Ecologia – o şansă pentru mileniul trei

Nr. 5 (327) Mai 2019

Publicaţie de ecologie, turism şi cultură Director: Alecu Reniţă

Vă aşteptăm cu drag la Văleni! Foto: Cristian-Alexandru CATANĂ

MOLDOVA DE AZI ARE CHIPUL ŞI ASEMĂNAREA NOASTRĂ

Alecu RENIŢĂ panglica de colorado, Dodon se hlizește ca la sevele și roadele ei. Moldova ne reprezintă pe de acasă, evident, părinții nu poartă nicio vină
poarta târgului, iar Șor privește cu dispreț la fiecare în parte și pe toți împreună. Moldova pentru educația lor. Dacă doi-trei derbedei își
prostimea cu mâna întinsă. Totul arată ca un este oglinda noastră, oglinda în care privesc bat joc de un sat întreg, ar fi nedrept să acuzăm

M
anifestările
gălăgioase care
s-au derulat în
stil provincial la 1 și 9
mai, au arătat cât de îna-
poiată, agresivă și dezbinată e societatea din R.
Moldova. Consecințele „sărbătorilor”, bețiilor
colective și a scandalurilor de rutină pot fi
urmărite la spitalele din sate și orașe, unde
au fost aduși de „Salvare” sute de trântori și
petrecăreți intoxicați de alcool, cu capetele
sparte și mutrele zdrobite de colegi, rude
sau apropiați de teapa lor. Însă nu bețivanii
prăbușiți pe sub arborii din parcuri m-au
dezgustat până la refuz, ci parada sclavilor
în frunte cu nulitatea Dodon și penalul Șor.
Coloana lor înțolită în roșu și cârpită cu
„panglica gândacul de colorado”, îmi lăsa
impresia că ieșise din cimitir, că venea de pe
cealaltă lume. O adunătură sinistră de rătăciți,
decupată din timpurile de ocupație sovietică,
mărșăluia caraghios în cârje și încerca să imite
spiritul agresiv și militarismul rusesc de pe
Piața Roșie. Începuturile lor de „cântece vic-
torioase” se întrerupeau după câteva cuvinte
horcăite. Ca o râmă speriată de lumină, coloa-
na jalnică se târâia pe străzile Chișinăului în
așteptarea pomenilor și a bănuților căzuți din
mâinile murdare ale oligarhilor și nesimțiților
din clanurile mafiote de la putere. Din când în
când, câteva foste lidere comsomoliste, niște
fiinţe de 70-80 de ani, se întindeau gheboșite
să-i cuprindă, să-i pupe sau să-i atingă pe
Dodon și Șor. Epizoadele de dragoste par-
tinică dintre comsomolistele îmbătrânite
și „pocitaniile din frunte” sfidează limitele
ridicolului. În fața mulțimilor împleticite în
spot de groază filmat prin cimitire pustii sau
în localități bântuite de stafii.
Privești la gândăcimea de colorado
împrăștiată pe străzile Chișinăului și te
cuprinde rușinea și revolta. E mare jale în
țara Moldovei. Prostia se revarsă de sus în jos
și se aburcă de jos în sus. Stereotipul bolșevic
că elementele cele mai degradate, pleava și
drojdia societății reprezintă poporul adevărat
este o deformare oribilă a tot ce înseamnă o
populație, o națiune. Au curs râuri de minciuni
că poporul nu are nicio vină față de cei pe care
îi votează și îi pune în fruntea statului sau țării
lor. Oare cei mai mari tirani nu s-au bucurat de
susținerea fanatică a mulțimilor? Câte milioa-
ne de „cetățeni nevinovați” au slujit regimurile
dictatoriale și criminale? De unde atâta obrăz-
nicie și trufie la unele țări care strivesc alte țări,
de unde atâta nevinovăţie la indivizii care au
ucis în numele regimului și conducătorului
lor? Cât de inocenți ar fi cei care defilează azi
sub flamura roșie și, în genere, cine sunt ei și ce
reprezintă? Ce caută parada sclavilor în seco-
lul XXI, în capitala unui stat care beneficiază
enorm de ajutoare și care pretinde că ar dori
să facă parte din Uniunea Europeană? Dodon
și Șor, ticăloși de drumul mare, care au ruinat
republica – ei, cu cortegiul lor funerar, să ne
reprezinte? Moldovă, la ce zile ai ajuns? De
ce te-ai lăsat batjocorită și umilită în ultimul
hal? Unde sunt fiii și fiicele tale care să-ți spele
obrazul, să te curețe de jigodii și să te apere de
batjocură și înjosire zilnică?
Să nu ne facem iluzii că noi suntem buni,
iar Moldova e rea. Moldova de azi este croită
după chipul și asemănarea tuturor celor care
locuiesc pe pământul ei și se hrănesc din
cei peste trei milioane de cetățeni. Buni sau
răi, frumoși sau urâți, deștepți sau proști,
bătrâni sau tineri, cinstiți sau hoți, dodoni
sau plahotniuci, stăpâni sau sclavi, miniștri
sau măturători, îngeri sau demoni, români
sau ruși, ucraineni sau evrei, găgăuzi sau
bulgari – Moldova este chipul nostru colectiv.
Vă place cum arată acest chip, ce faţă avem
în oglinda noastră și în ochii lumii? Sunteți
încântați de societatea în care trăim? Dacă da,
atunci de ce atâţia și atâţia daţi bir cu fugiții în
țările civilizate, construite de alții? De ce nu vă
alegeți conducătorii care să vă reprezinte și să
ridicați împreună cu ei o Moldovă care să arate
ca Elveția, Olanda, România sau Germania?
De ce preferați un măscărici de-a lui Putin în
fruntea statului și cerșiți ajutoare, sprijin de la
americani, români și europeni? Nu vă este cel
puțin rușine să alegeți în Parlament un hoț de
miliarde în speranța că o să vă dea și vouă „30
de arginţi” pentru vânzare de Neam și Ţară?
Dacă nu vă identificați ca români, de ce cereți
pașapoarte și jurați credință României, pe care
continuați să o huliți?
Ne place unora grozav de mult să ne dăm
alții decât suntem în realitate. Ne strălucesc
ochii când reușim să-l înghiţim pe unul de-al
nostru. Ne devorăm elitele cu o plăcere sadică
și îi facem praf pe conaţionalii mai răsăriţi.
Avem o capacitate fenomenală de a da vina
pe toți și a găsi țapi ispășitori în orice situație.
Tot ce e strâmb și miroase urât nu ne aparține.
Până și viciile propriilor copii le punem pe
seama străzii, școlii și statului. La atâtea virtuți
cu câte suntem înzestrați, e prea neînsemnat
să purtăm răspundere pentru familie, pentru
comunitate și societate. Dacă fiul sau fiica fug
o comunitate de indiferență și lașitate. Dacă
țara, în care locuiești, este condusă de nulități,
mediocrităţi sau chiar bandiți, desigur, tu nu
ai nicio responsabilitate și nicio vină, chiar
dacă i-ai votat. Cum credeți, s-ar prăbuși
cerul, dacă de mici, din familie, moldovenii
ar învăța un adevăr foarte simplu – copiii sunt
oglinda părinților, satul – oglinda sătenilor,
iar țara este oglinda locuitorilor ei. Oare Rusia
nu arată așa cum sunt rușii, iar Moldova, așa
cum sunt moldovenii? Germania nu seamănă
nici cu Erdogan, nici cu Putin, nici cu Dodon,
spre fericirea nemților și a Europei. Olanda
înfloritoate este opera olandezilor. Suedia
prosperă este creată prin munca suedezilor.
Japonia fericită este țara ridicată din scru-
mul radioactiv de japonezi. România, care
renaște, se construiește pe visul european al
românilor, de a avea o țară liberă, reîntregită
și democratică.
Mai deunăzi, o paradă a sclavilor încătu-
șaţi cu panglica de colorado, s-a vânturat pe
străzile Chișinăului. Un măscărici-mercenar,
care se mai crede împăratul clarvăzător în ţara
orbilor, se tot întorcea la mulţimile în aștepta-
rea pomenilor și, rânjind, le striga: – Maldova
are viitor... Cuvintele îi ieșeau din gușă printre
faldurile de grăsime.
Sărmană ţară a Moldovei! Îi dau dreptate
cronicarului, care te vedea „în calea tuturor
răutăţilor”. Adaug – și a răilor, și a slugilor, și
a șmecherilor, care se ascund sub numele tău.
Moldoveni, ce chip are Moldova noastră?
Pe mâna cui aţi dat ţara?
Moldovă, unde sunt fiii și fiicele tale care
să-ți spele obrazul, să te curățe de jigodii și să
te apere de batjocură și înjosire zilnică?
 DESCOPERĂ MOLDOVA! Mai 2019

Ce scria revista NATURA în iulie 2009

Tradiţie, ospitalitate, istorie
şi credinţă în Sudul Basarabiei
Mica Deltă a Moldovei
P
uţini ştiu că, deşi Moldova are acces la doar 1 km de Dunăre, pitoreasca Vale a Prutului
de Jos, cu salba sa de lacuri şi stufărişuri are o bogăţie a naturii comparabilă cu cea din
Delta Dunării. Nu întâmplător, de mai mulţi ani revista „NATURA” şi Mişcarea Ecologistă
promovează ideea ca Rezervaţia Prutul de Jos, care cuprinde şi lacul Beleu, să fie extinsă şi inclusă
în Rezervaţia Biosferică „Delta Dunării”, într-o zonă protejată transfrontalieră.
Text şi foto de Lucian RENIŢĂ

În trecut, Prutul era un râu capri-

cios și își inunda valea în fiecare an,
producând unele pagube pentru
satele de pe râu, dar aducându-le și
apa dătătoare de viaţă și de hrană,
menţinând bălţile pline cu pește și,
totodată, ca adevărate oaze pe timp
de secetă. După construcţia barajului de la Costești-Stânca
și a dragării terenurilor din vale, Prutul s-a „cuminţit”, iar
suprafeţele bălţilor, și de o parte și de alta a râului au scăzut
considerabil. Prins într-o meandră de râu, lacul Beleu însă
s-a păstrat aproape ca în trecut.
Despre lacul Beleu în școală se învaţă că e cel mai mare
lac natural din Moldova și doar puţin mai mult de atât. Cam
la fel stau lucrurile și în zona mass-media - regiunea nu e
popularizată la fel ca locuri precum Orheiul Vechi, Ţâpova,
Saharna, Toltre, Valea Nistrului, intrând în atenţia publicu-
lui mai ales prin scandaluri ecologice precum extragerea de
petrol de pe teritoriul rezervaţiei de către REDECO (apoi
Complexul „Casa Dorului” din Văleni, Cahul
Valiexchimp) și construcţia căii ferate Giurgiulești-Cahul
tot pe teritoriul ariei protejate. Chiar rezervaţia propriu-zisă
Pelican comun (Pelecanus
onocrotalus) pe lacul Beleu
când apa scade, aceste păsări nu cuibăresc în Beleu, ci doar
în Delta românească. Dar aceasta contează mai puţin.
Spectacolul naturii este splendid și un mare deliciu, mai
ales pentru ornitologi. Peste 100 de specii de păsări pot fi
întâlnite aici – în afară de pelicanii vizitatori, aici se găsesc
egrete, cocostârci, stârci albi, cenușii sau galbeni, pescăruși
albaștri sau albi, lopătari, cormorani mari și pitici, lăstuni,
„cioc-întors” etc.
O problemă interesantă este legătura dintre localnici
și lacul în care majoritatea au pescuit încă din copilărie.
Oficial, nu e voie să pescuiești acum, întrucât e arie
protejată, dar pescarii își mai aruncă plasele în lac. Pen-

Î
n Basarabia, sufletul românesc de dincolo de maluri de Prut, aveam să
răsfoim file de istorie, de tradiţie, scrise cu dragoste, dar și cu lacrimi de-a
lungul vremurilor. Ape reci mușcară din malurile Prutului, în raionul Cahul,
unde vremuri la fel de reci și aprige s-au abătut peste meleagurile basarabene.
Dar ea a știut să nu-și plece fruntea. Ba mai mult decât atât, a rămas de veghe, a
respirat prin săteni, prin bravi eroi, toţi luptători ai locurilor care au adăpostit
destine. Iar dincolo-i de ridurile de piatră și de lemn, Basarabia este o mărturie
vie a unei istorii ce-și flutură poveștile asemeni tricolorului românesc; un tricolor
vibrându-și nuanţele a libertate peste Prut și peste Nistru, peste timpuri și peste
pașii fiecărui călător ajuns pe sfânt pământ românesc.
Prezentarea obiceiurilor străvechi
Și-am ajuns și noi. Tresărim și vibrăm prin emoţii când vedem tricolorul
românesc și ne croim pașii prin satul Văleni din raionul Cahul, un etalon al
tradiţiei basarabene.
Se vede și Prutul. Și curge lin și iartă….
Câţi pași trecură pe-aici și câţi pași vor mai trece? Vor apăsa greu pe pământul
este mult mai slab echipată decât rezervaţii precum Codri
sau Plaiul Fagului, iar din cauza distanţei faţă de capitală,
aceasta e adesea uitată, astfel că și cei ce explorează Moldova
de la un capăt la altul, uită să treacă și pe aici.
În fapt, e și destul de complicat să vezi cele mai spec-
taculoase locuri ale rezervaţiei. În primul rând, pentru că
trebuie să intri până la jumătate de lac pentru a ajunge la
coloniile de păsări și e nevoie atât de permisiunea, cât și
de ghidajul unei persoane de la administraţia rezervaţiei.
Apoi, pentru că, dacă vrei să mergi pe lac, întrucât e zonă
de frontieră, e nevoie și de un permis special de la grăniceri.
Acesta se poate obţine destul de ușor la pichetul aflat pe
teritoriul satului, dar oricum, e un efort în plus. Oamenii
de pe loc au permise pentru un an.
Lacul Beleu se află pe moșia satului Slobozia-Mare, iar
până la al doilea război mondial, a aparţinut unui boier
român. Actualmente, oglinda apei lacului are în medie 626
ha și ocupă 1/3 din suprafaţa totală a Rezervaţiei Prutul
de Jos, restul suprafeţei fiind terenuri inundabile, sălcișuri
și stufărișuri. Suprafaţa lacului variază în dependenţă de
nivelul apelor râului Prut și e conectat de acesta prin trei
gârle ce alimentează lacul: Manolescu, Popovca si Bugaiov,
și alte două gârle de evacuare - Rotaru si Năvodului. Sunt
perioade, precum cea din 1990, când lacul e complet secat,
de poţi merge și cu mașina pe fundul lui. Dar acestea sunt
scurte. În anul imediat următor, inundaţiile au ridicat
nivelul apei mult peste nivelul normal de 0,5-1,5 metri.
Beleul este locul de popas al păsărilor călătoare pe timp
de vară. Deși colonii de mii de pelicani vizitează lacul atunci
tru unii, acesta e un mod de viaţă și singurul mijloc de
existenţă, întrucât în zonă sunt mulţi șomeri. Pe de altă
parte, majoritatea celor pe care i-am văzut se întorceau
cu niște carași chitici în plase, căci coloniile de pelicani
pescuiesc pe săturate, atunci când apa lacului scade. Cu
alte cuvinte, e greu de evaluat impactul pescarilor asupra
ihtiofaunei bălţii, dar acesta e probabil destul de mic. De
obicei, înstrăinarea totală a zonei protejate de locuitorii ce
o foloseau mai înainte stârnește nemulţumiri, câteodată
indiferenţă faţă de rezervaţie și activităţi ilicite. Posibil, o
reglementare mai bună a cantităţii și a felurilor de pește
pe care ai voie să le pescuiești în lac ar putea duce la o mai
mare implicare a comunităţii locale în activităţile ce ţin
de protecţia și promovarea Beleului.
Am fost recent în aria protejată într-o misiune de foto-
grafiere a faunei moldovenești, împreună cu un ecologist și
fotograf francez, Laurent Geslin. Din punctul lui de vedere,
zona ar putea avea un potenţial important dacă ar exista
facilităţi pentru vizitatori, ghizi locali ce să vorbească și
limbi străine și ceva mai multe materiale informative. De
asemenea, înlăturarea sondelor, sau cel puţin respectarea
normelor ecologice de exploatare. Nu e singura zonă cu
potenţial important. Moldova este aproape necunoscută
în Europa, dar câteva zone rurale și arii protejate ar avea ce
oferi vizitatorilor. În ce privește interesul pe care l-ar putea
avea străinii faţă de lacul Beleu, să ne amintim doar că Delta
Dunării e printre cele mai vizitate arii protejate din Europa
și din lume, iar lacul Beleu e o Deltă Mică a Moldovei.

SATELE MOLDOVEI
basarabean și-așa atât mult apăsat.
Dacă n-am privi cu sufletul am zice că nici urmă de Ștefan. Dar ca multe
simboluri ale Basarabiei și zona Cahulului, și Cimitirul Eroilor de la Ţiganca,
și satul tradiţional Văleni trebuie privite cu ochii minţii și, mai ales, simţite.
Așa s-au ridicat și respiră și astăzi aceste locuri din Sudul Basarabiei. Aceste
meleaguri au simţit atâtea frământări și le-au adunat în ani. Ani pe care trebuie
să-i înţelegem, apoi să-i vizualizăm și, de ce nu, pentru o clipă să simţim că noi
suntem Basarabia. Și să luptăm! Pentru pământul ăsta, pentru dreptatea noastră,
pentru străbuni și pentru urmași. Demult, așa au făcut și ei… pentru urmași.
Acum, să nu lăsăm doar urme de pași… și să urmăm noi. Deci, să simţim înţe-
legând povestea Basarabiei și s-o ducem mai departe!
E a noastră!
Text şi fotografii: Cristian-Alexandru CATANĂ,
redactor-şef revista „Vacanţe la ţară”

Dragi cititori, imaginea localităţii Piatra din raionul Orhei, publicată în numărul din aprilie al revistei NATURA,
nu a fost recunoscută de nici un participant la concurs. În schimb, completăm lista celor care au recunoscut ima-
ginea localităţii Mereni (numărul martie, 2019) - Mihaela Bruma, eleva clasei a 5-a, Liceul Teoretic „Emil Nicula”,
din satul Mereni.
Concursul continuă! Doritorii de a participa trebuie să ne expedieze următoarele date: denumirea satului din
La „Casa Dorului” vizitatorii află imaginea concursului, anul atestării, faptele, evenimentele, monumentele sau personalitățile prin care este cunoscut
secretele meşteşugurilor populare în republică. Totalurile sunt anunțate lunar. Răspunsurile trebuie expediate până la data de 30 a fiecărei luni.

2 Fii bun ori de câte ori este posibil. Întotdeauna este posibil. Dalai Lama
 Mai 2019 GONG!

Gunoiul (in)finit
Lilia CURCHI
Zilnic, circa 100 de muncitori
sortează deşeurile produse

G
Gunoi. Resturi de mân- de chişinăuieni
care, aparate electro-
casnice defecte, piese de
mobilier, jucării, hârtii, chiar și
icoane. Una din liniile de sortare a deşeurilor municipale

Greu de respirat din cauza putorii

de la deșeurile în proces de fermentare.
La poartă, un domn amabil, trecut de
prima tinerețe, îmi întinde o mască
medicinală, ca protecție împotriva
bacteriilor. Îmi acopăr nasul și gura,
deși nu sunt convinsă că vreau să o
port (îmi trece prin gând că este o bună
măsură educativă vizita aici, pentru toţi
cei care protejează mediului, dar și cei
care întârzie să o facă). În fața ochilor se
întinde o proaspătă grămadă de gunoi,
răsturnată de camionul care tocmai a
trecut de poarta stației de sortare, iar
domnul amabil a însemnat în registru
greutatea vehiculului. Era plin cu guno-
iul strâns din containerele Chișinăului.
Poate îl conținea și cel pe care l-am dus
și eu la tomberon. În total, în oraș sunt
10 mii de containere pentru acumularea
deșeurilor.
„Aici nu ar trebui să simțim nici un
fel de mirosuri. Tot gunoiul adus este
sortat în regim continuu, pe durata
zilei. Deșeuri nesortate nu rămân pe
teritoriul fabricii peste noapte. Mirosul
persistă pentru că deșeurile municipale
conţin o parte considerabilă de resturi
menajere, organice. Dacă cetățenii ar
sorta acasă deșeurile pe două tipuri –
deșeuri organice, care degradează și
deșeuri reciclabile, care nu degradează
-, aici ar ajunge doar felul al doilea de
gunoi și nu am mai avea deloc mirosuri
neplăcute”, spune Irina Balica, respon-
sabila companiei ABS. Acum câțiva ani,
firma a investit într-o fabrică de sortare,
astfel că marea majoritate a deșeurilor
generate în mun. Chișinău trec printr-o
selectare automată și manuală. „Sorta-
rea deșeurilor este una dintre etapele
procesului tehnologic de reciclare.
Acesta diferă de la o materie la altă, de
aceea este necesar de efectuat gruparea
în dependență de compoziția deșeului”,
remarcă tânăra antreprenoare.
Peste 100 de persoane lucrează, pe
ture, la fabrica din coasta Chișinăului.
Sunt sortate 12 tipuri de deșeuri, șapte
dintre care reprezintă diferite categorii
de plastic.
Întreaga familie Balica este implicată
în activitatea de gestionare a deșeurilor
municipale. Inițial, în 2005, Sergiu
Balica, a investit într-o întreprindere
de reciclare a plasticului, la Pereseci-
na, Orhei. Pentru asigurarea materiei
prime, în 2017, a fost lansată fabrica de
sortare, cu suprafața de 10 mii metri
pătrați.
Deși se spune că din gunoi se fac
mulți bani, Irina Balica afirmă că sunt
mai mute cheltuieli decât câștiguri.
Unul din motive este și lipsa unei taxe
de sortare, or, până astăzi, firma nu a
reușit semnarea unui contract cu servi-
ciile abilitate ale municipalității. Sunt și
alte impedimente cu care se confruntă
compania, or, în loc să aibă susţinere
necondiţionată pentru asemenea activi-
tăţi de utilitate publică, sunt mai multe
beţe-n roate decât sprijin. Or, ar mai
fi nevoie de punerea în exploatare a
încă două linii de sortare care ar prelua
deșeurile din raioane, o staţie de com-
post a deșeurilor organice și vegetale,
stații de epurare și biogaz.
Potrivit informațiilor de pe pagina
web a Regiei „Autosalubritate”, zilnic
din oraș sunt evacuate de la 4000 până
la 4500 m3 deșeuri menajere.
După sortare, tipurile de deşeuri
potrivite pentru reciclare sunt
balotate şi, apoi, transportate
către o nouă destinaţie
La fabrica de sortare, fiecare linie
are capacitatea de sortare de 10
tone/h deșeuri. În total, cantitatea
supusă selectării ajunge la o cifră
de peste 720 tone/24 ore. Deșeurile
sunt balotate pe categorii, culori și
compoziţie: PET, folie, materiale
plastice de diferite tipuri, hârtie, car-
ton, doze de aluminiu (metal), sticlă,
deșeuri mixte valorificabile energetic
etc. Deșeurile nereciclabile ajung la
gunoiștea municipală, în aer liber, la
Țânțăreni, Anenii Noi.
Pentru a încuraja procesul de pre-
selectare la domiciliu, atât compania
ABS, cât și Regia „Autosalubritate” au
instalat containere pentru colectarea
selectivă a deșeurilor. ABS – pentru
dispozitivele de tip PET. „Autosalu-
britate” – pentru hârtie, plastic, sticlă.
„Încurajăm cetățenii să depoziteze
toate deșeurile reciclabile în containe-
rele special amenajate, pentru a dimi-
nua contaminarea acestor deșeuri în
tomberoanele comune pentru deșeuri
menajere”, menționează reprezentanţii
ABS pe pagina lor web.
Studiile Băncii Mondiale arată că,
cu cât trăim mai bine, cu atât mai multe
deșeuri producem. În satele noastre
fiecare, de obicei, produce aproape
jumătate de kg de gunoi pe zi, în timp ce
în orașe această cantitate ajunge aproape
la 1 kg pe zi.
După ce vezi mormanele de deșeuri
în faţă, toate amestecate laolaltă, conta-
minate, puturoase, îţi dai seama cât de
mult avem de lucru la capitolul educaţia
de mediu – de la opincă la vlădică. Câţi
sunteţi gată să faceţi o vizită de reeduca-
re la fabrica de sortare sau la gunoiștea
municipală?

