Titlul operei literare: „De veghe în lanul de secară”

Autorul: J.D. Salinger

II BIOGRAFIA SCRIITORULUI

Născut în data de 1 ianuarie 1919, în Manhattan, New York, Jerome

David Salinger a fost un scriitor american care s-a impus în lumea literară
odată cu apariția romanului „De veghe în lanul de secară”, iar prin opera sa devine
un clasic al literaturii universale. Cu toate acestea, în 1965, după alte câteva cărți
publicate, printre care „Nouă povestiri” (Polirom, 2001), „Dulgheri, înălțați grinda
acoperișului”; „Seymour: o prezentare”(Polirom, 2002), „Franny și Zooey” (Polirom,
2002; 2011) Salinger s-a retras în satul Cornish, în New Hampshire (SUA) până la
moartea sa, în anul 2010, el fiind foarte discret în legătură cu viaţa sa privată, încât a
intentat un proces pentru a bloca publicarea unei biografii despre el, bazată, în parte,
pe scrisorile sale personale.

Salinger declara în cel mai recent interviu al său, acordat publicației Boston
Globe în 1980: „Iubesc să scriu și vă asigur că fac asta cu regularitate. Scriu pentru
mine însă, și vreau să fiu lăsat în pace în timp ce fac asta”.
J.D. Salinger a încetat din viață pe 28 ianuarie 2010, la vârsta de 91 de ani, la
reședința sa din Cornish, New Hampshire.
III SUBIECTUL OPEREI

„De veghe în lanul de secară” este o narațiune la persoana I, care prezintă o

scurtă perioadă din adolescența tânărului Holden Caulfield povestind experienţele prin
care a trecut în vacanţa de Crăciun a anului precedent după ce a fost exmatriculat de la
şcoala pregătitoare Pencey.

Personajul principal al întregului roman este un adolescent, pe nume Holden

Caulfield ce provine dintr-o familie cu o situație materială decentă, cu doi frati și o soră:
unul mai mare pe nume D.B., scriitor la Hollywood, unul mai mic ,Allie, care a murit de
leucemie cu câtva timp în urmă și o soră mai mică, în clasa a 4-a pe nume Phoebe.
Povestea lui debutează cu câteva zile înainte de a fi exmatriculat, după ce trăise
aceeași experiență la alte două instituții asemănătoare, la Whooton și Elkton Hills. De
această dată, acest lucru se întâmplă deoarece era corigent la trei din cele patru
materii.

Într-o sâmbătă, pe când stătea cocoțat în vârful unui deal si urmărea un

meci de fotbal la care trebuia sa se ducă, dar a renunțat, deoarece trebuia
să-și ia ramas bun de la Domnul Spencer, profesorul lui de istorie, înainte de a
pleca de acasă. După o discuție moralizatoare despre teza sa la istorie și despre
faptul ca l-a lăsat corigent, Holden se întoarce la Pencey, în camera sa, unde
vorbește cu vecinul lui de cameră pe nume Ackley și cu colegul său de cameră,
Stradlater, de la care mănâncă și bătaie în urma unei discuții despre o prietenă
de-a sa, pe nume Jane Gallagher, cu care acesta ieșise în oraș și de care Holden
era îndrăgostit. După acest incident hotărăște să plece la New York unde să
petreacă câteva zile, ca apoi să se ducă acasă și să primească morala de la
parinți pentru faptul că a fost din nou exmatriculat. Aceștia aveau sa afle despre
Holden abia miercuri când aveau sa primească o scrisoare de la director.

După ce ajunge la New York se cazează la un hotel amărât unde cunoaște

trei fete pe seama cărora se distreaza aproape toata noaptea, deoarece erau
“proaste si urâte”. Apoi pleacă pentru a-și petrece seara la un cabaret și
neavând nimic de făcut, fiind singur si deprimat, începe să bea și să fumeze
până când se întalnește cu o prietenă de-a lui D.B..Voind să scape de ea se
întoarce la hotel cu o prostituată de pe urma căreia mănâncă din nou bătaie și
rămâne fără o parte din bani.

