Sunteți pe pagina 1din 35

SOCIOLOGIE – BAC

DEFINITIE: Sociologia studiază viaţa socială. Viața socială - ansamblu de raporturi şi situaţii
opuse, de tipul prietenie-dusmanie, putere-supunere, moralitate-imoralitate, etc.

I. METODOLOGIA CERCETARII SOCIOLOGICE

A. Metode, tehnici si procedee

Pentru cunoasterea obiectiva a vietii sociale si depasirea sociologiei spontane este


necesara obtinerea datelor stiintifice cu ajutorul metodelor de cercetare.

1. Metode de cercetare - din punct de vedere etimologic, termenul metodă provine din – gr
methodos = drum, cale de urmat;

DEFINITIE: Metoda de cercetare reprezinta modul in care se produc datele stiintifice sau
ansamblul de reguli de cunoastere si transformare a realitatii obiective.
Tipuri de metode
a) dupa perioada de timp in care se aplica: •metode transversale, ex .observatia
• metode longitudinale, ex. biografia
b) dupa gradul de interventie al cercetarii: •metode experimentale, ex. experimentul
• metode cvasiexperimentale, ex. ancheta
•metode de observatie, ex. observatia
c) dupa nr. unitatilor sociale studiate: •metode statistice, ex. ancheta sociologica,
bazata pe sondaj de opinie
•metode cazuisitice, ex. studiul de caz

2. Tehnici de cercetare
Din punct de vedere etimologic termenul provine din – gr tekhne = procedeu sau viclesug;
DEFINITIE: Tehnica de cercetare reprezinta suma etapelor sau pasilor concreti pe care trebuie
sa-i realizam in actiunea de aplicare a metodei de cercetare.
Ex.interviul si chestionarul

3. Procedeul de cercetare
DEFINITIE: Concretizeaza tehnica de cercetare fiind instrumentul propriu-zis de lucru.
Ex.: fisa de observatie, testul, foaia cu intrebari pentru chestionar, ghidul de interviu;
!!! In sistemul de cercetare metoda este generala, tehnica vine sa detalieze metoda, iar procedeul
concretizeaza in practica tehnica.

1
Metoda ex: ancheta sociologica
↓ ↘↙
Tehnici interviu, chestionar
↓ ↓ ↓
Procedee ghid de interviu, foaia cu intrebari

B. Problema ipotezelor de cercetare


C.
Ipoteza - provine din gr. Hippothesis: thesis = punere si hippo = dedesubt

DEFINITIE: Reprezinta un enunt stiintific cu valoare probabila care urmeaza sa fie dovedit ca
adevarat sau fals în urma cercetării.

OBSERVATIE: In ipoteza de cercetare se aplica intotdeauna relatia de tipul: cauza-efect.


Ipoteza de cercetare de principiu (care e deja dovedit ca adevarat) si de banuiala (care e
hazardata si nu se bazeaza pe un nr.suficient de cazuri).
Ipoteza de cercetare ia forma implicatiei logice formulandu-se cu: daca…atunci, cu cat…
cu atat. Astfel ipoteza de cercetare este falsa intr-o singura situatie, cand antecedentul este
adevarat si consecventul este fals.
Daca…………………., atunci……….....
antecedent consecvent

Ipoteza de cercetare de fapt vizeaza o intrebare si un raspuns; intrebare pentru ca


presupune o corelatie intre 2 variabile si raspuns pentru ca de obicei intuieste ca in urma
cercetarii va fi confirmata.
Ex: Daca situatia economica a unei tari este precara, atunci rata emigratiei va creste.
Cu cat un grup social este mai mic, cu atat gradul sau de coeziune este mai ridicat.

D. Operationalizarea conceptelor in cercetarea sociologica

Ideea de operationalizare a conceptelor a fost preluata din fizica si introdusa in sociologie


la inceputul sec. XX de catre G. A. Lundberg.

DEFINITIE: Operationalizarea conceptelor inseamna descrierea operatiilor empirice


(practice) necesare trecerii de la teorie la practica.
Operationalizarea conceptelor se poate realiza pentru conceptele cu un grad mai redus de
generalitate.
P. F. Lazarsfeld a descris cele 3 etape operationalizarii conceptelor ca fiind stabilirea
dimensiunilor variabilelor si indicatorilor conceptelor.

2
a. Stabilirea dimensiunilor conceptelor - presupune definirea conceptului, dimensiunile
acestuia fiind practice altor concepte mai putin generale decat conceptul analizat.
Ex: operationalizarea conceptului de vecinatate - grupare de indivizi situati in acelasi teritoriu,
unii in proximitatea celorlalti.
b. Stabilirea variabilelor conceptului - vizeaza relatiile posibile sau fenomenele, procesele si
aspectele sociale vizate cu dimensiunile deja stabilite.
c. Stabilirea indicatorilor empirici(concreti) - indicatorul empiric reprezinta un semn concret,
observabil prin care recunoastem in practica respectivul concept.

Ex.: operaţionalizarea conceptului de vecinătate


dim: grup + teritoriu comun + proximitate
↓ ↓ ↓
variab. multime de posibil origine apartine acelorasi
indivizi comuna institutii si organi-
↓ ↓ zatii(biserica,scoala)
relationeaza posibil aceleasi
obiceiuri
↓ ↓
coeziune posibil aceeasi
limita
↘↓↙
indicator acelasi tip de gospodarii

D. Masurarea in sociologie

Operatia de masurare in sociologie se aplica doar in legatura cu anumite metode de


cercetare in urma culegerii datelor prin cercetarea de teren.
DEFINITIE: Masurarea in sociologie este o componenta de baza a cunoasterii stiintifice prin
care atribuim valori (numerice) uneori fenomene si procese sociale, exista 3 componente:
Componentele procesului de masurare:
a. Obiectul de masurat
b. Etalon de masurare
c. Reguli de atribuire a valorilor
a. Obiectul de masurat este reprezentat de fenomenele si procesele sociale pe care le studiem.
Daca le analizam pe acestea putem vorbi de doua categorii de fenomene si procese:
* Variabile sociale (fenomene) - procese care se preteaza la o analiza cantitativa (pot fi
masurate), ex.:factorii demografici;

3
* Atribute sociale - sunt fenomene, procese sociale care nu iau expresie cantitativa dar care pot
fi evaluate dupa alti parametrii.
Ex: grupurile, relatiile sociale, institutiile, organizatii.
b. Etalonul de masurare reprezinta unitatea de baza a sistemului de masurare si elementul de
comparatie in analiza sociologica (nu este unic-variaza).
c. Regulile de atribuire a valorilor reprezinta sistemul prin care putem compara etalonul cu
obiectul de masurat si ce se constata despre obiectul de masurat.

E. Esantionarea

In momentul in care sociologia abordeaza in cercetare fenomene si procese macro-sociale


nu poate sa investigheze toate unitatile sociale implicate in fenomenul sau procesul respectiv
deoarece ar necesita resurse uriase de munca, timp si bani. Din acest motiv se apeleaza la
esantionare.
DEFINITIE: Esantionarea reprezinta procesul sau tehnica metodologica prin care devine
posibila elaborarea de concluzii stiintifice despre un univers (populatie) pe baza cercetarii doar
a unei parti din aceasta, aleasa prin selectie statistica adecvata.
Rezultatul esantionarii - esantionul.
Legat de esantion se ridica 2 intrebari: pe cine alegem in esantion?
Cum stim ca unitatea aleasa este reprezentativa pentru comunitatea aleasa?
Straduindu-se sa raspunda la intrebari, sociologii au enuntat trei tipuri posibile de esantionare:

1. Esantionare probabilistica (aleasa la intamplare) / aleatorie:


- se realizeaza prin selectie si are trei variante:
a. Selectie repetata - se realizeaza prin tragere la sorti a unitatilor care urmeaza sa intre in
esantion dar unitatea odata extrasa nu este eliminate, ci introdusa in urna astfel isi pastreaza
sansa de a fi extrasa din esation.
b. Selectia nerepetata - se realizeaza prin tragere la sorti dar unitatea, odata extrasa este
eliminata, astfel ca probabilitatea de selectie se schimba pe masura ce inaintam in esantionare.
c. Selectie mecanica - porneste de la deviza unei liste de unitati sociale, din colectivitate asezate
de obicei in ordine alfabetica din care se face selectia pe baza unui pas de masurare. (K) - de
masurare se calculeaza impartind la numarul total al populatiei (N) la numarul unitatilor pe care
dorim sa le cuprinda esantionul.
K=N=1000=>K=10
N 100

2. Esantionarea rationata / esantionare pe cote:


DEFINITIE: Acest tip de esantionare este unul in care gandim structira esantionului in functie
de tema pe care o abordam in cercetare.
- aceasta esantionare se realizeaza gandind mai intai straturile (categoriiile de populatie
ex.: populatie cu studii medii, populatie cu studii superioare); dupa ce am selectat
4
straturile de populatie concordante cu tema de cercetare stabilim cotele de selectie, adica
parti numerice din fiecare strat care urmeaza sa intre in esantion; in cadrul cotelor
unitatilor sociale pot fi alese probabilistic sau neprobabilistic.

OBSERVATIE: Esantionarea rationata este concreta in privinta rezulatatelor cercetarii decat


esantionarea probabilistica.

CONCLUZII:
* Corectitudinea unei cercetari sociologice depinde in foarte mare masura de esantionare. Pentru
crestrea exactitatii datelor esantionul trebuie constituit in mod adecvat, adica sa se tina cont de
cei 2 parametrii esentiali in esantionare, volumul esantionului si reprezentativitate.
* Acesti parametrii depind unde de celalalt, reprezentativitatea fiind influentata de volum.
Esantionul trebuie astfel construit ca volum incat rezultatele cercetariisa se incadreze intr-o marja
de eroare de ±3%.