Energia apei: avantaje şi riscuri pentru om şi mediu Noi baraje pe Răut

S R
e consideră că una dintre cele mai ecologice energii, dese-
ori – și mai ieftine, ar fi cea produsă de staţiile hidroelec-
trice (SHE), ca urmare a efectului gravitaţional. De fapt,
acest tip de staţii a permis, printre primele, utilizarea pe scară
largă a luminii electrice. În prezent, cota energiei obţinute prin
puterea apei, furnizată consumatorilor, constituie cam 3% din
totalul ei pe glob. În Republica Moldova există două asemenea
întreprinderi: una la Dubăsari și alta la Costești, cota lor în
volumul sumar de generare a electricităţii este de doar 2%.
În imediata vecinătate de Moldova, la nord de Naslavcea,
pe Nistru, funcționează staţia de la Novodnestrovsk. Dacă
despre costuri se mai poate discuta, atunci afirmaţiile precum
că energia produsă aici ar fi „verde”, sunt de-a dreptul false. În
acest context, am putea confirma un singur aspect pozitiv, și
anume că turbinele de apă nu elimină monoxid de carbon. În
rest, tehnologiile aplicate la această întreprindere energetică
sunt în totalitate anti-ecologice, afirmaţie ușor de demonstrat
pentru orice specialist în domeniu.
În vara anului 2017 și în Moldova a izbucnit un conflict
generat de construirea unei mini-stații hidroelectrice cu impact
major asupra arealului natural situat între satele Căzănești și
Brânzeni, raionul Telenești, situat în preajma râului Răut, caz
despre revista NATURA a semnalat în repetate rânduri.
Ce se întâmplă, în realitate, atunci când se construiește și se
exploatează o SHE? Impactul violent asupra mediului începe
odată cu lansarea lucrărilor de edificare a barajului. Are loc
strămutarea a milioane de tone de pământ, activitate însoţită de
distrugerea habitatelor naturale preţioase din zona umedă, după
care se toarnă mii de tone de beton. Exercitând presiuni enorme
asupra stratului freatic, acesta generează fenomene active de
sub-inundare a unor suprafeţe extinse de terenuri. Următoarea
etapă tehnologică este inundarea albiei și a terenului adiacent.
Ca urmare, sunt scoase din circuit mii de hectare de teren
înalt productiv, sunt acoperite de ape și se pierd irecuperabil
milioane de tone de sol fertil. Mai mult decât atât, nu rareori
pe fundul bazinelor de acumulare sunt înmormântate pentru
totdeauna localităţi întregi, cu tot ce înseamnă infrastructură
a memoriei și continuităţii unei naţiuni – cimitire, biserici, alte
vestigii culturale, istorice, naturale.
Prin construcţia barajului cursul râului este întrerupt, de
facto formându-se două corpuri de apă separate, deosebite unul
faţă de altul. Perturbarea scurgerii firești a apei atrage după sine
numeroase probleme: devine imposibilă migrarea liberă a peș- ecent pe râul Răut, în perimetrul Rezervației cultural-naturale
tilor spre partea superioară a râului; se reduce drastic numărul „Orheiul vechi”, au fost observate mai multe amenajări trans-
de specii acvatice și abundenţa lor, inclusiv a ihtiofaunei; nu mai versale, sub forme de baraje sau plase (cunoscute sub numele de
are loc formarea locurilor de depunere a icrelor, de dezvoltare a „garduri”), instalate în scopul prinderii peștilor. Acestea au re-apărut
florei și faunei palustre. Această situaţie este deosebit de vizibilă după ce au fost lichidate în vara anului 2016 prin intermediul unei
în anii secetoși, când zonele umede devin unicele oaze pentru acțiuni de amploare organizate de Inspectoratul Ecologic de Stat, la
supravieţuirea plantelor și animalelor sălbatice. indicațiile Ministerului Mediului din Republica Moldova.
Cele menţionate mai sus sunt valabile și pentru zonele Dubă-
sari și Costești, dar în proporţii mult mai alarmante pentru
Novodnestrovsk, dovada vie a faptului că centralele electrice
au devenit deja adevăraţi monștri industriali, care sugrumă
mediul natural din regiunile respective. Iată de ce ecologiștii
și opinia publică din Republica Moldova, regiunile Cernăuţi
și Odessa, își mobilizează continuu eforturile pentru a opune
rezistenţă planurilor lansate de autorităţile ucrainene, inclusiv
prin apelarea la ajutorul UE. Specialiștii sunt ferm convinși că
utilizarea apei din Nistru pentru obţinerea energiei electrice nu
este îndreptăţită din punctul de vedere al mediului. Impactul
poate fi atât de puternic, încât sistemele naturale din zonă să fie
distruse iremediabil, iar câteva milioane de oameni să rămână Lichidarea barajelor
fără o sursă sigură de apă potabilă. transversale de pe
Fiind un visător optimist, sper să vină timpul când toate Răut, vara 2016
barajele de pe râuri, inclusiv cele de la SHE, vor fi demolate,
iar apele vor reveni la albiile lor firești, șerpuitoare și line, când
oamenii nu vor mai fi nevoiţi să suporte prejudiciile materiale
cauzate de ieșirea râurilor din matcă pentru că nu vor mai fi
construite edificii în zonele inundabile.
Sunt convins că cetăţenii viitorului nu prea îndepărtat vor
crea în preajma râurilor lanţuri de heleșteie care vor diminua
efectul viiturilor și vor acumula rezerve pentru toată vara, că
vor cultiva în lunci specii de plante ce suportă inundaţiile tem-
porare. Un asemenea comportament ar însemna o adaptare a
omului la condiţiile naturale concrete și la schimbările climatice
accentuate, în schimbul unei modificări cardinale a mediului Este interzis de a îngrădi
în propriile interese, cu consecinţe devastatoare pentru natură. cursul oricărui râu
Vladimir GARABA
Amintim că această practică este interzisă într-o arie protejată –
Articol publicat în cadrul proiectului „Managementul integrat dar și în orice altă zonă. Instalarea acestui tip de baraj perturbează
al resurselor de apă în Republica Moldova – pentru o dezvoltare cursul normal al apei, accelerează procesele de colmatare a albiei și
durabilă și populaţie sănătoasă”, elaborat de Mișcarea Ecologistă
împiedică accesul peștilor către alte zone superioare ale râului. În
din Moldova, în cadrul Programului de Suport (granturi) destinate plus, în aceste garduri deseori se formează insule de gunoaie, care,
ONG‐urilor de mediu în domeniul managementului integrat al
cu timpul, se înnămolesc și pot bloca cursul apei pe suprafețe mari.
resurselor de apă, administrat de Agenția „Apele Moldovei”, ca
parte a Proiectului „Consolidarea cadrului instituțional în sectorul Solicităm intervenţia repetată a autorităţilor de mediu și aplicarea
de apă și sanitație din Republica Moldova (Faza 01)”, finanțat de de amenzi conform legislaţiei în vigoare.
Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare (SDC) și Agenția Ana APINTEI
Austriacă pentru Dezvoltare (ADA).

Faptele bune se întorc spre cei care le-au făcut în forme mai frumoase decât au fost făcute. Louisa M. Alcott 3
 ACTUALITATEA
Cale bună –
Bună dimineaţa!
împreună!
Lilia CURCHI
Î
n mod cert, când nu dai nimic
– nu ceri nimic. Doar și dic-
tonul biblic ne povățuiește:
„Daţi, și vi se va da; ba încă, vi se
va turna în sân o măsură bună,
îndesată, clătinată, care se va vărsa
pe deasupra. Căci cu ce măsură veţi
măsura, cu aceea vi se va măsura”.
(Luca 6:38). Cu alte cuvinte, – după
plată și răsplată. E o normalitate,
nu? Creștem, bunăoară, copii –
ne dorim sprijin și o cană cu apă
cândva, la o vârstă înaintată, la o
greutate. Educăm generaţii – ne
dorim demnitate, așteptăm luări
de decizii corecte, verticalitate,
atitudine fermă și tot așa, și tot așa.
Când oferim un bun public, avem,
desigur, anumite așteptări – să
vedem sate amenajate, ape curate,
oameni gospodari.
Cel mai mult doare, totuși,
când așteptările sunt răsplătite cu
indiferenţă. Într-o astfel de situație
ne-am pomenit și noi. După ce am
consumat din timpul nostru, am
dus donaţii de carte, fotografii, am
semănat suflet, cât ne-a dat Dum-
nezeu, într-o duzină de comunităţi
mari, frumoase, cu oameni vrednici
– cică! – , ne-am dorit la rându-ne
și noi o cât de mică recunoștință,
printr-un gest, printr-o atitudi-
ne binevoitoare, binefăcătoare,
drept răspuns. De exemplu, să fim
convinși că este amenajat un colț
verde, că se inițiază un club de
discuții despre dezvoltarea durabilă
a comunității sau că profesorii și
elevii își doresc măcar o lecție de
educație ecologică în școala lor.
Sau, de exemplu, acei la care le-am
bătut la ușă, cu ce-am putut, să
dea dovadă de un gest respectuos
și se înscrie în familia noastră
NATURA, abonându-se la „revis-
ta tămăduirii sufletului și țarinei
strămoșești”, să creștem împreună
Oameni. Dar, ca să vezi, în multe
cazuri, am obţinut – aproape ZERO
atitudine, aproape ZERO interes,
aproape ZERO implicare. Nu-i
vorbă, avem destule exemple când
sate întregi au reacționat cu totul
altfel...
Când i-am văzut cât de frumoși,
curaţi și sinceri au venit la redacţie
vlăstarii de la Gimnaziul Fundurii
Vechi, Glodeni, m-a dus gândul,
firește, la legătura lor cu revista
NATURA: de ani de zile comu-
nitatea este lider la numărul de
abonaţi în întreaga republică. Și nu
adeseori le-am pășit pragul, dar și
mai rar le-am dus cadouri. Asemeni
celor de la Glodeni au procedat și
cei din localitățile Mereni, Șirăuți,
Pererita, Lipcani, Coteala, Abaclia,
Suhuluceni, Fântâna Albă, Fetești,
Mihălășeni, Clocușna, Hiliuți,
Tătărești, Buda, Gura Galbenă,
Frumușica, Corjova, Hancăuţi..,
precum și alte frumoase sate basa-
rabene, care, ocupă un loc de
frunte, ca și în alți ani, - în toată
republica. Știm că în comunitatea
unde intră NATURA, avem o Ceta-
te verde de apărători ai meleagului
natal. Plecăciuni!
Mulţumim celor mulţi, cu suflet
mare, care susţin acest steag al
ființei noastre, din puţinul care-l
au. Am vrea, bineînțeles, ca în
rândurile noastre să se înroleze și
cei care încă au ZERO rezultate.
Doar împreună suntem o forță.
Ce ziceți?
4 Adevărata generozitate este să faci ceva bun pentru cineva care nu va afla niciodată despre asta. Frank A. Clark
Mai 2019
Oaspeţi dragi la revista NATURA
F aceți cunoștință: tânăra generație
din satul Fundurii Vechi, Glodeni,
în care practic fiecare familie
este abonată la revista NATURA!
Însoțiți de prietenul nostru fidel, dl
Nicolae Odagiu, profesor de geografie
și dl Valeriu Pogurschi, directorul
Gimnaziului Fundurii Vechi, copiii au
pășit, acum câteva zile, pragul redacției.
Plini de curiozitate, au admirat tablourile
expuse pe holul redacției NATURA și al Mișcării
Ecologiste din Moldova, au aflat despre specificul
activității redacționale și au primit cadouri. Fie-
care elev a obținut din partea revistei NATURA
câte un maiou și o carte poștală, iar Gimnaziul
Fundurii Vechi - prestigioasa colecție Enciclope- Eleva clasei a IX-a, Olga Răileanu, a vorbit în Vizita la revista NATURA a prietenilor noștri
dia BRITANNICA, în 16 volume. numele colegilor, exprimându-și gratitudinea față de la Fundurii Vechi a deschis mult așteptata
Prietenul revistei NATURA, profesorul Nicolae de echipa redacțională. „Citesc cu nesaț revista, excursie în Chișinău a sârguincioșilor elevi de la
Odagiu, și-a îndemnat învățăceii să citească „din dar cel mai mult aștept lecțiile de viață semnate Fundurii Vechi. În capitală, ei au mai vizitat muzee
scoarță-n scoarță” toate volumele enciclopediei de dl Aurelian Silvestru. Aș dori ca fiecare om să
și au participat la Ziua Europei.
și să ia învățăminte pentru o viață. „Colaborarea le citească și să ia aminte”, a spus cu emoții tânăra.
Vă mulțumim că rămâneți prieteni fideli ai
cu revista NATURA ne ajută să creștem discipoli Colegul ei, Eugen Curicheru, a avut misiunea de
revistei NATURA!
cu dragoste de carte, neam, mediu”, a completat a fotografia memorabila întâlnire (rezultatul îl
directorul Gimnaziului, dl Valeriu Pogurschi. vedeți în imaginile alăturate). Lilia CURCHI
ECO MEMORATOR
Peste 3000 de râuri poluate. Cum oprim dezastrul?
Î
n Republica Moldova nu există localitate prin care să nu
susure un râuleţ, pârăiaș sau izvor. Din păcate, multe dintre
aceste fire de apă au ajuns a fi puternic poluate și transfor-
mate în canale pentru deșeuri.
Cauzele poluării apei Apa poluată determină contami-
narea bacteriologică sau poluarea
Există o serie de cauze ale polu- chimică și radioactivă a legumelor,
ării surselor de apă de suprafață.
fructelor și zarzavaturilor care sunt
Dacă am face un top al acestora, cu irigate cu aceasta. De fapt, grav este
siguranță, depozitarea deșeurilor și
poluată apa din toate râurile mici ale
reziduurilor menajere și organice pe R. Moldova.
maluri sau în apropierea sursei de
O apă poluată își schimbă PH-ul,
apă ar ocupa locul întâi în motivele duritatea și este mai puțin oxigenată. Răut în aval de Floreşti
degradării calității apei. În mod evident, consumul apei polu- Deşeurile depozitate pe malul râurilor
Iată și alte cauze, deloc de negli- ate duce la contaminarea organismu- au ajuns, din păcate, parte din peisaj
jat, ale poluării apelor:
lui uman cu diverse boli infecțioase.
• Pesticidele și ierbicidele utilizate
în lucrările agricole, care ajung în Prevenirea poluării Se interzice deversarea, introducerea de poluanţi într-un corp de apă de
suprafaţă, într-un corp de apă subterană, în terenurile fondului de apă sau
sol fiind spălate de apa de ploaie sau resurselor acvatice în terenurile din care este posibilă scurgerea într-un corp de apă de suprafaţă
prin prelucrarea terenului în zona de În condițiile când fiecare picătură sau într-un corp de apă subterană.
protecţie a râului; de apă este neprețuit de scumpă,
Articolul 34 din Legea Apelor nr. 272 din 23.12.2011
• Îngrășămintele chimice și alte prevenirea poluării apei trebuie să
scurgeri de la combinatele/comple- fie dezideratul principal al tuturor ™ Interzicerea aruncării și depo- Un mediu sănătos poate fi asigu-
xele zootehnice; actorilor sociali. zitării deșeurilor pe malurile sau în rat doar dacă prevenim și neutrali-
• Scurgeri accidentale reziduale Vă propunem o listă cu măsuri albiile râurilor, descurajarea răufă- zăm orice sursă de poluare.
provenite de la diverse fabrici, dar pentru prevenirea poluării, care cătorilor prin amenzi și penalităţi;
poate fi extinsă conform specificului Articol realizat în cadrul proiectului
și deversări intenționate a unor ™ Respectarea conceptului „Managementul integrat al resurselor
poluanţi; local: protecției și utilizării durabile a
™ Crearea și îngrijirea fâșiilor de apă în Republica Moldova – pentru
• Depunerile de poluanţi din apelor, astfel încât acestea să nu fie o dezvoltare durabilă și populaţie sănă-
atmosferă cauzate de ploile acide; riverane de protecţie a apelor, împă- epuizate sau să nu ajungă la un prag
durirea malurilor; toasă”, elaborat de Mișcarea Ecologistă
• Deșeurile toxice, radioactive, critic; din Moldova, în cadrul Programului de
™ Restabilirea zonelor umede pe ™ Implicarea populației în luarea
medicamentoase. Suport (granturi) destinate ONG‐urilor
cursul râurilor mici și mari; deciziilor privind protecția și utiliza-
Consecinţele poluării de mediu în domeniul managementului
™ Monitorizarea regimului rea apelor din râuri și fluvii, dar și a integrat al resurselor de apă, admi-
Poluarea apei, care este, în mod hidrologic ca barometru pentru mediului înconjurător în general; nistrat de Agenția „Apele Moldovei”,
inerent, legată de activitatea umană,
calitatea și cantitatea apei; ™ Organizarea activităţilor de ca parte a Proiectului „Consolidarea
poate avea consecințe grave asupra
™ Construcţia și reabilitarea informare și educare a populației cadrului instituțional în sectorul de
sănătății oamenilor și funcţionării privind riscurile de poluare a ape- apă și sanitație din Republica Mol-
infrastructurii în domeniul colec-
ecosistemului acvatic. lor cu produse de uz fitosanitar, dova (Faza 01)”, finanțat de Agenția
tării și epurării apelor uzate din
Apa intoxicată este factorul prin- detergenţi, deșeuri, efectele acute și Elvețiană pentru Dezvoltare și Coope-
localităţile rurale și urbane;
cipal al îmbolnăvirii oamenilor și cronice și riscurile pentru sănătate rare (SDC) și Agenția Austriacă pentru
a comunităților din zonele polu- ™ Conservarea și tamponarea
fântânilor arteziene abandonate și și mediu. Dezvoltare (ADA).
ate. De la contaminarea mediului
acvatic, are loc și intoxicarea florei nefolosite;
și faunei acvatice, precum și distru- ™ Strămutarea depozitelor de
gerea sistemului de reproducere a fertilizanți din zonele de protecție
organismelor naturii. a apelor;
 Mai 2019 ÎMPREUNĂ

Dorul de mare Cum ajutăm CORECT

Aurelian SILVESTRU
său. Ani la rând, s-a delectat cu bucuriile orașului. Părea că
nu-și mai amintește unde s-a pornit. Visul însă i-a deșteptat
un pui căzut din cuib
dorul de mare. Sufletul și-a amintit de zbor și el (ajuns deja Silvia URSUL
bărbat în toată firea) a pornit din nou în căutarea mării.
Pe drum, într-o poiană, a stat un timp în casa pădura-

Știţi când omul prinde a-și ucide visele?
Când începe să i se pară că pierde prea mult timp cu ele.
Când se mulţumește cu puţin. Când încetează să-și trăiască
viaţa ca pe un miracol și nu mai vrea să lupte cu mediocrita-
tea. Când fuge de iubirea sa, de îngeri... Atunci visele mor, se
descompun, îl mistuie, îl otrăvesc. În locul lor, se instalează
arșiţa, pustiul. Omul lipsit de vise se însingurează, devine
egoist. Bucuriile îl părăsesc. Iubirea moare…
Poveștile populare povestesc că într-o noapte furtunoa-
să, un tânăr a visat zbuciumul mării. Se făcea că stătea pe
ţărm, cu picioarele înfipte în nisipul umed, mângâiat de
vânt și sărutat de valuri. Tabloul părea desprins dintr-o
poveste incredibilă. Impresionat, tânărul a hotărât să plece
la mare. Până atunci, dusese o viaţă monotonă, într-un
cătun lipsit de perspectivă. Nimeni dintre consătenii săi
nu văzuseră marea, de-aceea, când le-a spus că vrea s-o
caute, l-au considerat nebun. El însă, și-a pus într-o desagă
te-miri-ce și a pornit în lume.
A rătăcit pe căi necunoscute, fără să știe încotro s-o ia. În
cele din urmă, a poposit într-o localitate cu oameni harnici
care duceau o viaţă liniștită și bogată.
– Rămâi la noi, l-au îndemnat. Avem de toate. Chiar și
un lac în care ne scăldăm când e prea cald.
Câţiva ani, tânărul a locuit printre ei în pace și bună
înţelegere, dar într-o noapte marea l-a strigat din nou și el
s-a ridicat din pat înspăimântat. Cum de uitase? Cum de
nu-și urmase visul până la sfârșit?
Drumul ales acum l-a dus într-un oraș magnific. Era
atât de captivant, încât l-a făcut să uite și de sine și de visul
rului care avea o fiică blândă și frumoasă. De unde până
unde, s-au căsătorit și au trăit o viaţă fericită și îndestulată,
până când, într-o noapte furtunoasă, marea din nou l-a
vizitat în vis!
Era deja bătrân, lipsit de energie. Părea că nu va mai avea
putere să-și urmeze visul. Acesta însă îl chema irezistibil
către mare. Vrând-nevrând, și-a luat rămas bun de la soţie
și copii și a plecat în lume. Până atunci, de fiecare dată
dăduse vina pe drumurile care îl duceau, chipurile, în altă
parte. Acum l-a ales pe cel mai anevoios dintre ele și, după
două zile, s-a pomenit în munţi.
«Nu-i nimic, și-a zis, voi urca pe cea mai înaltă creastă
și de acolo, de la înălţime, poate că voi avea norocul să văd
marea».
Viforul îl biciuia, ploile i se împotriveau, stâncile îi bari-
cadau urcușul. Dar nimic nu mai era în stare să-l oprească.
Visul îl chema. Marea îl aștepta!
Când a ajuns în vârf, viaţa a prins a-l părăsi. Cu o ulti-
mă fărâmă de voinţă, și-a aruncat privirea înapoi peste
întinderea de la poalele munţilor și a rămas înmărmurit...
Jos, ca în palmă, se vedea cătunul în care s-a născut, satul
în care oamenii l-au convins să rămână, orașul ce l-a captivat
prin frumuseţe, căsuţa pădurarului în care și-a găsit iubirea,
iar nu departe, după orizont, a zărit și albăstrimea fără de
sfârșit a mării – Visul său! Printre lacrimi, a mai descoperit
că toate drumurile (dar absolut toate!) duceau spre mare!
Erau drumurile pe care, cândva, încercase să le străbată, dar
pe care niciodată nu le parcursese până la sfârșit...
Î
n lunile mai-iunie, când majoritatea păsărilor cuibăresc,
s-ar putea să găsim cuiburi, ouă sau chiar pui căzuți din
copaci. Acest lucru se întâmplă fie din cauza fenomene-
lor meteorologice nevaforabile (ploi, furtuni, vânt puternic),
fie pentru că mulți pui încearcă să zboare pentru prima oară
și deseori cad din cuib.
În cazul în care găsim pui de păsări căzuți pe jos dintr-un presupus cuib,
trebuie să parcurgem câțiva pași simpli:
Verificăm starea păsării. Dacă puiul pare să fie sănătos și nu prezintă semne
de boală sau traume, trebuie să-l ridicăm de pe sol și să încercăm să-l punem
înapoi în cuib sau într-un loc ferit, pe creanga unui copac din imediata apropi-
ere a locului unde l-am găsit, pentru a-l pune la adăpost de atacurile câinilor și
pisicilor. Putem să-i confecționăm un adăpost provizoriu, dintr-o cutie sau pahar
de plastic, punând șervețele de hârtie sub pui. Nu punem materiale textile sub
el, pentru că ghearele puiului s-ar putea încurca în firele țesăturii. După ce l-am
pus într-un loc sigur, putem urmări dacă părinții puiului se întorc. Dacă nu au
pățit ceva, cu siguranță vor veni să-l hrănească, căci păsările sunt niște părinți
foarte responsabili. De aceea, este bine să stăm prin zonă pentru a vedea dacă
părinții au revenit la cuib. Dacă peste două ore nu apare nimeni, anunțăm pe
cineva specializat.
Dacă pasărea este
rănită sau bolnavă, adică
nu își poate flutura ari-
pile, prezintă sângerări,
aripile sunt lăsate în mod
inegal, este slăbită sau
tremură puternic, tre-
buie să cerem ajutor spe-
cializat cât mai repede
posibil, pentru că orice Pui de sfrâncioc roşiatic
întârziere înseamnă mai (Lanius collurio collurio))

Caserola puține șanse de salvare a Foto: Nicu Prisăcaru

păsării. Un medic vete-
rinar sau o persoană ce are cunoștințe de salvare și de reabilitare a păsărilor