A doua zi își dă întâlnire cu o veche prietenă, pe nume Sally pe care o

duce la o piesă de teatru în care jucau actorii ei preferați, dar pe care Holden
nu-i putea suferi. Apoi se duc la patinoar, unde, după ce patinează, intră
într-un bar și încearcă să o convingă să meargă cu el într-o excursie ca să
scape de acea lume nenorocită și să rămână acolo până la bătrânețe, dar
discuția nu se termină decât cu o ceartă. Ieșind din patinoar, pleacă să
mănânce și își sună un fost coleg de la Whooton pentru a se întâlni, deoarece
nu avea cu ce să-și umple timpul. După ce au purtat câteva discuții acesta
pleacă, iar personajul principal, rămas singur din nou, începe sa bea până se
îmbată. Beat fiind, o suna pe Sally și după o scurtă convorbire se duce la baie
unde se bagă cu capul în apă sperând să se trezească din beție.
 In clipa în care și-a revenit a plecat spre Cental Parck sperând că va
vedea rațele de pe lac și că va putea raspunde la întrebarea care îl frământă
de ceva vreme („Oare unde se duc rațele când vine iarna?”). Dar nu a găsit
nici o rață și, așezându-se pe o banca, a început să se gândească că din cauza
părului care a înghețat va face pneumonie și va muri. Și se gândea la
înmormantare sa și la toată lumea care va veni, bucurându-se însă că va fi cu
Allie.

Cum stătea și reflecta la toate astea s-a hotărat să se ducă acasă ca

să-l mai vadă Phoebe măcar odată înainte să moară, deoarece i se făcea milă
amintindu-și cât de mult ținea la el. Se gândea însă cum să intre în casă fără
să-l observe parinții. Când a ajuns acasă a avut noroc că liftierul de noapte era
nou și nu-l cunoștea, așa că, ajuns sus, s-a strecurat în casă cu mare grijă,
intrând în camera în care dormea Phoebe și, după câtva timp, a trezit-o.

După ce s-au imbrățișat și după ce au discutat puțin, sora lui și-a dat
seama că a fost dat afară și n-a mai vrut să vorbească cu Holden pentru că își
făcea griji că, iar o să-l certe parinții. Dar au reluat discuțiile puțin mai târziu,
însă nu pentru mult timp pentru că au auzit ușa de la intrare și și-au dat seama
că s-au întors părinții care nu erau acasă (fuseseră la o petrecere).
După trecerea pericolului Holden a împrumutat câțiva dolari de la Phoebe și a
șters-o la Domnul Antolini, fostul lui profesor de engleza, unde și-a petrecut o
parte din noapte până când s-a trezit cu mâna profesorului pe fruntea sa și
s-a speriat într-un hal gândindu-se la cine știe ce pervers ar mai fi acesta încât
a plecat fără să mai zică nimic la gară unde iși lăsase bagajele și unde și-a
petrecut restul nopții dormind pe o banca.

Dimineață, citind un articol dintr-o revistă uitată pe banca, și-a dat

seama că este bolnav (posibil cancer) și gândindu-se din nou la moarte a
început să se plimbe și să-și facă planuri. Vroia să plece departe, să-și
construiasca o cabană la marginea unei păduri, să muncească la o benzinărie
și să nu mai calce pe acasă, așa că a plecat la școală unde învață Phoebe să-i
lase un mesaj (să se întâlnească și să-și ia ramas bun). In timp ce o astepta
i-a venit rău și a leșinat, o alta dovadă că starea lui de sănătate nu era
extraordinară. In cele din urma s-au întâlnit. Phoebe cară după ea un
geamantan sperând că va merge cu el în fuga lui de acasă. Holden s-a hotărât
în cele din urmă că ar fi mai bine să rămână, astfel încât cei doi s-au plimbat
și s-au întors acasă.

Intors acasă se îmbolnavește , iar parinții îl conving să se ducă din nou

la toamnă la scoală și se intreabă dacă va putea să o termine măcar pe asta.
Intre timp a venit fratele sau, D.B., de la Hollywood să-l viziteze, iar familia a
fost reîntregită pentru sărbătoarea de Crăciun .
IV CARACTERIZAREA PERSONAJULUI

Holden Caulfield este unul dintre cele mai interesante și complexe

personaje adolescente întâlnite în literatura universală, el reprezentând tipul
antieroului și cel al adolescentului inadaptat. Autorul îi face acestuia portretul atât
prin procedeul caracterizării directe, cât și prin procedeul caracterizării indirecte,
pornind de la relația cu alte personaje sau de la acțiunile întreprinse de către acesta.

