Învăţaţi-vă copiii

Moto:
„Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi când va
îmbătrâni, nu se va abate de la ea!” Proverbe 22:6
„Căci Eu îl cunosc şi ştiu că are să poruncească fiilor lui şi
casei lui după el să ţină Calea Domnului, făcând ce este drept şi bine,
pentru ca astfel Domnul să împlinească faţă de Avraam ce i-a
făgăduit.” Geneza 18:19
„Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, ci
creşteţi-i, în mustrarea şi învăţătura Domnului.” Efeseni 6:4

Citate din predicile fratelui Branham

Slujba lui Hristos - Connersville - 7.06.1953

Remarcaţi acum că venirea lui Ioan Botezătorul nu a fost

prorocită mai înainte de venirea lui Isus, care a fost anunţată încă din
grădina Edenului.
Vreau să observaţi familia lui Ioan Botezătorul. Zaharia era un
om religios şi sfânt. Dar în familia lor s-a întâmplat ceva îngrozitor. Ei
îşi doreau un copil. În zilele acelea era o ruşine să nu ai copiii; astăzi
aproape că e o ruşine să ai şi unul singur. Cât de mult s-au schimbat
lucrurile. Oamenii nu mai au timp să crească copii.
Acum ascultaţi. Aceasta este după-amiaza mea în care sunt cu
Domnul, aici în această adunare. Eu spun doar ceea ce-mi spune El, să
spun. A fost o zi tristă atunci când s-au inventat maşinile de spălat rufe
şi cele de spălat vase şi lucruri de felul acesta, pentru că le-au dat timp
femeilor să zacă în baruri, să bea, să fumeze şi să se plimbe încoace şi
încolo. Aşa este. Băgăreţilor, leneşilor, voi aveţi prea mult timp şi n-
aveţi nimic de făcut. Ar fi fost mai bine să le spălaţi cu peria, aşa cum
făcea mama mea, decât să aveţi maşinile acestea. Aşa este.

1
 Nu numai atât, dar şi bărbaţii îşi planifică timpul astfel încât să
poată să joace golf sau altele de felul acesta, să facă puţin sport ca să
mai dea jos din kilogramele de pe ei. Şi ei fac asta în timp ce restul
lumii moare de foame. Credeţi cumva că noi nu o să fim pedepsiţi
pentru aceste lucruri? Bineînţeles că vom fi. Am fost în ţările acelea în
care am văzut copii sărmani cu feţele murdare, care îşi întindeau
mâinile şi plângeau, cerşind o bucăţică de pâine, iar în America,
jumătate din mâncarea pe care o poţi cumpăra numai cu 8 dolari, se
aruncă la coşul de gunoi, şi de acolo o mănâncă porcii. Nu e corect.
Frate, va veni timpul când Dumnezeu ne va face să plătim pentru
lucrurile acestea.

Credinţa dată odată sfinţilor - Palm Beach, Florida - 29.11.1953

Astăzi femeia este dumnezeul Americii. Aşa este. Dezbrăcaţi

una dintre aceste femei, puneţi-o pe o plajă numai cu un costum de baie
şi ea va trimite în iad mai mulţi bărbaţi decât toate barurile ilegale din
oraşul vostru. Aşa este. Ea este dumnezeul Americii. Ea face bărbaţii să
cadă oricum vrea ea. Diavolul a ştiut aceasta de la început. Acesta este
motivul pentru care a ales femeia.
Acum, şi femeia este mântuită şi ea poate fi o soră şi o sfântă.
Dar frate, noi avem nevoie astăzi de mame de modă veche, mame
născute prin Duhul Sfânt, care să crească în modul corect copiii.
Se vorbeşte despre delicvenţa juvenilă; dar de fapt este
delicvenţa părinţilor! Chiar aşa este.
Se vorbeşte despre analfabetismul din Kentucky. Există acum
printre noi oameni care locuiesc acolo? Lăsaţi-mă să vă spun ceva. Dacă
unele din mamele acelea de modă veche şi-ar vedea fiicele purtându-se
aşa cum se poartă unele dintre cele de acum, pe plajă, păi... frate, fetele
lor nu s-ar ridica din pat o săptămână. Ele nu ar mai fi în stare să o facă,
pentru că mamele lor ar lua nişte nuiele din acelea de alun şi le-ar bate
până ar sări de pe ele şi rămăşiţa de fustiţă pe care o mai au. Şi cred că
dacă am face acest lucru mai des în Palm Beach şi prin zona aceasta, am
avea un nivel moral şi social mai ridicat în ţara aceasta. Amin. Frate,
aceasta poate fi de modă veche şi un lucru cam radical, dar este