C
onform ultimilor studii, 1/3 din totalul produselor
alimentare, fabricate la nivel global, sunt aruncate la
tomberon. Astăzi, în lume, 821 milioane de oameni sunt
înfometaţi, în acelaşi timp, 1,9 miliarde de oameni nu ştiu pur
şi simplu cum să scape de supraponderabilitate şi obezitate.
Alex
NISTIRIUC
Popular
exprimându-
ne, unii mor de
foame în timp
ce alţii aruncă
cu nepăsare mâncarea la gunoi.
Surplusul de produse alimentare
aruncate la coş a provocat, în sistemul
alimentar, pierderi care nu se ştie
dacă vreodată ar putea fi restabilite.
De asemenea, sistemul alimentar
a provocat pierderea a 70% din
biodiversitatea globală. Barbarism
inexplicabil - 93% din totalul de peşte
din oceanele şi apele lumii deja a fost
pescuit şi mâncat, dar de cele mai
multe ori aruncat sub forma unor
alimente.
În ajunul sărbătorilor, chiar dacă
trebuie să stăm în cozi kilometrice,
cumpărăm o groază de alimente, de
care avem nevoie şi de care nu avem
nevoie, de parcă vine potopul. Ţi se
creează impresia că în faţa rafturilor
cu mâncare glăsuieşte nu raţiunea, ci
burta. Dacă am gândi cu capul, am
conştientiza că pentru fiecare produs
alimentar se cheltuiesc o mulţime de
resurse: combustibil la transportarea
lui, energie pentru pregătirea acestu-
ia, nemaivorbind de cantităţile de apă
potabilă folosită şi ariile de păduri
defrişate. Ei, cum să nu-i dăm drep-
tate marelui Seneca care afirma, pe
bună dreptate: „Bunăstarea e sclava
înţeleptului şi stăpâna prostului”.
Ar fi cazul ca noi să dirijăm cu ali-
mentaţia şi nu ea să ne transforme în
mase de oameni obezi, care nu-şi pot
stăpâni plăcerile trupeşti de a mânca
fără măsură.
Pentru a lupta cu acest viciu,
caracteristic lăcustelor, de a mânca azi
totul că mâine nu se ştie ce va fi, a şi
fost inventat termenul sustenabilitate.
DEX-ul ne luminează: SUSTENA-
BILITATE (< engl. sustainable) s. f.
Calitate a unei activităţi antropice de
a se desfăşura fără a epuiza resursele
disponibile şi fără a distruge mediul,
deci fără a compromite posibilităţile
de satisfacere a nevoilor generaţiilor
următoare. Deci, ce-i de înţeles aici?
Este accesibil pentru noi toţi: să
stăruim asupra a trei idei esenţiale
– producţie alimentară durabilă,
diete durabile, mai puţine pierderi
şi deşeuri alimentare. Anume astfel
trebuie să acţionăm în condiţiile în
care populaţia lumii, de la 7 miliarde,
astăzi, poate ajunge la peste 9 miliar-
de până în 2050. Potrivit savanţilor,
91% dintre oameni nu realizează
că sistemul alimentar mondial este
supus celui mai mare risc de afectare
a mediului înconjurător.
„Vestea bună este că putem face
ca sistemul alimentar să funcţioneze
pentru oameni şi pentru natură. Dacă
produsele alimentare sunt produse
mai durabile, distribuite în mod
echitabil şi consumate mai respon-
sabil, putem hrăni toată lumea fără
a distruge mai multe păduri, râuri şi
oceane. Trebuie să creştem gradul de
conştientizare a oamenilor cu privire
la locul de provenienţă al alimentelor
şi să ne schimbăm comportamentele
pentru a asigura buna funcţionare
a sistemului nostru alimentar”, a
declarat João Campari, lider al WWF
pentru practici alimentare.
Lucruri mari a spus savantul.
Lucruri utile şi neapărat necesar de
implementat în viaţă zi de zi. Deşi
străinilor le place, iar uneori chiar
şi exagerând ,, în a ne învăţa” cum
să trăim, la capitolul alimentaţia şi
corectitudinea distribuirii acesteia,
noi, moldovenii, în cazul dat am fi
buni de profesori şi nu de elevi.
Exemplul aşa-zisei metode
„Сaserola” e un fapt grăitor în cazul
dat. Moldovenii, savurând din plăce-
rea meselor copioase la vreo sărbă-
toare ori ceremonie, după încheierea
festivităţii adună cu grijă surplusul
de alimente în caserole (caserólă
s. f. Recipient din material plastic
utilizat pentru păstrarea/prezentarea
alimentelor) şi le iau cu ei acasă. Unii
ar putea califica gestul ca fiind un
indiciu al zgârceniei, hapsânismului
ori egoismului. Noi însă suntem
convinşi că obiceiul îşi are rădăcinile
în anii foametei, când semenii noştri
se bucurau de orice fărâmitură de
pâine. Apropo, obişnuinţa de a aduna
în căuşul palmei fărâmiturile rămase
după felierea pâinii şi a le arunca cu
grijă în gură, demonstrează că moldo-
venii ştiu preţul pâinii şi cred că n-ar
strica şi cei „mai dezvoltaţi ca noi”
să deprindă acest obicei. Atunci, mai
ştii? poate şi necesitatea de a lupta cu
obezitatea va dispărea... de la sine.
CA LA CARTE!
ÎNSĂȘI sau ÎNSEȘI?
(Însumi, însămi, însemi, însene,
înşine, înşivă, însevă…)
Formele de masculin pleacă de la
însu- (sg.), înși- (pl.), la care adăugăm
–mi, -ţi, -și, -ne, -vă, -și, în funcţie de
persoană.
Masculin singular:
eu, pe mine, mie însumi
tu, pe tine, ţie însuţi
el, pe el, lui însuși
Masculin plural:
noi, pe noi, nouă înșine
voi, pe voi, vouă înșivă
ei, pe ei, lor înșiși
De reţinut trecerea de la -su-
sălbatice poate examina pasărea pentru a stabili exact ce specie este și dacă a
suferit anumite traumatisme. Dacă luăm puiul pentru a-l preda unui veterinar,
îl plasăm într-o cutie de carton bine ventilată și acoperită (cele de pantofi sunt
foarte bune pentru păsări mici), iar pe fundul cutiei punem șervețele de hârtie
(evităm țesături din motivul explicat mai sus). Puiul trebuie ținut într-un loc
cald, întunecos și ferit de zgomot. Nu îl expunem stresului inutil (copii care vor
să-l mângâie, animale domestice, etc). Dacă bănuim că tremură de frig, punem în
apropierea lui o sticlă cu apă caldă, învelită în ceva pentru ca puiul să nu se frigă.
Nu trebuie să îi oferim lichide păsării, nu îi turnăm în cioc apă (se poate
sufoca foarte ușor). Lichidele de care are nevoie pasărea sunt conținute de obicei
în hrana specifică, dar dacă credem că suferă de deshidratare, putem îmbiba un
cordon de vată în apă și atinge cu el ciocul păsării.
Nu hrănim pasărea cu grăunțe, mălai sau alte cereale pe care le consumă
păsările domestice. Hrana unui animal sălbatic diferă radical, iar noi, neștiind
care e dieta specifică, riscăm să le facem mai rău.
Ne spălăm bine pe mâini după ce am intrat în contact cu pasărea pentru a
preveni răspândirea de boli sau de paraziți. Dezinfectăm și toate obiectele cu
care pasărea a intrat în contact.
Ce nu trebuie să facem: Dacă nu există semne de traume sau boală, nu este
indicat să luăm puiul acasă! O creștere artificială va determina pasărea să nu-i mai
fie frică de oameni, iar asta înseamnă șanse reduse de a se readapta în libertate.
Nu trebuie să „salvăm” puiul ducând-l acasă la noi, fără a ști cum să-l îngrijim
ulterior și ce mâncare să-i dăm. Faptul că luăm puiul acasă îi poate face păsării
mai mult rău decât bine. În afară de hrana necorespunzătoare, păsările sălbatice
sunt supuse unui stres fantastic când sunt în captivitate. În momentul în care o
pasăre este găsită, chiar și faptul că o privim înseamnă stres. Omul este perceput
ca un prădător. De aceea nu trebuie să ținem pasărea în casă, chiar dacă avem
cele mai bune intenții.
Să nu uităm - cea mai bună șansă de supraviețuire a unui pui în natură sunt
părinții săi!
Cum e corect?
(masculin singular) la -și- (masculin
plural).
Formele de feminin respectă regu-
la conform căreia genitivul și dativul,
De reţinut trecerea de la -ă- pentru
la singular, pleacă de la forma de
nominativ-acuzativ plural (cf. casă – nominativ-acuzativ (eu, pe mine) la
case – casei; fată – fete – fetei). Prin -e- pentru genitiv-dativ (mie).
urmare, femininul singular, la nomi-
Feminin plural:
nativ-acuzativ (eu, pe mine) pleacă
de la însă– (vezi însă de mai sus). noi, pe noi, nouă însene
Femininul singular, la genitiv-dativ voi, pe voi, vouă însevă
(mie), pleacă de la înse– (vezi însele ele, pe ele, lor înseși, însele
de mai sus). Femininul plural pleacă
de la înse- la toate cazurile. De reţinut că formele de masculin
conţin -su- sau -și-, în timp ce formele
Feminin singular:
de feminin conţin -să- sau -se-.
eu, pe mine însămi, mie însemi
tu, pe tine însăţi, ţie înseţi Rubrică îngrijită
ea, pe ea însăși, ei înseși de Ionel CĂPIŢĂ

Un zâmbet cald este limbajul universal al bunătăţii. William Arthur Ward 5

 ŞCOALA Mai 2019

„Vocile primăverii” – o biserică pe roate Maxima paginii

Silvia STRĂTILĂ Multi sunt vocati,

„Muzica este singurul grai fără cuvinte pe care îl înțeleg toate popoarele.
Este adevărata limbă universală.” pauci vero electi
„Vocile primăve-
rii”, un numeros grup
(Karl Maria von Weber) lat. „Mulţi chemaţi, puţini aleşi”

coral de copii (circa
trei sute), mici și mari,
a fost înființat cu 40
de ani în urmă, la 1
octombrie 1979, în incinta școlii nr.11,
actualmente Liceul Teoretic „Ion Crean-
gă”, din inițiativa unui înflăcărat slujitor
al artei corale - Ștefan Andronic, Maestru
Emerit în artă, Cavaler al Ordinului „Glo-
ria Muncii”. Înițial au fost selectați 60 de
copii. Cu aceste voci de înger s-a constituit
corala „Vocile primăverii” - o școală de
muzică care s-a orientat să educe copiilor
valori naționale, patriotice, cu muzică
autentică. Poetul Grigore Vieru, un ade-
vărat prieten al copiilor, care a scris texte,
special pentru ei, a numit corala o biserică
pe roate. Sute de copii au fost instruiți la
clasa profesorului Ștefan Andronic. Și cum
zidirea și funcționarea coralei au avut un
proces edificator, această creație a cânte-
cului, care adună voci suave de copii, a fost
transmisă pe mâini bune, unui alt talentat
pedagog, discipolei sale, Mădălina Ganea,
absolventă a Institutului de Arte, Faculta-
tea Dirijat coral. Bagheta tinerei dirijoare
nu și-a conservat farmecul în povești, dar a
adunat noi voci de copii, a modelat talente
și i-a instruit spre minunatele valori ale
muzicii naţionale și universale.
Prof. Mădălina Ganea se numără prin-
tre primele rândunici ale coralei „Vocile
primăverii” și care, asemeni lor, a revenit
la cuibul de unde și-a luat zborul în lumea
artei. Acum este profesor, dirijor și direc-
tor adjunct al profilului muzical-coral al
Liceului „Ion Creangă”, pe ai cărei umeri
se află această povară complicată a istoriei
prezentului și a viitorului acestui cor. De
capacităţile dumneaei manageriale, de
talentul pedagogic, de profesionismul ei
depind astăzi atât păstrarea tradiţiilor,
care s-au constituit, cât și înmulţirea lor,
contemporaneizarea și actualizarea lor.
Fidelă și consecventă că idealul estetic al
„Vocilor primăverii” trebuie să genereze și
Ion MOTRICALĂ, 11 ani,
Liceul Teoretic „Dante Alighieri”, Chișinău
- Cine ești?
- Mă numesc Cuvântul!
- Cât de mult mă bucur. Ai venit la
momentul potrivit!
- Ai nevoie de mine?
E
să perpetueze frumosul, dirijorul artistic xpresia vine din Evanghelia lui Matei și se întrebuințează
al coralei, Mădălina Ganea, contribuie la mai puțin în versiunea latină. Sensul ei se referă la viața
propășirea artei corale în Basarabia prin de apoi și la paradisul rezervat unui număr mic dintre cei
cultivarea vocilor elevilor înscriși în clasele care vor să ajungă la el. Cuvintele își găseau locul în „viața de
cu profil muzical-coral și repartizați în dincolo de mormânt”, dar din motiv că aplicarea lor era tardivă
formații corale de diferite vârste: Corul sau ipotetică, stratul ei religios s-a șters, iar poporul s-a grăbit
pregătitor al clasei I, Corul mic al claselor s-o aplice în viața de toate zilele. Astăzi mulți se înghesuie la un
II-III; Corul mediu al claselor IV-V; Corul concurs, la o discuție, la obținerea unei funcții înalte, dar puțini
mare al claselor VI-IX.
sunt vrednici și merituoși ca să fie apreciați. Bine ar fi să înțeleagă
Contribuția Mădălinei Ganea, care
a preluat funcțiile de dirijor artistic al fiecare că vom avea omul potrivit la locul potrivit numai atunci
coralei, se vede când vocile copiilor răsună când întră cine vrea, dar iese cine poate.
în scenă. De la pupitrul dirijoral, condu-
cătoarea îmbogățește repertoriul artistic
al formațiilor corale cu piese de valoare.
Colectivele au participat la toate edițiile
Mădălina Ganea,
dirijor artistic al coralei
Un viitor campion
concursului municipal coral, din 1997 „Vocile primăverii”
până în prezent, ocupând locuri de frunte În dialog cu Vanesa Zamfir-Lupu, elevă în clasa
(premiul I și Premiul Mare), la festivaluri universului, aripi gândirii, avânt închipui- a IV-a la Liceul de Limbi moderne și Management
naționale, de exemplu Festivalul-concurs rii, farmec tinereții, viață și veselie tuturor
„G. Muzicescu”, „A ruginit frunza din vii”, lucrurilor”. Vocile, care au lăsat pagini de - Vanesa, ce înseamnă
la seratele de creație ale compozitorilor muzică în istoia liceului și au rămas fidele sportul pentru tine?
Eugen Doga, Constantin Rusnac, Tudor muzicii, au fost ale absolvenților Marcela - Sportul este o activitate
Chiriac, Eugen Mamot ș.a. Corala pre- și Gabriel Andronic, Corneliu Popușoi, fizică, care ne influențează
zintă spectacole aniversare și de totalizare Ion Cațâr, Irina Grigoriev, Pavel Chișlaru,
anuale, concerte tematice tradiționale, stilul de viață, sănătatea,
LilianaŢurcanu, Ina Pleșca, Cristian Papa-
cum ar fi cele de Crăciun, evoluând atât chiar și cultura. Consider
naga, Olga Cristea-Stan, solistă a Teatrului
pe scena „casei”, a Liceului „I. Creangă”, de Operă din Chișinău, Irina Rurac, solistă că sportul implică nu doar
cât și pe scena Sălii cu Orgă, a Palatului a Teatrului de Operă din Cehia, Irina efort fizic, este educație
Național „Nicolae Sulac”, a Filarmonicii Antofica, Dumitrița Nicu, Isabelle Haile, fizică și psihologică. Acesta
Naționale „Serghei Lunchevici”, a Teatru- câștigătoare a premiului special „Provincia necesită multă pasiune, dis-
lui de Operă și Balet „Maria Bieșu”, a Tea- di Roma” la Concursul Internațional de ciplină și dorința maximă
trului Verde din Chișinău. Corala „Vocile Muzică Sacră din Roma, Irina Gurulea, de a te autodepăși, implică
primăverii” a colindat prin cântec și pe Victoria Chicu, Nicoleta și Călin Ganea, răbdare și speranță că rezul-
scenele din România, încântând publicul care au moștenit muzica de la părinți și tatele muncii tale nu vor
din București, Botoșani, Bacău, Onești, o vor duce mai departe, Daniela și Inga întârzia să apară. Sportul
Iași. Doar în ultimii zece ani numărul Godea, Adriana Baltag și mulți-mulți alții. meu preferat este gimnas- Vanesa Zamfir-Lupu
activităților cultural-artistice realizate a Cu talent și caracter, cu voință și tica estetică, plasticitatea și
depășit cifra de trei sute. dragoste, prof. M. Ganea, prin ale cărei mișcările grațioase stau la baza acestui sport.
De-a lungul anilor prin Corala „Vocile fibre curge vocația de pedadog, perpetu-
primăverii” au trecut și s-au afirmat în ează imaginea inedită a Coralei „Vocile - Cine sunt persoanele care te inspiră în tot ce faci?
domeniul muzicii zeci de absolvenţi ai primăverii”. Odată ce a călcat pe urmele - Am un mare respect pentru oamenii care dovedesc că nu există
Liceului „I. Creangă”. Aici au învăţat mora- maestrului său, Mădălina Ganea păstrează imposibilul. Părinții mei sunt primele persoane care mă inspiră și
litatea muzicii, sau, cum spunea un filo- prin testament nescris dreptul și datoria de mă susțin în tot ce fac. Ei m-au învățat să pornesc de la zero, iar
zof, au aflat întregul adevăr despre forţa a cânta și a promova valori muzicale, prin dacă se poate întâmpla să cad, mă ridic cu demnitate și îmi urmez
muzicii și anume că „ea, muzica, dă suflet vocile angelice pe care le descoperă zi de zi. calea. Am toată admirația pentru învățătoarea mea, Alexandra
Moraru, care mă inspiră mereu. Știe să cultive dragostea de carte,
MLĂDIȚE LITERARE de cunoaștere și tinde mereu spre reușite și succese noi.
că face prea multe greșeli, n-a mai vrut să povestească. Știam că - Ai un hobby?
citise și pregătise tema. Îl rugam să vorbească, iar profesorul cu
vocea-i blândă îl asigura că îl vom asculta în liniște! Dar zadarnic! - Gimnastica este hobby-ul meu. Când aveam patru ani, mama
- Ei, știi de ce acești copii au lacune în exprimarea lor? Cu ei m-a dus pentru prima oară în sala de gimnastică. Eram foarte
emoționată, am văzut gimnaste cu ținute grațioase, făceau elemente
nu s-a comunicat în permanenţă. O mare vină o au părinţii, că nu
au citit împreună când aceștia erau mici și nu au povestit despre
care mă înfricoșau, dar și mă uimeau. Așa a început pasiunea mea
pentru acest sport. Ambiția și concurența cu mine însămi m-au
cele lecturate.
făcut să înving frica și să mă autodepășesc. Acest lucru îl datorez
- Eu mai am un regret. În timpul pauzelor, n-am cu cine comu-
antrenoarei mele, Natalia Popova, care m-a susținut și m-a încurajat

DIALOGUL
- Da. Uite, căutam un cuvânt potri-
vit pentru calitatea umană de a accepta
tot ce ţi se întâmplă cu inimă deschisă
fără a te împotrivi!
- Probabil, ai în vedere smerenia?
- A, da. Mulţumesc mult!
- Mai ai nevoie de mine?
- Dacă tot ai ajuns și la mine, te întreb și pe tine dragă Cuvânt,
de ce trebuie să vorbim corect românește!
- Copile drag, te întreb, la rândul meu, cu cine ţi-ar plăcea să
stai de vorbă - cu un om care vorbește corect și curgător ori cu unul
care cu greu leagă două cuvinte?
- Bineînţeles cu cel dintâi. Am observat că mulţi dintre semeni
nu-și pot formula gândurile în enunţuri clare. Auzi ori frânturi de
propoziţii fără nicio coerenţă, ori înlocuiesc cuvintele cu mimică
și gesturi. Profesorul de limba română le spune, mai în glumă,
mai în serios, „Bucuros de întâlnire, domnule actor de mimică și
pantomimă! Dar acuma, te rog, să verbalizezi tot ce ai gesticulat!”
- Și ei cum se descurcă?
- Ei, nici cum! Răspundem noi ori continuă profesorul!
- Vezi, scumpul meu prieten, de aceea e nevoie să ne îngrijim
ca să avem o comunicare literară. Cât de mult vreau să-i ajut pe
cei care au nevoie imediat de o informaţie și nu știu cum să-și
formuleze clar gândul ca să primească răspunsul dorit. Pe lângă
aceasta, creează și o stare de confuzie, încât interlocutorul rămâne
nedumerit! Stau dosit și aștept să-i sar pe limbă, dar, deoarece el
nu știe să profite de mine, n-am ce-i face.
- Da, acum îmi dau seama de ce profesorul de istorie este
mulţumit de cei care povestesc tema clar și curgător! Tu ești cel
ce ne ajuţi! Dar lui Dumitru de ce nu-i șoptești? Când domnul
profesor l-a invitat în faţa clasei să povestească, Dumitru începea
și se întrerupea. Mai confunda unele momente și, când a înţeles
nica. Toţi colegii mei stau în telefoane.
Eu le propun să ieșim în curte și să ne
jucăm un pic. Dar, cu părere de rău,
rămân doar cu propunerea.
- Ceea ce-mi spui tu e altă proble-
mă gravă și ale cărei consecinţe deja se
fac simţite. Am observat, deja, că tine-
rii, dependenţi de telefoane, nu numai
că pierd din calitatea vorbirii, ci nici nu-și pot gestiona emoţiile în
timpul discuţiei, nu pot ţine un discurs. Îţi destăinui că de calitatea
posedării limbii materne depinde nivelul de cunoștinţe al omului.
- A, da. Domnul Roman, profesorul de religie, ne-a spus
aceasta la o lecţie. Ne-a mărturisit că în limba maternă se adună
toată bogăţia culturală și spirituală a neamului - tradiţii, obiceiuri,
istorie, cântece, povești.
- Ei, uite că știi!
- Da, dar cum e posibil să am un vocabular mai bogat?
- Trebuie să citești mereu. Lectura va face din tine un om deștept,
politicos, sociabil, încrezător și sigur de cunoștinţele sale. Ce carte
citești acum?
- „Singur pe lume” de Hector Malot. Am observat că Remi nu
numai că este un băieţel ascultător, descurcăreţ și curajos, dar și
destul de prietenos. El știe să vorbească și în limba animalelor.
- Dacă ai un suflet blând, atunci nu e greu să te înţelegi și cu
necuvântătoarele. Și să ţii minte că ele simt sufletul omului.
- N-a fost întâmplătoare întâlnirea noastră. Îngerașul meu
păzitor te-a adus tocmai când aveam nevoie de tine. Multe am aflat.
De azi înainte nici n-am să mai arunc replici de tipul „dar ce-mi
trebuie mie să știu cuvinte noi...dar la ce bun să citesc... de ce să ies în
faţa clasei și să răspund... de ce să mă implic în diferite activităţi...”.
Sunt sigur că orice implicare a mea în diferite activităţi îmi vor
spori încrederea în mine și, îndeosebi, voi avea un vocabular bogat.
Mulţumesc mult! Sărut mâna!
să cred în forțele mele.
- Cu ce performanță te mândrești cel mai mult?
- Sunt mai multe realizări de care mă mândresc. Dețin de șase
ani categoria „Favorit” în domeniul Gimnasticii Estetice. Am
câștigat douăzeci de medalii de aur, argint și bronz la concursurile
naționale de gimnastică. Am participat la emisiuni televizate în
cadrul săptămânii de promovare a sportului. Am prezentat numere
solo la numeroase festivități dedicate gimnasticii.
- Cum te simți în rol de elevă la Liceul de Limbi moderne și
Management?
- Sunt elevă în clasa a IV-a. Am îndrăgit atmosfera caldă și
familiară a liceului meu. E școala în care simt respect, apreciere
de la colegi și profesori. Diriginta mea este un exemplu de omenie
și bunătate.
- Este viitorul tău legat de sport?
- Visul meu este să devin profesoară de gimnastică. Urmează
să-mi fac studiile la facultate. Dacă este multă străduință, visele
devin realitate!
- Ce învață copiii de la natură?
- Natura este o sursă inepuizabilă de inspirație pentru întreaga
omenire încă din trecut. Timpul petrecut în natură, în aer liber este
un dar de la Dumnezeu. Copiii au nevoie de timp pentru a explora
natura: să alerge desculți prin iarbă, să culeagă flori prin codri și
câmpii, să se inspire de la mama-natură și să-și creeze amintiri
pentru întreaga viață.
Viorica LUNGU, profesoară de limba și literatura română,
Liceul de Limbi moderne și Management, Chișinău
Pagină realizată de Silvia STRĂTILĂ

6 Bunătatea este limbajul pe care cel surd îl poate auzi și cel orb îl poate vedea. Mark Twain
 Mai 2019 TIMPUL PREZENT

ANTREC-România – 25 de ani,
Revista „Vacanţe la Ţară” – 15 ani
Iubiți frați și surori,
Aniversările nu pot opri timpul,
dar intră în puterile lor să consemne-
ze evenimentele importante, faptele
bune și oamenii frumoși. ANTREC-
România și revista „Vacanțe la Țară”
sunt două nume de referință în turis-
mul național care adună în ele visul,
zbaterile și încrederea nestrămutată
a unor oameni frumoși la suflet în
renașterea României noastre. Dru-
mul pe care l-ați parcurs timp de un
sfert de veac servește drept mărturie
că acolo unde există dorință, voință,
înțelegere și dăruire, lumea se îmbu-
nează și se luminează la chip, iar
locul înflorește și se sfințește.
ANTREC-România și revista
„Vacanțe la Țară” au adus bucurie
și prosperitate în mii de familii și
agropensiuni din toată Țara, de la
Nistru până la Tisa și din Carpați
până la Marea Neagră, ajutându-i pe
români să rămână la baștină și să se
simtă stăpâni la ei acasă.
La ceas aniversar, cuvintele noas-
tre de recunoștință se îndreaptă
către familia Stoian, care, urmând
îndemnul inimii, a trecut Prutul,
aducând la finele secolului trecut
și în Basarabia modelul turismului
rural, ecologic și cultural, contri-
buind la școlarizarea gospodarilor
și transferul de experiență către
sufletiștii din R. Moldova, care au
lansat primele agropensiuni la Orhe-
iul Vechi. Ne reamintim cu emoții că
doamna Marilena Stoian, împreună
cu Mișcarea Ecologistă, se află prin-
tre fondatorii ANTREC-Moldova,
promovând de-a lungul anilor, cu
înțelepciune, integrarea turismu-
lui basarabean în cel românesc și
european. Pentru noi, o spunem cu
mândrie, Marilena Stoian este cea
care a pus începuturile ANTREC-
România și ANTREC-Moldova,
dându-le ambelor viaţă și energie
să se dezvolte. Faptele frumoase,
plantate de o parte și alta a Prutu-
lui, ne-au apropiat, ne-au ajutat să
ne cunoaștem, împreună, neamul
și Ţara, ne-au făcut, și pe unii și pe
alţii, să ne simţim legaţi pe vecie de
România noastră.
La mulţi ani, ANTREC-România,
la mulţi ani revista „Vacanţe la Ţară”!
La mulţi ani în România Reîntregită!
Alecu RENIŢĂ,
Preşedintele Mişcării Ecologiste Prutul. Podul de flori. Mai 1990
din Moldova, Directorul revistei Foto: M. Potârniche
naţionale „NATURA”

Echipa oamenilor frumoşi de la ANTREC-România şi revista „Vacanţe la ţară”

