initeligibilă pe termen lung. Shrinkage sprawl?
conduc la apariția acestor fenomene, deosebirile cât și anumite zone semicentrale (care au condiții
dintre sprawl și shrinkage devin mai evidente: sprawl- nu foarte avantajoase de locuire și servicii publice), Sprawl / shrinkage: dorință sau conștiință? Ceea ce rezultă din observarea transformărilor care
ul este urmarea unei atitudini de maximă pozitivare pierd populație sau rămân cu o populație îmbătrâni- s-au petrecut în ultimii ani în multe dintre orașele Eu-
a dorinței de evadare a citadinului, de ocupare exten- tă. Contracția în acest caz nu este resimțită la nivelul Așa cum afirmă și Oswalt, în 2002, o deosebire impor- ropei de Est este faptul (aparent paradoxal) că fenome-
sivă a teritoriului – o dorință care ascunde și o negare întregului oraș (căci, statistic vorbind, acesta poate tantă în privința celor două fenomene vine chiar din nul shrinking cities generează el însuși sprawl, dar într-o
a valorilor clasice ale orașului tradițional și implicit chiar crește demografic), ci, într-un mod ce poate modul în care acestea sunt tratate de către specialiști5. altă formă. Contracția urbană crează practic un fundal
o căutare a unui alt tipar de locuire și viață urbană; care „împinge” locuitorii orașului constituit, dar
depopulat, către marginile acestuia, dat fiind că viața
4  Alina Andreea Băileșteanu, „A Loosing Combination for Romanian 5  Philipp Oswalt, “Introduction,” Shrinking Cities – International într-un loc cu o populație în scădere constantă devine
3  Angelica Stan, Peisajul periferiilor urbane. Revitalizarea peisageră a Cities? Shrinking Population and Urban Sprawl”, ediție on-line Research, Vol.1, coordonat de Philipp Oswalt pentru Fundația Culturală una scumpă, cu taxe care cresc constant căci trebuie
zonelor periferice, București, Editura Uniersității „Ion Mincu”, 2009. URBACT Blog, 2013. Germană, Ostfildern-Ruit, Hatje Cantz Verlag, 2006.
colectate de la un număr tot mai mic de locuitori și