F. Metode de cercetare

1. Ancheta sociologica si sondajul de opinie


Ancheta sociologica este cea mai cunoscuta si utilizata metoda de cercetare in sociologie
fiind totodata cea mai complexa dintre metode datorita multitudinii tehnice (interviu, chestionar,
esantionari si instrumente foaie cu intrebari, ghid de interviu, statistica) pe care le utilizeaza.
Sociologii spun despre ancheta sociologica faptul ca reprezinta un tip de cercetare sociologica de
teren sau empirica.
DEFINITIE: Ancheta sociologica reprezinta metoda de cercetare a realitatii bazata pe tehnici
de producer a datelor prin intermediul intrebarilor adresate de investigator si a raspunsurilor
formulate de subiecti.
Obiectul de cercetare vizat de ancheta sociologica poate fi constituit din fenimene
subiective (credinte ,opinii, atitudini, aspiratii, stari de spirit) si fenomene obiective (factorii
demografici, intitutiile, caracteristicile mediului social)
Avantajele anchetei sociale ca metoda de cercetare:
* arie larga de aplicabilitate;
* posibilitatea de a culege informatii bogate;
* eficacitatea si usurinta cu care se aplica instrumentele de cercetare;
* economia de resurse (timp, bani, forta de munca);
Dezavantaje ale anchetei ca metoda de cercetare:
 posibilitatea unei erori datorita esantionarii (volum prea mic sau lipsa de
reprezentativitate), erori datorita interpretarii datelor, sau lipsa de sinceritate a subiectilor.
Tipuri de ancheta sociologica
Dupa continutul problemelor vizate:

5
a. Anchete social – economice;
b. Anchete de opinie publica - SONDAJ DE OPINIE;
c. Anchete asupra mijloacelor de comunicare;
d. Anchete cu tema electoral;

OBSERVATIE: Atunci cand ancheta sociologica vizeaza opiniile populatiei intr-o anumita
chestiune ea se transforma in sondaj de opinie.

DEFINITIE: Sondajul de opinie reprezinta metoda de cercetare care are scopul de a cunoaste
orientarea si intensivitatea opiniilor anumitor straturi de populatie, bazandu-se pe tehnicii
nterogative si de esantion.

Tipurile de tehnici pe care se bazeaza ancheta sociologica si sondajul de opinie sunt:


interviul, chestionarul, esantionarea. Ca instrumente ancheta utilizeaza planul de ancheta (proiect
care descrie modul de desfasurare a cercetarii).

Tehnici de cercetare in ancheta sociologica

a. Interviul

DEFINITIE: Interviul reprezinta tehnica de cercetare prin care obtinem informatii cu ajutorul
intrebarilor si raspunsurilor verbale.
Avantajele interviului:
* spontaneitatea raspunsurilor subiectilor
* observarea comportament non-verbal
* studierea unor problem mai complexe
Dezavantajele interviului:
* risipa mai mare de timp decat in cazul chestionarului
* cost mai ridicat
* nu se asigura anonimatul
Tipuri de interviu
Dupa nr de persoane carora se adreseaza:
a. interviul individual - intr-un anumit moment fiind intervievat un singur individ - intensiv
b. interviu de grup - ia adesea forma interviului clinic sau psihologic, dar va furniza delatii
importante date importante despre viata sociala - extensive
Dupa prezenta subicetului intervievat
a. interviu face to face (direct) - unde persoana intervievata este prezenta.
b. interviu indirect (telefonic sau email).
Dupa structurarea intrebarilor aduse:
a. interviuri structurate - cand intrebarile sunt gandite intr-o anumita forma dinainte si astfel
adresate subiectilor.
6
b. interviuri nestructurate - intrebarile sunt adresate spontan, in functie de cum evolueaza
discutia cu subiectul.
Regulile de realizare a interviului
1. Operatorul de interviu trebuie sa se prezinte, sa specific institutia pt. care face cercetarea, tema
cercetarii, scopul si obicetivele cercetarii.
2. Operatorul de interviu specifica intervievatului modalitatea prin care acesta a fost ales in
esantion si il asigura de pastrarea anonimatului si confidentialitatii raspunsurilor.
3. Interviul trebuie sa inceapa cu intrebari de spart gheata sau de acomodare. Succesiunea si tipul
intrebarilor ca si regulile ce trebuie respectate pe parcursul interviului sunt consemnate de obicei
in ghidul de interviu (indrumator de convorbire) pe care operatorul de interviu trebuie sa-l aiba
asupra sa.

b. Chestionarul

DEFINITIE: Reprezinta tehinca de cercetare bazata pe o succesiune logica si psihologica de


intrebari si/sau imagini grafice consemnate in scris care se administreaza sau sunt auto-
administrate pentru a obtine raspunsuri consemnate in scris.
Tipuri de chestionare:
Dupa modul de administrare:
a. chestionare administrate - de catre cei care realizeaza ancheta sociologica;
b. chestionare autoadministrate - sunt completate de catre subiectul supus investigatiei.
Dupa nr de teme abordate:
a. chestionare special pe o singura tema
b. chestionar omnibus-abordeaza mai multe teme.
Dupa tipul intrebarilor din chestionar:
a. chestionar cu intrebari inchise - sunt intrebari precodificate la care sunt furnizate variante de
raspuns din care subiectul trebuie sa aleaga; cele mai frecvente intrebari inchise sunt cele cu
raspunsurile: da / nu / nu stiu.
b. chestionar cu intrebari deschise - contine intrebari care lasa libertate de raspuns subiectului.
c. chestionarul mixt - cuprinde si intrebari inchise si intrebari deschise intr-o anumita alternanta.

OBSERVATIE: Chestionarele mixte se folosesc mai ales in cercetarea opiniei publice, cea mai
buna schema de alcatuire a acestora fiind alcatuita de George Gallup astfel:
 chestionarul trebuie sa inceapa cu o serie de intrebari inchise pentru determinarea
gradului de cunoastere de catre subiecti a problemei puse in discutie.
 urmeaza una sau mai multe intrebari deschise privind atitudinea fata de respective
problema.
 intervine un set de intrebari inchise referitoare la aceeasi problema.
 se introduc mai multe intrebari deschise despre motivatia opiniilor exprimate.

7
 chestionarul se incheie cu cateva intrebari inchise prin care se masoara intensitatea
atitudnii si opiniilor subiectilor.

Regulile elaborarii chestionarului


 prezentarea chestionarului trebuie sa fie estetica si necesita atentie la asezarea intrebarilor
in pagina.
 Ordinea intrebarilor trebuie sa fie una logica,adica de la simplu la complex;
 Ordinea intrebarilor trebuie sa fie una psihilogica, incepand cu intrebarile de spart gheata
urmate de intrebari de trecere (pt abordarea temei propriu-zise) apoi se aplica intrebari-
filtru (care separa parerile populatiei dupa un anumit criteriu) si intrebari de inchidere.
 O categorie aparte a raspunsurilor la intrebarile inchise o constituie variantele ”nu stiu”
sau non raspuns, care pot influenta marja de eroare a sondajului daca nu sunt coantificate
separat.
 Intrebarile trebuie sa fie clar si precis formulate; sa nu existe intrebari negative, sa nu
existe intrebari tendentioase (care sugereaza raspunsul) intrebarile sa nu contina figure de
stil, termini vagi si termeni excesiv de tehnici.
 Intrebarile sa contina cont de nivelul de scolarizare al subiectilor.

2. Experimentul

Experimentul este o metoda utilizata de putin timp in stiintele socio-umane (psihologie,


sociologie) fiind preluat din stiintele naturii.
DEFINITIE: Experimentul reprezinta metoda de cercetare prin care studiem actiunea
variabilelor independente asupra variabilelor dependente, intr-o situatie controlata pt
verificarea unei ipoteze.
Variabila dependenta este un process sau fenomen social care exista deja. Variabila
independenta este o situatie provocata in procesul sau fenomenul respectiv pentru a verifica o
ipoteza.

Tipuri de experimente:
Dupa mediul in care se realizeaza:
a. experiment de laborator
b. experiment de teren

Exemplu de chetionar mixt dupa modelul Gallup pe tema: abandonul

1. Aveti idee ce inseamna abandonul?


a. Da
b. Nu
c. Nu stiu
2. Ce parere aveti despre elevii care practica abandonul?

8
3. De la ce vartsa credeti ca unii elevi abandoneaza scoala?
4. Sunteti de accord cu abandonul?
a. Da
b. Nu
5. V-ati gandit vreodata la problema abandonului scolar?
a. Da
b. Nu
6.Credeti ca ar trebui luate unele masuri pentru a impiedica abandonul?
a. Da
b. Nu
7. Care ar fi masurile care ati dori sa fie luate?
8. Cunoasteti elevi care au abandonat scoala?
a. Da
b. Nu
9. Considerati ca erati in stare sa-l faceti sa nu renunte la studii?
a. Da
b. Nu
10. Care credeti ca este cauza care ii determina pe elevi sa abandoneze scoala?

3. Observatia sociologica

Este cea mai veche metoda folosita in stiintele sociale. Exista obervatie spontana pe care
o poate realizeza oricine, dar nu conduce la concluzii stiinfifice si exista observatie stiintifica
care se realizeaza dupa un anumit plan, intr-un anumit scop putandu-se produce date stiintifice.

DEFINITIE: Observatia reprezinta metoda prin care obtinem informatii despre viata sociala cu
ajutorul simturilor (vaz, auz) in scopul verificarii unor ipoteze de cercetare.

Tipuri de obervatie:
Dupa gradul de implicare a cercetatorului si dupa momentul consemnarii actelor:
a. Observatie structurata - observatorul este pasiv si inregistreaza datele despre colectivitatea
studiata pe foaia de observatie in momentul realizarii obervatiei.
b. Observatie participative - observatorul ia parte si se implica la viata colectivitatii studiate,
iar datele sunt inregistrate ulterior, adica post-festum.