2
adevărul care vine din Cuvântul lui Dumnezeu. Eu cred că noi ne
părăsim locurile noastre. Acesta este Adevărul.
Eu nu sunt aici ca să vă spun cum să vă îmbrăcaţi şi cu ce să vă
îmbrăcaţi. Acest lucru este între voi şi Dumnezeu. Dar ascultaţi-mă:
Când o persoană se împacă cu Dumnezeu, El se îngrijeşte de celelalte
lucruri ale ei. Aşa este. Eu nu am nişte reguli care să vă spună că trebuie
să faceţi una sau alta, cum trebuie să vă îmbrăcaţi rochiile sau fustele,
sau ce trebuie să facă bărbaţii. Nu există o regulă. Dar este exact ca la
ţară, de unde vin eu. Acolo este un stejar bătrân care îşi păstrează
frunzele toată iarna. Când vine primăvara, nimeni nu trebuie să dea jos
frunzele vechi, ca să vină cele noi. Lăsaţi să vină viaţa cea nouă, şi
frunzele vechi vor cădea singure. Dacă un bărbat sau o femeie este
născută din Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt va da jos viaţa cea
veche şi va apărea viaţă cea nouă. Amin.

Prorocul Ilie - Chicago, Ilinois - 2.10.1956

Mă gândesc câteodată cum refuză femeile să aibă sau să crească

copii. Femeile tinere folosesc metode contraceptive, şi îşi cumpără un
căţeluş pe care-l plimbă încoace şi încolo. Nu-ţi dai seama, doamnă, că
Dumnezeu ţi-a dat numai în jur de 20 de ani ca să-ţi faci această mare
datorie faţă de El? Ştii că copilul tău poate să fie un Finney modern sau
altcineva de felul acesta? Îţi dai seama că ai la dispoziţie în jur de 20 de
ani ca să creşti copii? Dar apoi, toată veşnicia te vei bucura de
binecuvântările lui Dumnezeu dacă aduci pe lume un copil şi-l creşti în
modul corect. Vei fi alături de steaua care străluceşte acolo în glorie.
Vedeţi?
E ridicol să refuzi să creşti copii pentru că ai prefera să mergi
încoace şi încolo şi să-ţi pierzi vremea. Nu ar trebui să faci asta. Nu face
asta. Nu, nu face asta. Fii o persoană fericită.
Mamelor de odinioară le plăcea să crească copii. Oh, dar noi
trăim acum în timpul acesta modern, american! Eu vă spun: naţiunea
noastră este pur şi simplu contaminată. După cum văd eu, nu mai este
nicio nădejde pentru această naţiune, în afară de o trezire de modă
veche; şi conform Scripturii, aceasta nu va mai fi niciodată la scară

3
naţională. Va fi o trezire între aleşii lui Dumnezeu, dar nu va fi o trezire
adevărată la nivel naţional; nu a fost niciodată şi nici nu va fi niciodată.
Şi această împărăţie mare trebuie să cadă ca să lase loc Împărăţiei
veşnice a lui Dumnezeu, care trebuie să înceapă în curând. Bineînţeles
că ne iubim ţara. Dar inimile noastre sunt zdrobite când vedem
contaminarea de astăzi. Oh, este groaznic. Duhoarea ei a ajuns la nările
lui Dumnezeu.
Sunetul nesigur - Spokane, Wa - 14.07.1962

Acea femeie de la fântână a văzut aşa de multe scrupule în

legătură cu religiile, cu bisericile şi cu teologia acelei zile, încât s-a
scârbit de tot. Ea nu a mai luat parte la nimic. Ea era la fel de bine, aşa
cum era. A fost poate un copil sărac din părinţi stricaţi, a crescut pe
stradă şi a devenit o prostituată.
Lăsaţi-mă să vă spun: sunt multe femei stricate. Noi ştim asta.
Dar nu poate fi o femeie stricată fără să fi fost mai înainte şi un bărbat
stricat, înţelegeţi. Deci trebuie să fie cineva care să o facă, o stricată.
Câteodată copiii sunt aşa din cauza unei mame stricate şi se refugiază în
baruri şi fac lucruri de felul acesta.
Se vorbeşte de delicvenţă juvenilă; eu spun că e delicvenţa
părinţilor. Se vorbeşte de neştiinţa oamenilor din Kentucky, a unor
mame de aici. Dar numai să vină fiicele lor acasă cu ruj pe toată faţa şi
cu părul răvăşit şi cu jumate din hainele de pe ele date jos... cu o ţigară
în mână, şi să vedeţi cum părinţii iau o doagă de la un butoi sau o nuia
de alun şi fata va şti următoarea dată când va ieşi cu prietenii ei, cum să
vină acasă. Se mai vorbeşte de analfabetism. Ei ar putea să înveţe
această gloată de huligani violenţi cum să-şi crească copii. Poate că nu
trebuia să spun asta. Dar, nu, nu-mi retrag cuvintele. Am spus asta sub
ungerea Duhului Sfânt. Asta este foarte adevărat. Da, domnule.