224 225
devin insuficiente pentru a suporta servicii (apă, elec- contracției” (shrinkage sprawl), arată o evoluție negativă importantă pentru procesele de asimilație-dezasimila-
tricitate, gaze, etc) dimensionate pentru o densitate a populației, însoțită de o scădere a ratelor de creștere ție, sinteză-descompunere, înmagazinare și eliberare
urbană mult mai mare6. Astfel, orașul nu doar că scade urbană9. În plus față de aceste trei etape caracteristice, de energie.12
demografic neoferind un mediu propice dezvoltării, se poate aștepta o a patra etapă cu o creștere negativă
ci pentru o mare parte a populației remanente devine a zonelor urbane în regiunile care se confruntă cu un Această observație vine ca o concluzie asupra „si-
indezirabil atât pentru locuire cât și pentru investitori, declin sever al cifrelor populației10. metriei asimetrice” a celor două fenomene de sprawl
fiind impredictibil. În schimb, crește atractivitatea și shrinkage, simultane și incongruente de asemenea,
ofertelor în teritoriile rurale sau periurbane, la prețuri Concluzii și perspective probând (și) faptul că ceea ce este viu (sau organic) în
mai scăzute ale terenului, construcției și utilităților pe alcătuirea orașului rămâne, în ambele situații, inalie-
termen lung7. Fenomenul a fost observat la Liepzig de Una din principalele consecințe vizibile este transfor- nabil și legat indisolubil de om și de umanitate.
exemplu, unde un oficial al biroului de urbanism al marea orașului la nivelul țesutului urban – creșterea
municipalității orașului afirmă că „atunci când popu- „porozității” lui datorată unui proces de „perforare”
lația scade în oraș, prețurile locuințelor scad și ele dra- prin vacantarea unor parcele, de exemplu ale unor fos- 12  Cătălina Ioniță, Golul ca instrument conceptual de investigare a
matic, iar oamenii din clasa de mijloc profită de acest te zone industriale, dar și spații de birouri neutilizate/ organicitatii orasului postindustrial, Teză de doctorat, Universitatea de
Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”, București, 2014.
lucru și se mută în case mult mai mari, dar situate la abandonate sau fragmente de infrastructură rutieră,
marginea orașului sau în afara lui”8. feroviară sau portuară ori chiar zone de locuințe colec-
Referitor la acest proces combinat de expansiune tive devenite insalubre. În 2002, în statele din est, 15%
urbană generată de declin, de periferizare pe fondul din totalul stocurilor de locuințe era vacant. Pentru
pauperizării vieții urbane în ansamblul ei, în Germania Germania, s-a estimat că aproximativ trei milioane de
ultimelor decade au avut loc studii și cercetări aplicate unități de locuit au fost vacantate în ultimele decenii,
privind schimbările în utilizarea terenurilor urbane și după 1990. În același timp, cantitatea de teren brun a
a morfologiei țesuturilor afectate de shrinkage și sprawl crescut semnificativ11.
deopotrivă. Concluzia e că există în cadrul acestui Această problematică a porozității urbanului ca re-
proces complex și adesea îndelungat, o secvențialitate zultantă a proceselor combinate de shrinkage și sprawl
formată din trei etape: o etapă întâi, a „creșterii exten- deschide un câmp foarte amplu și fertil de investigare
sive” (growth sprawl), când ratele anuale de creștere a în plan morfo-structural, cu directă trimitere către
populației și a zonelor urbane sunt pozitive, creșterea organicitatea orașului.
urbană depășind creșterea populației; etapa a doua,
denumită „expansiunea excesivă” (excessive sprawl), se [Căci] porozitatea se referă la capacitatea unui oraș
caracterizează printr-un dezechilibru tot mai mare în- de a face posibilă existența simultană a unor reali-
tre creșterea urbană și populație (în timp ce creșterea tăți eterogene incongruente, fiind astfel utilă pentru
anuală a populației scade, extinderea zonelor urbane descrierea orașului-natură, dar și caracteristică
rămâne ridicată) și etapa a treia, denumită „extinderea

6  Doug Saunders, „Shrinking Population Can Make a City Sprawl, Or 9  Stefan Siedentop, Stefan Fina, „Urban Sprawl beyond Growth: the
Bring Back a Forest”, http://www.dougsaunders.net/2006/03/declining- Effect of Demographic Change on Infrastructure Costs”, în Flux, 2010,
species-city-sprawl-bring-forest⁄, 2006. 79–80 (1), pp. 90–100.

7  Robert W. Burchell, Anthony Down, Sahan Mukherji, Barbara 10  Ibidem.


McCann, Sprawl costs. Economic impacts of unchecked development,
11  Doug Saunders, op. cit.
Washington D.C., Island Press, 2005.

8  Doug Saunders, op. cit.

226 227
Politici publice pentru orașe Liviu Ianăși este arhitect și doctor în urbanism, titular al unor