OBSERVATII: Atunci cand observatia vizeaza un singur individ se transforma in studiu de caz.
Daca observatia ne vizeaza propria persoana atunci ea se transforma in auto-observatie sau
introspectie.
Principalul instrument folosit pentru metoda observatiei este fisa de observatie care
trebuie sa contina data, ora, durata observatiei, locul desfasurarii evenimentelor, conditiile in care
se realizeaza observatia, aparatele utilizate in observatie (aparat foto, camera de luat vederi,
telefon, binoclu).

9
4. Studiul documentelor sociale

DEFINITIE: Documentele sociale reprezinta un obiect sau text care ne poate furniza informatii
despre viata sociala din prezent sau din trecut a unei colectivitati.

OBSERVATIE: Studiul documentelor sociale este calificat de catre sociologi ca fiind o forma de
obervatie indirecta.

Tipuri de documente sociale:


1. Documente materiale: ex.: - cladiri, unelte, obiecte de imbracaminte, de cult.
2. Documente scrise:
 Oficiale - cifrice: ex.: recensamantul populatiei, anuarele statistice;
- necifrice: ex.: Constitutia, Hotarari de Guvern;
 neoficiale: ex.: biografia sociala, autobiografia, jurnale, scrisori, fotografii, presa scrisa,
presa audio-vizuala.

Recensamantul populatiei – DEFINITIE – este documentul oficial cifric comandat de
guvernul unei tari si cuprinde date despre numarul populatiei, repartitia populatiei pe categorii
dupa gen, varsta, ocupatie, nivel de studii, etnie, religie, etc.

OBSERVATII:
 In Romania ultimul recensamant a avut loc in anul 2012 iar primul recensamant al
Romaniei modern a avut loc in 1938.
 Recensamantul se efectueaza din 10 in 10 ani.
 Pe baza datelor obtinute prin recensamant guvernul poate elabora prognoze sociale si
politici sociale.
 Intre doua recensamante a populatiei, evaluarea numerica a acesteia se poate completa
anual cu ajutorul anuarelor statistice sau informatiilor din registrele starii civile si ale
politiei.

Biografia sociala

DEFINITIE: este studiul vietii unei persoane realizat pe baza datelor si informatiilor
disponibile de catre alta persoana.
OBSERVATII:
 Biografia sociala se identifica adesea cu studiul de caz.
 Biografia sociala este document neoficial, necifric care contine:
 date demografice si sociale despre persoana in cauza si familia de provenienta.
 istoria vietii persoanei respective;

10
 aspecte subiective legate de perceptia propriei persoane, trairile afective, relatiile cu
ceilalti, atitudini si valori.
Prima biografie sociala este realizata la inceputul sec.al XIX-lea de catre W. Thomas si
Fl. Znaniecki Taranul polonez in Europa si America;
Znaniecki spunea ca biografiile sociale sunt documente sociologice prin excelenta.
Biografia sociala este o metoda descriptive deosebita de metodele statistice care prezinta
avantajul acumularii de date detaliate si simultan dezavantajul subiectivitatii ridicate.
 Cand biografia sociala este relatata de persoana vizata de biografie se transforma in auto-
biografie.
 O forma a auto-biografiei este jurnalul care prezinta avantajul consemnarii periodice a
datelor astfel incat acestea sunt exacte.

5. Monografia

Din punct de vedere etimologic termenul monografie provine din termenii grecesti:
monos = unul, unitate si graphien = descriere.
DEFINITIE: Monografia este metoda de cercetare care consta in descrierea unei unitati
sociale.

OBSERVATIE 1: Unitatea sociala vizeaza grupuri sau colectivitati de indivizi si cu toate ca


apare ca si caz individual, ea poate fi considerata reprezentativa sau tipica pentru alte unitati
sociale.

Tipuri de unitati sociale studiate prin monografie:


a. microunitati sociale: familia, echipele de munca;
b. unitati sociale mijlocii: sate, comune, orase mici.
c. macrounitati sociale: orase mari, judete, natiuni.

OBSERVATIE 2: Primele monografii sunt realizate in a 2-a jumatatea a sec XIX de catre
Frederic Le Play, in Franta care a creat si condus de 30 de ani prima scoala monografica avand ca
obiect de cercetare familiile muncitoresti. Cam in aceeasi perioada in care Le Play realiza
primele monografii in Franta, la noi in tara Ion Ionescu de la Brad intemeiaza practic cercetarea
monografica a satului. Cercetarile lui sunt continuate si dezvoltate in sociologia romaneasca,
atingand apogeul in perioada Scolii sociologice de la Bucuresti (1920-1948) condusa de Dimitrie
Gusti.
OBSERVATIE 3:
 Dimitrie Gusti a elaborat un sistem si o metoda de cercetare in lucrarea Sociologia
monografica, stiinta a realitatii sociale.

11
OBSERVATIE 4: Un alt merit al lui Dimitrie Gusti este intemeirea muzeului satului in aer liber.
Tot lui Gusti ii apartine meritul de a fi realizat primele filme documentare sociologice Dragus, o
zi din viata unui sat romanesc (1929) Comuna Sant (1935).

II. STRUCTURĂ ŞI STRATIFICARE SOCIALĂ

Conceptul de structură social - o definitie sintetica a structurii sociale vizeaza totalitatea


relatiilor si interactiunilor dintre indivizi. Pentru o mai buna intelegere a conceptului de structura
sociala trebuie introdus conceptual de sistem social.

DEFINITIE: Sistemul social reprezinta un ansamblu de elemente care interactioneaza intre ele,
fiind interdependente astfel incat modificarile unora determina modificari in toate celelalte.

OBSERVATIE: Sistemele sociale sunt dintre cele mai variate si constituite dupa diverse criteria
astfel:
Dupa marime - microsisteme sociale (familia, grupuri de prieteni, scoala, intreprinderea)
- macrosisteme sociale (clasele sociale, comunitatea, natiunea, societatea in
ansamblu - sistem social global).

DEFINITIE: Structura sociala reprezinta totalitatea interactiunilor de la nivelul sistemului


global, intre sistemele si subsistemele care il alcatuiesc si in interiorul fiecarui subsistem.

 Sistemele sociale care alcatuiesc structura sociala sunt rezultatul diverselor tipuri de
relatii posibile in societate, datorita naturii sociale a omului (filosoful antic Aristotel
definea omul drept zoom plitikom - animal social). De ex.: relatia de casatorie si inrudire
genereaza familia ca microsistem social; relatia de prietenie genereaza grupul de prieteni;
relatiile entice genereaza grupul etnic sau natiunea.

 Un alt criteriu care determina sistemele si structura sociala este criteriul economic (al
distributiei veniturilor si al posesiunii averilor) prin aplicarea carora rezulta sistemul de
clasa sociala si sistemul de stratificare sociala.

 Structura sociala sufera numeroase modificari in timp, fiind influentata de nenumarati


factori, cum ar fi:

o factori demografici / factori culturali / factori economici / factori sociali /


factori politici.

Stratificare sociala si clase sociale


12
Intre stratificarea sociala si clasele sociale exista o serie de caracteristici commune
fundamental fiind ierarhizarea, care determina practic diferentieri si inegalitati sociale.

DEFINITIE: Stratificarea sociala reprezinta orice diferentiere sociala care genereaza in


societate grupari aflate intr-o relatie de ordine.

Stratificarea sociala se manifesta in toate formele de organizare sociala de la nivel


microsocial pana la nivel macrosocial.
Stratificarea sociala se realizeaza dupa anumite criterii, decisiv fiind cel economic. In
societatile traditionale numite si societati inchise stratificarea era extreme de rigida, un exemplu
in acest sens fiind castele in India sau ordinele in Europa Medievala, acestea erau grupuri rigide
inchise si separate, toate evenimentele decisive petrecandu-se in interiorul grupului respective iar
indivizii nu puteau sa-si schimbe grupul din care faceau parte din nastere. Ex.: in India exista 4:
caste - preotii, razboinicii, producatorii si negustorii. In Europa ordinele desemnau prezenta celor
3 stari: nobilimea,clerul si starea a 3-a.

Clasele sociale reprezintă grupuri mari d eindivizi care au statusuri sociale similare.
Notiunea de clasa sociala este utilizata pentru prima data la sf. sec al XIX de catre Karl
Marx. Pentru Marx clasele sociale erau grupuri mari de oameni care se diferentiau dupa raportul
fata de mijloacele de productie (proprietari sau nu) - cele 2 clase burghezia (detine mijloacele de
productie) si proletariatul.
Max Weber preia idea de clasa sociala de la Marx cu intentia de a construi un sistem al
claselor sociale perfect ierarhizat tinand cont de criteriul ocupational si de nivelul de educatie,
rezulta astfel distributia pe cele 3 clase sociale si anume clasa de sus (elita), clasa de mijloc si
clasa de jos.

OBSERVATII:
 Ponderea clasei de mijloc intr-o anumita societate este un indicator la gradul de
dezvoltare a acestuia, astfel se observa ca in societatile occidentale dezvoltate, clasa de
mijloc are o pondered peste 60%.
 Structura de clasa a Romaniei in sec XX a auferit 3 mutatii, respectiv: inceputul secolului
pe fundalul industrializarii puternice creste ponderea burgheziei, dar si a muncitorilor,
taranimea ramanand totusi clasa cea mai numeroasa; dupa instaurarea comunismului si
tendinta de egalitate a indivizilor clasa dominant a fost proletariatul; dupa revolutia din
1989 are loc reconstituirea proprietatii private astfel incat se realizeaza o reasezare in
clasele sociale, in clasa de sus, de jos si de mijloc cu eforturi actuale de consolidare a
clasei de mijloc.
Dupa criteriul occupational clasele sociale pot fi:
- clasa intelectuala (nonmanualii);
- manuali (clasa muncitoare);

13
- fermierii (taranii);
- alte subclase (marginalii).