EUROPA PENTRU MINE

Cu susţinerea UE, în UTA Găgăuzia şi raionul Taraclia

Copiii au parte de condiţii mai bune de educaţie

M
ai bine de un an copiii din satul Balabanu, Taraclia, frecventează o gră-
diniţă mult mai atractivă, cu condiţii mult mai bune, graţie unui suport
oferit de Uniunea Europeană. Întâmplător sau nu, dar de când a fost
reparată instituţia, parcă și natalitatea a mai crescut, spune primarul localităţii,
Nicolae Munteanu. În urma implementării acestui proiect, aici au fost deschise
șase locuri noi de muncă, iar după reparaţia capitală, la grădiniţă sunt înscriși toţi
copiii cu vârsta de la 2 ani și 6 luni până la 7 ani, ceea ce le-a dat posibilitatea mai
multor părinţi din localitate să se reangajeze în câmpul muncii.
Începând cu anii 90 ai secolului trecut, nu reușea să le atragă atenția tuturor copiilor.
grădinița din Balabanu avea o capacitate redusă și Acum ei sunt împărțiți în mai multe grupe, în
era frecventată de o singură grupă de copii. Mulți așa fel sunt mai pregătiți de școală”, ne povestește
își așteptau rândul. Directoarea grădiniței, Vera Liuba Dornea, mama unui copil.
Malina, ne spune că era dificil să activeze în acele Copiii la fel sunt mulțumiți de condițiile de la
condiții, aveau o cazangerie veche, lemnul geamu- grădiniță. Oxana, un nagâț de fată cu ochi mari,
rilor era fisurat și pătrundea frigul. Blocul sanitar ne spune, bucuroasă: „Acum la grădiniță e mult
O grădiniţă modernă
era într-o situație deplorabilă. Pe timp de iarnă, mai vesel și mai frumos”.
din resurse UE
căldura în termometre nu depășea 12-13 grade. Directoarea grădiniței „Soare”, Vera Mali- pentru copiii din
Din anul 2016, satul Balabanu, la fel ca și na, confirmă că, până la reparația capitală a satul Balabanu
celelalte 39 de localități din UTA Găgăuzia și instituției, aici a activat o singură grupă. „Acum
raionul Taraclia, a beneficiat de asistența Uniunii copiii sunt repartizați în grupa mare și grupa
în perioada anilor 2016-2018. Pro-
Europene în cadrul programului „Susținerea pregătitoare, iar grădinița poate găzdui până la
gramul a avut drept scop susținerea
agriculturii și dezvoltării rurale în UTA Găgăuzia patru grupe”, menționează directoarea.
agriculturii și dezvoltării rurale în
și raionul Taraclia” (SARD), finalizat în decem- S-a primenit nu doar clădirea instituției, a
UTA Găgăuzia și raionul Taraclia.
brie 2018. Astfel, UE a oferit un grant de peste devenit mai atractiv și terenul de joacă, teritoriul
În cadrul programului, au beneficiat
35 mii de euro pentru localitatea Balabanu, bani grădiniței a fost îngrădit, iar aleile care duc spre
de asistență din partea UE pentru
care au fost investiți, împreună cu contribuția de clădire au fost pavate. Primarul Nicolae Muntea-
34500 dolari SUA din partea autorităților locale nu precizează că proiectul realizat prin programul consolidarea capacităților și pentru
și regionale, în reparația capitală a grădiniței. SARD e unul din cele mai importante proiecte dezvoltarea instituțională 41 de
Au fost schimbate geamurile, acoperișul, a fost realizate pe teritoriul primăriei în ultimii ani. localități care și-au îmbunătățit
schimbat și sistemul de încălzire. Totodată, au „Reieșind din bugetul auster pe care îl are primă- infrastructura socială: au fost
fost instalate baterii solare și o centrală termică ria, cu puteri proprii nu am fi putut repara capital reparate drumurile locale, școli,
pe biomase. Azi copiii din Balabanu au parte grădinița. Acum numărul copiilor care frecven- grădinițe, centre sportive și sociale, Acest articol a fost publicat în cadrul proiectului
case de cultură, au fost modernizate și extinse sis- ”Campanie de informare în regiunile Moldovei despre
de un vestiar luminos, proaspăt mobilat, de o tează instituția aproape s-a dublat și părinții au
teme de iluminare publică, au fost create servicii situația democratică și asistența UE pentru dezvolta-
bucătărie și săli de joacă renovate. În prezent, posibilitatea să iasă la lucru. Mulți părinți angajați
de gestionare a deșeurilor, sisteme de sanitație și rea țării”, realizat în cadrul Platformei Naționale din
pe timp de iarnă, temperatura în termometre la pescăria din preajma orașului Taraclia, la alte Moldova a Forumului Societății Civile din Parteneriatul
depășește 22 grade. întreprinderi. Am avut o perioadă în care natali- de alimentare cu apă.
În cadrul acestui program au mai fost reparate Estic, de către Asociația Presei Independente (API) în
„Suntem foarte recunoscători pentru ajutorul tatea era mică, acum a crescut puțin. Sperăm să parteneriat cu Centrul Național de Mediu și Consiliul
oferit de Uniunea Europeană. Acum condițiile mai câștigăm proiecte, să creăm condiții pentru grădinițele din satele Cealîc, Budăi, Albota de
Național al Tineretului din Moldova, cu suportul
sunt foarte bune. Copiii au parte și de un bloc ca oamenii să rămână să muncească aici, acasă, Sus, Beșalma, Avdarma și orașul Taraclia. În total, financiar al Uniunii Europene. Conținutul articolului
sanitar modern. Până în 2016, erau 38 copii, cu alături de copii”, spune primarul. beneficiază de condiții mai bune de educație este responsabilitatea exclusivă a autorilor – Asociația
vârste de la 3 la 7 ani, care se înghesuiau într-o Programul SARD, finanțat de UE cu 6,5 12.730 de copii. Presei Independente (API) – și nu reflectă în mod nea-
singură odaie. Educatoarei îi venea foarte greu, milioane de euro, a fost implementat de PNUD Svetlana COROBCEANU părat poziția Uniunii Europene.

Ceea ce are nevoie lumea este un nou fel de armată - armata bunătăţii. Cleveland Amory 7
 INVITATUL DE ONOARE
Andrei Eşanu, istoric, membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, membru de onoare al Academiei Române
Ne lipsește o clasă politică responsabilă
de viitorul neamului nostru
– Domnule academician Andrei Eșanu,
realizăm acest dialog în una din zilele săr-
bătorilor pascale, zile dominate de lumină,
căldură, bunăvoință și iertare. E tocmai ceea
ce caracterizează, din câte știu, stilul de viață
al familiei Eșanu.
Cum este sărbătorit Paștele în familia unor
oameni emblematici în domeniul științei,
precum este a Dumneavoastră și ce înseamnă
Paștele pentru un om care a copilărit pe malul
Prutului, născut într-o căsuță din satul Sculeni,
raionul Ungheni?
– Paștele era cea mai mare sărbătoare
creștină în familia părinților mei, așteptată cu
nerăbdare, cu evlavie, cu rugăciuni și credință.
Țineam postul Paștelui cu mare strictețe.
Țin minte cum, prin 1951-1953, tata mergea
să sfințească pasca la biserica din Petrești,
care se afla la distanța de vreo 16 kilometri
de satul nostru. Mergea încolo de cu seară,
pe jos, fiindcă nu era transport. Dimineața,
când se întorcea acasă, eu cu sora îl așteptam
la marginea satului, la șleah, cum spuneam pe
atunci. Ajunși acasă repejor cu pască sfințită,
mai întâi ne spălam pe ochi cu agheasmă tur-
nată într-un vas în care se puneau ouă roșii
și copeici. Cine se spăla ultimul acela lua și
copeicile. De obicei, copeicile îmi rămâneau
mie, ca unicul băiat între cinci fete. Apoi toată
familia ne așezam la masa plină cu bucate:
sarmale, răcituri, plăcinte, cozonac, carne
afumată, miel copt la cuptor… Înainte de a
ne așeza la masă, spuneam „Tatăl nostru” și
cântam „Hristos a înviat!”.
Din 1966 până în 1979 – perioada studenției
și post-studenției – am trăit în mare sărăcie
și mergeam mai rar acasă, dar și sărbătorile
de Paști nu mai erau atât de frumoase ca în
copilărie...
Iată, degrabă se vor împlini 40 de ani de
când „suntem luați”, precum se spune la Scu-
leni, cu soția mea, Valentina. După căsătorie,
mergeam în una din zilele sărbătorilor de Paște
la Sculeni, unde trăiau și părinții Valentinei.
Acum, copiii noștri sunt mari, avem și nepoți.
În noaptea din sâmbăta Paștelui, soția mea,
singură sau cu unul dintre feciori, merge la
biserică și sfințește pasca, iar revenită acasă –
așterne frumos masa de sărbătoare. De fiecare
dată, sărbătorim Paștele împreună cu toți copi-
ii, nepoții și cuscrii noștri, la noi acasă. Înainte
de a ne așeza la masă, spunem „Tatăl nostru” și
„Hristos a înviat!”...
– Recent, colegii v-au făcut o surpriză cu
ocazia aniversării a 70-ea de la naștere – au
organizat la Academia de Științe lansarea volu-
mului omagial „Istorie și cultură. In Honorem
academician Andrei Eșanu”. Tot atunci au fost
lansate volumele „Lumina cărții la români” și
„Marii demnitari ai Țării Moldovei în domnia
lui Ștefan cel Mare”, ultima semnată de cea
care vă este mereu alături - doctorul în istorie
Valentina Eșanu.
Considerați că a fost un eveniment de înco-
ronare a activității Dumneavoastră?
– Nu cred. Dar m-am pomenit foarte mișcat
de atenția acordată mie de către două instituții
– Institutul de Istorie și Biblioteca Științifică
„Andrei Lupan”. La volumul omagial au
colaborat peste 60 de istorici din R.Moldova,
România, Grecia, Ucraina și Federația Rusă,
care mă cunosc personal. Omagii au scris direc-
torul și secretarul științific de la institutul nos-
tru – o prezentare a mea ca om de știință, dar
și părintele Octavian Moșin, pe care îl respect
foarte mult. Soția mea a făcut o chintesență
bibliografică a celor mai reprezentative lucrări
ale mele, cu indicarea premiilor și mențiunilor
acordate mie: vreo 40 de cărți, de două ori am
luat premii la Salonul Internațional de Carte,
de vreo șapte ori mi s-a decernat Premiul
Academiei de Științe a Moldovei, de două ori
- Premiul Academiei Române și tot de atâtea
ori Premiul de Stat în domeniul științei ș.a.
De asemenea, pentru lucrările publicate am
trecut treptele de doctor, apoi de doctor habi-
8 Fericirea se strecoară adeseori printr-o ușă pe care ai uitat că ai lăsat-o deschisă. John Barrymore
litat, membru titular al Academiei de Științe a
Moldovei și membru de onoare al Academiei
Române.
– La distincțiile menționate, eu aș mai amin-
ti măcar două, foarte importante: Ordinul Glo-
ria muncii (1996) și Ordinul Republicii (2010).
Cum explicați o evoluție atât de fructuoasă, ca
să nu-i zic spectaculoasă?
– E ceva firesc, căci totul a fost atins prin
muncă și pasiune pentru istorie ca știință. Apoi,
eu de mic copil am avut o mare curiozitate de a
ști, de a cunoaște. Pe când aveam vreo trei ani,
m-a uimit odată imaginea măreață a răsăritului
de soare de după Dealul Ciuea de lângă satul
nostru și mama a râs de mine când m-a văzut
pornit încolo ca să aflu de unde a ieșit soarele.
Îmi plăcea, lipit de sobă, să ascult cum tata
citea seara, la lumina candelei, rugăciuni din
cartea „Apostolul” sau din „Sfânta Evanghelie”.
Atunci am simțit atracția irezistibilă față de
carte. Tatăl meu a fost veterinar și credea că-l
voi urma în profesie. Iar finul de cununie al
părinților mei, moș Ion Cotlarău, meșter de
butoaie, vroia să facă din mine meșter dogar și
gospodar. Dar interesul meu au fost cărțile. De
prin 1966, din timpul studenției și mai departe,
m-am știut omul bibliotecii – cea universitară,
cea republicană, apoi și a Academiei de Științe.
Dar numai la biblioteca Academiei de Științe
mi s-au deschis cu adevărat orizonturile în
lumea cunoașterii istoriei noastre românești.
– Sunteți apreciat drept unul dintre cei mai
notorii cercetători ai istoriei noastre medievale.
Ce v-a făcut să coborâți anume în evul mediu,
ca istoric?
– De fapt, interesul față de evul mediu l-am
avut încă de pe băncile școlii, apoi la facultate,
la orele de istorie antică și medievală – epocă
plină de enigme - am avut profesori care m-au
fascinat prin stilul lor de predare. Până a veni
la Institutul de Istorie, citeam povești populare
pe care le credeam istorii adevărate, mai târ-
ziu – romane istorice în care căutam adevărul.
Apoi m-a fascinat revista „Magazin istoric” pe
care mi-o aducea din România un om din satul
nostru. Odată mi-a adus „Cel mai iubit dintre
pământeni” și „Delirul” de Marin Preda. Erau
timpuri sovietice și aceste cărți se citeau pe
ascuns. Deja la Academie am început a citi în
mod sistematic, aveam accesul la reviste istori-
ce, anuare de istorie de la Iași, Cluj, București,
după care m-au atras marile colecții de docu-
mente istorice ale lui Nicolae Iorga, Mihai
Costăchescu, Gheorghe Ghibănescu. De fapt,
eu m-am format ca istoric, cu predilecții pentru
istoria culturii, cu ajutorul titanilor istorio-
grafiei românești, precum Petre Panaitescu.
Apoi, m-am axat asupra temei învățământului
din Moldova secolelor XV-XVIII. De-a lungul
anilor, m-a preocupat mult și problema cărților
vechi, inclusiv cele străine care au circulat pe
teritoriul românesc. Când au venit anii de
libertate prin 1989-1991, eu eram deja istoric
Academicianul Andrei Eşanu cu soţia, Valentina
format: cunoșteam adevărurile fundamentale
ale istoriei noastre naționale. După ani de
cenzură drastică (ori, istoricul nu putea spune
nimic printre rânduri), am scăpat la libertatea
de gândire și am putut cu adevărat să spun, să
scriu așa cum gândesc și cum văd eu realitățile
istorice, reieșind din tot spectrul de izvoare
istorice. Prima carte am scris-o în rusește, iar
cea de-a doua – în românește, dedicată „Descri-
erii Moldovei” de Dimitrie Cantemir. Pentru
că am scris-o „moldovenește”, cu greu a fost
acceptată. Era în anul 1985, când apărea prima
carte scrisă în limba română la Institutul de
Istorie. În RSS Moldovenească toate lucrările
istorice se scriau în limba rusă, apoi erau tradu-
se. Planurile anuale ale editurii „Știința” erau
întărite la Moscova, unde excludeau ceea ce nu
le plăcea. Când a fost inclusă în plan și teza mea
de candidat – „Șkola i prosveșcenie v Moldavii
v XV veke - nacealo XVII veka”, birocratul de
la Moscova l-a întrebat pe un coleg de-al meu
de la editura „Știința”: „De ce vă trebuie așa
ceva?”. Când el i-a răspuns că-i vorba de istoria
poporului nostru, funcționarul de la Moscova
i-a reproșat: „Dar voi nu puteți pune toată
istoria Moldovei într-o singură carte?”.
Așa erau timpurile, de aceea m-am concen-
trat pe perioada evului mediu, ca să-mi pot
permite să mai spun niște adevăruri, ca să am
acces la unele arhive, căci, în perioada sovie-
tică, la istoria contemporană nu puteai spune
absolut nimic. Prin anii 1988, când începuse
perestroica, am fost trimis, ca și alți istorici,
în colective de muncă unde urmam să arăt
că lucrurile se schimbă și în știința istorică,
fiind lichidate așa-numitele „pete albe”. Am
avut o întâlnire la Casa Presei cu jurnaliștii,
unde, la un moment dat, un jurnalist a stri-
gat: „Voi, istoricii, ați falsificat istoria!”. Am
înțeles că nici jurnaliștii nu cunoșteau cât de
strânși erau istoricii în menghina cenzurii.
Cartea mea, prima care a fost scrisă la noi în
română, a fost cenzurată de trei ori. Peste ani,
doamna Dembițchi, care-mi fusese redactor
literar, mi-a povestit cum cenzura mi-a tăiat
aproape un sfert din textul cărții. Am revenit
la acea carte după 1990, pe care, completată,
am publicat-o din nou cu titlul „Descrierea
Moldovei” de Dimitrie Cantemir în cultura
europeană” (2004).
– Opera istorică a lui Andrei Eșanu cuprinde
vreo 400 de publicații științifice, apărute la
noi, dar și peste hotare. Insist să menționez:
„Vlaicu Pârcălab – unchiul lui Ștefan cel Mare”
(2001), „Bogdan al II-lea și Maria-Oltea –
părinții lui Ștefan cel Mare” (2007), „Dinastia
Cantemireștilor, sec. XVII-XVIII” (2008) - cărți
care au trezit un interes deosebit în rândul
istoricilor, dar și al cititorilor. Totuși, la care
dintre cărțile dumneavoastră ați muncit cel
mai anevoios și apariția căreia dintre ele v-a
bucurat cel mai mult?
– E cazul să menționez că la scrierea
majorității dintre cărțile mele efortul a fost
Mai 2019
dublu, deoarece le-am scris mai pe toate în
condiția mea de nevăzător. Trebuie să macin
mult textul în memorie, ca apoi să-l dictez. Eu
citesc permanent documente istorice, analizez,
compar. Mi-a fost destul de greu mai ales la
cărțile cu colectiv de autori. Fiecare autor are
stilul său de a scrie, de a gândi, de a-și expune
gândurile, iar eu în calitate de coordonator și
de redactor științific a trebuit să fac ca textele
lor să fie un tot întreg, unitar. Pentru „Dinastia
Cantemireștilor, sec. XVII-XVIII” (2008) am
avut la dispoziție numai doi ani de zile și, până
la urmă, a trebuit ca mai mult de jumătate
din volumul cărții (de 600 pagini) să-l scriu
eu împreună cu soția mea. Totuși, am avut
o satisfacție deosebită atunci când a apărut
volumul și când a fost apreciată cu Premiul
Academiei Române.
O altă lucrare colectivă este „Mănăstiri și
schituri din Republica Moldova” (2013). Am
fost nevoit să îmbogățesc textul multor com-
partimente ca să-i dau valoare cărții. Adevărul
e că munca mi-a fost apreciată – volumul a luat
Premiul Mare „Coresi” la Salonul Internațional
de Carte.
– Din 1996, aproape toate lucrările științifice
le scrieți în colaborare cu soția, doamna Valen-
tina Eșanu, pentru că, din 1994, ați rămas orb.
Cum s-a întâmplat această tragedie?
– E o istorie dureroasă... Susținusem teza
de doctor habilitat și, la sfârșitul lui 1992, la
vârsta de 42 de ani, eram deja membru-cores-
pondent al Academiei de Științe. Lucram mult,
încercam să pun noile baze ale Institutului
de Istorie, să trecem la istoria adevărată, pe
principiul unității naționale de limbă și cultură
românească. Conduceam Institutul de Istorie
și, în acele vremuri tulburi, eram în centrul
atenției. Am organizat câteva reuniuni mari
pe atunci: o conferință despre Onisifor Ghibu,
Congresul celor trei academii cu secții mari în
domeniul istoriei -Academia Româno-Ame-
ricană, Academia Română și Academia de
Științe a Moldovei. Eu susțineam că Institutul
de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei
este al patrulea institut de istorie românească,
la fel ca Institutul de Istorie „A.D. Xenopol”
din Iași, ca Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”
din București, ca Institutul de Istorie „George
Barițiu” din Cluj-Napoca. Din 1990 editam
o revistă românească de istorie. Cercetările
și discuțiile se făceau numai în românește,
nu ca pe timpuri – în rusește. Lucrând atât
de mult, nici n-am înțeles ce se întâmpla cu
mine. Poate din cauza surmenării, poate din
cauza unor împrejurări nefericite și priviri
dușmănoase, m-am îmbolnăvit foarte grav.
Mereu eram tachinați cu solicitări de informații
de la Guvern și Parlament. Nicolae Movileanu,
Dumnezeu să-l ierte, era director-adjunct
la institut și trebuia să răspundem la diferi-
te întrebări foarte problematice pe atunci.
Bunăoară, veneau chiar din Parlament ca să
ne întrebe dacă noi suntem români sau nu. Le
răspundeam că da, noi suntem români...
Cine știe, posibil că nu am fost atenți în
contactele noastre cu diferiți indivizi care ne
puneau la încercare, dar faptul că eu și adjunc-
tul meu, Nicolae Movileanu, ne-am îmbolnăvit
concomitent în același an, m-a făcut să întrevăd
 Mai 2019
anumite analogii cu accidentul în care a avut
de suferit Dumitru Matcovschi, cu moartea
lui Ion și Doina Aldea-Teodorovici sau cu cea
a primarului Nicolae Costin – tragedii care
s-au întâmplat cam în aceleași vremuri. Eu
m-am îmbolnăvit în februarie 1994, iar Nicolae
Movileanu – vara, dar degrabă, în noiembrie,
avea să plece la Dumnezeu.
Internat în spital, am văzut iadul la propriu.
Mai mult de o lună de zile am avut febră în jur
de 40 grade. Medicii de la terapia intensivă
m-au scos cu greu din acea stare, mi-au făcut
puncție la șira spinării, mi-au filtrat sângele,
mi-au introdus plazmă. Ochii îmi erau umflați
și puroiau. Șefa secției de oftalmologie lupta
pentru ca să-mi recapăt vederea, iar medicii de
la terapie intensivă luptau ca să-mi salveze la
propriu viața. Un prieten al meu l-a adus atunci
pe preotul Pavel Borșevschi să-mi citească
„Sfântul Maslu”. La sfârșit, l-am auzit cum a
spus: „După aceasta, o să se aleagă dacă va trăi
sau va muri”. M-au salvat, dar am mai stat în
spital aproape un an de zile. Ultima mea șansă
era să consult un centru medical din Israel,
dar acolo am obținut același verdict: nu se mai
poate face nimic.
Rămas orb, mi-a fost foarte greu, a trebuit
să-mi reașez viitorul. Norocul meu e că soția
îmi este mereu alături, mă susține, înțelege și
îmi transpune întocmai gândurile pe hârtie.
De aceea toate lucrările le semnăm împreună.
Numai menționata „Marii demnitari ai Țării
Moldovei în domnia lui Ștefan cel Mare” a sem-
nat-o singură, căci a fost teza ei de doctorat.
– Domnule Eșanu, există astăzi o școală
istoriografică în R.Moldova?
– După 1990 s-a activat un grup foarte
bun de istorici, încât putem spune că avem
formată o școală de istoriografie românească,
parte componentă a istoriografiei românești,
în general. Ei vin cu contribuții esențiale la
istoriografia românească, elaborează probleme
complicate de istoriografie, dau soluții, aduc
ediții solide privind evul mediu românesc,
epoca contemporană, se străduiesc să prezinte
literatura științifică în evoluția ei, respectând
temeliile științifice ale științei istorice moderne
românești, care îi are ca predecesori pe Mihail
Kogălniceanu, A.D. Xenopol, Nicolae Iorga și
urmașii lor...
– Domnule academician, sunt convins că vă
interesează și urmăriți viața noastră politică.
Cum o apreciați? Cum vedeți manifestarea
actuală a politicienilor moldoveni?
– Deși nu tind să fiu un analist politic,
urmăresc foarte atent ceea ce se întâmplă pe
arena noastră politică. Cred că marele nostru
handicap este că n-am știut să formăm o clasă
politică care să dea dovadă de maturitate și
patriotism în acțiunile sale. Prin 1989-1991
începuse să se constituie, în primul Parlament,
o clasă politică națională, dar ea îndată a fost
decapitată, precum decapitată a fost și inte-
lectualitatea românească în timpul sovietic.
Când s-a declanșat mișcarea de eliberare
națională în frunte cu scriitorii, în ea s-au
inclus și o parte de jurnaliști, oameni de
creație, profesori universitari, cercetători, isto-
rici, medici, alte categorii de intelectuali, dar
când s-a pus problema formării unor partide
politice în condițiile democratizării, cu progra-
me concrete de activitate, ne-am pomenit că nu
avem lideri. Într-o perioadă, 1988-1991 eram
politicește, în același pas cu Țările Baltice,
dar am cedat, pentru că noi nu am avut ca ei
partide conduse de lideri naționali, care erau
una cu poporul, una cu cultura și istoria lor
națională. Liderii noștri de partide își țineau
ochii și urechile către Moscova și s-au cocoțat
în fruntea mișcării naționale ca s-o înăbușe. E
suficient să amintesc aici doar exemplul oribil
Iurie Roșca.
Nu-i întâmplător nici faptul că, de cum
apare vreo persoană care trezește respectul
nostru în viața politică, aceasta este îndată
atrasă în cercul vicios al corupției. Da, se
produc anumite frământări și căutări, dar
noi nu avem încă o clasă politică națională și
europeană, care să-și asume responsabilitate
față de viitorul românilor moldoveni de la
răsărit de Prut.
– Vă mulțumim.
Gheorghe BUDEANU
ANIVERSĂRI
Basarabia, icoană ciuruită
I
ubirile lui Ionel Căpiță nu încap în calendare asmuță câinii-lup și nu le permit micuților să
și nici în numărătoarea de ani. Ele nu au se scalde. Visele și zborurile copilăriei se frâng
legătură cu goana timpului și nici cu vâr- și cad peste o hartă sfâșiată. Prutul muțește și
sta. Iubirile lui Ionel Căpiță poartă însemnele sângeră, luând în apele sale îndurerate întreaga
cuvintelor materne și ale spațiului învăluit de dramă a unui popor dezbinat în două. Copilul de
miracolul veșniciei. Logosul și locul de naștere la Șirăuți, timp de șapte decenii, caută apărare,
sunt plămada din care își frământă pâinea cea de iubire, dreptate și lumină. Pentru el și pentru tot
toate zilele; părinții, buneii, neamul și Prutul de neamul românesc.
lângă casă sunt gravuri de aur din alte timpuri Adunate în versuri, articole și cărți, iubirile
la care se închină și se roagă; limba română și lui Ionel Căpiță au chipul Basarabiei martiri-
harta reîntregită a Țării dau naștere tărâmului zate și a Basarabiei încrezătoare în izbândă și
sfânt, pe care îl atinge cu inima și fruntea pentru în dreptatea lui Dumnezeu. Scrierile lui sunt
a aduce plecăciunea și recunoștința fiului demn, limpezi și pe înțelesul tuturor – el nu chinuiește
îndatorat pe vecie. cuvintele și nici cititorii. El scrie ceea ce crede.
Ionel Căpiță nu caută subiecte în afara iubi- Ce are de spus – spune. Ca pe o rugă, ca pe un
rilor sale, a crezului și a sufletului său. Pentru crez, ca pe o spovedanie. E un ritual evlavios,
el Basarabia natală e o icoană ciuruită, iar în care cuvântul matern și omul de cealaltă
România o catedrală sfântă, din care străinii parte a altarului, participă împreună la o litanie
au furat partea dinspre răsărit a iconostasului. înălțată limbii române, luminii, credinței, ființei
Casa părintească, baștina, școala, sătenii, vorba naționale. Fiecare silabă sau intonație din ritua-
blândă din cuibul matern, chipul înțelept al lul scrierii se revarsă într-un imn, într-o cântare
tatălui, cântecele bătrânești, cărțile interzise închinate fraților săi luptători și încrezători în
de cenzură, poeziile lui Eminescu – toate sunt cauza dreptății. El așteaptă răbdător și vede
izvoare tămăduitoare care împrăștie rouă peste Ziua pe care o visau părinții, rudele și sătenii noastre de frăție, libertate, și veșnicie peste Țara
paginile tremurânde, în așteptare. Ca o Pasăre săi – Ziua cea mare, când icoana ciuruită a Țării, reîntregită.
Măiastră cu aripa rănită, Prutul trece prin atinsă de suflarea vie a lui Dumnezeu, se va La mulți ani, dragă Ionel Căpiță, și să ne ajute
copilăria și adolescența poetului, șerpuiește pe reîntregi ca la începuturi, iar Basarabia noastră Domnul să prindem ziua împlinirii Idealului
moșia Șirăuților, se zbate să arunce umilitoarea se va reîntoarce Acasă, în România, în grădina nostru național!
sârmă ghimpată și cheamă copiii de pe ambele Maicii Domnului. Atunci, iubirile poetului se
maluri să-i intre în apele înstrăinate. Grănicerii vor împlini pentru totdeauna, vor limpezi și În numele colegilor de la revista NATURA și
ruși țipă cuvinte neînțelese, flutură armele, împrospăta apele Prutului, înnobilând dorurile Mișcarea Ecologistă din Moldova, Alecu RENIŢĂ
IONEL CĂPIŢĂ – POETUL DORULUI DE-ACASĂ
Ionel Căpiţă, născut pe 1 iunie 1949, se trage dintr-o familie de vrednici Ne-a dat și aripi pentru nalturi, SATUL MEU CEL
ţărani români, mama – Agripina, tata – Ioan, din comuna Șirăuţii de Jos, Și-n lumea mare ne-a condus, DIN POVEŞTI
plasa Lipcani, judeţul Hotin (azi raionul Briceni). Și a rămas, cu goale paturi,
A absolvit Facultatea de Jurnalism a USM, după care o viaţă a activat Și cu-o icoană, colo sus. Unde ești, tu unde ești,
redactor-prezentator la Radioteleviziunea Naţională și, deopotrivă, în Satul meu cel din povești,
Pustie, tristă și uitată,
presa scrisă. Este membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova și membru Care-n braţe m-ai purtat
Cu chip de nerecunoscut,
al Uniunii Jurnaliștilor Profesioniști din România, membru al Colegiului Și, cum știi, m-ai alinat?
Ne aștepta, ca altădată,
redacţional al revistei „Natura” și redactor-șef al revistei „Vânătorul și Unde ești tu, sat frumos,
Dar noi am scos-o de vândut.
Pescarul Moldovei”. Colindat din deal în jos,
Să fi trecut tot ani de-atunce,
Și de jos – în lung și-n lat,
ALTARUL VEŞNICIEI Drum cu hopuri, drum de ţară Mereu însă mă-ntreb tăcut:
Și cu pomi la mărgioară..., Satul meu, cel neuitat?...
Satule, doină de leac, O casă am vândut, o cruce
Dor trecând din veac în veac, Am văzut, umblând prin lume, Sau noi prin lume ne-am vândut? Unde ești, satule drag
Vis și zbucium și durere... Drumuri mari și drumuri bune, Cu-așteptările în prag?...
O speranţă-n sfâșiere. Dar toate străin mă lasă, FII ACASĂ Unde ești, tu unde ești,
Numai tu mă chemi acasă. Surorii mele Raia Satul meu cel din povești?
Satule, mister ce ești,
Drum cu hopuri, drum de ţară
Tu încânţi, tu osândești, Am plecat cu toţi la coasă, DE CÂTE ORI AFARĂ
Tu prin vremi pururi rămâi Și cu pomi la mărgioară... Chemaţi de Calea Lactee,
Începutul cel dintâi. Și-a rămas stăpân la casă, PLOUĂ...
Satule, cu ochi de dor, DIN STRĂINĂTATE Ea, o mână de femeie. De câte ori afară plouă,
Plin de lacrimi și speranţe, La mine-acasă mă gândesc
Ades îmi amintesc de-acasă De atunci ne tot așteaptă,
Chiar de timpu-i trecător, Cum mama, aplecată-n două,
Și mă visez, de câte ori? Sora noastră, cea mai mare,
Veșnicia porţi în braţe. Cu tata străchini grămădesc.
Că stăm cu toţii la o masă, Ca o mamă-adevărată...,
CASA PĂRINTEASCĂ Părinţi, bunei, fraţi și surori. Tot cu ochii-n depărtare. Ca să le pună sub șuvoaie,
Tu, casă părintească, Atâţia ne strângeam odată Cu ograda măturată, În pod, unde s-a ciuruit
Odihna mea de ieri, Că strâmtă casa ne era, C-un ulcior de vin pe masă, Acoperișu-mbătrânit,
La tine-un dor mă cheamă, Dar nu știu cum ea, deîndată, Ne așteaptă-ndurerată Pe care-l cearcă înc-o ploaie.
De nu mai am puteri. O lume toată încăpea. Să venim cu drag acasă. Și nu mai știu eu câte hârburi
Aș vrea să-ţi văd portiţa, Așa era căsuţa noastră, Soră scumpă, sora noastră, În pod la casă au urcat,
Ce-odată-n ea urcam, O mamă parcă pentru toţi, Nu crede că nu ne pasă Pe scara ruptă-n câte rânduri?...
Și, dându-mă de-a huţa, Era-n tot satu-o floare-n glastră, Că ne-aștepţi sub bolta-albastră, Sub cerul des înnourat.
De câte ori cădeam? Ca ea să vezi alta nu poţi. Ca să stăm cu toţi la masă... NE IARTĂ, MAMĂ
În pragul tău crestat-am
Ne-a fost și leagăn de-alinare, Vom veni, tu nu-ţi fă grijă, Ne iartă, mamă, dacă poţi,
De zeci și zeci de ori, Și cuibușor de nebunii, Mai avem ceva de coasă,
Și-n amintiri lăsat-am Sau judecă-ne cum socoţi,
Și bucurie, și-ntristare, Într-o zare necuprinsă...,
O mie de scrisori... Că noi luăm din tot ce ai,
Și taina dragostei dintâi. Dar venim, să fii acasă.
La care azi dori-m-aș Din tot ce spui în dulce grai.
Pe rând să mă opresc, Ne iartă, mamă, dacă poţi,
Cu toţi ai mei alături Că-așa suntem de-atunce toţi,
Și-n gând... să le citesc. De cum ușor am priceput
Că ești comoară și-nceput.
DE LA ŞIRĂUŢI
Ne iartă, mamă, dacă poţi
ÎN LUME Și pentru nedormite nopţi,
De la Șirăuţi în lume Că multe-au fost și multe sânt
Duce-un drum fără de nume, Cu griji, cu frig, cu ploi și vânt.
Drum cu hopuri, drum de ţară
Și cu pomi la mărgioară, Ne iartă, mamă, dacă poţi,
Că suferi și pentru nepoţi,
Drum în zi și drum în noapte,
Când aproape, când departe. Cum suferea și mama ta,
El mai ieri m-a dus la gară Când sta la poartă și-aștepta...
Și din gară-n altă gară, Ne iartă, mamă, dacă poţi,
Fără somn, fără hodină, Că noi, cei vii, nici pe la morţi
Drum în lumea cea străină... De-atâta vreme n-am trecut,
Ionel Căpiţă, pe pragul casei părinteşti, alături de sora
Și m-a dus, m-a dus de-acasă De parcă n-am fi toţi din lut.
Raia, Şirăuţi, jud. Hotin. 2019, a doua Zi de Paşte
Să simt dorul cum apasă. Ne iartă, mamă, dacă poţi...
Fericirea ţinută înlăuntrul tău este o sămânţă; fericirea împărtășită este o floare. Anonim 9
 CASA ŞI FAMILIA TA
LA PLĂCINTE,
ÎNAINTE!
Ciorbă de miel cu măcriş
Ingrediente: 1 kg carne de miel (cap, gât sau
piept), 450 gr smântână, 2 gălbenușuri, 100 gr
orez, 2 morcovi mari, 2 rădăcini de pătrunjel,
1 rădăcină de ţelină, 1 ceapă medie, 500 gr
măcriș, o mână de tarhon proaspăt, sare.
Mod de preparare: Ceapa și zarzavaturile,
tăiate mărunt, se călesc în puţin ulei. Carnea
se opărește și se curăţă de pieliţe, apoi se taie
mărunt și se pune peste zarzavaturi în oală,
se mai călesc împreună 2 minute. Se adaugă
apă (cam 6-7 litri) peste legume și carne, se
sărează după gust. Se fierb aproximativ o oră
și jumătate, spumând din când în când, sau
până când carnea este fiartă. Se spală orezul,
se alege și curăţă măcrișul (se rup codiţele) și
se tăie mărunt. Orezul și măcrișul se adaugă
în supă. Dacă supa este prea groasă se mai
completează cu apă. Când este fiert orezul se
adaugă smântâna, amestecată cu gălbenușurile
de ou și diluată cu supă, împreună cu tarhonul
tocat. Se fierbe la foc mic până se apropie de
a da în clocot. Ciorba de miel cu măcriș se
servește caldă.
Liliacul, „floarea memoriei”
L
iliacul nu este o floare, ci un
arbust înrudit cu măslinul și
iasomia. Una dintre cele mai
populare flori de primăvară, cu un
parfum delicat, subtil și persistent,
liliacul înflorește la sfârșit de aprilie-
început de mai. Mirosul său ispititor,
asemenea celui de trandafir, crin
sau tuberoză, a devenit preferatul
multor producători de parfumuri
sau cosmetice, bucurându-se de o
faimă internaţională.
Supranumit „floarea memoriei”,
oamenii spun că mirosul său trezește
amintiri de mult uitate, care pot fi
retrăite în amănunt. Liliacul sem-
nifică misterul iubirii, care poate
face ca o persoană să uite de sine
în dragostea pentru altcineva. De
aceea, în funcţie de culorile sale,
liliacul poate să transmită mesaje de
dragoste sau sentimente prietenești.
Florile galbene semnifică o neli-
Sfaturi utile
Metode ieftine de curăţat
fierul de călcat
Mai 2019
ÎN GRĂDINA CU FLORI
niște referitoare la sentimentele
iubitei, și prin urmare necesită în
mod obligatoriu un răspuns clar.
Florile roz sunt interpretate ca un
reproș, iar cele mov sau lila-violet,
folosite mai ales în cadrul logodnei,
ca o mărturisire a încrederii. Liliacul
mai este și un simbol al atracţiei ire-
zistibile, de aceea tradiţia populară
spune că trebuie purtat de fetele
care vor să se căsătorească pentru a
chema ursitul.
Liliacul alb este floarea nunţilor
și aniversărilor, a petrecerilor în aer printre cadourile făcute de Soliman Îngrijirea presupune tăierea
liber. Pentru că un arbust de liliac al II-lea ambasadorilor Europei liliacului după înflorire, reducând
are o viaţă destul de lungă, el mai Occidentale. Așa arbustul recunos- la jumătate tijele cu inflorescenţe
semnifică tradiţia, familia, moș- cut pentru parfumul florilor sale a trecute. Iarna sau primăvara devre-
tenirea spirituală putând fi dăruit prins rădăcini și în vestul bătrânului me, liliacul se curăţă bine de toate
mamei, părinţilor și rudelor. continent, acolo unde s-au obţinut resturile (frunze și flori uscate).
Acest arbust originar din Asia noi varietăţi. Puţini știu că florile, Vara, liliacul se poate înmulţi prin
este foarte apreciat pentru inflores- dar și frunzele liliacului au și pro- butășire. Cea mai bună perioadă de
cenţele sale de culoare albă, violetă prietăţi terapeutice, fiind tonice, plantare a liliacului este primăvara,
sau albastră. Liliacul se numără astringente și revulsive. în lunile aprilie sau mai.
Sfaturile bunicii
Secrete pentru grădină
B
unica folosea la îngrijirea plantelor ei remedii exclusiv
„naturale”, pe care le avea la îndemână în gospodărie,

Şniţele din piept de curcan
Ingrediente: 12 felii de piept de curcan
(aprox. 400 de grame de carne), 3 ouă, ½ de
cană de făină, aprox. 500 ml de ulei, piper, sare.
Mod de preparare: Se bate fiecare felie
de carne pe ambele părţi cu ciocanul pentru
șniţele, sau dacă nu aveţi ciocan, cu orice corp
dur improvizat: gâtul unei sticle, coada unui
cuţit, etc. (se bat doar ca să se frăgezească un
pic, nu să le găurim de tot).
Se condimentează cu sare și piper după
gustul fiecăruia, apoi se trece carnea prin făină
și prin ouăle bătute.
Se prăjesc șniţelele pe ambele părţi în baie
de ulei. Înainte de prăjire, uleiul trebuie să fie
în prealabil încins la 180 de grade. Carnea se
pune în tigaie, se reduce focul de la puternic
spre moderat (150-160 de grade). Câte 4-5
minute pe fiecare parte ar trebui să fie sufici-
ente. Când sunt aurii și rumenite frumos, sunt
gata, se scot pe hârtie absorbantă.
Se servesc alături de un piure de cartofi,
de cartofi natur sau prăjiţi, sau cel mai bine
și cel mai sănătos alături de o salată mare de
legume proaspete.
Ştrudel cu urdă şi spanac
Ingrediente: 1 pachet aluat foietat (250
gr), 400 gr spanac, 300 gr carne tocată /carne
tocată din cârnaţi, 250 gr ricotta /urdă, 2
ouă, 1/2 pahar vin alb demisec, 2 linguri ulei,
piper, sare.
Mod de preparare: Spanacul proaspăt, se
spală cu grijă în mai multe ape, se opărește
în apă cu sare după care se lasă la scurs într-o
sită și se toacă foarte mărunt când se răcește.
Se elimină maţul carnaţilor și se călește
carnea tocată în 2-3 linguri de ulei. Când a
prins puţină culoare se adaugă jumătate pahar
de vin alb și se lasă pe foc mic până ce alcoolul
este evaporat complet.
Se adaugă spanacul tocat și foarte bine
stors și se amestecă pe foc mic pentru încă
circa 5 minute.
Mixul de spanac și carne tocată se lasă să
se răcească complet după care se amestecă cu
ricotta sau urdă, se adaugă 2 ouă, puţină sare,
dacă mai este nevoie, și piper.
Se amestecă bine până se obţine o compo-
ziţie fină.
Aluatul foietat se așează pe planul de lucru
și se mai întinde puţin cu făcăleţul.
Umplutura se așează în centrul foii și se
întinde, având grijă să se lase cca 4 cm din
margini neacoperite.
Se rulează ștrudelul, se crestează cu un cutit
cu lama foarte ascuţită și se coace în cuptorul
preîncălzit la 200°C, pentru 30-35 minute, pe
a doua treaptă de jos în sus.
Cu 5 minute înainte de a se coace complet,
se deschide ușa cuptorului și se unge cu puţin
ulei, după care se mai lasă încă 5 minute ca să
prindă culoare. Se tăie când e călduţ spre rece
și se servește cu multă poftă.
F
ierul de călcat rufe poate fi o adevărată bătaie de
cap dacă nu știm să îl curăţăm după fiecare uti-
lizare. Cu siguranţă că fiecare dintre noi a păţit,
măcar o dată, să își păteze hainele proaspăt spălate cu
murdăria de pe talpa fierului de călcat.
În loc să îţi cumperi un
alt fier de călcat de fiecare
dată când îţi pătezi hainele
de la talpa murdară, mai
bine ai învăţa câteva tru-
curi simple care te ajută să
îţi menţii aparatul curat.
- Oricât de banal ar
putea suna acest sfat, este
esenţial să citești cu atenţie
instrucţiunile de folosire
a fierului de călcat și să
încerci să le respecţi cu
stricteţe.
- În cazul în care ai ars ceva în timp ce călcai, scoate fierul de
călcat din priză și pune pe zona cu arsură o cârpă udă. Diferenţa
de temperatură și umezeala vor ajuta la desprinderea bucăţilor arse
lipite pe talpa fierului de călcat.
- Evită să folosești bureţi de sârmă sau soluţii abrazive pentru
curăţarea tălpii fierului de călcat, pentru că riști să îi distrugi stratul
exterior alunecos.
- Pentru a preveni depunerea de calcar în interiorul fierului de
călcat, folosește apă distilată în locul apei de la robinet.
- Golește rezervorul de apă după fiecare folosire și șterge fierul de
călcat pentru a evita acumularea de depozite de minerale și rugină.
Soluţii naturale pentru curăţarea
fierului de călcat
Metoda de curăţare cu oţet
Pentru a curăţa interiorul fierului de călcat, pregătește o soluţie
din părţi egale de apă și oţet. Umple rezervorul fierului de călcat
până la 1/3 din capacitate și pornește-l pe aburi pentru 5-10 minute
sau până când toată soluţia s-a evaporat. E bine să faci asta cât mai
aproape de un geam deschis, pentru a evita inhalarea de vapori cu
oţet și impurităţi. După ce rezervorul s-a golit, umple-l la capacitate
maximă cu apă curată (distilată) și pornește din nou fierul de călcat
pentru a îndepărta orice depozite de minerale sau de oţet rămase
în interior.
Dacă vrei să cureţi talpa fierului de călcat, tot ce trebuie să faci
este să înmoi bine în oţet o cârpă și apoi să pornești fierul de călcat
și să îl freci de ea. Poţi folosi beţișoare de urechi pentru a curăţa
orificiile pe unde iese aburul.
Metoda de curăţare cu bicarbonat de sodiu
Folosește aceeași metodă pentru curăţarea interiorului, însă
pentru exterior, pentru curăţarea tălpii fierului de călcat, adaugă pe
cârpa înmuiată în oţet o lingură sau două de bicarbonat de sodiu.
Dacă nu ai bicarbonat de sodiu, îl poţi înlocui cu sare. Funcţionează
la fel de bine.
Metoda de curăţare cu pastă de dinţi
Pune o cantitate mică de pastă de dinţi (nu gel) pe o cârpă și
freacă bine zonele afectate (ai grijă ca fierul de călcat să fie scos din
priză!), apoi șterge bine talpa fierului de călcat. Pentru a fi sigură că
ai îndepărtat orice urmă de pastă de dinţi, inclusiv din orificiile de
eliminare a aburului, aplică metoda de curăţare interioară cu oţet.
fie că era vorba de curăţarea plantelor, fie de îngrășarea
florilor din ghiveci sau combaterea dăunătorilor.
Îngrăşăminte
Coajă de ou - când consumaţi ouă, nu mai aruncaţi cojile, clătiţi-le bine,
chiar dacă aţi spălat oul înainte de a-l folosi, lăsaţi-le să se usuce și pisaţi-le
până obţineţi un praf. Presăraţi-l peste pământul din ghivece sau adăugaţi-l
în apa cu care udaţi florile. Este un îngrășământ natural foarte bun pentru
florile de apartament.
Apă biologică (de cartofi, legume etc.) - cea în care aţi spălat sau aţi fiert
cartofii ori legumele păstraţi-o și udaţi cu ea plantele. Mineralele și vitaminele
pe care le conţine vor hrăni planta și o vor revigora.
Zahăr - spre primăvară, pentru a revigora plantele și pentru a le pregăti
de sezonul cald, perioada în care, de regulă, acestea fac și flori, dizolvaţi o
lingură cu zahăr într-un litru de apă cu care veţi uda florile. Efectul de hrănire
este garantat.
Zaţ de cafea - amestecaţi zaţul care v-a rămas de la cafea cu puţină apă și
turnaţi-l peste pământul din ghiveci. Ca și dumneavoastră, planta va fi curând
revigorată.
Dăunători
Cu toată atenţia pe care o
acordăm grădinii noastre, ne
trezim într-o bună zi cu „musa-
firii nepoftiţi”, diferiţi agenţi
patogeni și dăunători, care se
instalează pe plantele noastre,
cu scopul de a le ataca; la înce-
put lent și dacă nu luăm măsuri
de combatere se poate ajunge până la distrugerea totală a recoltei.
Așa se întâmplă cu majoritatea legumelor (roșii, castraveţi, varză, pepeni
etc.) dacă nu luăm măsuri eficiente și la timp.
Majoritatea cultivatorilor de legume apelează la substanţe chimice (insecti-
cide, fungicide) care distrug dăunătorii; dar în același timp afectează calitatea
legumelor noastre.
Există și tratamente naturale care menţin starea de sănătate a plantelor
din grădina noastră, fără a le afecta calitatea și gustul. Rezultate foarte bune
pentru culturi dau tratamentele cu zeamă de urzică sau alternativ cu zeamă
de coada-calului.
La 10 l de apă rece se pune 1 kg de plantă (urzică sau coada-calului) și se lasă
la macerat timp de 24 de ore. Apoi se strecoară zeama și se pune în pompa de
stropit. Operaţiunea de stropire se face printr-o baie completă a plantei și la
foarte scurt timp după ploaie. Este recomandabil să stropim întreaga grădină
pentru eficienţă sporită; astfel evităm transmiterea bolii la alte plante.
Tratamentul este ieftin, eficient și la îndemâna fiecărui grădinar. Merită
să încercaţi.
Tratamente naturale
Usturoi - dacă vreţi să nu aveţi probleme cu vampirii aceia minusculi (puricii
și păianjenii) care trăiesc din seva plantelor, înfigeţi în pământul din ghiveci,
la o adâncime de un centimetru, câţiva căţei de usturoi curăţaţi de coajă.
Scrum de ţigară - tutunul sau scrumul de ţigară se lasă peste noapte în
apă (o parte tutun la opt părţi apă). Cu ea se udă apoi câte puţin la rădăcina
fiecărei plante.
Săpun - ori de câte ori plantele dumneavoastră fac păduchi sau sunt atacate
de păianjenul roșu, spălaţi cu multă grijă toate frunzele, inclusiv tulpinile, cu
o cârpă moale înmuiată în apa în care aţi dizolvat puţin săpun (trei părţi apă,
o parte săpun). Preventiv, se spală plantele de două ori pe an: la curăţenia de
primăvară, apoi la cea de toamnă.
Sursa: gradina-online.ro

10 Religia mea este foarte simplă. Religia mea este bunătatea. Dalai Lama
 Mai 2019 MEDICINA NATURISTĂ

Zece semne că faci infarct

I
nfarctul miocardic nu are întotdeauna manifestările
dramatice, tipice, pe care le vedem în filme, cu dureri
ascuţite în piept care îl fac pe pacient să se prăbuşească.
De multe ori, semnele infarctului sunt atât de discrete încât
sunt trecute cu vederea chiar şi de către medici. Simptomele
pot apărea şi cu câteva săptămâni înainte. De cele mai
multe ori, infarctul miocardic nu se instalează brusc, ci se Cel mai otrăvitor
insinuează treptat, transmiţând semnale organismului.
Recunoaşterea acestor semnale, constituite de simptome,
păianjen din lume
pot salva viaţa celor care le prezintă. descoperit în Moldova

Potrivit medicului cardiolog
Minodora Bogdan, există, totuși, câte-
va simptome care, dacă apar, trebuie
mers urgent la cel mai apropiat spital.
1. Durerea retrosternală (în spa-
tele sternului). Este cel mai frecvent
simptom și se manifestă ca o durere
ascuţită în piept. Potrivit cardiologu-
lui, durerea apare, de regulă, la efort,
dar nu este exclus ca ea să survină și
într-o perioadă de repaus.
2. Durerea iradiantă în gât - până
în maxilar și chiar în ureche sau în
mâna stângă, cu afectarea mai acută a
ultimelor două degete.
3. Transpiraţia care însoţește,
uneori, aceste dureri. Este vorba, de
regulă, de o transpiraţie rece și lipi-
cioasă. Tipică în afecţiunile cardiace
este transpiraţia nocturnă.
4. Senzaţia de arsură la stomac
(hiperaciditate), fără să aibă legătură
cu vreo afecţiune digestivă preexisten-
tă sau cu un aliment mai acid consu-
mat anterior.
5. Senzaţia de greaţă și de vomă,
care persistă mai multe ore, uneori
zile.
6. O stare de oboseală care se
instalează brusc și care durează, în
ciuda repausului, zile în șir, uneori
săptămâni. Este un simptom care apare
mai frecvent la femei.
7. Dificultatea în respiraţie, care nu
apare în legătură cu o activitate fizică.
8. Palpitaţii (accelerarea pulsului).
9. Ameţeli.
10. Anxietate și tulburări de somn,
ce au în spate o neliniște aparent inex-
plicabilă. Minodora Bogdan spune că,
adesea, unele dintre aceste simptome
sunt puse pe seama unei răceli sau
a unei banale dureri locale, motiv
pentru care sunt trecute cu vederea.
Cardiologul avertizează că prezentarea
urgentă la medic este esenţială, întru-
cât, în cazul unui infarct miocardic cu
supradereglare de segment ST, inima
poate fi salvată dacă se acţionează în
primele trei ore. Medicul mai aver-
tizează asupra necesităţii prevenţiei,
în special prin renunţarea la fumat,
precizând că, în cazul fumătorilor,
din cauza afectării întregului sistem
circulator, infarctul miocardic este, de
cele mai multe ori, fatal.
Î
n condiţiile unei clime schim-
bătoare, care devine mai fier-
binte și aridă de la an la an, au
început să apară insecte neobișnu-
ite în locurile noastre, cum ar fi,
de exemplu, păianjenul Yellow Sak
sau Cheiracanthium punctorium.
O femelă de păianjen Chei-
racanthium punctorium, numit
și „păianjenul cu sac galben”, a
fost descoperită pe malul pietros
al râului Nistru, în localitatea
Ghidirim din raionul Râbniţa.
Anunţul a fost făcut de către Servi-
ciul ecologic din stânga Nistrului.
Acest lucru, însă, nu înseamnă că
acești păianjeni nu se pot răspândi
treptat pe alte teritorii ale ţării.
Potrivit specialiștilor, spe-

Recomandările specialiştilor Prepară şi foloseşte corect cia face parte din zece cele mai
otrăvitoare din lume. Păianjenul

pentru un mic dejun sănătos cataplasmele cu hrean veninos galben poate provoca
puternice dureri de cap și greţuri,
umflătură, dar și necroză la locul