în contracție discipline din sfera planificării și managementului urban


la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”
din București, cu experiență profesională în administrația
LIVI U IANĂȘ I
publică, în consultanța internațională și în elaborarea
strategiilor urbane, coordonator al Conceptului Strategic
Sintagma shrinking city pare a urma traiectoria unor București 2035. Încrezător în procesele de planificare
„formulări seducătoare” din dezvoltarea orașelor, de inclusive și în rolurile variate asumate de urbaniști în
la ușoara neîncredere ce precede succesul rapid, la su- societatea de azi, a fost vicepreședinte al Asociației
pra-utilizare, către suspiciunile de fuzzyness și efortu- Profesionale a Urbaniștilor din România (A P U R).
rile academice de a revalorifica sensul, prin delimitare
mai limpede, prin scrutarea definiției „agreate prin
consens” și poate prin apariția unor sintagme conexe. la rând și care suferă importante transformări econo-
Deși utilizat deja acum mai bine de 25 de ani, în re- mice, înregistrând „simptome ale unei crize structura-
lație cu procesele de schimbare din bazinul Ruhr-ului, le”. Complexitatea și viteza schimbărilor, în multiple
schrumpfende Städte (exprimarea în germană a sintag- planuri și la diferite scări, sunt principalele explicații
mei) cunoaște consacrarea odată cu Atlasul orașelor în pentru dramatismul situațiilor, pentru sinergiile
contracție1, în vreme ce Universitatea Berkeley înfi- negative, în care fenomenul declinului de ansamblu e
ințează o rețea internațională de cercetători dedicați mai amplu și mai dificil de „tratat” decât schimbările
fenomenului. Tranziția țărilor din Europa centrală și sectoriale în demografie, sectoare ale economiei, ser-
răsăriteană către societăți mai democratice și către o vicii sociale, mediu sau infrastructură, în siguranță și
economie orientată spre cerințele pieței, după 1989, coeziunea comunității. În cazul aglomerărilor urbane,
este mega-schimbarea care accelerează, dramatizează acest „efect multiplicator în marșarier” (cum l-au de-
și sporește în complexitate procesele de contracție. finit cercetători ca Moretti sau O’Sullivan2) se propagă
Acest fapt nu este ilustrat numai de cele 30 de „portre- și la scări diferite, de la aglomerație către un teritoriu
te de orașe” din Atlas; apar totodată mai multe și mai metropolitan sau chiar regional.
diverse, mai investigate, solicitând interdisciplinarita- Criza structurală ce poate evolua rapid, intercon-
te, condiționările multiple între globalizare, tranziție diționările pe multiple planuri și la diverse scări, fac
și politicile urbane. Chiar dacă în Metapolis Dictionary, necesare, obligatorii chiar, politici urbane articulate ca
în pragul mileniului, sintagma nu pare a capta atenția subiect și scară, drept răspunsuri adaptate contextu-
arhitecților și urbaniștilor, efectele „contracției orașe- lui, situației și reversibilității posibile a fenomenelor
lor” sunt puternic vizibile pe plan demografic, eco- de declin. Reabilitarea infrastructurilor majore, imbu-
nomic și în consecință pe planul realității spațiale și nătățirile aduse locuirii, folosirea de facilități fiscale
culturale, al vieții comunitaților, dar și al răspunsului pentru atragerea investitorilor, programele de recali-
administrațiilor publice. ficare a forței de muncă, reconstrucțiile ecologice sau
Dincolo – de fapt înainte – de sintagmă, există măsurile de asistență socială, „activarea culturală” ori
realitățile, cu geometrie variabilă și dinamică diferită: protejarea patrimoniului construit, învățarea individu-
orașe cărora le scade marcant populația mai mulți ani

2  Enrico Moretti, The New Geography of Jobs, Boston, Houghton Mifflin


1  Philipp Oswalt, Tim Rieniets (ed.), Atlas of Shrinking Cities/ Atlas der Harcourt, 2012; Arthur O’Sullivan, Urban Economics, ediția a 8–a,
Schrumpfenden Städte, Berlin, Kulturstiftung des Bundes, 2006. McGraw-Hill, 2012.