Pozitia sau statusul social

- una dintre principalele caracteristici ale stratificarii sociale este ierarhizarea grupurilor
umane in functie de pozitiile sociale pe care le ocupa indivizii in societate.

DEFINITIE: Pozitia sociala reprezinta locul pe care il ocupa un individ in societate determinat
dupa un set de indicatori sau criterii cum ar fi: veniturile(averea), oupatia,pregatirea scolara,
puterea politica,stilul de viata, prestigiul social. Este sinonimă cu statusul social.

 Pozitiile sociale similare constituie clasa sociala.


 Totalitatea pozitiilor sociale furnizeaza spatiul social, in societatea contemporana gratie
egalitatii de sanse indivizii isi modifica pozitia sociala, deci spatiul social este dinamic.
 Daca analizam tipul de stratificare sociala prezent in societatile traditionale si in
societatea contemporana sesizam urmatoarele:
a) societatea traditional este una cu stratificare rigida pt. ca indivizii nu isi pot schimba
statusul social prescris (dat de la nastere) - aceea este o societate inchisa.
b) in societatea contemporana indivizdul isi schimba cu usurinta statusul social avand
statusuri sociale dobandite in urma manifestarii talentului si efortului acestora => aceasta
este o societate deschisa.

Mobilitatea sociala

DEFINITIE: Mobilitatea sociala reprezinta fenomenul de deplasare a indivizilor in spatiul


social.
 deplasare = schimbare pozitie sociala
Exista 4 tipuri de mobilitati sociale:
a) Mobilitatea ascendenta - schimbarea pozitiei inferioare cu alta superioara;
b) Mobilitatea descendenta - schimbarea pozitiei superioare cu alta inferioara;
c) Mobilitatea intragenerationala - schimbarea de pozitie in cursul vietii active cand
punctul de pornire in cercetare il reprezinta pozitia proprie a individului studiat.
d) Mobilitatea intergenerational - se realizeaza intre generatii atunci cand se aleg ca
repere pozitia familiei de provenienta sic ea de destinatie.

OBSERVATIE 1: Mobilitatea intergenerationala se poate studia cu ajutorul tabelului de


mobilitate:

14
OBSERVATIE 2: In societatea contemporana legat de mobilitatea sociala si stratificarea sociala
se pune problema egalitatii de sanse. Conceptul vizeaza posibilitati egale de acces pentru
indivizi la diferite nivele de studii, functii sociale, posturi, oportunitati.
Principiul egalitatii de sanse deriva din principiile drepturilor fundamentale ale omului:
viata, proprietate, libertate si este manifestat in societatea democratica deschisa.

III. STATUS SI ROL

Individul face parte pe parcursul vietii din diferite grupuri (familia, scoala, prietenii,
institutiile in care lucreaza) unde are o anumita pozitie. Acestor pozitii le corespunde un sistem
de asteptari: ale noastre fata de celorlalti si ale celorlalti de la noi, in functie de legile societatii,
tegulile sociale, etc.

DEFINITIE: Statusul reprezinta pozitia unui individ sau a unui grup in cadrul sistemului
social.
OBSERVATIE: Datorita faptului ca apartine mai multor grupuri, individul are mai mult
statusuri carora le sunt asociate drepturi si obligatii dar si mai multe roluri.
DEFINITIE: Rolul reprezinta aspectul dinamic al statusului fiind dat de ansamblul asteptarilor
celorlalti de la noi.
OBSERVATIE: Unuia si aceluiasi status ii corespund mai multe roluri: ex.: statusului de
professor ii corespunde un anumit sistem de asteptari din partea elevilor (fata de care joaca un
rol), un alt sistem de asteptari din partea directiunii (fata de care joaca alt rol).
Conceptele de status si rol pot fi abordate din mai multe perpective si anume:
o sociologica (T.Parsons, M.Weber, Mead);
o psihologie sociala (J.Stoetzel);
o antropologia cultural (Ralf Linton);

Tipuri de status:
Dupa felul in care s-a dobandit:
a) Status prescris sau atribuit - este statusul cu care ne nastem (statusul de baiat sau fata,
de copil al parintilor);
b) Status dobandit sau achizitionat - obtinut pe parcursul vietii ca expresie a manifestarii
talentelor si eforturilor individuale (statusul profesional);
Dupa momentul punerii in evidenta:
a) Status actual - pus in evident la un moment dat;
b) Status latent - pe care il detinem, dar nu este manifestat intr-o anumita situatie cand
intervin alte statusuri.

15
OBSERVATII: Sociologii sesizeaza ca in anumite situatii pot intra in contradictie 2 sau mai
multe statusuri pe care le avem rezultand conflictul interstatus.
Ex.: situatia in care un professor preda la clasa in care este elev-eleva propriul copil.
 Sociologii vorbesc si de existent conflictelor intrastatus, si anume conflate cu sine ale
persoanei legate de un anumit status pe care il detine
Ex:aceste conflicte apar frecvent la adolescent pentru că este într-o perioadă de
nemulţumire de sine şi aşteptări contradictorii.
 Însemnele de status/indicatori de status: adesea statusul social este exprimat simbolic
prin vestimentatie, titulatura si privilegii.
Ex.: in armata-uniforme.

IV. RELATIILE SOCIALE

Fundamentarea relatiilor interpersonale ca relatii sociale se poate fixa in definirea


aristotelica a naturii umane care surprinde ca aspect esential sociabilitatea posibila datorita
comunicarii.
Comunicarea tine de structura personalitatii umane chiar daca aceasta structura variaza de
la individ la individ observand fie indivizii introvertiti fie indivizii extravertiti.
Introvertitul este individul izolat mai putin predispus la comunicare care are implicit mai
putine relatii sociale sau interactiuni cu semenii sai.
Extravertitul este expansiv, cu dorinta de a comunica si implicat intr-o gama larga si
variata de rel. sociale.

OBSERVATIE 1:
 In societatea contemporana datorita virtualizarii relatiilor interumane se observa o
tendinta de golire a acestora dar si de izolare a indivizilor care prefera cyber-spatiul in
locul comunicarii face to face, reale, autentice care are avantajul transmiterii mesajului nu
doar prin viu grai ci si prin munca si gestica.
Organul de simt special, ochiul are o functie sociala unica.Unitatea si interactiunea
indivizilor se bazeaza pe priviri reciproce. Aceasta este poate cea mai directa si cea mai
pura reciprocitate care exista. G.Simmel
Relatiile interpersonale sunt expre abilitatii sociale a unui individ. Acesta depinde de mai
multi factori: tipul de socializare al individului, cunoasterea intereselor grulupui, statusul
ocupat in grup, capacitatea de a anticipa reactiile celuilalt.

OBSERVATIE 2:
 In relatiile interpersonale individul este simultan subiect cunoscator si obiect al
cunoasterii.

16
Reusita relatiilor interpersonale este direct proportional cu gradul de cunoastere de sine si
de cunoastere a celorlalti.
La nivel macrosocial relatiile diverse multiple si de calitate sunt simpotemele unei
maturizari a societatii si a dezvoltarii acesteia.

Tipuri de relaţii sociale:


In functie de prezenta celuilalt:
a) relatii directe fata catre fata;
b) relatii indirecte, mediate (internet, telefon)
Dupa gradul de formalizare:
a) relatii informale - se stabilesc intre indivizi situati la acelasi nivel ierarhic,
adresabilitatea este la pers a II a singular, nu există reguli scrise care să le reglementeze,
ci doar cutume sociale;
b) relatii formale - se stabilesc in mod oficial intre indivizi de nivele ierarhice diferite sau
intre indivizi si institutii, se foloseşte pronumele de polioteţe în adresare, şi sunt
reglementate prin regulamente.

 Psihologul si sociologul Leon Festinger a incercat sa identifice principalele surse de


presiune care deschid comunicarea indivizilor.
a) presiuni pentru integrare in grup - sunt realizate fie de catre individ din dorinta de
identificare cu grupul sau din partea grupului, caz in care vorbim de presiuni sociale.
b) presiuni pentru schimbarea pozitiei sociale - sunt exercitate de catre individ in
interiorul grupului pentru a obtine o pozitie mai buna sau fata de alte grupuri pentru a-si
schimba grupul.
c) presiuni datorate starilor affective - studiile arata ca diversele stari afective precum
bucuria, ostilitatea, furia poate sa determine deschiderea indivizilor spre comunicare.

OBSERVATIE: Desi imperativul fiintei sociale este acela de a comunica si relationa cu ceilalti,
putem totusi sesiza ca in societatile industrial si postindustriale, individul este mai degraba un
insingurat.
Sociologii identifica anumite surse ale acestui fenomen: tendinta de izolare in compania
mijloacelor virtuale, segmental mare de timp acordat satisfacerii nevoilor de ordin
economic,tendinta de la locul de munca de a trasa sarcini individuale in detrimental celor
de echipa; convietuirea in tipul de comunitate de la bloc care paradoxal datorita
eterogenitatii (diferentei) indivizilor determina un grad redus de comunicare intre acestia;
prejudecata conform careia nu comunicam cu persoane cu status social diferit.
 La ora actuala sociologii identifica o serie de asa numite obstacole in calea comunicarii
cum ar fi:
o prejudecata conform careia cei care ne contrazic ne sunt dusmani, prin urmare nu
mai comunicam cu ei

17
o prejudecata conform careia atunci cand nu mai este posibila comunicarea singura
solutie ramane forta (la nivel macrosocial) ex.: razboiae, conflicte.
o nu exista exercitiul comunicarii in cazul indivizilor (scoala ar trebui sa se implice
mai mult in dez.acestui ex.)
 Pentru a evita aceste obstacole este nevoie de impunerea dialogului ca metode de
rezolvare a problemelor, iar acolo unde este cazul chiar realizarea compromisului.

Interactiunea ca proces de comunicare: componentele procesului de comunicare (emitator,


receptor, canal de comunicare, cod, mesaj) sunt menite a imbunatati relatiile interumane prin
interactiuni specifice societatii si prin influente exercitate de catre indivizi unii asupra celorlalti.