D oar pentru că mănânci la

micul dejun, nu înseamnă că
alegi mereu cele mai bune ali-
mente sau că îţi începi ziua în cel mai
bun mod posibil. Desigur, unii oameni
nu pot funcţiona fără a bea două sau
trei căni de cafea, deşi ştiu că ar trebui
consumată cu moderaţie, pentru că
este un stimulent. Iată câteva sfaturi
pentru un mic dejun sănătos!
Ceai şi cafea
Încearcă să reduci aportul de ceai și
cafea, mai ales dacă bei cantităţi excesive.
Mai întâi, înlocuiește una sau două căni pe
zi cu ceaiuri din fructe, suc de fructe sau apă
minerală. Există multe varietăţi de fructe și
ceaiuri pe bază de plante, așa că poţi încerca
întotdeauna un ceai de ghimbir răcoritor
sau un ceai de mentă după mese. Există și
înlocuitori pentru cafea, care au același gust
precum cafeaua, dar sunt făcuţi din ierburi,
legume sau cereale. Cele mai populare sunt
rădăcina de cicoare și de păpădie. O băutură
extrem de bună pentru curăţarea organis-
mului este apa călduţă, aromată cu zeama
de la o jumătate de lămâie proaspăt stoarsă.
Echilibrul alimentar
pe parcursul zilei
Cea mai mare masă a zilei ar trebui să fie
la micul dejun, urmată de un prânz mode-
rat și de o cină ușoară. În prezent, multe
persoane nu au timp pentru un mic dejun
bogat dimineaţa. Însă ar trebui să consumăm
vitamine, minerale și grăsimi esenţiale.
Carbohidraţi pentru energie
În mod ideal, ar trebui să mănânci
carbohidraţi, deoarece aceștia sunt princi-
palii furnizori de energie ai organismului.
Alimentele cu un indice glicemic scăzut
eliberează energie încet pe tot parcursul
dimineţii. Însă este important să alegi
carbohidraţi nerafinaţi, printre aceștia
numărându-se cerealele integrale sau pâi-
nea integrală. Acești carbohidraţi conţin
mai multe vitamine, minerale și fibre decât
carbohidraţii simpli și rafinaţi.
Alimente cu un indice glicemic scăzut
/ moderat care pot fi consumate la micul
dejun: grapefruit, piersici, caise, lapte, mere,
portocale, fasole boabe, struguri, ovăz,
banane, stafide, pâine integrală.
Cei mai mulţi oameni nu mănâncă sufi-
ciente fructe și legume. Prin urmare, micul
dejun reprezintă o oportunitate excelentă
de a consuma câteva porţii din doza zilnică
recomandată.
Îţi poţi începe ziua cu un pahar cu suc de
portocale proaspăt stoarse, cu o limonadă
sau cu un suc de grapefruit. Consumul
fructelor întregi, spre deosebire de sucurile
naturale, este benefic pentru corp, datorită
conţinutului suplimentar de fibre din coaja
fructelor.
Ce tipuri de cereale
ar trebui să alegi?
Anumite tipuri de cereale, în special cele
destinate copiilor, au un conţinut ridicat de
zahăr. Acestea ar trebui evitate, deoarece vor
ridica nivelul de zahăr din sânge foarte mult,
după care îl vor scădea brusc, lăsându-te
înfometat și fără energie. În plus, au o valoa-
re nutritivă foarte mică, zahărul îţi va strica
dinţii și va cauza schimbări de dispoziţie,
deoarece nivelul de energie nu este stabil.
Cele mai bune cereale pentru micul
dejun sunt cele cu un conţinut scăzut de
zaharuri, grăsimi și calorii, dar abundente
în fibre. Acestea sunt nerafinate, formate din
carbohidraţi complecși. Verifică întotdeau-
na eticheta cerealelor. Alege-le pe cele cu
bob întreg, cum ar fi cerealele integrale sau
fulgii de ovăz. Evită cerealele rafinate sau
parţial hidrogenate. De asemenea, verifică
etichetele pentru zaharuri adăugate și un
nivel ridicat de sare.
Ouă
Studiile au demonstrat că proteinele
consumate la micul dejun stimulează con-
centrarea și memoria. De asemenea, cresc
capacitatea de învăţare și performanţele.
Ouăle sunt foarte versatile. În plus, acestea
sunt cele mai nutritive proteine pentru
micul dejun. Poţi mânca omletă, ouă poșate
(ou prăjit pe apă) sau ouă fierte. Un ou fiert
tare are un conţinut scăzut de calorii și gră-
simi saturate și un aport ridicat de vitamina
A, B, D și E și minerale precum calciu, fier,
potasiu, seleniu și magneziu.
Sursa: eva.ro
A cest aliment și condiment are un conţinut bogat de vita-
mine, de substanţe antibacteriene, dar și de uleiuri eterice
cu efect calmant.
La noi se folosește în stare crudă, proaspăt ras, pentru a da
înţepăturii.
Specialiștii le sugerează oame-
nilor să fie atenţi atunci când se
află în aer liber, în grădină, în
gust mâncărurilor, fiind apreciat pentru aroma specială și pentru
gustul său picant. Hreanul este binecunoscut și în medicina tradi- parcuri, în păduri, lângă grămezi
ţională sub formă de cataplasme, tincturi, energizante, siropuri, de pietre mici și lemn vechi uscat,
vinuri tonice sau macerat după diverse reţete ca medicament și să verifice hainele atunci când se
natural. întorc acasă, să le scuture, pentru
Cataplasmele cu hrean sunt utile în numeroase afecţiuni ale a evita pătrunderea insectei în
pielii, respiratorii, dureri, inflamaţii etc. Ele produc un efect de locuinţă.
încălzire în locul unde sunt aplicate, ceea ce stimulează circula- Păianjenul cu sac galben vieţu-
ţia, reduce inflamaţia și grăbește vindecarea. Pentru ca astfel de iește în principal în ţările Europei
remediu să fie un succes, trebuie să fie preparate și aplicate în centrale și Asia. Acești păianjeni
mod corespunzător. sunt destul de mici, aproximativ
În primul rând, pentru a preveni iritaţiile, aplică pe locul 1 cm în lungime. Ei construiesc
unde vei pune cataplasma un strat de cremă de gălbenele sau pânze dense sub diferite adă-
altă cremă grasă. posturi, cum ar fi pietre, copaci
În general este bine ca amestecul să fie pus pe o pânză de bătrâni, ramuri mari căzute,
bumbac. Pentru un efect mai rapid, pune peste cataplasmă o folie pentru a le servi drept protecţie.
de nylon și apoi un prosop cald.
Timpul de aplicare este la început de 3-5 min, se îndepărtează
Câteodată se ascund în punga de
atunci când simţi senzaţia de arsură. După îndepărtarea cataplas-
păianjen, așteptând prada într-
un loc retras, în iarbă sau arbust,
mei se poate aplica un unguent camforat care răcorește zona. Apoi unde vânează muște mari și alte
se poate mări durata de aplicare. De obicei nu este deajuns numai insecte.
o aplicare, fiind necesare cure de 3-6 zile.
Deși tehnica este aceeași, hreanul răzuindu-se sau tăindu-se
felii, există cazuri cănd cataplasmele se prepară din frunzele de
hrean, sau din rădăcină amestecată cu alte ingrediente.
Reţete de preparare cataplasme cu hrean și întrebuinţarea lor:
Dureri locale, nevralgii - rade hreanul și stropește-l cu puţină
apă. Aplică-l pe locul dureros cel puţin 10 min. Repetă acest trata-
ment câteva zile și durerile se vor ameliora. O astfel de cataplasmă
s-a dovedit utilă în dureri cauzate de lovituri, traumatisme, dar și
cele reumatismale, inflamaţii articulare etc. Se mai poate prepara
și ca amestec din hrean, 2 linguri făină de grâu și miere de albine În caz de mușcătură, rămâ-
neţi calm și apelaţi la ajutorul
care se aplică pe locurile dureroase. Această reţetă este mai puţin
iritantă pentru piele și mai ușor de suportat mai ales pentru copii medicului. Spălaţi zona cu apă și
și persoane sensibile. săpun. Aplicaţi o compresă rece
În caz de pete pe mâini, piept, faţă – ia 3-4 rădăcini de hrean pentru evitarea răspândirii secre-
și taie-le felii subţiri. Amestecă-le cu 250 gr de oţet și lasă-le la tului veninos. Dacă este posibil,
macerat 6 zile. Înmoaie apoi un tampon de vată în acest conţinut merită să prindeţi păianjenul
și tamponează petele în fiecare seară. într-un recipient curat, acest lucru
Dureri de cap, migrene - folosește compresele cu frunze strivite este necesar pentru identificarea
de hrean verde peste care adaugă careva picături de ulei alimentar. păianjenului de către un expert.
Se aplică pe frunte. În urmă cu câţiva ani, Aus-
Pentru durerile de rinichi – se face o turtă din făină de grâu, cu tria a devenit ţinta unui atac cu
hrean ras și oţet și se pune pe zona lombară, fixându-se cu un brâu. păianjeni galbeni. Oamenii erau
Probleme și infecţii respiratorii – în amigdalită folosiţi panicaţi, în jur de 200 de locuitori
aplicarea unei turte din hrean ras, mălai, miere și sare, toate din orașul Linz au ajuns la spital
amestecate bine și puse pe o pânză de bumbac, apoi puse la gât, cu înţepături suspecte. „Mușcă-
în zona amigdalelor. Pentru sinuzite/ rinite fă o turtă din hrean tura unui păianjen cu sac galben
dat pe răzătoare, făină de grâu și puţin oţet, puse toate pe o pânză este dureroasă, dar nu mortală”,
de bumbac și aplicată pe frunte. Se recomandă să se facă acest declara atunci Ministrul austriac
tratament câte patru-cinci zile la rând. În caz de bronșită, gripă, al Sănătăţii Maria Rauch-Kallat.
congestie pulmonară, se aplică pe torace cataplasme de hrean „Dacă sunteţi mușcaţi, vă rugăm
amestecat cu făină de in și se ţin vreme de 30-60 de minute, să nu vă panicaţi și în caz de dis-
repetându-se o dată la 2-3 zile. confort să contactaţi imediat un
Daniela KAUFUSI| doctor”, a mai adăugat aceasta.

Află cum să dăruiesti fără ezitare, cum să pierzi fără regrete, cum să acumulezi fără răutate. George Sand 11
 FRUMUSEŢE Mai 2019

Clubul dietelor de slăbit Ce să nu faci, când te Traista cu bancuri

Cura de slăbire pregăteşti pentru vară

Teo Trandafir
M
ereu se întâmplă la fel. Te cuprinde lenea pe timpul iernii, iar atunci
când vara devine „palpabilă”, te cuprinde panica și încerci să îţi recapeţi
Teo Trandafir, renumita prezentatoare TV din România, a urmat o cură forma în timp record. Nimic rău în asta. Dar pentru că ești tentată să
de slăbire eficientă pentru a da jos kilogramele. Regimul ei se bazează foarte încerci absolut orice, îţi prezentăm mai jos o scurtă listă cu ce să NU faci atunci
mult pe o dietă echilibrată. Cura de slăbire a lui Teo Trandafir are câteva când îţi pregătești corpul pentru plajă. Am încercat să sintetizăm erorile cele
principii de bază, printre care se știe că: mănâncă foarte multe fructe și mai des întâlnite, urmând să alegi tu ce să eviţi:
legume și atunci când i se face foame, mănâncă puţin câte puţin, niciodată
nu face exces sau consumă mai multă mâncare decât are nevoie. 1) Un NU curselor nebune
Pe lângă toate acestea, dieta lui Teo Trandafir include ca sursă de proteine, pe jos de-a lungul orașului. Să Din jurnalul unui elev
carne de pui fiartă și fără pieliţă, ciorbe de legume, sau legume fierte, iar pe forţezi cu sufletul la gură, imagi-
nându-ţi că faci jogging pe unde Fost elev al lui Iohannis: „Nu
lângă proteine, sursa de grăsimi este uleiul de măsline extravirgin pentru era un profesor perfect, dar, când
că acesta nu conţine colesterol. De asemenea, regimul Teo Trandafir reco- apuci, este total greșit. Începe
gradat, într-un parc, îmbrăcat(ă) dicta, puteai să-ţi iei și notiţe și
mandat de nutriţionist o ţine departe de băuturile carbogazoase și sucurile să-ţi faci tema la matematică.”
care conţin prea mult zahăr, conservanţi și coloranţi. corespunzător sau aleargă la sală,
pe bandă. Străzile și trotuarele
Luni: Prânz – 150 gr file de somon, o din oraș nu sunt tocmai potrivite Comandă fermă
Mic dejun – ceai de plante, omle- felie de pâine de secară, o portocală pentru jogging. Intră un beţivan într-un taxi:
tă (un singur ou și o felie de șuncă), Cină – o salată de sezon, o por- 2) NU chestiilor din plastic, așa-zis făcute să te slăbească. Chiar crezi că este – Du-ne și pe noi până…
o felie pâine integrală și o portocală tocală și un ceai de tei suficient să îmbraci un costum din plastic ca să slăbești pentru vară? Dacă ar fi – Pe care voi, mă? Că ești
Prânz – 150 gr de carne de vită Vineri: așa ușor, lumea ar fi plină de modele. singur!
la grătar, o salată cu roșii, castraveţi, Mic dejun – o felie de pâine de 3) NU dietelor dezechilibrate, ţinute după capul tău. Ca să nu te supui unor – Păi ce, tu nu mergi?
ceapă, ulei de măsline secară, o felie de cașcaval și o cafea probleme serioase de sănătate, începe prin a reduce porţiile și adresează-te unui
Cină – 100 gr de pește la cuptor, fără zahăr nutriţionist.
Paza bună
un ceai de tei, un măr Prânz – 150 gr de piept de pui Doi ardeleni pe drum. Unul
Marţi: la grătar, o salată de varză, un ceai 4) NU medicamentelor-minune de slăbit. Nu există pilula miraculoasă și dacă
există, este periculoasă atunci când este luată fără avizul unui medic. calcă și strivește un melc.
Mic dejun – un ou fiert, un ceai de plante – De ce-ai strivit biata făptură?
verde și o felie de pâine de secară Cină – un compot de pere fără 5) NU obiectivelor irealizabile. Fii realist(ă) și propune-ţi obiective concrete – Păi n-ai văzut că ne urmărea
Prânz – piept de pui la grătar, un zahăr, o felie de pâine integrală și ușor de atins. Altfel dezamăgirea și riscul de abandon pot fi foarte mari. de trei ceasuri?
iaurt degresat, un măr Sâmbătă: 6) NU te grăbi. Nu se recuperează forma în 2 săptămâni. Dacă ești cu adevărat
Cină – fasole verde fiartă, o por- Mic dejun – o cafea neîndulcită, motivat(ă), ia-o din timp. Cât timp? Depinde de condiţia ta fizică și de numărul Scurte
tocală și un ceai de lămâie o felie de pâine de secară și un cub de kilograme în plus. Dacă mai ai 2 săptămâni până pleci în concediu, lasă baltă
Miercuri: mic de unt *Inculpat, de ce ai jefuit banca?
forma și bucură-te de vacanţă, urmând ca atunci când te întorci să îţi faci un
Mic dejun – o cafea neîndulcită, Prânz – ciorbiţă de legume, o Domnule judecător, cu permisiu-
plan de bătaie concret.
o felie de pâine și 100 gr de șuncă portocală nea dumneavoastră, ea a început.
7) NU te baza pe miracole. Acestea există numai în povești. Secretul pentru *Când eram mic, îmi plăcea
presată Cină – o salată de sezon cu mult
arderea grăsimilor și tonifierea musculaturii este doar unul singur: activitate să rod chestii de plastic. Acum
Prânz – pește la grătar cu multă suc de lămâie, un ceai de fragi
fizică și alimentaţie corectă. mănânc o roșie de la supermarket
lămâie, o banană Duminică:
Cină – salată de crudităţi cu piept Mic dejun – o cafea, un bol cu 8) NU urma o dietă sau un program de antrenament doar pentru că a func- și m-a apucat nostalgia…
de pui, un ceai de fructe, un kiwi cereale ţionat pentru apropiaţii tăi. Suntem diferiţi și orice persoană trebuie să urmeze *Sunt alături de mama în grea-
Joi: Prânz – ciorbiţă de pui cu legu- un program personalizat. ua încercare. Suleyman Magnifi-
Mic dejun – fulgi de porumb me, un ceai de tei 9) NU e adevărat că dacă bei multă apă vei părea mai „umflat(ă)” și nici că cu’ trage să moară.
cu lapte degresat cu 1,5% grăsime Cină – pește la grătar, un ceai de dacă vei bea doar un pic, vei avea un aspect mai tonic. Trebuie să bei apă cu *Cercetătorii britanici au sta-
și un măr plante și o portocală. regularitate și nu să aștepţi să îţi fie sete. Ţine mereu o sticlă cu apă la îndemână. bilit că femeile supraponderale
10) NU îţi antrena doar abdominalii, gândindu-te că așa o să scapi de grăsime. trăiesc mai mult decât bărbaţii
Atenţie: Consumaţi foarte multă apă în fiecare zi, până la 2 litri. Evitaţi
Nu merge doar așa. Dacă vrei să reduci burtica, implicarea trebuie să fie totală. care le spun că sunt grase.
alcoolul sau alimentele care vă îngrașă după ora 18:00. De asemenea, staţi
Dacă ar ajunge 30 de abdomene pe zi să scapi definitiv de grasime!... Urmează *Înainte de Facebook doar
departe de dulciuri și mâncaţi doar fructe care nu au conţinut bogat de zahăr.
un program complet pentru abdomen. Multe săli au așa ceva. familia știa că ești prost…
Dacă urmaţi regimul Teo Trandafir puteţi slăbi circa 3 kg în 2 săptămâni,
însă trebuie știut faptul că o slăbire mai lentă este una mult mai sănătoasă, 11) NU îţi imagina că acum dacă ai început să te antrenezi cu regularitate *L-aș învia pe Ștefan cel Mare
astfel kilogramele care le-aţi dat jos, nu vor reveni o perioadă îndelungată poţi să mănânci ceea ce vrei. E greșit să crezi, că dacă ai început o dietă nu mai doar ca să-i arăt cum vă uitaţi la
de timp. ai nevoie să te antrenezi. Lucrurile sunt strâns legate, una fără cealaltă pierzân- seriale turcești…
du-și din eficacitate.

ÎNTÂMPLĂRI ADEVĂRATE

T A înfiat-o pe propria-i fiică

aisia și Margarita au fost prietene nedespărţite până
aproape de sfârșitul vieţii. Dar ceva foarte grav le-a întors
totul pe dos și le-a făcut pentru un moment dușmance de
moarte. Ce s-a întâmplat, totuși? Ce mâţă neagră le-a intersectat
destinul, de au ajuns să se urască?
Paraschiva copiilor ei, dar vorba ceea – după sac
MĂMĂLIGĂ și cârpala). Ba mai mult, a lansat prin
sat zvonul, că Liza este un copil înfiat.
De unde oare știa? Bineînţeles, asta i-a
(Sfârșit.Început deranjat enorm pe Dumitru și Taisia.
în Nr. 4, aprilie Au făcut tot posibilul s-o protejeze pe
2019) Liza, cel mai puţin și-au dorit în viaţă
ca ea să afle adevărul. Chiar dacă știau
Margarita prea multă educaţie n-a totul una despre alta, Taia nu i-a spus
putut să le ofere copiilor săi de una niciodată Ritei că de fapt ea nu era
singură. Ajunsă la majorat, Mașa a însărcinată, ci își simula sarcina ca să
plecat să-și câștige bucăţica de pâine nu afle nimeni că Liza nu e copilul lor.
la Moscova. Maxim, crescut fără tată Această taină a fost mărturisită tocmai
și fără un cuvânt greu, spus de mamă, de Rita. S-au întrebat zi și noapte
a apucat pe căi greșite, s-a legat cu niște Dumitru și Taia de unde a aflat Rita
haimanale, care într-o altercaţie, l-au acest mare secret. Le era frică că o pot
înjunghiat. Dumitru și Taisia n-au pierde în orice moment pe Liza.
putut în acest caz s-o ajute cu nimic, Ceva mai târziu adevărul avea să
decât s-o compătimească și s-o jeleas- iasă la suprafaţă. Văzând-o în fiecare
că. Margarita a ajuns să locuiască de zi pe Liza, îi fugea pământul de sub
una singură în casa părintească. Pe picioare – de rușine, de ciudă, de invi-
zi ce trecea devenea tot mai tristă și die, de durere. Disperată, s-a pomenit
se distanţa tot mai mult de prietena într-o bună zi în curtea Taiei, strigând
ei de-o viaţă. O înnebunea faptul că în gura mare să i-o întoarcă pe Natașa,
Liza este o fată atât de deșteaptă, de că Liza de fapt e Natașa și e fata ei. S-a
cumsecade, își iubește enorm părin- adunat lumea ca la circ, căci așa e în sat
ţii, pe când ea cu ce s-a ales în viaţă – lumea e curioasă să cunoască totul,
(regretabil este faptul că nu s-a întrebat chiar dacă nu îi privește pe ei perso-
niciodată cât a investit ea în educaţia nal. Atunci, Rita a cerut să se așeze și
printre șiroaie de lacrimi și-a început
povestea. Când era însărcinată cu al
treilea copil, nu exista nici un bărbat în
viaţa ei. Adică se mai înfrupta și ea din
mărul lui Adam pe unde și cu cine îi
cădea, că deh! Era tânără, era femeie și
avea și ea nevoie de bărbat. De bărbaţi
avea nevoie, nu de copil! A hotărât să
scape de el, dar era târziu să avorteze,
așa că a plecat la o mătușă în raion,
care lucra la maternitate și a aranjat
așa lucrurile, încât după naștere să
lase copilul la maternitate. Îi era milă
de fetiţă, pe care o numise Natașa, dar
nu avea nici dorinţă și nici posibilitate
s-o mai crească de una singură în nevoi
și sărăcie. Mătușa ei, unica care știa
adevărul, i-a spus atunci că uite Taia
cu Dumitru vor să înfieze o fetiţă, că
ea nu este într-adevăr însărcinată, că
ar fi bine s-o telefoneze ca să ia acest
copil. Astfel vor fi și ei fericiţi și Rita
împăcată că nu l-a lăsat pe drumuri, ci
l-a dat pe mâini de nădejde.
Întrucât încă din copilărie își
juraseră credinţă una alteia și să nu
se trădeze niciodată în viaţă, Rita
n-a crâcnit nimănui nici un cuvânt.
Își căuta de viaţa ei și cel mai puţin o
interesa viaţa Lizei (Natașei). Numai
Pagini organizate după „Formula AS”, „Asul Verde”, ziare.com şi alte surse de Paraschiva MĂMĂLIGĂ
atunci când a înţeles cât de singură a
rămas și ce mare păcat a făcut în viaţă,
a început să aibă regrete, mustrări de
conștiinţă. Nu știu dacă a realizat vreo
dată cât rău a făcut și de data asta,
care va fi reacţia fetei, cât de mult i-a
traumat pe Taia și Dumitru.
Taia în gura mare striga că e copilul
ei, că l-a purtat nouă luni, în pântecul
ei, că l-a născut ea. În faţa curioșilor cu
gura căscată s-au luat la bătaie. Atâta
ură și dușmănie între două femei nu
mai văzuse satul până acum. Margarita
a cerut ca din toată sărăcia ei să se facă
testul ADN. Taia nu prea era de acord,
dar a insistat Liza. Ea nu credea, în
primul rând, că este un copil înfiat.
A avut toată dragostea părinţilor ei
adoptivi și n-a bănuit niciodată că nu
este fiica lor. Al doilea motiv era, că
nu și-ar dori nici în ruptul capului ca
tanti Rita să fie mama ei.
Șocul încă avea să urmeze. În urma
testului ADN s-a constatat că Rita într-
adevăr este mama ei naturală. Iar tatăl
ei biologic nu era altul decât Dumitru,
fapt despre care nu bănuia nici Rita
și nici Dumitru. Cât privește Taia, ea
nu-l putea învinui pentru trădare, căci
singură l-a făcut victima Ritei, trimi-
ţându-l s-o ajute prin gospodărie...
După o mare obidă, și-au călcat
ambele pe inimă. Taisia i-a mulţumit
lui Dumitru și Ritei pentru faptul că
Liza într-adevăr e aproape copilul lor
natural, seamănă leit cu Dumitru și
prin sângele ei curge sângele lui. Și
la urma urmei, prietenul la nevoie se
cunoaște. Rita s-a gândit în primul
rând la ea când a rugat-o pe mătușă
s-o telefoneze, pentru a o înfia pe
Liza. Margarita și-a cerut iertare că
l-a ademenit involuntar în patul ei pe
Dumitru, dar și ea trebuie s-o înţeleagă
ca femeie. Bărbatul e bărbat și femeia
e femeie, mai ales când trăiește de una
singură, fiind flămândă și însetată...
Așa că totul a fost lesne de înţeles. Mai
cu seamă, că Taia era aceea care nu
putea să-i dăruiască un copil.
Iar fata cu două mame și un singur
tată a reacţionat destul de matur în
această poveste. Pentru nimic în lume
nu și-ar trăda părinţii care au crescut-o
și au îndestulat-o cu de toate, dar din
respect că i-a dat viaţă îi spune și Ritei,
mai în glumă, mai în serios, mama
Rita. Cele două mame urmează să-și
împartă nepoţii, căci Liza e însărcinată
cu gemeni.