253
ală, generațională sau comunitară nu vor conduce la sau altul – context economic, socio-politic și deloc diferențiate și încă insuficient cunoscute ca dinamică blematici are consecințe negative și în ceea ce privește
contracararea declinului și la regăsirea unui echilibru de neglijat, context spațial. Dezagreabilul termen de (socială și spațială). dezvoltarea urbană a ultimelor două decenii (Clujul
care să genereze șanse pentru dezvoltare, dacă nu vor „periferie” este deschis utilizat în ESDP3, nu pentru a În același timp, la scara tuturor localităților, mari și sau Iașiul sunt exemple de cum nu ar fi trebuit să
fi transformate din metode în programe și proiecte discrimina (cum aiuristic au suspectat diverși politi- mici, declinul demografic are loc în paralel cu o aproa- evolueze regiunea periurbană), dar mai ales în ceea ce
realiste, adaptate locului și momentului și dacă nu vor cieni în reacțiile lor), ci tocmai pentru a atrage atenția pe complet necontrolată expansiune spațială, însoțită privește șansele unei sporiri a competitivității în viitor.
fi operaționalizările unor abordări strategice. Strategii asupra schimbărilor de care sunt afectate „regiunile în cadrul orașelor mari, dar nu numai acolo, de feno- Ca și Bucureștiul, alte orașe mari din țară (nu numai
diferențiate sunt necesare, nu doar integrat construi- periferice”, în particular declin regional și/sau local. menul de risipire (sprawl). Ori această situație, igno- cele citate mai sus) vor continua să absoarbă popula-
te, ci și integral asumate, uneori pe baza unor opțiuni Mai mult, regiunile periferice ale UE sunt diferite față rată populist atât de administrația centrală, cât și de ție, mai mult sau mai puțin calificată, golind regiunile
dificile din punct de vedere politic și cu implicații de astfel de regiuni naționale: ca întindere, vecinătăți autoritățile locale, cântărește greu în deciziile privind limitrofe; în același timp presiunile sprawl-ului se vor
sociale dureroase, deci însoțite de „îngrijire paliativă”. (alte regiuni asemenea sau vecini extra-UE cu dificile calitatea vieții și furnizarea serviciilor tehnico-edili- manifesta (mai mult sau mai puțin) aparent haotic,
În România, fenomenul contracției urbane este probleme de restructurare economică, cât și teritorii tare ori de accesibilitate, atât în raportul investiții/ grevând și gâtuind coridoare de circulație existente
cvasi-omniprezent, accentuând uneori dezechilibre cu schimbări economice pozitive accelerate, dar cu cheltuieli curente în cadrul bugetelor locale, cât și în și compromițând arii naturale al căror prețios po-
regionale și creând repolarizări inter- și intra-urbane. provocări pe termen lung, sau chiar geopolitice), ca- abilitatea construirii (sau în unele cazuri a menținerii) tențial ar putea fi utilizat mai bine la scară regională.
Procesele de declin ale multor orașe sunt marcate de pacitate și viteză de adaptare economică, posibilitate unei competitivități economice bazate pe atractivitate La adăpostul sensibilității politice a subiectului și în
istoriile lor economice și demografice în perioada de acces la surse supra-regionale, dotări infrastruc- sporită. Evident că vitregiile aduse de o infrastructură raport cu invocarea unor costuri de tranziție niciodată
comunismului: industrializare forțată, mono speciali- turale (mai ales de transport), grad de educare și/ majoră de transport (autostradă, cale ferată, drum na- lucid analizate, lipsa reformei administrativ-teritoria-
zare, spor migratoriu central-dirijat. Mai mult, în chiar sau calificare a forței de muncă, precum și capacitate țional) inexistentă, neperformantă sau în deteriorare, le – cu precădere în ceea ce privește regiunile marilor
cazul multor orașe de dimensiuni mai mari, contracția instituțional-administrativă de a articula răspunsuri și ce nu poate fi oprită, diferențiază radical și influențea- orașe (și mai puțin nivelul județean) – își arată deja
este agravată de exodul „european” al forței de muncă de a le pune în practică. Aceste diferențe sunt printre ză situația, mai ales a orașelor mijlocii și mici. consecințele negative în imposibilitatea unei planifi-
ce caută strategii individuale de supraviețuire, în lipsa elementele care au structurat inițiativa și apoi pune- O relație tot mai complexă, tot mai strânsă, dar și cări puternice și coerente la scară „metropolitană” și
oricaror politici naționale ce să se focalizeze asupra rea în practică a unora din programele structurale de tot mai imprevizibilă – și de aceea tot mai atent studi- în absența unor politici publice eficace la aceste scări,