Modele si stiluri in relatiile interpersonal

1. Modelul mecanicist:
a) presupune relatii interpersonale standarizate, relatii interpersonale formate, relatii
interpersonal ereci lipsite de implicare afective.
b) standardizarea relatiilor interpersonal se datoreaza diversificarii rolurilor sociale in
societatea contemporana.
c) aceasta raceala si formalizarea relatiilor interpersonal determina depersonalizarea
individului, se comporta mecanic precum un robot si in plus e nevoie sa joace roluri
sociale chiar daca i se potrivesc sau nu.
d) factorii care determina standardizarea relatiilor interumane sunt:
1. factori de eficienta;
2. factori de timp;
3. factori demografici (nr. mare de persoane cu care se interactioneaza).

2. Modelul complementaritatii
a) incearca sa impace viata sociala si viata privata a individului’
b) incearca sa atenueze efectele produse de standardizarea din viata sociala,prin implicare de
tip afectiv in relatiile ca familia si prietenii pe segmentul timpului liber.
c) deoarece segmental timpului liber este foarte mic asistam adesea la defulari ale
individului in sfera vietii private in forma violentei.

3. Modelul organic
a) semnifica nevoia revenirii la relatiile umane personalizate in sensul depasirii hiatusului
(rupturii) dintre rolul social si persoana ca atare.

18
b) acest model este dezirabil deoarece imbunatateste relatiile interpersonale si are consecinte
pozitive de tipul motivarii suplimentare pe linie afectiva pentru indivizi in ceea ce
priveste indeplinirea sarcinilor.
c) acest tip de relatii interpersonale bazate pe empatie si personalizate indeplinesc
dezideratul kantian concretizat in imperativul categoric: actioneaza astfel incat sa
considere intotdeauna omul scop in sine si niciodata mijloc.

V. GRUPURI SOCIALE

Definire si caracterizare generala

Prin natura sa individul evita izolarea si prefera existenta in comunitate, cu ceilalti. Inca
de la nastere si din primii ani ai vietii exista in grupuri informale (familia), creste si se
maturizeaza in alte tipuri de grupuri (scoala, prietenii, colegii de munca) pentru a sfarsi
inconjurat de membrii propriului grup (rude, prieteni) sau de membrii grupului formal din cadrul
spitalului.

Condiţiile constituirii unui grup


Pentru a constitui un grup trebuie sa existe:
 un nr mai mare sau mai mic de persoane;
 acestea sa interactioneze intre ele;
 acestea sa aiba sentimental apartenentei la grup.

DEFINITIE: Grupul social reprezinta un ansamblu cu un grad mai inalt sau mai redus de
structurare si cu interactiune intre membrii sai pe o durata de timp mai mare sau mai mica.

OBSERVATIE
 Pentru a constitui un grup trebuie sa fie prezente doua elemente:
a) intercunoasterea membrilor;
b) interactiunea dintre membrii-presupune existent unor scopuri commune si interese
commune.

TIPURI DE GRUPURI
Dupa marime:
o grupuri mici - 2-10 (membrii de prieteni, familia);
o grupuri medii - ex: clasa de elevi,grupe de student (25-30-40 membrii);
o grupuri mari - ex.: partied politice pot contine chiar sute de personae;
Dupa tipul de relatii dintre membrii si mod de constituire:

19
o grup informal - se constituie spontan,fara reguli scrise ex. grupul de prieteni
o grup formal - constituit prin decizie scrisă, cu regulament de organizare şi funcţionare,
relaţiile sunt formale, oficiale, ex. clasa de elevi, sindicatul, etc.

Grup de apartenenta = grupul din care care facem parte si de care ne simtim atasati;
ex.: familia
Grupul de referinta = grupul pe care il luam drpet model; ex.grupul elevilor olimpici;

OBSERVATII:
 Uneori grupul de referinta poate sa fie identic cu grupul de apartenenta ,uneori grupul de
referinta este din afara celui de apartnenta.
 Potrivit studiilor sociologului american Robert Merton pot exista grupuri de referinta
positive, respectiv grupuri de referinta negative. Grupurile de referinta pozitive determina
socializare concordant cu valorile sociale si cu cat grupul de referinta este mai valoros cu
atat cresc aspiratiile individului si il influenteaza pozitiv in evolutia sa.Grupurile de
referinta negative genereaza socializare discordanta, concretizata in deviant
comportamentala sau delicventa.

 Alte tipuri de grupuri:


 grupul de similaritate,de egali (peer group), anturajul - este compus din indivizi cu
acelasi status care impartasesc aceleasi valori si idealuri si au aceleasi preocupari
Ex.: grupul de prieteni, anturajul;
 grupuri interne (in-groups) - sunt grupurile in care ne integram sau din care facem
parte,pe criteria entice, de varsta, profesionale;
 grupuri externe (out-groups)-sunt grupurile din afara noastra;
 grupuri de presiune - este alcatuit din membrii cu interese comune, cu straturi
organizationale bine delimitate care incearca sa impuna sau sa modifice anumite
aspecte,in cadrul colectiv.
 grup primar: familia care realizează socializarea primară;
 grupuri nominale-sunt mai degraba grupari statistice pentru ca nu se cunosc toti
membrii intre ei si nu au sentimentul apartenentei la grup,dar aceste grupuri sunt
importante pentru analiza structurii sociale.
Ex.: grupul persoanelor in varsta / grupul persoanelor tinere, etc.
 Una din trasaturile fundamentale ale grupului este COEZIUNEA.

DEFINITIE: Coeziunea reprezinta consensul membrilor grupului in raport cu problemele


esentiale ale grupului.
Ipoteze privind grupurile sociale:
1. Cu cat nr. membrilor unui grup este mai mic, cu atat gradul de coeziune este mai mare si
reciproc.

20
2. Daca grupul este amenintat din exterior, atunci gradul de coeziune tinde sa creasca.
 Indicele de coeziune in grup este considerat relevant atat in sociologia cat si in psihologia
muncii deoarece studiile arata ca un indice ridicat de coeziune in grup determina
cresterea productivitatii muncii si genereaza beneficii.

VI. FAMILIA

In abordarile sociologice familia este considerata din perspectiva macro-sociologica-


institutie, iar din perspective microsociologica - microgrup.

DEFINITIE: Familia este grupulul social fundamental realizat prin casatorie in care membrii
sunt legati prin relatii natural-biologice, afectiv si morale, economice si juridice.
FUNCTIILE FAMILIEI:
a) Functia biologica - de reproducere sexuala care asigura descendenta cuplului;
b) Functia economica - din punct de vedere economic familia reprezinta un menaj sau
gospodarie care se autogestioneaza in privinta veniturilor si a cheltuielilor in vederea satisfacerii
nevoilor.
!!!In cazul familiei traditionale din mediul rural familia era preponderant centrata pe producer de
bunuri in gospodarie pt autoconsum. In familiile modern din mediul urban principal functie a
familiei este de consum.
d) Functia de socializare - vizeaza faptul ca familia asigura conditii pt. insusirea si
transmiterea valorilor sociale si asigura integrarea copilului in viata sociala. Aceste
aspecte se realizeaza prin mijloace specific, mai ales prin cele de control.

TIPURI DE FAMILIE

I. Familia de origine - este cea din care provenim prin nastere,in cazul ei dominante fiind
raporturile parentale si filial;ea este cea care asigura socializarea descendentelor.
Familia conjugal - este cea constituita prin casatorie inteleasa ca uniune liber consimtita intre
doua persoane de sex opus in conditiile legii este considerate baza a sistemului de inrudire in
societate.
II. Familia nucleara - este familia de baza alcatuita din soti (pereche maritala) si copii.
Familia extinsa - cuprinde pe langa nucleul familial si alte rude din mai multe generatii.
Familia monoparentala - familia in care copilul/copii sunt cu un singur parinte (mama sau tata)
fiind rezultata fie in urma decesului unuia dintre parinti, fie in urma divortului.
!!!Sociologii acorda o atentie deosebita studiului familiei monoparentale si a modului in care
acesta influenteaza socializarea copilului. Multi dintre sociologi considera ca absenta unuia
dintre modelele parentale (matern sau patern) poate determina deficite in socializarea copilului

21
si determina in mod cert modificari ale personalitatii viitorului adult pe linie afectiva dar si pe
linia indeplinirii rolurilor familiale.

CASATORIA
Pe parcursul istoriei umanitatii, practicile sociale au determinat urmatoarele tipuri de
casatorie:
a. casatoria ca angajament familial - in care parintii cautau partener/partenera
pentru fiica sau fiul lor care sa corespunda unor criteria de varsta, avere,
apartenenta sis a dispuna de calitati necesare pt. o gospodarie.
b. casatoria ca strategie patrimoniala - se realize ca strategie de gestiune a averii
de aceea intervenea adesea notarul in realizarea acestei casatorii astfel incat o
familie cunostea cu precizie averea celeilalte; este specifica societatii
traditionale;de ea se leaga si strategia unor familii de a avea un singur copil
tocmai pentru a nu diviza averea intre mostenitori.
c. casatoria ca legatura izvorata din dragoste reciproca si impartasita intre
parteneri; este specifica societatii modern.
d. noua alianta/uniune consensuala/concubinaj - este specifica societatii
contemporane occidentale in sensul ca intrarea in viata conjugal a partenerilor nu
mai corespunde neaparat cu momentul casatoriei, ea precede adesea acest moment
si nu se mai finalizeaza cu actul casatoriei, in acest caz vorbim despre concubinaj
sau uniune consensuala.

VII. ORGANIZATIILE
Definire si tipuri

Persoana umana, inca de la nastere si pe tot parcursul vietii interactioneaza cu mediile


organizationale (maternitate, cresa, gradinita, scoala, loc de munca, spital, etc.)

DEFINITIE: Organizatia reprezinta coordonarea eforturilor individuale a mai multor indivizi


in vederea realizarii unui scop.

!!!Un grup de indivizi constituie organizatie cand are reguli formale (regulamente scrise) dar si
reguli informationale care reglementeaza comportamentul indivizilor intr-o organizatie.

Tipuri de organizatii:
Dupa domeniul de activitate:
a. Organizatii economice - ex.: societatile comerciale, firmele;

22
b. Organizatii politice - ex.: partidele;
c. Organizatii sociale - ex.: ONG (Organizatii nonguvernamentale);
d. Organizatii cultural - educative - ex.: sistemul de invatamant;
e. Organizatii religioase - ex.: cultele religioase;
f. Organizatii militare - ex.: armata, forta de securitate;
Dupa gradul de complexitate:
a. Organizatii simple - sunt alcatuite din indivizi (vezi clasif. anterioare);
b. Organizatii complexe - ex.: ONU,N.A.T.O, UNICEF, U.E;
După modul de structurare:
a. Organizaţii formale
b. Organizaţii informale
După forma de proprietate:
a. Organizaţii publice
b. Organizaţii private: ex. ONG urile (asociaţii, fundaţii)

OBSERVATIE:
 Recent au intrat in atentia sociologilor asa numitele organizatii totale care
monopolizeaza viata membrilor lor (ex: inchisori, manastiri, aziluri);

Teoriile organizationale

Organizatiile au rol decisiv in viata individului deoarece determina cresterea calitatii


vietii, dar si in viata sociala in ansamblu detereminand imbunatatirea acestetia. Pentru a-si
indeplini aceste functii, organizatiile trebuie sa fie eficiente si functionale motiv pentru care
sociologii au incercat sa elaboreze modele ideale care sa determine o organizatie, sa fie eficienta
si rationala.

1. Teoria managementului stiintific / 2. Teoria birocratiei / 3. Teoria resurselor umane


1. Teoria managementului stiintific clasic:
A fost elaborate la sf.sec XIX - de catre Robert Taylor prin care a incercat sa raspunda la
cateva intrebari legate de organizarea eficienta a muncii in organizatiile de tip economic.
 primul principiu descoperit de Taylor in demersurile sale este principiul muncii
simplificate sau a diviziunii muncii - este preferabil ca persoanele sa fie specializate pe
domenii stranse de activitate, acest lucru generand eficienta si rapiditate in productie.
 principiul celei mai bune metode - deoarece orice activitate de productie se poate realize
prin mai multe metode care nu sunt egale in ce priveste eficienta, trebuie sa existe un
specialist care sa coordoneze muncitorul sis a-i arate cea mai buna metoda de lucru.
 principiul homo oeconomicus (principiul morcovului si al batului) - omul se naste ca
fiinta lenesa si pasiva si munceste doar din dorinta de recompensa-castig sau pentru a
evita sanctiunile (batul).
23
!!!La ora actuala teoria managementului stiintific clasic este aplicata perfect in organizatia de tip
Mc’Donalds.

2. Teoria birocratiei
 apare cam in aceeasi perioada cu cea a managementului stiintific classic fiind omisa de
Marx Weber.
 acesta considera birocratia drept o forma de organizare rationala si eficienta a
institutiilor.La ora actual aceasta teorie se aplica inca in functionarea institutiilor publice.
 are la baza urmatoarele principii:
o seful organizatiei isi ocupa functia prin alegeri, concurs sau mostenit;
o organizatia este structurata ierarhic piramidal:
- nivelul de jos – executantii;
- nivelul median – sefii de birouri si departamente;
- varful organizatiei – presedintele si directorii;
o functionarii isi ocupa posturile de regula prin concurs, iar promovarile se realizeaza pe
criterii de performante si vechime;
o fiecare post sau functie are o sfera de converteenta chiar definitive;
o ierarhia este strict respectata, iar indeplinirea sarcinilor de serviciu este supravegheata de
catre superiori;
o functionarii remunerati prin salarii fixe,au dreptul la pensie, la premii si la concediu
platit;
o singura preocupare a functionarului trebuie sa fie functia pe care o detine si care
constituie pentru el o criza.
Dupa anii 1940 teoria birocratiei a fost supusa unei severe critici de catre sociologul
R.K.Merton, acesta reprosand birocratiei ritualismul adica faptul ca functionarii pun mai presus
regulamentele decat cetateanul aparand astfel conflicte intre functionari si cetateni. Din acest
motiv cetatenii sunt adesea exasperati de multitudinea de hartii si de demersuri pe care trebuie sa
le realizeze pt. a-si rezolva o problema in institutiile publice.
O alta critica adusa teoriei este asa numitul principiul al lui Peter potrivit caruia
functionarii tind sa fie promovati pana isi ating nivelul de incompetent; dat fiind ca nu-l mai
schimba nimeni din postura respective, consecinta este ca organizatiile birocratice tind sa fie
populate cu incompetenti.

3. Teoria resurselor umane


 Apare dupa 1950 in SUA datorita cresterii interesului pt. perfectionarea si eficientizarea
muncii, in acest sens Elton Mayo realizeaza in perioada respective un experiment intr-o
intreprindere de produse electrice: o echipa de muncitoare au fost militate de la locul de
munca obisnuit intr-o sala experimentala mult mai mare si mai bine iluminata; concluziile
studiului au aratat ca in urma schimbarii conditiilor de munca, a crescut productivitatea

24
muncii. Dincolo de acest aspect experimental atragea atentia asupra factorului uman si a
rolului si astfel se poate spune ca relatiile interumane de la locul de munca (climatul
muncii) influenteaza decisiv calitatea si cantitatea muncii.
 Daca se analizeaza comparativ climatul muncii din intreprinderile americane de la
inceputul sec. XX cu cel actual vom sesiza ca initial relatiile patron-angat erau destul de
dure si de severe, actualmente aceste relatii nu mai sunt marcate de mijloace nule de
constrangere, sunt mai destinse, se pleaca de la presupozitia ca omul este o fiinta sociala
cu nevoi special.(climat social pozitiv, respect pt. persoana umana, afectiune, comunicare,
intelegere.)
 !!!Accentul pe climatul pozitiv al muncii a determinat o noua politica de dezvoltare
economică, astfel incat un sef eficient nu este cel care stie sa se faca temut ci acela care
stie sa asigure o atmosfera sociala satisfacatoare si motivanta pentru angajati.

Stiluri de conducere in organizatii:


a) Stilul autoritar subiectiv – seful ia decizii fara a tine cont de parerile membrilor
organizatiei
b) Stilul autoritar obiectiv – seful ia decizii, dar poate fi receptiv la anumite pareri ale
angajatilor daca i se par justificate
c) Stilul democrat consultativ – seful ia deciziile prin consultare sistematica a membrilor
organizatiei.
d) Stilul democrat participativ – deciziile sunt luate de grup,seful fiind doar coordonator.

INSTITUTIILE
I. Educatia-scoala

Educatia in forma institutionala a scolii este o componenta esentiala a sistemului social


alaturi de celelalte institutii fundamentale: familia, economia, religia, politica etc.
Incercarile de definire a educatiei pot sa vina din diverse domenii: pedagogie, psihologie,
filosofie, economie, sociologie-acestea formand familia stiintelor educatiei.
DEFINITIE: Din perspectiva sociologica, cf c. Zamfir şi L. Vlăsceanu, educatia reprezinta
ansamblul actiunilor sociale de transmitere a culturii, de generare, organizare si conducere a
procesului invatarii individuale si colective.

Sociologii considera ca sistemul de invatamant detine 2 functii:


a. functie interna – de instruire si informatie
b. functie externa – de reproducere sociala a culturii
Sistemul de invatamant este componenta sistemului educational care cuprinde totalitatea
organizatiilor sociale specializate in activitati de instruire si formare a personalitatii individului.

25
OBSERVATIE: Educatia este o componenta esentiala a procesului de socializare prin care
indivizii dobandesc comportmanetele necesare participarii la viata sociala.
Socializarea prin educatie semnifica internalizarea si transmiterea valorilor cultural
(stiintifice, religioase, etice, artistice, economice, filozofice si politice).

TIPURI DE EDUCATIE

1. Educatia formala

 se realizeaza in cadrul organizat prin intermediu institutiilor scolare din sistemul de


invatamant (gradinite, scoli, licee, colegii, universitati, centre de formare si
perfectionare);
 mai este numita si educatie scolara deoarce contine activitati cu continut pedagogic si se
ghideaza dupa obicetive pedagogice gandite pe termen scurt, mediu si lung.
 printre obiectivele sistemului de invatamant se pot mentiona:
 Insusirea si interiorizarea – necesare integrarii individului in societate;
 Formare de competenţe;
 Dezvoltarea si cultivarea aptitudinilor si talentelor intr-un cadru metodic adecvat;
 Evaluarea pedagogica si sociala permanenta (prin note sau calificative) a achizitiilor
scolare.

2. Educatia nonformala

- se realizeaza prin activitati cu continut pedagogic specific,


- completeaza educatia formala
- se realizeaza intr-un cadru flexibil, se participă opţional, facultativ, fără orar fix, atat prin
sistemul de invatamant, cat si in afara lui: cercuri pe discipline, olimpiade si concursuri,
cursuri de excelenta, activitati artistice si sportive, excursii tematice, tabere scolare,
activitati derulate prin cluburile copiilor.
- cursuri de formare şi perfecţionare profesională inclusiv pentru adulţi.