12 Nebunul își caută fericirea la mare distanţă de el. Înţeleptul o găsește chiar sub picioarele sale. James Openheim
 Mai 2019 DEOCAMDATĂ... ENIGME

Misterele animalelor mumificate din Egiptul antic

Antologia
Î n jurul anului 1.500 î.e.n., egiptenii au început să mumi-
fice animalele la scară largă. Astfel, în ultimul veac și
jumătate, arheologii au descoperit în situri sacre mili-
oane de animale „conservate”. Este cunoscut faptul că egip-
tenii venerau și mumificau în special pisicile. Însă ei făceau
„Natura”
același lucru și c-o întreagă varietate de alte fiinţe, inclu-
siv capre, gazele, babuini, câini, vaci, lei, tauri, vulturi și
chiar hipopotami. Acestea erau îmbălsămate cu minuţiozi-
tate. Unele dintre ele aveau feţele poleite cu aur și morminte De-abia plecaseşi
care se ocupau de înmormântări le Specimenul datează din perioada
cu decoraţiuni elaborate. Dar de ce au depus egiptenii atâtea de Tudor ARGHEZI
puneau în mormintele celor bogaţi. 650-550 î.e.n.
eforturi pentru a-și conserva prietenii necuvântători?
Oricare ar fi fost scopul acestui Pisici în cinstea De-abia plecaseși. Te-am rugat să pleci.
Animale mumificate sacrificiu pentru a obţine o favoare obicei, cert este că el era răspândit
lui Bastet Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
şi folosite drept idoli din partea lor. printre egipteni. Iată câteva ani- Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
male mumificate la scară largă de Bastet sau Bast era zeiţa-pisică.
Savanţii cred că existau mai Companie pentru În Egiptul de Jos, ea era venerată
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
aceștia din urmă:
multe motive în spatele mumifică- stăpâni în viaţa încă din 2.890 î.e.n., ca divinitate
rii animalelor. În primul rând, prin de apoi Crocodili în cinstea a războiului. În timpul celei de a Ţi-aș fi făcut un semn, după plecare,
acest proces, ele erau transformate
De asemenea, prin mumificare, lui Sobek XXII-a dinastii, cei care o prea- Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
în idoli, locuitorii Egiptului antic În templul și cimitirul Kom slăveau, au transformat-o dintr-o
animalele de companie puteau fi
venerându-i ca pe niște manifestări Ombo, situat la nord de Assuan, Voiam să pleci, voiam și să rămâi.
alături de stăpânii lor în lumea de zeitate războinică sub formă de
fizice ale zeilor. Aparţinând unei Ai ascultat de gândul cel dintâi.
dincolo. Această idee se aliniază arheologii au descoperit peste 300 leoaică în una protectoare sub
culturi animiste, egiptenii credeau Nu te oprise gândul fără glas.
credinţei  egiptene  că viaţa este de mumii de crocodili. Nu este formă de pisică.
că divinităţile puteau locui oriunde
veșnică atâta timp cât sunt înde- un lucru surprinzător, deoarece De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
și în orice obiect sau fiinţă.
egiptenii glorificau această reptilă
Şoimi în cinstea
plinite niște condiţii, cum ar fi o
Ofrande pentru zei mumificare corespunzătoare și un pentru forţa sa, pentru asocierea lui Horus
Este posibil ca mumiile anima-
lelor să le fi fost încredinţate preo-
mormânt care conţine toate cele
necesare pentru celălalt tărâm.
cu Nilul (și, deci, cu fertilitatea).
De fapt, templul de la Kom Ombu
După cum a fost menţionat
mai sus, egiptenii idolatrizau un Să ne-mbogăţim
ţilor sau să fi fost lăsate în templu
ca ofrande votive, așa cum creștinii
Grija acordată mumificării oame-
nilor s-a extins și asupra animale-
era un loc de venerare a zeului-șoim
Horus și a zeului-crocodil Sobek.
zeu-șoim pe nume Horus. Mumia
din fotografie aparţine unei colec- cultura generală
lasă lumânări în biserici. Oricum lor, care își însoţeau stăpânii după „Egiptenii antici credeau, în legă- ţii private și datează din perioada 1. Ce este vinieta, atunci când
ar sta lucrurile, în multe dintre moarte. tură cu una dintre aceste mumii, Ptolemeică (332-30 î.e.n.). Șoimul
nu e folosită la achitarea taxei pe
siturile în care se aflau temple sacre că era încarnarea lui Sobek. Având a fost conservat folosindu-se o
Mâncare în lumea autostrăzi?
au fost descoperite gropi imense, o lungime de patru metri, animalul pânză cu model geometric în două
pline cu mumii de animale. De ce? de dincolo este îmbrăcat în rășină. Peste 25 de nuanţe, o mască de ghips pe care a Un ornament în formă de frunză de viţă-
Printre ipoteze se numără faptul În alte cazuri, animalul mumi- pui de crocodil mumificaţi sunt fost pictată faţa unui șoim, precum de-vie (în fr. vignette = „viţă-de-vie”). Moda
că acestea erau oferite divinităţilor ficat era o sursă de hrană în viaţa atașaţi de spatele său”, se precizea- și o perucă din trei elemente, care vinietelor a apărut odată cu utilizarea tiparului
fie în semn de mulţumire, fie drept de apoi. Astfel, în Egiptul antic, cei ză pe  site-ul la British Museum. îi ajunge până la umeri. – la sfârșitul secolului al XV-lea – și consta în
ornamente marginale sau de titlu. Din secolul al

Fapt...„divers” Unele dintre cele mai XVII-lea până în secolul al XIX-lea vinietele au
fost puse adesea la începutul sau sfârșitul unei

Într-o bibliotecă au fost descoperite trei neobişnuite lucruri de pe Terra
Vantablack este cel mai
manuscrise rare otrăvite cu Verde de Paris „negru” material din lume
Vant abl a ck
cărţi sau al unui capitol.
2. Pe cine a învins Siegfried la
triatlon purtând o glugă fermecată?
Brünhilda, care era peţită de Gunther, regele
Burgundiei. El reușește acest lucru abia cu ajuto-

O
ricât de ciudat ar suna, cărţile tipărite
pot fi toxice și chiar mortale…dacă
sunt colorate cu anumiţi pigmenţi.
Câţiva cercetători de la Universitatea Sudică
din Danemarca (USD) au descoperit recent
acest pericol pentru bibliofili. Ei au scos trei
manuscrise renascentiste din colecţia de
cărţi rare a   bibliotecii școlii, le-au analizat
la un microscop cu raze X și au descoperit că
paginile erau acoperite cu arsenic: „Am dus
aceste trei cărţi rare în laboratorul cu raze X,
fiindcă biblioteca descoperise că fragmente
de manuscrise medievale, cum ar fi copii ale
dreptului roman și ale dreptului canonic,
au fost folosite la alcătuirea coperţilor lor”,
(Jakob Povl Holk, bibliotecar cercetător la
USD și Kaare Lund Rasmussen, profesor de
fizică, chimie și farmacologie). Este bine docu-
mentat faptul că legătorii de cărţi din Europa
secolelor XVI și XVII obișnuiau să recicleze
pergamentele vechi. Problema era că cele trei
seturi de coperţi erau acoperite cu un strat
gros de vopsea verde, ceea ce făcea imposibilă
citirea textului de sub aceasta cu ochiul liber.
Prin urmare, Holk și Rasmussen au folosit o
tehnică numită „fluorescenţă micro cu raze X”,
proiectând o undă de lumină pe manuscrise,
în speranţa de a scoate la suprafaţă anumite
elemente (cum ar fi calciu sau fier) din acea
vopsea. În schimb, au găsit arsenic!
Aceste cărţi care ucid sunt
rezultatul tratamentelor
chimice
Trioxidul de arsen este un element natural,
întâlnit peste tot în crusta Pământului. Când
este combinat, însă, cu alte elemente, cum
ar fi hidrogenul sau oxigenul, devine letal:
„Acesta este printre cele mai toxice substanţe
din lume și expunerea la el poate să ducă la
diferite simptome de otrăvire, la dezvoltarea
cancerului și chiar la deces. Toxicitatea arse-
nicului nu scade o dată cu trecerea timpului”,
au scris Holk și Rasmussen. Otrăvirea cu
substanţa respectivă are loc, în primul rând,
prin ingerare (de exemplu, prin lingerea dege-
tului atunci când întorci paginile unei cărţi
contaminate), însă otrava se poate inocula și
prin atingere sau inhalare. Fiindcă nu are gust
și miros, arsenicul a fost folosit ca armă timp
de mii de ani. În pofida „reputaţiei” sale, el
a fost considerat inofensiv în ceea ce privea
folosirea lui la pigmenţi și vopsele în secolul al
XIX-lea. Acest lucru a avut ca rezultat produ-
cerea de tapet, timbre poștale și chiar rochii…
otrăvitoare, care au provocat multe morţi.
Potrivit lui Holk și Rasmussen, pigmentul
verde cu arsenic de pe cele trei cărţi rare este,
cel mai probabil, unul popular, produs în
masă în perioada victoriană și numit „Verde
de Paris”. Pictorii impresioniști și postim-
presioniști au folosit diferite versiuni ale
acestuia pentru a-și crea capodoperele. Asta
înseamnă că multe tablouri expuse astăzi în
muzee conţin elementul dat. Fiindcă „Verde
de Paris” se prezintă ca un strat de protecţie pe
coperţile acestor trei cărţi, e probabil ca el să
nu fi fost aplicat din motive estetice, consideră
cercetătorii. Este mai probabil că pigmentul cu
arsenic a fost „întins” pe cărţile rare în secolul
al XIX-lea ca un fel de pesticid, pentru a ţine
dăunătorii la distanţă de valoroasele lucrări.
Cele trei cărţi care „ucid” sunt acum depo-
zitate în niște cabinete separate și ventilate
ale bibliotecii USD. Ele vor fi digitalizate în
curând, astfel că cercetătorii le vor putea stu-
dia secretele fără să cadă pradă sorţii sumbre
rezervate iubitorilor de cărţi rare și interzise
– moartea prin lectură.
este un  nano-
material  dezvol-
tat în 2015 de
compania bri-
tanică “Surrey
NanoSystems”.
Materialul
absoarbe 99,98% din lumina care ajunge pe
suprafaţa sa, atât din spectrul ultraviolet, cât
și din cel vizibil și cel infraroșu. Asta înseamnă
că, tehnic vorbind, ochiul uman nu vede nimic,
atunci când analizează un obiect acoperit cu
Vantablack. Practic, experienţa de a privi această
substanţă este cea mai apropiată de sentimentul
pe care l-am avea dacă ne-am uita la o gaură
neagră.
Aerogelul arată ca o felie
dintr-un nor
Aerogelul,
poreclit „fum
îng heţat” sau
„nor solid”, dato-
rită înfăţișării
sale eterice, este
obţinut pentru
prima oară în
1931 de chimis-
tul american Steven S. Kistler. Materialul are
o densitate extrem de scăzută și este alcătuit în
proporţie de 99,8% din aer. El absoarbe complet
radiaţiile infraroșii. De aceea, savanţii cred că
din aerogel vor putea fi construite clădiri care
să permită pătrunderea luminii solare, împiedi-
când, în același timp, schimburile termice între
încăpere și mediul extern. Deoarece este un
izolator termic excepţional, acest material este
folosit deja de NASA pentru izolarea costumelor
astronauţilor. Un strat de doar 18 milimetri de
aerogel poate proteja  corpul uman  la tempe-
raturi de până la -150 °C. De asemenea, este
un bun conducător de electricitate și poate fi
utilizat inclusiv la desalinizarea apei de mare.
Din aceste considerente, oamenii de știinţă cred
că aerogelul este materialul viitorului.
rul lui Siegfried, care, drept răsplată, o primește
de soţie pe sora lui Gunther, Kri(e)mhilda. Când
Brünhilda află despre șiretlic, îl însărcinează pe
Hagen să-l omoare pe Siegfried. Răzbunarea
Kri(e)mhildei nu se lasă mult așteptată; la cur-
tea regelui Etzel burgunzii sunt nimiciţi. Cea
mai frumoasă formă a legendei se regăsește în
„Cântecul nibelungilor” (pe la 1200).
3. Prin ce se deosebeşte stilul rococo
de cel baroc?
După cum indică și denumirea, stilul rococo
este mult mai elegant și mai jucăuș, căci terme-
nul francez „rocaille” semnifică ornamentarea
exagerată cu imitaţii de scoici, grote și fântâni.
Stilul rococo a fost cu precădere unul decorativ
de interior, care a renunţat la patosul barocului.
4. Ce se înţelege prin termenul de
Maghreb?
Cuvântul provine din limba arabă și desem-
nează Occidentul, el însemnând (literal) „Soare-
apune”. În sens figurat, el desemnează și vestul
lumii arabe, deci cele trei state – Maroc, Algeria
și Tunisia. De altfel, forma prescurtată a numelui
oficial (al-Mamlaka al Magibiyya) al regatului
Maroc este Maghreb.
5. În ce mitologie au avut ciclopii un
rol important?
În mitologia greacă. Ei sunt uriașii pe care
tatăl lor, Uranus, i-a trimis în infern. Au un
singur ochi situat în mijlocul frunţii și au făurit
tunetele lui Zeus. Homer povestește despre
ciclopul Polifem care este orbit de Ulise.
„Cultură generală. 3000 de întrebări și
răspunsuri”, Matthias Edbauer.
Selecţie de Tudoriţa ALBU
după: www.incredibila.ro; www.telegraph.co.uk;
www.livescience.com; www.atlasobscura.com;
www.medievalbooks.nl; www.britishmuseum.or;
www.pictorial.jezebel.co; www.theconversation.co;
www.businessinsider.com.au

Fericirea nu este în lucruri, ci în noi. Richard Wagner 13

 FOCUL DIN VATRĂ Mai 2019
prof. Anatol
Darurile naturii
Acasă la Lucian Blaga EREMIA

Text şi foto de Mircea MITROFAN
S
area e unul
dintre cele
mai preţi-
oase alimente de
care oamenii nici cum nu se pot lipsi
în viaţa lor de zi cu zi. Scumpă și
mult căutată era pe vremuri... Despre
aceasta ne mărturisesc scrierile auto-
rilor din vremuri demult apuse. În
China antică, de pildă, sarea era mult
mai prețioasă ca aurul. Documentele
atestă că vechii chinezi își plăteau
impozitele cu anumite cantități de
sare. Istoricul antic Pliniu povestea că
SAREA
Salina Praid (jud. Harghita), Salina
Ocnele Mari (jud. Vâlcea), Salina
Târgu Ocna (jud. Bacău), Salina Slănic
Prahova (jud. Prahova), Salina Turda
(jud. Cluj). Unele saline românești
datează încă din perioada romană
a Daciei. În prezent unele saline și piper „a mustra rău pe cineva”, a-i fi
reprezintă adevărate stațiuni balneare drag cuiva ca sarea în ochi „a-i fi cuiva
și centre turistice. Multe dintre ele nesuferit”, a-i pune cuiva sare pe rană „
găzduiesc biserici cu icoane sculpta- a-i face cuiva rău, a-i pricinui dureri”.
te în sare, muzee, galerii de vinuri, Zicerea mai bine să întingi în sare și să
restaurante. În incinta lor se organi- te uiţi la soare, decât să întingi în unt
zează conferințe științifice, festivaluri și să cauţi în pământ evidenţiază clar

Î n inima Ardealului, într-un sat înconjurat de păduri și munţi, se muzicale, competiții sportive. diferenţa dintre bogăţie și sărăcie și
află locul unde a copilărit marele filozof, poet și dramaturg Lucian în anumite perioade solda militarilor Beneficiile de sănătate ale salinelor alegerea pe care trebuie să o facă omul
Blaga. Este vorba despre Casa Memorială „Lucian Blaga” din satul romani era plătită cu bulgări de sare. sunt bine cunoscute: microclimatul în viaţa de toate zilele.
Lancrăm, judeţul Alba. Mai apoi, soldații romani primeau constant și temperatura de aproxi- Proverbele despre sare reflectă
Când am ajuns în Lancrăm am început să căutăm o casă albastră. Străzile solarul, o alocație monetară pentru a mativ 13 grade, aerul încărcat de atât valoarea sa vitală, cât și valoarea
din sat erau aproape pustii, iar din când în când trecea câte o maşină, deran- procura sarea și alte alimente. Mai târ- particule ionizate, dioxizii de carbon experienței de viață. Vechile proverbe
jând liniştea rurală. După câteva minute bune de mers prin sat, am ajuns, în ziu acest cuvânt a devenit un termen și sare, care ajută la creșterea imuni- și zicători se folosesc în situaţii de sati-
sfârşit, la destinaţie. Casa - bine îngrijită, vopsită cu un albastru deschis, cu pentru noțiunea de astăzi „salariu” tăţii organismului în lupta împotriva ră și umor, dar mai cu seamă pentru a
obloane de lemn la ferestre, acoperiş din şindrilă, gard şi poartă din lemn în (leafă). microorganismelor. Salinele tratează atrage atenţia asupra unui fapt, pentru
verde închis. Lângă o fereastră cu vedere la stradă era un tricolor şi o plăcuţă La începuturi sarea se obținea boli precum astmul bronșic, rinitele, a însuși o povață, o învățătură, pentru a
cu următorul mesaj: „În această casă, la 9 mai 1895 s-a născut Lucian Blaga prin evaporarea apei de mare, iar mai sinuzitele, reumatismul. sfătui și a trage o concluzie. În operele
(1895-1961), folozof, poet, prozator şi dramaturg român”. Pe acelaşi perete târziu prin explorarea zăcămintelor Însuși cuvântul sare noi l-am literare, în creația orală populară, în
de la stradă, un pic mai sus, erau trecute iniţialele LB (Lucian Blaga) şi anul subterane. Se presupune că oamenii moștenit din latină (sale, -is), însă vorbirea cotidiană sunt frecvent folo-
1870. Se spune că în acest an, părinţii poetului au moștenit casa de la preotul primitivi acumulau aditivul alimentar originea lui lingvistică e mult mai site zicerile: Bulgărele de sare tăinuiește
din sat, Simion Blaga. de sare prin consumul de plante care, veche. Specialiștii văd la baza lui un o muncă istovitoare. Cu trudă mare în
„Casa părintească din Lancrăm, sat situat între oraşele Sebeş – Alba şi Ceta- de la natură, conțineau anumite doze radical indo-european, existent în ocne se taie sarea. Gluma fără de sare
tea Bălgradului (Alba Iulia) era o clădire veche destul de masivă în asemănare de sare, plante ce creșteau în apropi- multe limbi vechi și contemporane. preţ nu are. E meșter mare cel care pune
cu celelalte case dimprejur. Ne rămase de la moşul Simion Blaga, care fusese, erea lacurilor sărate și pe țărmurile Pe terenul limbii române termenul cu măsură sare în mâncare. A vărsa
pe vremuri, până pe la 1870, preot în sat. Către uliţă, de o parte şi de alta a mărilor și oceanelor. În aceste locuri sare a dezvoltat seria de derivate și sarea pe jos e „a ceartă”. Cine a mân-
ogrăzii erau două grădiniţe împrejmuite cu stâlpi de zid şi de gard (…). Trepte sarea se strângea și de pe pietrele compuse: sărărie „salină”, sărăriţă cat un pud de sare, preţuiește mierea.
de piatră, cizelate de paşi şi netezite de ploi, suiau din curte în casă. Alături masive, ea provenind din picăturile „solniță”, sărătură „teren bogat în Vorba fără sare n-are valoare. Despre
era gârliciul, pe unde coboram în pivniţă (…). Între casă şi şură se înghesuia, de apă aduse de valuri și evaporate sub săruri minerale solubile”, „alimente făgăduielile unora se spune adevăr în
pitită, bucătăria de vară, străjuită de un dud cu frunza deasă, sub care vara acțiunea căldurii razelor solare. Sarea conservate cu sare (în special pește)”, ele cât într-un grăunte de sare. Sem-
luam masa, învăluiţi de cântecul puterilor păsăreşti”, scrie Lucian Blaga în se obținea și prin fierberea apei de săricică „sare de lămâie”, sare amară nul de bunăstare a unei familii era
„Hronicul şi cântecul vârstelor”. În această casă s-au născut toţi cei 9 copii mare până la o anumită concentrație. „medicament”, sarea pământului faptul că are permanent pâine și sare
ai preotului Isodor Blaga şi ai soţiei sale Ana, Lucian fiind cel mai mic. În
Se utiliza și apa sărată a izvoarelor „reprezentanții de frunte ai unor gru- pe masă. O veche povață glăsuiește:
primăvara anului 1909, Ana Blaga, rămasă văduvă, vinde întreaga gospodărie
şi se mută la Sebeş, în casa fiicei mai mari, Letiţia. Cumpărată de statul român minerale. puri sociale”. Din același câmp lexical- primește cu evlavie pâinea și sarea
în 1995 şi integrată în patrimoniul cultural naţional, casa a fost restaurată în Principalele mine de sare de pe semantic fac parte cuvintele: salin „cu dăruită. Pentru a cunoaște o persoană
perioada anilor 1997-1998. Casa adăposteşte manuscrisele lui Blaga, ediţii continentul european se află în Româ- caracter de sare”, salină „mină de sare”, se spune că împreună cu el trebuie să
princeps ale cărţilor sale, obiecte care au aparţinut familiei, obiecte de artă nia, Spania, Franța, Germania, Polo- salinitate „gradul de saturare a unui mănânci un pud de sare. Discursurile
populară şi mobilier ţărănesc, donate de săteni. nia, Ucraina, Rusia. sol sărat sau ape sărate”, ocnă de sare răutăcioase sunt numite vorbe sărate.
România este țara cu cele mai „mină de sare; salină”. Vorbele sărate provoacă neînţelegeri
importante zăcăminte de sare din Importanţa pe care o avea sarea în și vrajbă. Pe vremuri sarea simboliza
Europa. Sub podișul Transilvaniei, viaţa oamenilor, grija de a o procura și înțelepciunea și credința în adevăr.
aproape peste tot, se găsește un strat păstra rezultă din numeroase tradiţii, „Acordul de sare” era considerat o
de sare gros de circa 400 m, care în obiceiuri, legende, care s-au păstrat garanție a unei înțelegeri ferme. Se
unele zone se ridică până aproape de la noi până în prezent. De străvechea zice că jurământul pe pâine și sare leagă
suprafaţă. În diferite regiuni ale Țării sare de mare ne amintește expresia a prietenii puternice. Reprezentanții de
se înalță munți de sare sub cerul liber. făgădui marea cu sarea (sau marea și bază ai societății sunt numiți prin
Unul dintre aceștia e Muntele de Sare, sarea), ceea ce înseamnă a făgădui un excelență sarea pământului.
monument al naturii de tip geologic, lucru imposibil de realizat. Acestei Sarea are numeroase proprietăți
situat în județul Prahova, pe terito- expresii îi corespund echivalentele curative. Apa cu sare domolește dure-
Una din încăperile Casei memoriale riul administrativ al orașului Slănic sinonimice a făgădui munţi de aur, a rile de dinți. Soluțiile cu sare vindecă
„Lucian Blaga” din Lacrăm Prahova. Așa-zisul munte s-a format făgădui cerul și pământul. mai repede rănile. Amestecul apei cu
prin prăbușirea unei vechi galerii de La multe popoare a vărsa sarea se sare este folosit des la spălatul haine-
exploatare a sării, antrenând totodată consideră un semn rău, prevestitor lor, le păstrează vii culorile și previne
Preţ de câteva minute ne-am învârtit în jurul curţii, ne-am apropiat de
fântâna cu ciutură, apoi am trecut pe lângă băncile de lemn amplasate sub un o alunecare de teren și dezgolind ast- de neplăceri și supărări. A rupe sarea decolorarea lor. Sarea scoate petele,
arbore cu o coroană impresionantă şi am fotografiat câteva flori îngheţate: fel masivul subteran de sare. Există însemna la greci „a călca jurământul”, albește și scrobește țesăturile.
crizanteme galbene şi trandafiri roşii. Pe peretele casei de lângă poartă, dea- dovezi arheologice care confirmă fap- „a nu fi de condiţie”. La români și la Astăzi permanent suntem
supra unor butaşi de viţă de vie, stă o placă cu chipul lui Lucian Blaga: „S-a tul că dacii exploatau sarea din multe alte popoare e răspândit obiceiul de informați câtă sare trebuie să con-
aşezat această placă cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la moartea poetului zone din interiorul Transilvaniei. Aici a primi un oaspete drag cu pâine și sumăm pe zi, pentru că consumul
– Lancrăm – 6 mai 2011”. Lângă casă se află o anexă care are pe peretele din romanii exploatau sarea din gropi de sare. Expresia a mânca sare cu cineva excesiv de sare este dăunător sănătății.
faţă încă o placă cu chipul lui Blaga în relief, realizat de C.T. Durgheu. Pe suprafață, pe care le părăseau și care semnifica pe vremuri „a face o legă- Porțiunea zilnică de sare poate fi
acelaşi perete al anexei stă scris următorul mesaj: „Aici e casa mea, Dincolo ulterior se transformau în lacuri cu tură de prietenie”. Zicem, de obicei, redusă prin consumul de legume
e soarele şi grădina cu stupi. Voi treceţi pe drum, vă uitaţi printre gratii de apă sărată. Prin ocnele de sare Dacia a mânca pâinea și sarea cuiva, când proaspete: roșii, ardei, vinete, sfeclă,
poartă. Şi aşteptaţi să vorbesc. – De unde să-ncep?”. era tot atât de importantă Imperiului vrem să arătăm că cineva se hrănește morcov, varză. Zarzavaturile, cerealele
Din pragul casei, o doamnă trecută de prima tinereţe ne-a salutat cu Roman ca și pentru resursele sale la masa cuiva, se bucură de îngrijirea și integralele conțin de la natură doze-
un zâmbet schiţat în colţul gurii. Ne-a invitat în interior şi a început să ne de aur. cuiva. Sunt frecvent folosite și expre- le de sare necesare omului. Deci, să
povestească despre copilăria lui Blaga, despre membrii familiei sale, dar şi Cele mai importante și interesante siile: a rămâne la mâna de sare „a fi luam aminte: sare cu măsură în bucate,
despre obiectele care au aparţinut poetului. În casă era cald şi bine, în cele saline naturale din România sunt: foarte sărac”, a face pe cineva cu sare cumpăt și raţiune în toate.
două sobe se auzea focul mocnind, iar interiorul era scăldat într-o lumină
naturală. Prima cameră pe care am vizitat-o era amenajată cu mobilier de
epocă, câteva tablouri pictate cu chipul lui Blaga, o mică bibliotecă, câteva
vitrine cu manuscrisele originale ale poetului şi o altă vitrină cu o valiză, un
palton şi pălăria lui Lucian Blaga. În a doua încăpere - fotografii cu Blaga şi
membrii familiei sale, câteva manuscrise şi catalogul original cu rezultatele
Să ne cunoaştem!
Stimați cititori, o prezentare personalizată și inedită cu caracter de articol
la învăţătură ale copilului Blaga. În a treia încăpere - un bust al poetului de ziar sau eseu (se exclude copierea de pe Wikipedia, poate
sculptat în lemn şi cartea de oaspeţi, cărţile scriitorului, alte manuscrise, mai Pentru că ne propunem să stabilim o legătură frumoasă,
constructivă cu dumneavoastră, fie că sunteți elevi, profe- doar ca sursă de inspirație).
multe fotografii şi alte câteva busturi în miniatură. În mica bucătărie - mai Condiții de scriere:
multe obiecte din ceramică, o lampă veche cu gaz; lângă dulap - un cuier de sori sau părinți, inaugurăm un concurs în speranța să ne
cunoaștem și să ne apropiem mai mult unii de alții. Moldova – 4000 de semne cu caracter Times New Roman sau 2-3
lemn şi o ladă de zestre. foi scris de mână.
este o țară frumoasă, are o istorie seculară. Iar asta o dovedesc
În ultima încăpere era cel mai bine. Spun asta pentru că aici era soba şi – Nu uitaţi să indicaţi numele, prenumele, școala, loca-
locurile, monumentele, edificiile, care amintesc de trecutul
se simţea căldura din plin. Pe laviţă erau aşezate câteva lăicere, pe marginea litatea.
istoric. Așadar, vă invităm să le cunoaștem, povestindu-ne
plitei - un fier de călcat pe cărbuni, deasupra - câteva vase de ceramică. Un în scris, despre un loc minunat (mănăstire, biserică, conac, Așteptăm prezentările la adresa redacției: Chișinău, str. S.
scaun de lemn, o putină de lemn pentru brânză sau unt, un război de ţesut, școală, parc, poate chiar un arbore/copac, casă bătrânească, Lazo, 13, MD-2004 sau la adresa de e-mail: natura@natura.md
un fuior cu un mănunchi de lână – sunt doar alte câteva elemente din cameră. poartă, izvor, fântână, râu/pârâu, lac, pădure/pădurice, codru, Concursul nu are dată limită, scrisorile sunt binevenite
După ce a terminat de povestit, gazda ne-a oferit câte o broşură despre stâncă, vale, insulă etc.) din localitatea dvs. sau din apropierea oricând aveţi inspiraţie. Cele mai interesante scrisori vor fi
istoria locului. În fiecare an, în luna mai, casa e plină cu oaspeţi, sunt orga- satului/orașului de unde sunteți. Așteptăm pe adresa redacției publicate în revista NATURA, iar autorii vor fi premiaţi.
nizate evenimente literare şi culturale.