Calea de a avea părtăşie - Chicago, Ilinois – 9.10.1955

4
 Acum vreau să fiţi foarte atenţi. Am vorbit mai înainte despre
Iov, care a folosit aceeaşi pregătire. Cartea lui Iov este cea mai veche
carte din Biblie. A fost scrisă înainte de a fi scrisă cartea Genezei.
Iov a fost un om neprihănit, temător de Dumnezeu. Şi necazurile
au venit peste el. Dar vreau să vedeţi că înainte să vină necazurile, Iov
s-a pregătit pentru acestea.
Ascultă prietene, prietene păcătos, în această seară sunt necazuri,
chiar în faţa ta. Şi aceasta este valea umbrelor morţii. Ar fi bine să-ţi
faci pregătiri pentru singurul Prieten care poate merge cu tine prin
această vale. Da, să faci pregătiri pentru asta.
Iov a avut un număr mare de fii şi fiice. Când a ştiut că ei sunt
plecaţi...ca păsările... Oamenii cresc astăzi copii. Îmi pare rău pentru
mamele şi taţii de azi, fiindcă şi eu sunt părinte şi am un singur motiv:
încerc să-mi duc copiii cât mai departe de oraşul nostru; nu avem şcoli
creştine acolo. Eu vreau să-i duc într-un loc unde se vor forma într-o
şcoală cu adevărat fundamentală, unde vor învăţa să-L iubească pe
Domnul. Eu le pot da învăţătură acasă, dar totuşi ei au legătură cu
oamenii din lume; Diavolul este şmecher şi strecoară asta în ei. Dacă îi
ţineţi sub călăuzirea Duhului până devin suficienţi de mari ca să
primească Duhul Sfânt şi să ştie despre ce e vorba, atunci Dumnezeu va
avea grijă de restul. Dar înainte de asta, ei au zilele adolescenţei lor.
Fiecare persoană se gândeşte la proprii săi copii. Atâta timp cât
sunt sub aripa voastră, voi îi puteţi supraveghea. Dar, în momentul în
care pleacă de sub aripa voastră, Diavolul le aduce în cale persoane
necredincioase şi rele, diabolice chiar şi tot felul de lucruri ca acestea.
Dumnezeu să ne ajute. Delicvenţa juvenilă din New York, Chicago şi
alte oraşe mari, este aşa cum scriu ziarele: ei se omoară unul pe altul...
copii mici, fetiţe şi băieţei care se omoară, se împuşcă şi fac lucruri de
felul acesta. Dacă aceşti bieţi copilaşi şi-ar da seama că acesta este de
fapt Diavolul!
Ceea ce a determinat delicvenţa juvenilă a fost de fapt delicvenţa
părinţilor, care n-au avut grijă de copiii lor. Vă amintiţi, cu ani în urmă,
când s-a născut fiul meu; cred că el are acum 19 ani. Îmi amintesc că
doctorul i-a zis soţiei mele: „Lasă copilul acesta să ţipe. O să-i facă
bine. Şi dacă vine bunica şi vrea să-l ia în braţe, să-i spui să-l lase în

5
pace. În felul acesta va ajunge să nu mai depindă de pătuţ pe la 6 luni”.
Dar voi ştiţi totul mai bine decât asta! Îmi părea că vorbesc cu un vraci,
nu cu un doctor adevărat. Şi ştiţi care este rezultatul acestui lucru? O
grămadă de nevrotici şi de gangsteri. Ascultaţi! Dumnezeu v-a dat acel
copil ca să-l iubiţi. Nu-mi pasă cât de mult îl răsfăţaţi; iubiţi-l oricum.
Aşa este. Iubiţi-l. Dacă nu-l iubiţi acum, va creşte într-o casă rece şi
indiferentă, şi va căuta dragoste altundeva şi la altcineva. O va căuta
altundeva. