Sunteți pe pagina 1din 16

ORAŞUL COLAJ ŞI RECUCERIREA TIMPULUI

EXCURS
Anexăm o listă prescurtată de stimulanţi atemporali şi, în mod necesar, transculturali, ca
posibili objets trouvés în colajul urban.
Michelangelo: Rome, paving of the
Piazza del Campidoglio as completed in
1940/
Michelangelo: Roma, pavajul din
Piazza del Campidoglio, așa cum a fost
terminat în 1940
150
Friedrich Weinbrenner: Karlsruhe, project for Langen-(Kaiser-) strasse, 1808/
Friedrich Weinbrenner: Karlsruhe, proiect pentru Langen-(Kaiser-) strasse, 1808
Străzi memorabile
În primul rând, anumite străzi
memorabile: din Edinburgh,
Princes Street, cu un singur front;
din New York, corespondentul
său matur, marele zid al lui Fifth
Avenue de-a lungul Central Park,
cu hotelul North British devenit
Plaza; din Paris, ca tip de Uffizi
simplificat, Rue des Colonnes;
din Karlsruhe, proiectul lui
Friedrich Weinbrenner pentru
Langen Strasse; din vechiul Berlin,
spectacolul comasat al Unter den
Linden şi Lustgarden; din Berlinul
neconstruit, proiectul lui Van
Eesteren, din 1925, din partea
aceleaşi secvenţe; din Genova,
Strada Nuova.
sus
New York, Fifth Avenue along Central
Park/
New York, Fifth Avenue de-alungul
Central Park
jos
Edinburgh, Princes Street
Paris, rue des Colonnes, 1791
152 153
sus
Genoa, Strada Nuova, air view/
Genova, Strada Nuova, vedere de sus
jos
Genoa, Strada Nuova, plan/
Genova, Strada Nuova, plan
Berlin, Unter den Linden, 1842
Cor Van Eesteren: Berlin, project for
Unten den Linden, 1925/
Cor Van Eesteren: Berlin, proiect pentru
Unten den Linden, 1925
154 155
Stabilizatori
Apoi, deplasându-ne de la progresia liniară la accentul centric,
un număr de stabilizatori inutili la modul magic, puncte sau centre
ombilicale care afişează esenţialmente o geometrie coerentă. Însoţită de
clădiri, această categorie ar putea include: din Vigevano, piazza; din Paris,
Place des Vosges; din Vittoria, Plaza Mayor; şi, complet detaşate de orice
închidere imediată: din Roma, Mausoleul lui Augustus aşa cum arăta în
secolul al şaptesprezecelea; din Padova, Prato della Valle; din Valsanzibio,
insula iepurilor.
jos
Paris, Place des Vosges (Place Royale)
dreapta
Vigevano, Piazza Ducale
dreapta jos
Vittoria, Plaza Mayor
156 157
sus
Padua, Prato della Valle/
Padova, Prato della Valle
dreapta
Rome, Mausoleum of Augustus/
Roma, Mausoleul lui Augustus
dreapta jos
Valsanzibio, Villa Barbarigo, the Rabbit
Island /
Valsanzibio, Vila Barbarigo, Insula
Iepurilor
158 159
Elemente de scenografie potenţial interminabile
Urmează un grup de elemente de scenografie potenţial interminabile,
printre care, din Roma antică am putea cita Porticul Aemilia, extins
necontenit; dar dacă această performanţă punctuală ar putea oferi o
ilustrare mult prea literală a unui exerciţiu repetitiv care înşală privirea,
atunci, am putea să o asociem cu: Stoa lui Attalos din Atena; cu partenerul
ei, Palazzo Chiericati din Vicenza; cu Procuratie Vecchie din Veneţia; cu
Grande Galerie a Luvrului din Paris, şi cu nişte inflexiuni uşor diferite:
din Hamburg-ul neconstruit, proiectul lui Heinrich De Fries pentru
Exportmesse şi din Regent’s Park din Londra, fundalul teatral al Chester
Terrace.
jos
Rome, the Porticus Aemilia/
Roma, Porticul Aemilia
dreapta sus
Athens, Stoa of Attalos/
Atena, Stoa lui Attalos
dreapta jos
Vicenza, Palazzo Chiericati
160 161
stânga sus sus
London, Chester Terrace / Londra, Chester Terrace Heinrich de Fries: Hamburg, project for the Exportmesse, 1925/
Heinrich de Fries: Hamburg, proiect pentru Exportmesse, 1925
stânga jos
Paris, Louvre and Tuileries / Paris, Luvru și Tuileries jos
Venice, Procuratie Vecchie / Veneția, Procuratie Vecchie
162 163
Terase publice splendide
Printre alte obiecte, un număr de putea include: din Londra dispărută, sus
Adelphi a lui Robert Adams; din Rome, Pincio/Roma, Pincio
terase publice splendide dominând
uneori peisajul, alteori apa: din Alger, spectaculozitatea uimitoare
jos
Roma, Pincio; din Florenţa, Piazzale a falezei, în parte Durand, în parte Vicenza, Piazzale Monte Berico
Michelangelo; din nou, din Vicenza, Piranesi, care, din Baden-Baden-ul
platforma lui Monte Berico – toate neconstruit, ar putea fi prefaţată dreapta
de suburbia în rampă şi în terasă a Florence, Piazzale Michelangelo/
fiind destinaţii şi putând fi comparate
Florența, Piazzale Michelangelo
cu tipul de terasă-promenadă care ar proiectului lui Max Laeuger pentru
Friedrichspark.
164 165
sus
London, Adelphi Terrace/Londra, Adelphi Terrace
jos
Algiers, the waterfront/Alger, faleza
dreapta
Max Laeuger: Baden-Baden, project for the
Friedrichspark Siedlung, 1926/
Max Laeuger: Baden-Baden, proiect pentru
Friedrichspark Siedlung, 1926
166 167
Clădiri ambigui şi compozite
Urmează o serie de clădiri
ambigui şi compozite, structuri
mega-urbane dacă e cazul, toate
fiind foarte departe de „modern,”
dar toate angajând contextul şi
ridicându-se deasupra lui; din
Viena, Hofburg; din München,
Residenz; dintr-o Dresda care
nu mai există, grupul podului,
Vienna, Hofburg, figure-ground plan /
Viena, Hofburg, plan figură-fundal
Munich, Residenz, figure-ground plan /
München, Residenz, plan figură-fundal
Bruhlscheterrasse, Schloss şi variantă indiană a Vilei Adriana, colaborează paşnic şi se afirmă
Zwinger. La care s-ar mai putea distribuţiile uimitoare din activ. Toate sunt, ocazional,
adăuga: castelul triunghiular din Fatephur Sikri. Toate acestea ideale. Dar, mai mult decât
Compiègne în relaţie cu oraşul şi sunt regulate/neregulate şi ceva orice, această serie este enorm
parcul; relaţia oraşului cu parcul mai mult decât dezorganizate. de accesibilă sensibilităţii
în Franzesbad; relaţia palat-oraş Toate oscilează (şi în măsuri actuale şi, prin natura ei, se Compiègne, town and chateau, figure-
în Jaipur; situaţii comparabile diferite) între un comportament poate acomoda aproape în orice ground plan/
în Ispahan şi, posibil, ca o pasiv şi unul activ. Toate mediu local. Compiègne, oraș și castel, plan figură-
plan
Dresda, Zwinger, figure-ground plan /
Dresda, Zwinger, plan figură-fundal
168 169
Jaipur, palace, figure-ground plan /
Jaipur, palat, plan figură-fundal
Fatephur Sikri, figure-ground plan /
Fatephur Sikri, plan figură-fundal
Ispahan, plan
Franzensbad, figure-ground plan /