Portretul fizic al personajului este realizat în special prin procedeul caracterizării

directe, dar și prin autocaracterizare, Holden referindu-se la el ca fiind un tânăr de
înălțime medie, slăbuț, șaten, cu păr scurt, pentru a nu fi nevoit să îl pieptene mult
și cu multe fire de păr alb. După cum tocmai el afirmă, nu este o fire atletică, iar
condiția sa fizică a avut de suferit din cauza faptului că fumează mult.

Portretul moral al lui Holden, însă, este cel care dă viață personajului. El este un
tânăr confuz, iresponsabil, deprimat și anxios, după cum reiese din întâmplările
prin care trece acesta. Comportamentul său este astfel deoarece conversațiile cu
ceilalți îl copleșesc, îl tulbură, iar postura arogantă pe care deseori o afișează este
doar un mecanism de autoapărare. Înăuntrul său există un conflict: deși este un
tânăr introvertit, poate chiar mizantrop, de multe ori tânjește după contactul uman (de
multe ori spune că se simte „îngrozitor de singur și trist”), pe care nu îl poate obține
din cauza vălului de amărăciune din jurul lui, asemenea unui scut.

V CITATE DE CRITICA LITERARA SI ECOURILE DIN PRESA

Georgiana Ursu16 noiembrie 2013

Despre romanul lui Salinger auzisem în stânga și-n dreapta tot felul de lucruri;
unii îl aclamau, spunând că nu poți să treci prin perioada tumultoasă a adolescenței
fără să citești De veghe în lanul de secară, în timp ce alții rămâneau indiferenți sau
susțineau că e doar o altă carte cu și despre un adolescent teribilist care se dă în
spectacol. Am citit romanul cu pricina când aveam șaișpe, șaptișpe ani, exact la
momentul potrivit, ca să spun așa, iar după ce am terminat-o, creierul meu de copil s-
a bucurat enorm fiindcă știa că nu e singur. Într-adevăr, e o carte bună pentru perioada
adolescentină; Holdan Caulfield exprimă multe idei, sentimente, neliniști pe care toți le
avem la un moment dat, deci, cu siguranță, ajungi să trăiești alături de el pe tot
parcursul lecturii.
 Recenzie blog Libris.ro
O nouă traducere pentru tinerii de astăzi. La câteva decenii după traducerea de
referintă, Editura Polirom propune o versiune nouă, tânără, a romanului-cult De veghe
in lanul de secară. Situată de ani de zile în topul preferințelor cititorilor din România,
De veghe in lanul de secară continuă să fie, la peste cincizeci de ani de la apariție,
cartea de căpătâi a adolescenței. Ce poate fi uimitor pentru tinerii care o citesc acum,
la 16 ani, și ai căror parinți s-au născut, probabil, în aceeași perioadă ca și romanul, e
că trec prin aceleași episoade, angoase și mirări precum Holden Caulfield. Doar că el
nu folosea atât de des cuvântul „cool” și nu naviga pe Internet. Iar când simțea nevoia
s-o sune pe fata de care era îndrăgostit, ori renunța, pentru că nu avea chef, ori intra
în prima cabină de telefon. Problemele lui rămân însa, și chiar și modul în care sunt
rezolvate: prin revoltă, prin negare sau, uneori, prin ignorarea lor. Există voci care se
întreabă de ce totuși a avut romanul un succes atât de uimitor, în toată lumea și, deja,
de atâția ani. In fond, nu e singura carte care-și păstrează prospețimea cu trecerea
timpului. E vorba despre altceva, un ceva despre care s-au scris zeci de mii de pagini.
Ceva imposibil de sintetizat intr-o scurtă prezentare. Poate, pur si simplu, e o carte
foarte-foarte bună. Atât. Alăturați-vă milioanelor de tineri care au citit-o și veți înțelege.

https://bibliocarti.com/de-veghe-lanul-de-secara-j-d-salinger

https://ro.wikipedia.org/wiki/De_veghe_în_lanul_de_secară

https://carturarul.ro/de-veghe-in-lanul-de-secara

https://www.libris.ro/de-veghe-in-lanul-de-secara-j-d-salinger-pol973-46-2031-9.html

I ARGUMENT

De veghe în lanul de secară este o nuvelă clasică publicată de J.D.Salinger în întregime în anul 1951.
De-a lungul timpului această nuvelă a devenit populară în timpul adolescenților de pretutindeni, datorită
tematicilor abordate:alienarea și furia adolescentină.Protagonistul romanului, Holden Caulfield, a
devenit un simbol pentru această idee a rebeliunii adolescentine.