CONVENTIA DE LA

CHICAGO – IZVOR DE DREPT

Dr. Sorana Pop Păun
 Convenția de la Chicago a
fost semnată în anul 1944
și are 2 funcții principale:

- Este un izvor de drept (art.

1 – 42)
- Înființează o organizație
internațională ( art. 43 –
96) –
ICAO/OACI
 CONFERINȚA DE LA CHICAGO
 54 de state s-au întâlnit la
Chicago între 1 noiembrie – 7
decembrie 1944 pentru a face
aranjamentele necesare în
vederea înființării imediate a
rutelor și serviciilor aeriene
internaționale și pentru a
stabili un Consiliu interimar
pentru :
- a colecta, înregistra și studia
date privind aviația
internațională
- a face recomandări cu privire
la imbunătățirea acestui
sector.
REALIZĂRILE CONVENȚIEI DE LA CHICAGO
 Convenția de la Chicago a fost adoptată și
deschisă spre semnare.
 Acest instrument a furnizat baza pentru
modernizarea dreptului aerian internațional
public. Intenția a fost de a înlocui Convenția de la
Paris cu privire la Navigația Aeriană din 13
octombrie 1919. Acest lucru s-a întâmplat cand a
intrat în vigoare.
 Prin Convenția de la Chicago s-a înființat o nouă
organizație permanentă, Organizația Aviației
Civile Internaționale care a înlocuit-o pe
precedenta sa, Comisa Internațională de
Navigație Aeriană.
REALIZARILE CONVENTIE DE LA CHICAGO
(II)
 Acordul Internațional privind Serviciile Aeriene
de Tranzit, cunoscut sub denumirea de Acordul
Celor Doua Libertăți a fost adoptat și deschis spre
semnare;
 Acordul privind Transportul Aerian
Internațional, cunoscut și sub denumirea de
Acordul Celor Cinci Libertăți a fost adoptat și
deschis spre semnare. Numărul statelor
semnatare s-a ridicat la 17.
 Un Acord Standard Bilateral pentru operare
reciprocă de rute aeriene a fost pregătit și
recomandat ca o parte din Actul Final al
Conferinței.
REALIZĂRILE CONVENȚIEI DE LA CHICAGO
(III)
 Un Acord Interimar privind Aviația Civilă
Internațională a fost finalizat și deschis spre
semnare. A intrat în vigoare la 6 iunie 1945
punând bazele constituirii unei Organizații a
Aviației Civile interimare. Acest Acord a fost
înlocuit de Convenție când a intrat în vigoare la 4
aprilie 1947.
 A stabilit o bază mondială comună pentru suport
tehnic și operațional în aviația civilă
internațională.
 PRINCIPII GENERALE DE DREPT AERIAN
INTERNAȚIONAL
 Suveranitate Teritorială –
Fiecare Stat are dreptul
unilateral și absolut de a permite
sau refuza accesul în zona
recunoscută drept teritoriul său și
un drept asemănător de a
controla, orice mișcare în
teritoriul său.
 Spațiul Aerian Național –
Teritoriul un Stat suveran este
tridimensional – incuzând spațiul
aerian situat deasupra zonei de
pamânt a statului și a apelor sale
teritoriale.
 Libertate Mărilor – Navigarea
și zborul deasupra și pe marea
liberă sunt necondiționate pentru
toți.
 PRINCIPII (II)
 Naționalitatea Aeronavei – Aeronavele au
caracteristica naționalității asemănătoare cu cea
din domeniul maritim aplicabilă navelor.
 Statul este responsabil pentru“buna-purate” a
aeronavei în spațiul internațional.
 REGIMUL JURIDIC AL SPAȚIULUI AERIAN
 Art. 1 al Convenției de la Chicago
din 1944 reafirmă principiul
ilustrat de Convenția de la Paris
din 1919, care recunoaște regula
de drept cutumiar potrivit
căreia:” fiecare Stat are
suveranitate completă și
exclusivă asupra spațiul aerian
localizat deasupra teritoriului
său;
 Noțiunea de “teritoriu” este
definită de art. 2 – “regiunile
terestre și apele adiacente”;
 REGIM JURIDIC (II)
 Deși art. 5 din Convenția de la Chicago acordă anumite
drepturi cu privire la trecerea pașnică în cazul unor zboruri
neplanificate (aeronave care nu sunt folosite pentru servicii
aeriene internaționale regulate), art. 6 limitează zborurile
planificate (serviciile aeriene internaționale regulate) la
cele care dețin autorizație din partea statului pe care îl
survolează;
 Art. 6 interzice operațiuni planificate, cu excepția celor care
au autorizația sau permisiunea Statului asupra căruia o
aeronava dorește să zboare și numai cu respectarea
termenilor și condițiilor stabilite de acel Stat.
 Art. 7 acordă dreptul Statelor de a își rezerva drepturile de
cabotaj. Tot art. 7 interzice Statelor să intre în acorduri
care prevăd astfel de drepturi într-o manieră exclusivă
unui alt Stat sau operator a unui alt Stat și să nu obțină
astfel de privilegii similare în Statul respectiv.
 REGIMUL JURIDIC AL AERONAVEI
 Art. 17 prevede: “Orice aeronavă
va avea naționalitatea Statului în
care este înmatriculată”
 Art. 18 – o aeronavă nu poate fi
înmatriculată valabil în mai
multe State. Îmatricularea poate
fi schimbată dintr-un Stat in
altul.
 Art. 19 – Înmatricularea și
transferul se supun legislației
naționale a Statului de
înmatriculare.
 Art. 83bis – permite funcțiilor
specifice înmatriculării să fie
transferate unui alt Stat care să
aibă capacitatea să indeplinească
obligațiile asumate prin
înmatriculare.
 OBLIGAȚIILE STATULUI
 Art. 12 – Statele trebuie să se asigure că aeronavele
care zboară deasupra teritoriului lor sau care poartă
însemnele naționale se vor conforma cu regulile și
reglementările în vigoare care guvernează zborul în
zona respectivă;
 Deasupra mării libere regulile sunt cele stabilite de
Convenția de la Chicago;
 Potrivit art. 21 – Statul de înmatriculare trebuie să
raporteze către OACI informații din care să reiasă
cine deține proprietatea și controlul aeronavei
înmatriculate. Trebuie să pună la dispoziția celorlalte
State contractante informații cu privire la
înmatriculare și proprietate,la cerere.
 Art. 31 și 32 – Statele trebuie să emită certificate de
navigabilitate, licențe pentru personalul de bord și
piloți.
 OBLIGAȚIILE STATULUI (II)
 Art. 30 – Statul trebuie să emită o autorizație și
pentru aparatura radio de la bordul aeronavelor;