declinurilor urbane (folosirea pluralului e intențio- asistență în cadrul Uniunii Europene. ată este relația oraș mare – regiunea sa de influență. în scopul construirii/creșterii competitivității, dar și
nată). Iar situația „rămașilor” nu are cum să fie una Revenind la situația din țara noastră, viteza și mă- Globalizarea și restructurarea economică au adus ca răspuns la declinul tot mai accentuat al orașelor în
sustenabilă fără conjugarea unor eforturi publice. O rimea declinului demografic, sunt de departe insufi- modificări importante în (altădată simplul) raport contracție.
creștere economică, ce pare favorabilă mai curând ciente, singure, pentru a arăta varietatea cazurilor de dominare-sprijin. Trei sunt azi direcțiile majore ce Concluzionând aceste remarci la scară naționa-
creșterii consumului, nu are cum să ajute la „recu- orașe în contracție. Pe de o parte, pentru că intreaga re-definesc această relație: 1/ marea infrastructură lă, se poate afirmă că, în cazul României, contracția
perarea” unor orașe atinse de declin accentuat, iar țară se află pe marginea unei „catastrofe demografice” de transport (în principal aeroporturile regionale și orașelor a demarat și continuat după 1990 sub influ-
modul nesustenabil și conjunctural în care se pare că (populația a scăzut cu 4% față de recensământul din rețelele de cale ferată și de autostrăzi); 2/ competiti- ența unor procese majore – „șocul pieței”, nestăpâni-
e gândită dezvoltarea unor orașe ce nu suferă de declin 2011 și el alarmant prin rezultate)4, pe de altă parte vitatea economică regională (drept cumul sinergic al rea privatizării economiei, inconsecvența politicilor
economic grav – inclusiv Bucureștiul, Clujul, Timișoa- pentru că atât în profil regional, cât și pe categorii de centrului și teritoriului înconjurător, cu accentul pe economice, lipsa oricăror strategii și politici funciare
ra ori Sibiul – pledează mai curând pentru constatarea localități, numărul mediu de „plecați” și compoziția cantitatea și calificarea resursei umane); 3/ utilizarea – care, în plus, s-au desfășurat într-un context carac-
risipirii unui potențial urban de creștere economică și de vârstă și calificări a acestor grupuri sunt destul de înțeleaptă – implicit sustenabilă – a teritoriului. Provo- terizat de catalizatori – globalizarea, restructurări
socială ce ar putea contribui la stăvilirea, prin propa- carea majoră rămâne dimensiunea administrativ-iden- globale, ofensiva supra-corporațiilor, iar mai recent,
gare, a contracției unora dintre orașele mijlocii și mici titară: flexibilitatea, sprijinul sau, din contră, reți- schimbările de neignorat în mediu – mult mai puter-
ale țării. 3  ESDP (Perspectiva dezvoltării spațiale europene), document redactat nerea/împotrivirea comunitătilor locale privind atât nici și greu de stăpânit decât cei din anii 1975–1990 ai
Pe măsură ce formula shrinking cities a fost mai de Comisia de Dezvoltare Spațială și publicat de Uniunea Europeană decupajul administrativ și eventuala redistribuire de secolului trecut.
în 1999.
frecvent utilizată, aplicată, asemenea unei etichete competențe, cât și formele de parteneriat ori amplasa- Trebuie subliniată ratarea înțelegerii unor cazuri
de apartenență, tot mai multor orașe aflate de fapt 4  Simptomatic este modul în care atenționările Centrului de Cercetări rea investițiilor cheie. O redefinire și perpetuă amelio- „emblemă”, precum zona concentrată a orașelor mi-
Demografice al Academiei Române, condus de profesorul Vasile
în situații și afectate de procese diferite de contrac- rare a acestei relații descrise mai sus poate fi totodată niere din Valea Jiului, care fac de fapt legătura tem-
Ghețău, sunt cvasi-ignorate de către guvernanți, care nu formulează
ție, a devenit și tot mai limpede că nu doar varieta- politici publice integrate și coerente, mulțumindu-se (atunci când o și un bun răspuns la provocările shrinking-ului. porală și de complexitate socială între „contracțiile
tea cauzelor ce conduc la declin este mai mare, ci și fac) cu măsuri punctuale – de exemplu, întreaga evoluție a subiectului Neabordarea – în legislație, strategii efective și mai clasice” ale orașelor din deceniiile 8 și 9 și convulsiile
modul în care acestea se „asociază” într-un context cuantumului indemnizației pentru creșterea copilului. ales în politici și programe suport/pilot – a acestei pro- expiratorii ale unor orașe medii și mici românești din