3. Educatia informala

Include totalitatea influentelor educationale cu caracter spontan si neorganizat venite din


partea mediului social (familie, comunitate, grup de prieteni, religie, politica, mass-media).
Dat fiind ca educatia informala se realizeaza nefiltrat se poate vorbi de influente
educative si pedagogice pozitive (ex: imaginea unei străzi curate), dar si negative (televiziunea cu
programe violente).
26
II. Religia-Biserica

DEFINITIE: Religia desemneaza ansamblul de credinte si practice grupate in jurul conceptului


de sacru,care aduna indivizii intr-o comunitate morala numita Biserica.
Impactul religiei din punct de vedere sociologic poate fi analizat pe 2 paliere:
a. la nivel microsocial religia satisface nevoia de transcendentaa individului
furnizand o abordare metafizica lui, repere axiologice (valorice) si formeaza
caracterul.
b. la nivel macrosocial religia modeleaza constiinta colectiva, iar in formarea sa
institutionala –Biserica configureaza viata sociala intr-un fel anume.

!!!OBSERVATIE: Practica sociologica se focalizeaza in privinta religiei asupra traditiilor,


obiceiurilor si datinilor care furnizeaza informatii valoroase despre viata sociala a unei
comunitati.
Traditia - se bazeaza pe obisnuinta ca mod current de actiune si comportare a individului,
relative constant si necesar credintelor acestuia.
Obiceiul - nu se limiteaza la individ ci este social si comunitar, vizand un sistem de reguli
profund asimilate care se aplica in mod repetat; obiceiul exprima vointa sociala generala.
Datina - este practicarea obiceiului si tine de vointa sociala particulara.

OBSERVATIE: In societatea contemporana post-industriala este sesizabil asa numitul fenomen


al secularizarii religiei. Sociologii inteleg prin secularizare desacralizare sau laicizare. Unii
sociologi disting intre 2 dimensiuni ale secularizarii:
a. secularizarea obiectiva - vizeaza laicizarea si desacralizarea;
b. secularizarea subiectiva - vizeaza indepartarea,neimplicarea si lipsa de interes a indivizilor
fata de invataturile si viata bisericii.

III. Statul

Conceptul de stat este vehiculat inca din antichitate, fie ca se numea polis = cetate in
Grecia Antica, respectiv republica sau imperium in Roma Antica. Analizele sociologice au
identificat 4 conditii necesare intemeierii statelor:
1. Existenta unei populatii cu un anumit specific etnic si lingvistic sudata ca si comunitate.
2. Existenta unui teritoriu ocupat de populatia respectiva.
3. Existenta unei ierarhii sociale si implicit a unor conducatori.
4. Existenta regulilor si legilor care sa reglementeze ordinea sociala.

OBSERVATIE: Statul se fundamenteaza pe doua necesitati:o necessitate interna-de ordine si


control social si o necesitate externa de aparare impotriva atacurilor venite din exterior.

27
DEFINITIE: Statul reprezinta o institutie de mari dimensiuni care inglobeaza o multitudine de
alte institutii care reglementeaza relatiile de putere in societate.

PRINCIPIILE STATULUI MODERN:

1. Principiul separarii puterilor in stat - intr-un stat democratic,pentru a se evita abuzul de


putere,puterea trebuie divizata in structure care sa se poate controla reciproc,respective in
puterea executive,legislative si judecatoreasca.
2. Principiul suveranitatii nationale - fiecare stat este liber sa ia decizii in chestiunile de
interes national fara amestec din partea altor state.
3. Principiul suprematiei constitutionale - prevede ca functionarea statului trebuie sa se
bazeze pe domnia legii,legea suprema in stat fiind Constitutia.
4. Principiul delegarii puterii - vizeaza desemnarea conducatorilor politici prin mecanismul
votului.
5. Principiul respectarii drepturilor fundamentale ale omului - vizeaza garantarea demnitatii
pers.umane in regimul democratic prin garantarea celor 3 drepturi
fundamentale:viata,libertate,proprietate.

5. Partide si regimuri politice

DEFINITIE: Sistemul politic reprezinta ansalmblul de interactiuni care vizeaza institutii


politice,relatii politice si idei politice toate fiind integrate in viata sociala. Regimul politic este
forma concreta in care functioneaza sistemul politic.

Tipuri de regimuri politice:

A. Regim democratic / B. Regim autoritar / C. Regim totalitar.

Partidul politic reprezinta o organizatie care are drept scop cucerirea sau influentarea
puterii guvernamentale.

6. Organizatii nonguvernamentale ONG

DEFINITIE: ONG-urile sunt organizatii de dimensiuni reduse,cu o mare flexibilitate care au


aparut ca o alternativa la cele publice, in scopul asigurari bunastarii societatii.

OBSERVATIE: ONG-urile au la baza actiuni de voluntariat, sunt organizatii non-profit si au


scopuri caritabile, fiind preocupate de asigurarea satisafcerii nevoilor umane. Un ONG se
constituie legal potrivit ordonantei nr 26/30 ian.2000 privitoare la asociatii si fundatii.

Tipuri de ONG-uri:
28
Asociatia
 se constituie din minim 3 persoane pe baza unei intelegeri
 acestea (persoanele) pun in comun, fara drept de restituire, contributiile material,
cunostiinte sau munca, realizand activitati in folosul comunitatii.
Fundatia
 infiintata de minim o persoana pe baza unui act juridic si constituie un patrimoniu fara
drept de restituire si desfasoara activitati in interes general.
Majoritatea fundatiilor au ca obiect de activitate domeniul social sau cultural.

IX. SOCIALIZAREA
CONCEPTUL DE SOCIALIZARE

A. Giddens in tratatul Sociologia observa ca urmarind scara evolutiva la nivelul regnului animal,
pe masura ce avansam cu analiza sesizam ca in cazul mamiferelor superioare, puii sunt din ce in
ce mai neajutorati dupa nastere, iar puiul de om este cel mai neajutorat dintre toti. Acesta are
nevoie de ajutor si supraveghere in procesul adaptarii si invatarii sociale.

DEFINITIE: Socializarea reprezinta procesul prin care copilul devine adult, persoana
constienta de sine, inteligenta,capabila sa se integreze si sa-si asume modelul cultural in care s-
a nascut.
Definitia socializarii suprinde trei dimensiuni ale socializarii:
a) Dim. psihologica - prin care copilul devine adult, persoana constienta de sine.
b) Dim. cultural - prin care individiul interiorizeaza valorile si normele modelului cultural in
care se naste.
c) Dim. sociala - individiul devine capabil sa interactioneze cu semenii şi să se integreze în
societate.

 Socializarea este un proces continuu desfasurat pe tot parcursul vietii.


 Dimensiunea sociala a socializarii presupune parcurgerea dimensiunii psihologice si
culturale a socializarii.

ETAPELE SOCIALIZARII

Etapele socializarii coincid cu etapele psihologice de varsta.


1. Copilaria:

29
- se realizeaza cea mai importanta parte a socializarii; denumita socializare timpurie sau
socializare primara realizata in cadrul familiei.
- in privinta invatarii sociale exista mai multe teorii, relevante fiind cele ale lui Sigismund Freud,
G.H.Mead, J.Piajet.
 S. Freud isi bazeaza teoria despre socializare pe teoria pulsiunilor si a nevoilor pe care
individul din cea mai frageda copilarie tinde sa si le satisfaca; procesul socializarii se
realizeaza treptat prin constientizarea interdictiei, constrangerii in sensul de intelegere a
faptului ca unele nevoi nu pot fi satisfacute imediat.
 G. H. Mead - adept al interactionismului, Mead explica procesul socializarii in copilarie
prin teoria invatarii prin imitatie - initial prin forma jocului copilul imita comportamentul
adultului, asumandu-si fictiv roluri sociale (se joaca de-a mama, tata, scoala)
familializandu-se cu ceea ce il asteapta ulterior in societate.
 J. Piajet - si-a elaborat teoria despre dezvoltarea psihosomatica a copilului pornind de la
studiul de caz asupra celor 3 copii ai sai.
Etapele dezvoltarii copilului dupa Piajet sunt:
a) etapa senzoriomotorie (0-2 ani);
b) etapa preoperationala (2-7 ani) - deprinderea si utilizarea limbajului, incepe constiinta
de sine;
c) etapa operatiilor concrete (7-10 ani) - apare judecata;
d) etapa operatiilor abstracte, formale (11-15 ani) - analiza, sinteza, comparatia.

2. Adolescenta
- este considerate o varsta critica fiind asociata biologic cu pubertatea si modificarile fiziologice
si psihologice induse de aceasta.
- din acest motiv adultul trebuie sa invete sa se raporteze la adolescent, macinat de o serie de
intrebari existentiale legat de dragoste, sexualitate, sine.

3. Tineretea si varsta matura


- este perioada vietii active, care presupune asumarea rolurilor si a valorilor corelate acestora
survenite din adaptarea profesionala si la viata de familie.

4. Batranetea
- este varsta mascata de pierderea starii de sanatate, sentimental izolarii, sentimental inutilitatii,
mortii, din acest motiv sociologii spun ca adesea asistam in cazul persoanelor in varsta la
desocializare, prin intrarea la pensie si rupture de cultura organizationala de la locul de munca.

STADIILE SOCIALIZĂRII AGENTII DE SOCIALIZARE

A. Socializarea primara:

30
Realizată de familie - care prin constrangeri, recompense si forta exemplului transmite: reguli
de comportament, norme si valori, limba si limbajul - ajuta copilul in procesul adaptarii si
invatarii sociale.

B. Socializarea secundara:
Realizată de:
Scoala+ grupuri+organizatii
 Scoala - transmite cunostinte, reguli de conduită moral - civice si formeaza abilitati si
deprinderi
 grupul de prieteni (grupul de similaritate = peer group) - reprezinta grupul in care
persoanele au acelasi status si acelasi stil de viata - influenteaza pozitiv sau negativ
copilul in procesul de socializare.
 organizatia de la locul de munca - influenteaza individul prin cultura specifica acestui
mediu organizational, in sensul ca deprinde normele, valorile si asteptarile profesionale.
 mass-media - este unul din factorii puternici de socializare in societatea contemporana
datorita propagarii ei, dar si a continutului imens de cunostinte si mesaje promovate.