Franzensbad, plan figură-fundal
170 171
2 5 7
Instrumente
producătoare de nostalgie
În cele din urmă, o anume
cantitate de instrumente
producătoare de nostalgie, care pot
fi „ştiinţifice” şi aparţinând viitorului,
„romantice” şi aparţinând trecutului,
sau care pot fi, în feluri diferite,
pur şi simplu vernaculare, elegante
sau Pop. Și, în acest context, ne
gândim la platforme petroliere din
largul mării, la piramida lui Caius
Cestius, ambianţele interioare şi
pentru lansarea rachetelor de la Cape
Canaveral, la tempietto-ul lui Vignola
(?) din Bomarzo, la vechile morminte
romane, la America micilor oraşe, la
fortul de tip Vauban, şi la Strip-ul din
Las Vegas sau oricare alt strip, atât de
adorat de cei doi Venturi. 3
1 Las Vegas, The Strip 8
2 Offshore oil rig/Sondă petrolieră în larg
3 Rome, pyramid of Caius Cestius/Roma, piramida
lui Caius Cestius
4 Galena, Illinois
5 Cape Canaveral, Florida
6 Cape Canaveral
7 Bomarzo, garden temple/Bomarzo, templul din
grădină
8 fortifications of Montlouis/fortificații în Montlouis 6
9 fortifications of Briançon/ fortificații în Briançon
1
4
9
172 173
Grădina ambiţioasele acoperişuri în patru ape, model. Am introdus deja această temă
colosale, din Genova; în upper east care merită pe deplin atenţia noastră.
Dar toate aceste observaţii/ side din Manhattan, acea combinaţie Astfel, fragmente din Washington,
discriminări care înregistrează în stranie dintre Genova palatelor D. C. oferă o reproducere aproape
primul rând „evenimente” trebuie să din bulevarde şi Amsterdamul literală a grădinilor şi parcului de
fie înţelese ca fiind cvasi-absorbite domesticit din străzile obişnuite; şi, la Versailles. Parisul celui de-al
într-o „structură”, matrice sau ţesut în final, strada americană de secol Doilea Imperiu este oarecum o copie
dominant, care poate fi regulat nouăsprezece, cu uniformitatea construită a unei colecţii de grădini
sau neregulat, iar ca întindere, fie caselor ei albe şi structură continuă în stilul lui Le Nôtre; iar suburbia
orizontal, fie vertical. Instanţele într-un aparat conţinând mici pajişti americană romantică (Turtle Creek,
regulate sau neregulate ale matricelor şi reţeaua umbroasă a ulmilor uriaşi. Grosse Point Farms) se asociază
orizontale nu se cer prea mult Și strada americană de secol cu grădinile englezeşti, cum sunt
invocate: textura Manhattan-ului nouăsprezece, un caz al figurilor Stourhead şi cazurile ulterioare de
şi textura Boston-ului; pattern-ul albe complicate susţinute de un grid la Stowe; dar lăsând deoparte aceste
oraşului Torino şi pattern-ul mult mai verde dominant, un punct culminant transpuneri mult prea evidente,
aleatoriu al oraşului Siena; iar în zona neverosimil a ceea ce cuprindea potenţialul grădinii, ceea ce ar trebui
structurilor semi-pline, gridul extrem programul Clasicismului Romantic, să reprezinte sugestivitatea ei pentru
de perforat al oraşului Savannah şi o stradă care poate fi, uneori, „urbanistul” sau „arhitectul” oraşelor,
aglomerările mult mai neregulate insuportabil de idilică şi bucolică, o continuă să fie prea puţin remarcat.