254 255
contextul începutului de mileniu. În acest sens, Valea • în mobilizarea comunitară, educarea, creativitatea,
Jiului, în principal, ar fi trebuit să fie nu doar caz-de- salvarea/protejarea/valorificarea elementelor de
studiu interdisciplinar (deși au existat tentative, nu identitate locală (de la porțiuni de peisaj, la con-
au fost duse până la capăt), cât și zonă-pilot pentru strucții, la obiceiuri sau la repere vechi dar și mai
politici și programe speciale, monitorizate, evaluate, recente) sunt esențiale. Potențialul lor este ilustrat
reorientate. convingător, artistic și emoționant în expoziția
De aici câteva concluzii: „Orașe românești în declin” de la MNAC, din 2016;
• nu doar de cercetări ale fenomenului este nevoie • teritoriile sunt realitatea spațială în care există
– iar acestea, chiar dacă remarcabile calitativ, sunt aceste orașe și regiuni și în care procesele de
puține – ci de o înțelegere și tratare în profunzime transformare, inclusiv shrinkage, lasă urme, răni,
și susținute ale schimbărilor urbane, marcate de cicatrici. Ignorarea importanței planificării spați-
contracție; ale și a primatului intereselor comune pe termen
• asumarea responsabilă a diferențelor din cadrul mediu și lung, prin favorizarea oricăror interese
vast numeric al orașelor în declin din țara noastră, private (individuale sau de grup) ori a unor politici
la nivelul administrativ cel mai înalt, trebuie să sau intervenții conjuncturale, generează conse-
conducă la opțiuni privind „atitudinile guvernan- cințe negative greu reversibile, precum și posibile
ței” față de astfel de categorii/grupuri de orașe; greu de suportat costuri viitoare: sociale, de mediu,
aceste atitudini sunt inevitabil întinse pe un spec- economice, publice. Politicile și programele trebu-
tru foarte larg: de la politici de întărire a competiti- ie construite pe – și luând dintru început în seamă
vității unor mari orașe-centru regional (cu con- – realitatea spațială.
secințe pozitive pentru orașe ce se contractă, din Fără aceste acțiuni – și multe altele necesare, ce
regiunea respectivă), la programe special-formulate pot fi specific identificate – procesele de contracție vor
pentru orașe medii sau mici a căror traiectorie de continua; tot mai triste, cu costuri pe termen lung ce
shrinking poate fi stagnată sau chiar inversată, până înseamnă și mai mult decât suma (uneori tragicelor)
la politicile și programele de „asistență paliativă” costuri de supraviețuire individuală/familială – aceste
pentru teritoriile mai restrânse a căror re-definire costuri pot include obliterări spațiale și istorice, un fel
socio-economică este categorică ori pentru orașele/ de „zone” tarkovskiene ale unor picnicuri la marginea
localitățile (inclusiv rurale) ale căror declinuri con- drumului, în fapt orașe și sate, cândva comunități
duc la schimbări dramatice sau chiar la dispariție; pline de vitalitate.
• chiar dacă instrumentele sau tipurile de măsuri
sectoriale (economice, sociale, de infrastructură
sau servicii publice) sunt identificabile într-un
repertoriu al situațiilor similare de contracție
urbană (din România, UE sau de aiurea), utilizarea/
aplicarea lor nu se face prin simpla „asociere”, ci
prin asamblare în politici, programe sau proiecte
puternic particularizate zonei/localității în cauză.
În aceste politici, programe, proiecte, mobilizarea
comunitară este crucială, probabil cel mai impor-
tant și dificil obiectiv de atins – fără ea însă, vom
înregistra atât ratări, cât și rezistențe costisitoare în
primul rând la nivel personal/familial;

