1

Prof. Dr. Bogdan Dimitriu

Disciplina Endodonție
Facultatea de Medicină Dentară
UMF Carol Davila București

Titlu

De la incidență la abordare terapeutică

în fractura instrumentarului endodontic

Rezumat

Incidența în literatură a fracturii instrumentarului endodontic este variabilă

în funcție de: tipul de studiu realizat - in vitro sau in vivo -, raportare la numărul
de dinți sau de canale radiculare, experiența clinicianului - endodont, rezident de
endodonție, medic dentist generalist -, tipul de dinți luați în considerare - în special
molari, instrumentarul utilizat - oțel sau nichel titan -, tipul de sistem rotativ,
mijloacele de investigație imagistică - Rx, CBCT. Fractura instrumentarului
endodontic este plurifactorială, fiind influențată de: geometria canalelor radiculare,
experiența clinicianului, tehnica de instrumentare, configurația instrumentului,
elemente de metalurgie a instrumentarului, dinamica instrumentului în canalul
radicular, numărul de utilizări, numărul de cicluri de sterilizare. Prognosticul unei
asemenea situații clinice este dependent de: diagnosticul inițial, momentul din
cursul etapei de tratament în care a survenit fractura - precoce sau tardiv -,
dimensiunile fragmentului, localizarea acestuia, gradul de curbură al canalului
radicular, existența sau nu a vizibilității directe, posibilitatea de a crea un acces în
linie dreaptă la instrumentul fracturat, caracteristicile morfologice ale rădăcinii
respective, experiența și dotarea clinicianului. Posibilitățile de rezolvare a fracturii
 2

instrumentarului endodontic sunt reprezentate de: îndepărtarea fragmentului -

soluția ideală - prin instrumentar și truse dedicate, inclusiv mijloace ultrasonice;
bypass - poate periclita rezistența rădăcinii, favorizând fractura altor instrumente;
instrumentarea și obturarea canalului radicular coronar de fragmentul fracturat -
nerecomandabil; metode chirurgicale, în funcție de localizarea fragmentului
fracturat. Îndepărtarea unui instrument fracturat reprezintă una dintre cele mai
dificile abordări terapeutice, necesită o pregătire specifică a clinicianului, dotare
materială și tehnici avansate, este consumatoare de timp și resurse și implică
riscuri: fractura altor instrumente, formarea de praguri, perforații, fisuri sau fracturi
radiculare prin slăbirea pereților parietali. Îndepărtarea cu suces a unui instrument
fracturat depinde de selecția metodei optime raportată la cazul clinic respectiv,
esențială fiind evaluarea corectă a raportului dintre beneficii și riscuri.

Title

From prevalence to therapeutic approach

in the fracture of the endodontic instruments

Abstract

The incidence of endodontic instrument fracture in the literature is variable,

depending on: the type of study performed - in vitro or in vivo, the number of teeth
or root canals, the clinical experience of the clinician - endodontist, resident in
endodontics, general practitioner, the teeth taken into consideration - especially
molars, the endodontic instruments used - steel or nickel titanium, the type of rotary
system, the kind of investigation - Rx, CBCT. The separation of endodontic
instruments is a multifactorial one, being influenced by: geometry of the root canal,
clinician’s experience, instrumentation technique, instrument configuration and
metallurgy, instrument dynamics in the root canal, number of uses, number of
sterilization cycles. The prognosis of such a clinical situation is dependent on the
initial diagnosis, time of the treatment stage when fracture occurred, size of the
 3

fragment, its location, the degree of curvature of the root canal, degree of visibility,
possibility to create a straight line access to the fractured instrument,
morphological characteristics of the dental root, clinician’s experience and
endowment. The treatment options consist in removing the fragment - the ideal
solution - by dedicated instruments and kits, including ultrasonic means; bypass -
may endanger the strength of the root, favoring the fracture of other instruments;
root canal instrumentation and filling coronal of the separated fragment - not
recommended; surgical methods, depending on the location of the fractured
fragment. Removal of a separated instrument is one of the most difficult
therapeutic approaches, requiring specific training, technical endowment and
advanced techniques, is time and resource consuming and involves several risks:
fracture of other instruments, ledging, perforations, cracks or root fractures by
weakening of the root walls. Success depends on the selection of the optimal
method relative to the respective clinical case, the key being to correctly evaluate
the benefit / risk ratio.