din Oxford-Cambridge; iar cazurile specie de grădină, dar în nici un caz De aceea pentru a observa, pur
sus jos matricelor preponderent verticale un oraş-grădină, această stradă căreia şi simplu, că, dacă grădina poate
Chantilly, plan of chateau and park/Chantilly, planul castelului și al Stowe, the Bridgeman garden plan/Stowe, planul grădinii întocmit de nu ar trebui considerate mai puţin nu i se face reclamă şi care nu este oferi prezenţa unei situaţii construite
parcului Bridgeman relevante: tapetul urban din Veneţia, consemnată poate servi acum drept independent de necesitatea oricărui
din Rue de Rivoli, sau din Regent’s pivot pentru a insera alţi stimulatori. gen de clădire, atunci grădinile
Park; faţadele cu trei frontoane ale Grădina ca o critică la adresa ar putea fi utile; şi nu ne gândim
clădirilor clasice din Amsterdam; oraşului, de unde şi rolul de oraş prea mult la piese de scenografie
jos
chateau of Verneuil/castelul Verneuil
174 175
recunoscute, nu atât de mult la Vaux-le-
Vicomte, cât la Chantilly, nu atât de mult la
Versailles, cât la dezorganizarea aglomerată
reprezentată de parcul Stowe creat de
Bridgeman. Influenţa unei grădini mult prea
platonice, mult prea carteziene şi mult prea
bucolice a fost dominantă până în prezent;
şi, prin opoziţie cu acestea, am prefera să
admirăm anume cazuri de organizare aleatorie
şi de ordine – în mare parte franţuzeşti.
Astfel, după Chantilly care, cu măreţia
platoului şi aroganţa informală a axei
sale, cu inflexiunile carteziene şi tonurile
lui Shaftesbury, cu precizia exagerată a
construcţiei şi neglijenţa obiectelor făcute
să fie aruncate, este, cu siguranţă, cea mai
complexă dintre grădini (şi cel mai promiţător chateau of Gaillon/castelul Gaillon Colbert de Villacerfi şi castelul nu de canale şi aranjamentele de apă
dintre oraşe); şi, după parcul franco-englez întrutotul similar al Episcopilor de inspiraţie chinezească, ar putea
de la Stowe al lui Bridgeman (ei bine, oare cât de Langres. Scena Episcopilor de să reprezinte o referinţă dintre cele
poţi răscoli un teren plat?) am dori să cităm Langres prezintă o casă evident mai importante. Și, la toate acestea,
Verneuil (care, aşa cum a fost prezentat de Du veche, poate refăţuită, dar dotată am dori să anexăm, pur şi simplu,
Cerceau, i-a trezit interesul lui Le Corbusier), cu o grădină şi gesturi adecvate; Parcul Monceau, extrem de delicat
şi apoi o gamă variată de piese nerecunoscute, dar Colbert de Villacerf, cu reţeaua şi care, fiind conceput după stilul
adesea provinciale. În acest sens, extragem lui Le Nôtre, violat de imperative
din Jardins de France a lui Stein două i Édouard Colbert, marchiz de Villacerf, a lirice, vorbeşte de la sine; şi, în final,
exemple destul de primitive: castelul lui fost un personaj important la curtea regelui un episod foarte grăitor şi oarecum
Ludovic al XIV-lea, primind, la un moment frenetic, pe care Du Cerceau îl
dat, și funcția de inspector al construcțiilor consemnează la Gaillon.
sus Paris, Parc Monceau/Paris, Parcul Monceau regale.