 Potrivit art. 33, celelalte State au obligația de a

recunoaște astfel de autorizații eliberate numai
dacă cerințele în baza cărora au fost emise “sunt
identice sau oferă un standard mai mare decât
cel stabilit de OACI.
 OBLIGAȚII PRIVIND AERONAVA
 Fiecare aeronavă trebuie să
afișeze însemnele naționale și de
înmatriculare;

 Potrivit art. 29, anumite

documente trebuie să existe la
bordul aeronavei, inclusiv
certificatele de navigabilitate, de
înmatriculare, de operator
aerian, ale personalului aflat la
bord, jurnalul de bord, autorizația
radio, lista nominală a
pasagerilor și punctul de
îmbarcare și destinație și
manifest și declarații detaliate
privind încărcătura.
NAȚIONALITATEA OPERATORULUI AERIAN
 Convenția de la Chicago nu face nicio referire cu
privire la naționalitatea operatorului aerian, deși
a devenit parte importantă a acordurilor
bilaterale.
 CATEGORII DE AERONAVE
 Convenția de la Chicago distinge între: aeronave civile și de stat,
aeronave pilotate și nepilotate, servicii planificate și neplanificate;
 Potrivit art. 3, Convenția se aplică exclusiv aeronavelor civile și
nu aeronavelor de stat, deși nu există o definiție a aeronavei în tot
textul Convenției.
 Art. 3(d) prevede că atunci când sunt adoptate reglementări
privind aeronavele de stat, se va avea în vedere securitatea
navigației aeronavelor civile.
 Art. 3bis – reafirmă principiul de drept internațional cutumiar
potrivit căruia “fiecare Stat trebuie să se abțină de la a utiliza
arme împotriva aeronavelor civile în zbor”, deși poate cere
aeronavelor care zboară fară autorizație pe teritoriul său să
aterizeze la cel mai apropiat aeroport. În caz de interceptare, nu
trebuie puse în pericol viața persoanelor aflate la bord și siguranța
aeronavei.
 REGIMUL JURIDIC AL TRANSPORTULUI
AERIAN
 Zbor planificat – Regula generală de trafic este
stabilită de art. 6 – Niciun serviciu aerian
internațional regulat nu poate fi operat pe
teritoriul unui Stat sau deasupra teritoriului fără
autorizație. Această prevedere constituie baza
negocierilor acordurilor aeriene.
 Zboruri neplanificate – aeronavele angajate în
zboruri neplanificate se bucură de dreptul de a
zbura pe teritoriul său, de a traversa teritoriul
unui Stat și de a face opriri pentru scopuri care
nu au caracter de trafic. Statul are dreptul de a
cere aeronavei să aterizez și să respecte anumite
reglementări sau să obțină o permisiune specială.
 CATEGORII DE AERONAVE
 Aeronava de Stat – acestea nu pot zbura și
ateriza decât cu permisiune specială din partea
Statului;
 Aeronave nepilotate – art. 8 – aeronavele
nepilotate nu au dreptul să zboare în/sau
deasupra teritoriului unui Stat fără autorizație
specială. Astfel de zboruri trebuie controlate
pentru a fi evitate pagubele asupra aeronavelor
civile.