!!!Legat de tema socializarii sociologii introduc următoarele concepte corelate: desocializare si


resocializare;
Desocializarea vizeaza orice rupture a unei persoane de contextele si modelele de
comportare insusite anterior.
Ex.: trecerea de la viata active la pensionare, scoaterea din familie a unor copii si trecerea
lor sub tutela statului, cazul delicventilor care intra in institutii de reeducare.
Resocializarea reprezinta reintegrarea in societate, ea depinanzand atat de instantele cu
acest rol, cat si de individul insusi, respective de capacitatea lui de a renunta la practicile
anterioare si de a accepta alte norme si valori.
Socializare pozitivă sau concordantă realizată în conformitate cu normele şi valorile
societăţii.
Socializare negativă sau discordantă prin care se încalcă normele şi valorile societăţii.
Socializare continuă proces continuu realizat pe tot parcursul vieţii, în funcţie de
contextele noi la care trebuie să ne adaptăm.
Socializare anticipativa: ceea ce se asteapta de la copil sa devina, de pilda parintii spera
sa devina medic, daca ei sunt medici.

X. FENOMENE ANOMICE
[PROBLEME SOCIALE]

31
DEFINITIE: Din punct de vedere etimologic, termenul anomic - vine din gr. a = fara si
nomos = norma, regula - fenomenul anomic reprezinta fenomenul de abatere de la normele
sau regulile sociale.

OBSERVATIE: Pentru anomie se utilizeaza si conceptul sociologic de devianta care


semnifica orice comportament sau aspect care incalca o norma.

Termenul anomie a fost utilizat pentru prima data de Emil Durkhein in lucrarea Suicidul,
pentru Durkhein anomia desemneaza o stare de dezordine, criza absenta a regulii. Cu alte
cuvinte, fenomenele anomice vizeaza abateri de la ordinea sociala la nivel colectiv. Durkhein
observa ca fenomenele anomice intervin in societatea care sufera schimbari bruste, de tipul
revolutiilor rascoalelor, razboaielor, acestea generand crize sociale.
Un alt autor care a abordat fenomene anomice a fost R.Merton, care a analizat anomia in
cadrul societatii Americane, observand ca este generate de imposibilitatea unor indivizi de a
atinge pe cale legala visul American de bogatie si bunastare si care apeleaza la mijloace
ilegale, generand astfel fenomene anomice.

Fenomene anomice sunt considerate:


 coruptia / saracia / infractionalitatea / delicventa juvenila / fenomenul”copiii strazii” /
criminalitatea, consumul si traficul de droguri / conflictele sociale / discriminarea /
sinuciderea.

Coruptia

Din punct de vedere etimologic termenul provine din lat.”coruptio,-onis”=abatere de la


lege sau norma;
DEFINITIE: Din punct de vedere sociologic se considera ca fenomenul coruptiei cuprinde:
 acte sau fapte ilicite (ilegale);
 obtinerea unor avantaje personale de catre functionarii publici
 obtinerea de foloase personale necuvenite prin: furtul din avutul public, abuz in serviciu,
coaziune fiscal, traffic de stupefiante, spionaj.
In cazul fenomenului de coruptie exista o relatie de complicitate intre persoana sau
grupul care corupe si persoana sau grupul care se lasa corupt. Societatea romaneasca de dupa
revolutia din 1989 se confrunta cu fenomene grave de coruptie care vizeaza atat structurile de
putere cat si nivelul de trai al populatiei.

Infractionalitatea

32
DEFINITIE: Reprezinta totalitatea comportamentelor si conduitelor cu un grad ridicat de
periculozitate pentru societate.
Tipuri de infractiuni:
Dupa gravitatea faptei:
a) infractiuni grave (omor, tradare, spionaj, atentat, crime de razboi);
b) infractiuni de gravitate medie (viol, ucidere din culpa, talharie, inselatorie, dare si luare de
mita);
c) infractiuni usoare (incalcarea regulilor de circulatie, furtisaguri)

Delicventa juvenila. Copiii strazii

DEFINITIE: Delicventa juvenila inseamna infractionalitate in randul minorilor.


Psihologii și sociologii observa ca principal cauza a delicventei juvenile este lipsa de
afectivitate si sprijin moral oferite de familiile copilului, insotite cel mai adesea de esec
educational. Simptomatologia delicventei juvenila rezida in tuburari de comportament cum ar fi:
abandon scolar, fuga de acasa, lipsa de reactie la sanctiuni, intrarea in anturaje nefaste,
abandonarea de catre parinti sau educatori. Formele de sanctiuni pentru minori pot fi: internare
in centre de reeducare, incredintarea minorului unui colectiv scolar sau de munca pentru educare.
Cele mai frecvente infractiuni comise de minori sunt: tulburarea linistii publice (scandal,
agresiune, injurii, comportamente obscene), furturi (din autoturisme, locuinte sau uneori din
magazine)

Sărăcia

Fenomenul saraciei este considerat un fenomen anomic global, deoarece statistic ONU
arata ingrijorator, aproape un sfert din populatia globului traind sub pargul de saracie.
DEFINITIE: Saracia este definita ca lipsa de resurse pentru asigurarea unui trai decent.

OBSERVATIE: Statele lumii fac eforturi pentru eradicarea sau macar atenuarea acestui fenomen
actionand in special asupra cauzelor ei (alfabetizare, generare de mici locuri de munca, ingrijire
medicala, protectie sociala).

Conflictele sociale

DEFINITIE: Conflictul reprezintã o opoziţie deschisã, o luptã între indivizi, grupuri, clase
sociale, partide, comunitãţi, state cu interese economice, politice, religioase, etnice, rasiale
divergente sau incompatibile, cu efecte distructive asupra interacţiunii sociale.
33
Exemple de conflicte sociale: conflictul dintre clasele sociale, conflictele industriale, conflicte
interetnice, războaiele, revoluţiile, mişcãrile sociale ce adoptã confruntarea (răscoale, greve
spontane, greve oragnizate, proteste, etc).
Cauze posibile ale conflictelor:
- inegalitãţi şi discriminãri sociale, rasiale, economice etc;
- incapacitatea pãrţilor de a ajunge la un compromis acceptat de ambele pãrţi;
- acces prin competiţie la posibilitãţi crescute;
- dorinţa de dominare, putere, prestigiu.

Discriminarea
DEFINITIE:
Stereotip = un asamblu de convingeri impartasite vizavi de caracteristicile personale, de
trasaturile de personalitate dar si comportament, specifice unui grup de persoane (Leyens,
Schadron, 1994)
Ex: americanii sunt materialisti

Prejudecată = imagine negativa sau o predispozitie de a adopta un comportament negativ fata


de un grup sau fata de membrii acestui grup, bazata pe o generalizare eronata si rigida (G.
Allport),
ex: sexismul, antisemitismul, rasismul;

OBS: Prejudecatile se situeaza la nivelul judecatilor cognitive si al reactiilor afective. Cand


trecem in domeniul actelor, vorbim despre discriminare;
Discriminare = reprezinta un comportament negativ fata de indivizii membri ai unui out-grup
despre care avem prejudecati (pe criterii de rasa, gen, etnie, religie, status social etc);
Ex: refuzul de a inscrie un copil rrom intr o anumita scoala;

Dicriminare pozitivă = ansamblu de masuri menite a favoriza grupuri sociale discriminate (in
trecut) pentru a compensa dezavantajele provocate acestora;
Ex = locurile special la admitere in licee si facultati pentru rromi;

XI. ORDINE SI CONTROL SOCIAL (pt Bac de invatat doar ce sunt si care sunt
sanctiunile)

DEFINITIE
Ansamblul institutiilor si relatiilor stabile dintre acestea existente la un moment dat.
Cum se asigura?

34
 Prin control social-totalitatea mijloacelor prin care indivizii adera la legile sociale,fie prin
intermediul pedepselor(sanctiuni negative), fie a recompenselor(sanctiuni pozitive).
Tipuri de control social:
a) Organizat/exterior - se exercita de totalitatea institutiilor specializate din afara
individului, mai exact catre autoritati.
Ex: politia, justitia, scoala.
b) Neorganizat/interior - se exercita datorita capacitatii omului de a se autocontrola.
Durkeim,T. Parsons.
c) Control social pozitiv - se bazeaza pe sanctiuni positive (lauda, recompensa);
d) Control social negative - se bazeaza pe sanctiuni negative, pedeapsa.
DEFINITIE: Legea exprima o relatie necesara esentiala,repetabila si generala care se stabileste
intre laturile aceluiasifenomen social sau intre fenomene sociale diferite.
OBSERVATIE:
Legile sociale nu se confunda cu legile juridice si nici cu legile stiintei.
- legile sociale sunt orale, in timp ce legile juridice sunt scrise;
- legile sociale au existenta obiectiva si se manifesta prin intermediul actiunii subiective;
- pt. incalcarea legilor sociale nu exista prevazut explicit pedepse, in timp ce pt. incalcarea legilor
juridice exista.
- legile sociale genereaza un anumit tip de ordine sociala (cea fireasca sau normala) in timp ce
legile juridice impun indivizilor un anumit tip de comportament pt a pastra ordinea sociala sau a
o restabili.
- acceptarea si supunerea exprimarii adeziunea la actiunea comuna de elaborare a legilor: legile
juridice orienteaza comportamentul uman si se refera la problem de interes public (circulatia,
educatia);

Sanctiunile

DEFINITIE: Sanctiunile exprima fie o pedeapsa, fie o recompense. Sancţiunile reprezintă


principala pârghie prin care se realizează socializarea.
Tipuri de sanctiuni:
a. positive – recompense: - formale (organizate) ex: diplome, distinctii, premii; / - informale
(neorganizate) ex: laude
b. negative – pedeapsa: - formale (organizate) - ex: amenda, sanctiuni scrise, penale; / -
informale (neorganizate) - ex: critici.

35