chateau of the Bishops of Langres/castelul
episcopilor de Langres
jos
chateau of Colbert de Villacerf /castelul lui Colbert
de Villacerf
176 177
Comentariu
dreapta sus „Fragmentele acestea toate le-am Palazzo Chiericati, iar amintirea
Canaletto: Fantastic View of the Grand adus la mal, alături de propriile-mi acelei Casa Civena adăstând în
Canal, Venice /Canaletto: Vedere
ruine”; ne-ar putea sări în minte fundal, contemplatorul este supus
fantastică a Canalul Grande, Veneția
felul în care T. S. Eliot foloseşte unui şoc dublu al recunoaşterii. Este
dreapta jos objets trouvés în poemul The Waste aceasta o Veneţie idealizată sau este
Canaletto: The Grand Canal, looking Land; dar imaginea lui Canaletto o potenţială Vicenza? Întrebarea
south to the Rialto Bridge /Canaletto: despre un Rialto imaginar, dotat trebuie să rămână întotdeauna
Grand Canale, vedere spre sud, către
cu clădiri palladiene, comparată deschisă; iar imaginea pe care
Podul Rialto William Marlow o dă catedralei
cu realitatea sitului, ar putea
Sf. Paul într-un decor veneţian
jos aduce alte argumente în sprijinul
contribuie inevitabil la acelaşi
William Marlow: Capriccio – St Paul’s Oraşului Colaj. Privind Palazzo dei
teatru al speculaţiei. Dar ilustrări
and a Venetian Canal, 1795/William Camerlenghi înlocuit de Basilica,
Marlow: Capriccio – Sf. Paul și un canal ale transferabilităţii clădirilor
Fondaco dei Tedeschi înlocuit de abundă; şi, la un nivel mai puţin
venețian, 1795
178 179
Poussin: Landscape with the ashes prozaic, fundalurile arhitecturale variantă apropiată a vilei Garzadore, Poussin: Christ healing the blind men/ coerciţiilor, oraşul utopic al sau simplelor capricii ale ad hoc
of Phocion collected by his widow/ ale lui Nicolas Poussin oferă oraşe neconstruită, a lui Palladio, o bazilică Poussin: Cristos videcând orbii intelectului abstract încă rămâne -ului. Se pare că dezintegrarea
Poussin: Peisaj cu cenușa lui Phocion comparabile cu aceeaşi prezenţă din creştinismul timpuriu care nu respectabil, în timp ce metropola arhitecturii moderne cere o atare
strânsă de văduva lui compozită. Felul în care Poussin pare să reproducă nimic, şi o altă casă mult mai binevoitoare constituită strategie; ea pare să cheme un
manipulează acele objets à réaction care, după cum arată, pare să fi fost din simpatii şi entuziasme pluralism luminat, şi la asta va
poétique arhitecturale este, desigur, construită de Vicenzo Scamozzi. organizate lax continuă să apară contribui, poate, chiar şi bunul
infinit mai impecabil şi evocator O îndelung amânată privire nelegitimă. Dar, dacă utopia este simţ.
decât orice erau în stare să conceapă înapoi ne-ar putea oferi mai o idee necesară, celălalt oraş al
Canaletto şi Marlow. Cel dintâi îl multe exemple ale acestui stil de spiritului ar trebui să fie nici mai
gâdilă pe călătorul informat, cel amalgamare (de exemplu, fundalurile mult şi nici mai puţin important,
de-al doilea îi înmoaie inima; şi, în simultan romanice şi gotice ale lui oraş care este reprezentat şi
oraşele imaginare ale lui Poussin Jan Van Eyck pentru Adorarea prefigurat atât în acele vedute
totul se condensează în manieră Mielului din Ghent); dar, desigur, fantastiche ale lui Canaletto,
clasică. De exemplu, în pictura nu suntem presaţi să urmărim acest cât şi în fundalurile-colaj ale lui
Phocion de la Knowsley, oraşul aspect. Pentru că, în mod esenţial, Poussin.
Megara, un sat italienesc de o calitate oraşul prezenţei compozite este o Utopia ca metaforă şi Oraşul
peste medie, este dominat de o copie idee mult prea dominatoare pentru Colaj ca prescripţie - tocmai
precisă (din nou după Palladio) a a se demoda vreodată; de aceea aceste contrarii, presupunând
templului din Trevi; iar în pânza de trebuie să ne întrebăm de ce au fost garanţiile legii şi libertăţii, trebuie
la Luvru, Hristos vindecând orbii, atâta timp considerate reprobabile să constituie neapărat dialectica
satul Nazaret indică o antologie procedeele subiective, sintetice care îl viitorului şi nu totalul abandon
romano-veneţiană conţinând o caracterizează. Astfel, în ciuda tuturor în faţa „certitudinilor” ştiinţifice
180 181