256
Postscape Ioana Tudora este arhitect, doctor în sociologie, conferențiar
la Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară
IOANA TU D ORA din București, departamentul de Peisagistică. Colaborează
cu diferite universități de arhitectură și peisagistică din
Orașe care se topesc sub soare și nămeți, care dispar Viena, Blois, Lille, București. Arhitect asociat la R P R - Birou
cu desăvârșire devenind hățișuri de beton, bântuite de de studii contemporane, membră a Asociației Peisagiștilor
o de mult uitată prosperitate; orașe al căror nume este din România - AsoP și delegatul național în cadrul Federației
uitat. Le numim duios-tehnic shrinking cities, nu pen- Internaționale a Arhitecților Peisagiști, Regiunea Europeană
tru că limba română nu ar avea suficiente cuvinte sau – I F L A Europe.
poate nu suficient de sintetice, ci doar pentru că doare
mai puțin, pare mai normal – nu doar orașele noastre
mor… așa le este lor dat să fie. Fatalitate disimultată și sale Opere pre-postume), sunt drumul sigur spre uitare.
hiperbolizată în același timp. Dar orașele mici, cele ale căror naștere și viață au fost
În fața acestei realități ce împânzește o țară, în care legate intrinsec de industrializare, nu pot uita, căci ui-
mai toate satele și multe dintre orașe sunt shrinking, tarea ar însemna moarte pentru ele. Și atunci peisajul
opțiunea peisajului ca răspuns la problemă pare este cel care poate sta în calea acestei uitări. Peisajul
ridicolă precum mărgăritarele de pe tichia chelului. nu este un monument și nici nu monumentalizează.
Peisajul este paleativul preferat al marilor orașe (occi- Este un spațiu al cotidianului, generat de gesturi co-
dentale) – este menit să edulcoreze mizeria din marile tidiene, dar și suport al vieții de fiecare zi. Iar peisajul
ansambluri ghetoizate, să fardeze dezvoltările imobili- postindustrial, deși păstrează urmele trecutului înecat
are ce privatizează spațiul public, să mascheze mările în fum, are capacitatea de a transforma aceste orașe în
de asfalt și beton. spații ale zilei de astăzi și a le dărui în schimb dreptul
Dar tot peisajul este pansamentul aplicat micilor la memorie.
orașe ce se sting încet. Și nu este o soluție de lux. Pe de altă parte, trecutul industrial a lăsat urme
Peisajul îmbină două tratamente esențiale ale uitării adânci și murdare într-o natură distrusă, ce cu greu se
postindustriale: memoria și ecologia. poate regenera singură. Iar aici peisajul este cel care
Peisajul postindustrial sau recuperarea prin peisaj poate face natura să lucreze în ritmul omului, așa cum
a marilor infrastructuri industriale este un act de spunea Mircea Eliade în Forgerons et alchimistes (1956).
memorie și poate, undeva, de dreptate. Căci micile Prin dimensiunea sa ecologică peisajul este cel ce
orașe ce se topesc într-o liniște nefirească lăsată în poate reda acestor spații natura pierdută sub haldele
urmă de stingerea ultimelor motoare sunt cele pe care de steril sau sub decantările de noxe. El reprezintă o
s-a clădit în ultimul secol prosperitatea indiferentă a rețesere a unui trecut natural cu un trecut industrial,
marilor orașe. Nu știu să fi văzut de-a lungul timpului cu un prezent amnezic și cu un viitor posibil.
pe zidurile acestora reclame la soiuri de cărbuni sau la
mărci de fontă și oțel, poate rareori la utilaje grele. Dar
zidurile cu pricina s-au ridicat cu ajutorul utilajelor
pe structuri de oțel, iar interioarele lor s-au încălzit cu
cărbuni arși departe de ochii lumii civilizate a confor-
tului suprem.
Marile orașe trăiesc în luxul uitării trecutului lor
industrial. Nu simt nevoia de a ridica monumente
proletare. Oricum statuile, cum spunea Musil (în ale

281