14 Dacă judeci oamenii, nu ai timp să îi iubești. Maica Tereza

 Mai 2019 «NATURA» LA DISPOZIŢIA DUMNEAVOASTRĂ
Scrisoarea lunii
CE NUME PURTĂM
Nu macin griji Dr. Maria COSNICEANU

Î
ntr-o zi vom lăsa totul baltă. Ne vor rămâne
hainele-n dulap, cheile și telefonul cine știe
pe unde, folia de medicamente pe noptieră,
poate și ciorba la foc molcom pe plită. Nu trăi fără să te
gândești la toate astea. Ziua aceea poate fi oricând, pentru
oricine. Bagă de seamă ce șerpi îți ies pe gură. Oamenii
nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă. La noi se zice:
animalul se leagă cu funia și omul, cu vorba bună. Ce te
costă să gândești înainte de a deschide gura? Caută să fii
drept și nu biciui cu șfichiul verbului obrazul nimănui.
Nu te crede nemuritor și nu ține degetele greblă prin timp.
Fă-ți căuș, ca atunci când erai copilandru și mergeai la
izvor. Nu puteai bea apă direct din șuvoi, nu-i așa? Fă din
vorbe alean pentru cineva. Să vezi cum îi vor da lacrimi
pe obraz. Dacă trebuie să asculți, ascultă. Dacă nu ai
nimic de spus, taci. Tăcerea e mană cerească la timpul ei.
Supărată că nu vin, mi-a zis mama într-o duminică,
demult: „Așa-i că dacă aș muri mâine, ai veni repede
și ți-ai smulge părul din cap de durere că ai rămas fără
mamă? De ce nu ai venit ieri, când te-am chemat că am
făcut ardei umpluți? Ne bucuram, râdeam, povesteam
și noi ca fetele…” Nu-mi reproșa nimica, mama, doar
încerca să îmi deschidă ochii.
Pe la 35 de ani, mi-am dat seama că trăiam prea repe-
de. Aveam atât de multe de făcut, încât toată frumusețea
vieții și tihna treceau pe lângă mine. Până când, într-o
dimineață, când toți dormeau și eu priveam răsăritul
doar cu gândul la cât de multe am de făcut, fără să pot
uita o clipă de asta, mi-am zis: „Ho, nebuno! Unde alergi
așa? Într-o zi îți rupi gâtul și-ai trecut prin viață ca gâsca
prin apă”.
Începând de atunci m-am așezat să scriu și mi-am găsit
în asta bucurie. Parcă trăiam mai încet și parcă vedeam
mai bine. Căușul meu de prețuit timpul: scrisul. Atunci
mi s-au tocit sitele răbdării, am închis moara și-am scris
pe ușă: „De astăzi nu mai macin griji, decât arareori!”.
Alergăm ca chiorii către nicăieri, în loc să mergem
încet și cu bucurie. Hai să fim mai smeriți, oricum ulti-
mul cuvânt nu-l are nimeni pe pământul acesta decât
moartea. Nu vă sfiiți și nu uitați de ea. Totul, totul se
poate schimba într-o clipă, iar sufletul poate lua oricând
calea spre vămile cerului. Faceți cumva să nu fie pustiu și
gol. Auriți-l cu puțină bunătate, bucurie și grijă pentru
viață. Într-o zi vom lăsa totul baltă. Pe nepusă masă vom
fi luați, fără a fi întrebați: „vrei să vii?”. Atunci vom simți
pe pielea noastră cuvintele Părintelui Arsenie Papacioc:
„Să vezi când se oprește răsuflarea ce importantă este
clipa. Oamenii nu vor uita cum i-ai făcut să se simtă!”
Luminiţa POPESCU
BEȘLIU
Numele Beşliu provine din turcescul beşli, „soldat
turc de cavalerie, care făcea serviciul de curier domnesc
sau de jandarm”. Cuvântul beşliu a intrat în limba româ-
nă în timpul suzeranității turceşti asupra principatelor
române. Apoi, în principate, corpurile de cavalerie erau compuse din soldați
ai țării sau străini, făcând slujbă de jandarmi înăuntrul țării şi la hotare şi
de curieri domneşti, care, de asemenea, erau numiți beşlii. Cu timpul, în
vorbirea populară, cuvântul beşliu a căpătat şi sensul de „voinic” – voinic,
ca un beşliu. De la sensul direct al cuvântului, cel ce a îndeplinit slujba de
beşliu, şi de la sensul derivat (voinic ca un beşliu) a apărut numele de familie
Beşliu. În documentele moldoveneşti, la 1774, numele Beşliu este atestat
preponderent în ținutul Hotin: Andronic Beşliu (satul Pribicăuți), Ioniță
Beşliu (satul Cerbiceni), Ion Beşliu (satul Corjeuți), Constantin Beşliuțul
(satul Tătăsăuți)... Azi, în republică, cu numele Beşliu, sunt înregistrate
1423 de persoane.
BEȘLEAGĂ
Numele Beşleagă provine din turcescul beşli-aga „căpitan de beşlii”. Aga
era titlu acordat unor ofițeri sau comandanți de oşti în Imperiul Otoman.
Apoi, din a doua jumătate a secolului al XVI-lea, în Moldova, în formă
romanizată, aga era titlul acordat comandantului de infanterie română şi
prefectului de poliție. În titlul beşli-aga, devenit în română beşleagă, s-a
păstrat sensul de „căpitan de beşlii”. Dar, în vorbirea populară, prin extindere

EUROPA PENTRU MINE

de sens, cei ajunşi la rangul de beşleagă erau considerați oameni bătrâni,
cuvântul căpătând şi sensul de „bătrân”, „rămolit”, „om moale”. De la sensul

Ajutată de UE, a deschis o pensiune etno-turistică

direct, cel ce a avut titlul de beşleagă, şi de la sensul derivat a apărut numele
Beşleagă, atestat în documentele basarabene la 1673: Beşleagă, martor la
hotărnicia moşiei Căbăieşti, ținutul Orhei. La 1774 numele Beşleagă este
atestat în formă Beşlega din ținutul Orhei-Lăpuşna: Toader Beşleaga în s.

A
deschis 14 locuri de muncă noi și a atras peste 1000 de turiști în jumătate de an de la Hâjdieni, Andrei Beşleaga în s. Pârjolteni.
deschiderea unei pensiuni în stil găgăuz. Este vorba de Ana Statova, o antreprenoare Azi în republică, cu numele Beşleaga sunt înregistrate 1120 de persoane,
din satul Congaz care a dezvoltat cu succes o afacere, cu ajutorul unui grant oferit de cu forma Beşleagă – 313 persoane.
Uniunea Europeană în cadrul programului de Susţinere a agriculturii și dezvoltării rurale în
UTA Găgăuzia și Taraclia (SARD).
Din poșta redacţiei
Iniţial, avea de gând să deschidă un muzeu al locali-
tăţii, dedicat obiceiurilor, portului și tradiţiilor locale.
Aflând de programul SARD, Ana Statova a realizat un Strășeni, locul de unde se veghea Chișinăul
proiect mai amplu, care includea patru căsuţe construite

în stil tradiţional, din lampaci de lut și acoperite cu stuh,
o cramă și un muzeu. În martie 2017, a câștigat proiectul
și o finanţare de 18.500 euro din partea UE. „Îmi doream
demult să dezvolt o pensiune turistică în stil naţional, însă
nu am avut banii necesari și nici n-aș fi putut să-i adun vre-
odată. Acum, cu ajutorul UE, am făcut localitatea noastră
mai atractivă pentru turiști și am creat vreo 14 locuri de
muncă pentru localnici”, afirmă antreprenoarea. Întreg
complexul etno-turistic „Curtea etnică naţională găgăuză”
(„Gagauz Sofrasi”) mai cuprinde un restaurant, o terasă
în stil naţional și un mini-hotel modern.
Potrivit antreprenoarei, proiecte ca cel finanţat de UE
care au drept scop dezvoltarea întreprinderilor mici și
mijlocii în mediul rural, reprezintă una din puţinele soluţii
pentru stoparea depopulării satelor și ameliorarea situaţiei
social-economice din localităţile Republicii Moldova. „Până
acum nu am avut parte de nicio susţinere. Luam credite de la
bănci, însă din cauza dobânzii mari, ele ne împovărau mult
activitatea. Dacă nu ar fi fost suportul european, probabil
am fi plecat și noi peste hotare. Acest proiect ne-a ajutat
să rămânem acasă și să ne dezvoltăm. Proiectele ca SARD
sunt foarte importante și contribuie în special la redresarea
situaţiei în sate”, mai spune Ana Statova.
Pensiunea la care a muncit timp de aproape doi ani a fost
dată în exploatare pe 6 noiembrie 2018. Toate obiectele de
decor: draperii, covoare, sunt croșetate ori ţesute manual
de gospodinele din localitate, tradiţiile și obiceiurile din
regiune sunt păstrate și promovate. Timp de jumătate de an,
pensiunea deja a fost vizitată de peste 1000 de turiști. „Am
avut oaspeţi din SUA, Marea Britanie, România, Danemarca
și alte ţări. Majoritatea optează pentru locurile în căsuţe,
preferă stilul rustic și mai puţin stilul modern din hotel.
Săptămâna trecută ne-au vizitat câţiva oaspeţi din Londra
și din California. I-am întrebat din curiozitate, de ce au ales
Ana Statova şi-a amenajat pensiunea în stil
tradiţional găgăuz cu ajutorul unui grant UE
să călătorească în Moldova, doar au atâtea locuri atractive
în ţările lor. Mi-au spus că le-a plăcut deschiderea și ospi-
talitatea oamenilor noștri. Acolo au magazine mari, pline
cu de toate celea, dar nu au produsele noastre naturale”,
povestește, cu mândrie, antreprenoarea.
Ana Statova este unica femeie de afaceri care încearcă
să exploateze potenţialul turistic din UTA Găgăuzia. Graţie
suportului european de care a beneficiat, vizitatorii pot
cunoaște tradiţiile, pot savura bucatele tradiţionale găgăuze,
brânzeturile și chiar pot participa la ateliere gastronomice.
La înmânarea certificatului de finanţare, Dafina Gher-
ceva, coordonatoare rezidentă a ONU, Reprezentanta
Permanentă PNUD, care și-a încheiat recent mandatul în
Republica Moldova, a declarat că prin susţinerea acestor
iniţiative antreprenoriale, Uniunea Europeană își dorește
să răspundă la cele mai stringente necesităţi ale locuitorilor
din regiune - de a avea un loc de muncă decent și condiţii
îmbunătăţite de viaţă la ei acasă.
Anatolie Terzi, managerul de proiect, ne-a informat că
Programul SARD, finanţat de UE cu 6,5 milioane de euro,
a fost implementat de PNUD în perioada anilor 2016-2018.
În cadrul programului, 30 de antreprenori au beneficiat de
granturi în valoare de la 8600 până la 18.500 euro. Toto-
dată, aceștia au beneficiat de asistenţă tehnică și mentorat
la crearea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii.
Investiţiile europene prin intermediul acestui program au
contribuit la crearea a 250 de locuri de muncă noi.
În același timp, 107 persoane au fost instruite în dome-
niul antreprenoriatului, iar 33 dintre ei au beneficiat de
granturi din partea Uniunii Europene, de până la 2.450 de
euro, pentru a-și lansa propriile afaceri.
Svetlana COROBCEANU
Acest articol a fost publicat în cadrul proiectului „Campanie
de informare în regiunile Moldovei despre situaţia democratică
și asistenţa UE pentru dezvoltarea ţării”, realizat în cadrul Plat-
formei Naţionale din Moldova a Forumului Societăţii Civile din
Parteneriatul Estic, de către Asociaţia Presei Independente (API)
în parteneriat cu Centrul Naţional de Mediu și Consiliul Naţio-
nal al Tineretului din Moldova, cu suportul financiar al Uniunii
Europene. Conţinutul articolului este responsabilitatea exclusivă a
autorilor – Asociaţia Presei Independente (API) – și nu reflectă în
mod neapărat poziţia Uniunii Europene.
O
rașul Strășeni este situat la 23
km de Chișinău, în direcția
Nord-Vest, pe malul râului
Bâc, în apropierea codrilor. Este ates-
tat documentar în 1545.
Sunt mai multe legende despre
Strășeni. În una din ele se spune că
denumirea a provenit de la cuvântul
,,strașnic” - pe timpurile Domnito-
rului Ștefan cel Mare în aceste locuri
s-au dat grozave bătălii, iar ecoul
acelor evenimente s-a materializat
în denumirea cătunului din codru.
Altă versiune spune că haiducii băgau
groaza în boierii care circulau pe dru-
murile spre Chișinău (sec. XIX), deci
locurile erau strașnice.
O legendă povestită chiar de cel
mai bătrân localnic spune că undeva
pe dealul Coșnei, un oarecare străger
Teofan, a construit o casă în care stă-
teau străgerii ce vegheau Chișinăul.
În părțile Strășenilor erau meșteri
lemnari. Foarte mulţi veneau aici și
comandau butoaie, mese, dar mai ales
erau cunoscuți meșterii ce puteau să
aranjeze acoperișurile de stuf, apoi
de țiglă, încheindu-le cu niște streșini
frumos ornamentate și trainice.
Pădurile situate în Nord-Estul
orașului Strășeni ocupă 40% din
terenurile fondului silvic al țării. Aici
predomină stejari, ulmi, tei, arțari,
Colegiul redacţional:
Alecu Reniţă (redactor-şef),
Lilia Curchi (redactor-şef coordonator),
Paraschiva Mămăligă (secretar),
Petru Pascaru (designer), Ionel Căpiţă,
Dinu Rusu, Gheorghe Budeanu, Vlad Pohilă,
Aurelian Silvestru, Sorenela Reniță, Silvia Ursul,
Sânziana Pop (săptămânalul „Formula AS”),
Cristian Lascu („National Geographic”
România), Mihai Ogrinji („România
Pitorească”), Eugen Statnic (Germania),
Dan Hazaparu (FDDR),
Elena Scobioală, Ioana Bobână.
carpeni, plopi. Din animale: bursucul,
veverița, mistrețul, căprioara, vulpea,
cerbul, jderul de pădure. În poieni,
sub arbori și arbuști, se formează un
înveliș ierbos variat, unde înfloresc:
laleaua sălbatică, viorele, brebenei,
toporași, ghiocei, lăcrimioare. O
răspândire largă o are leurda, fiind
întrebuințată în alimentație.
Personalitați:
- La începutul sec.XIX, în Strășeni
s-a născut renumitul om de cultură,
slavist și folclorist Polihronie Sârcu,
care a contribuit enorm la populari-
zarea literaturii române în Rusia. O
stradă din oraș îi poartă numele.
- Valeriu Jereghi - regizor, scena-
rist, actor (născut la 19 octombrie
1948), este de baștină din or. Strășeni.
- Anatol Mârzenco - interpret
de muzică ușoară (născut la 29 iulie
1959). Cântă melodii dedicate mamei,
baștinei.
- Ansamblul Etnofolcloric ,,Ștefan
Vodă” - fondat de Tudor Ungureanu,
interpretează folclor autentic.
- „Zdob și Zdub” – formație de
rock alternativ, înființată în 1994 de
un grup de amici din orașul Strășeni.
Adriana SÂRBU, elevă în clasa
a 12-a ,,B”, IP Liceul Teoretic
,,Mihai Eminescu”, or. Strășeni
Orice articol publicat în revista
„NATURA” reflectă punctul de vedere
al semnatarului şi poate să nu coincidă
cu cel al redacţiei.
Adresa redacţiei: str. S. Lazo, nr.13,
or. Chişinău, 2004, Moldova
tel./fax: 23-71-49
E-mail: natura@natura.md
Pagina WEB: http//www.natura.md
facebook.com/Natura.md
Tipar: Editura „Universul”
Tiraj: 5000 ex. Comanda: 936

Oriunde te îndrepţi, indiferent de vreme, adu cu tine întotdeauna strălucirea propriului tău soare. Anthony J. D’Angelo 15
LUMEA Mai 2019

Oraşul de pe celălalt drum

Remarcabila arhitectură a oraşului Caşovia din Slovacia

Immaculata, coloana prin care se

comemorează sfârşitul epidemiei
de ciumă din 1710. În vârf - statuia
În faţa Teatrului de Stat Fecioarei Maria, la bază - statuile
din Caşovia sfinţilor Iosif, Sebastian şi Ladislau

Sorenela RENIŢĂ al ferestrelor bine conservate de

lemn, ca să studiez, pentru întâia
oară (pe timp de zi), sub raze leneșe

Î ntunericul din parc se împletește ale dimineții fața(dele) încă a unei

discret cu „țurțuri” colorați de
lumină ce izbucnesc, uneori
ca un gheizer, alteori ca un vul-
can. Aceștia se înalță, coboară, se
intersectează între ei sau se opresc
urmând un ritm clar determinat – al
melodiilor de pe fundal. Dansează.
Cântă. Apoi, cât fac o pauză, se lasă
aproape beznă. Admir spectacolul
de pe o bancă și simt cum acest loc
îmi umple plămânii cu aer proas-
păt, la propriu, dar și la figurat.
Cât havuzurile își „trag” răsuflarea,
Teatrul de Stat și Catedrala Sfânta
Elisabeta, aflate în capetele opuse
ale acestui petic de verdeață, revin
în lumina reflectoarelor, furând,
din nou, atenția celor din jur... Mă
„teleportez” imediat, cu gândul,
pentru câteva minute, în turnul
lăcașului gotic (promițându-mi că,
măcar la coborâre, voi merge pe scă-
rile înguste spiralate...). Imaginația,
însă, zboară și mai sus, întunecimea
nopții se dizolvă și vizualizez cum
ar arăta tot acest peisaj – întreaga
Hlavné námestie (Piața Mare/
Centrală) – prin lentilele unei drone.
Descoper cum liniile de tramvai,
cândva circulate, ce îmbrățișează
strada principală pietonală (Hlavná
ulica) și monumentele sale atât
dintr-o parte, cât și din cealaltă,
par să contureze forma unui fus. O
metaforă deliberată sau nu, proba-
bil, pentru cum istoria își deapănă
firul pe aceste meleaguri încă de pe
vremea când ele purtau numele de
„Villa Cassa” (1230) sau deveneau
deținătoarele primului blazon din
Europa (1369). Fântânile arteziene
își reiau repertoriul, prind glas și
saltă zvelte, iar eu nici n-am apucat
să mă țin de promisiune...
…Deschid draperiile de material
greu și apăs mânerul ușor ruginiu,
capitale europene a culturii (2013).
Cașovia (Košice) e adormită, dar
soarele, prin sărutul său, începe s-o
readucă tiptil la viață. Așa cum mi se
mai întâmplă, ocazional, imaginea
ce mi se prezintă îmi dă o senzație
de familiaritate...de parcă aș fi în
Brașov, într-o memorabilă vizită de
câțiva ani în urmă.
Fiindcă trebuie să ne continu-
ăm călătoria mai departe, cât de
curând posibil, avem la dispoziție
doar ore numărate pentru a lăsa cât
mai puține pietricele de caldarâm
neîntoarse în al doilea cel mai mare
oraș al Slovaciei (după Bratisla-
va). O misiune cu atât mai dificilă
atunci când aparatul de fotografiat
din mână îți „șoptește” la fiecare 5
minute să-i umpli memoria cu amin-
tiri. Sau... chiar la fiecare două, dacă
prin obiectiv se ivesc niște solzi verzi,
sclipitori, de dragon. Îndepărtând
prețiosul Canon de ochi, aparenta
creatură mitologică prinde, în reali-
tate, forma unei elaborate construcții
neogotice. Palatul Jakab – genul de
clădire plină de șarm, cochetă, care
imediat te ademenește cu farmecele
În 2013, Caşovia a fost desemnată Capitală Culturală a Europei
ei scrise în piatră și te face să-ți
pui întrebări legate de existența sa
( istorie, scop, arhitecți, rezidenți
etc. ). O plăcuță metalică pe care se
află inscripționat numele fostului
președinte al Cehoslovaciei, Edvard
Beneš, clarifică cine a fost, cel puțin
unul dintre norocoșii locuitori ai
acestui deosebit edificiu.
Luăm cu asalt drumulețele, multe
pavate cu piatră cubică, destul de
liniștite, ale Cașoviei, dar pline de
intensitate arhitecturală; facem tra-
see cât mai „întortocheate” – astfel,
navigăm prin elemente (neo)gotice,
(neo)baroc, stilul (neo)renascentist,
Art Nouveau (un exemplu elocvent –
Casa Cerșetorului), artă stradală ori,
chiar ajungem să ne „împiedicăm” de
pantoful inspirat de, și dedicat grafi-
cianului Andy Warhol (Pop Art), ai
cărui părinți s-au născut în Miková;
prin aceste zigzaguri exploratorii,
traversăm, totodată, Centrul Vechi,
pentru a-i examina „dantelăriile”
într-o altă lumină decât cea a lunii –
trecem încă o dată pe lângă Capela
Sfântului Mihail, Turnul Sfântului
Urban (astăzi găzduiește un mic
muzeu a figurinelor de ceară),
Catedrala Sfintei Elisabeta, parcul
fântânilor cântătoare, vechea pri-
mărie, Teatrul de Stat, Immaculata
(„Coloana Ciumei”, în memoria
victimelor epidemiei de ciumă din
1710), Muzeul Tehnic Slovac...
Deși se apropie momentul
„despărțirii”, un miros îmbietor și
cunoscut, ne face să amânăm cu
douăzeci de minute plecarea, cât se
coace o nouă rundă de bunătățuri
specifice câtorva țări din regiune.
Trdelnik-ul, menționat și în articolul
despre „ „Orașul de aur” care m-a
vrăjit” (Praga), se va face vinovat de
o asemenea întârziere. În timp ce-l
„despletesc” și savurez, mă gândesc,
uitându-mă la orizontul ce devine
treptat muntos, cât de surprinzător,
dar subestimat e un punct de interes
precum Cașovia (acesta fiind doar
un exemplu), cât de „contraintuitiv”
și neobișnuit e pentru firea umană să
se abată de la drumurile bătătorite,
populare și cât de multe ne poate
învăța drumul de dincolo de zona de
confort. Hmmm...parcă avea Robert
Frost o poezie (cu interpretări mul-
tiple, într-adevăr) despre căi ce se
bifurcă și alegeri...alegeri...
P.S. „The Road Not Taken” („Dru-
mul pe care nu l-am urmat”).
P.P.S. Deoarece am adus în
discuție ideea de alegeri, dar nu
doar în contextul de mai sus – vreau
să amintesc că persoanele care dețin
cetățenia unui stat a Uniunii Europe-
ne au oportunitatea de a-și exercita
luna aceasta dreptul de vot (26 mai
pentru cetățenii români), decizând
reprezentanții următorului parla-
ment de la Bruxelles și, prin urmare,
calea ce-o va urma întreaga Europă
în continuare.

Catedrala Sf. Elisabeta –

cea mai mare catedrală
din Slovacia
Publicaţie de ecologie, turism şi cultură

Abonează-te acum!
Indice de abonare:
PM 67805 (pers. fizice) – 6 lei/lună
PM 67804 (pers. juridice) – 12 lei/lună
Abonarea on-line este disponibilă
la adresa: https://abonare.natura.md

ISSN 1857-2677

Arhitectură moştenită din Palatul Jakab - spectaculoasă

timpul Imperiului Austro-Ungar reşedinţă neo-gotică 9 771857 267700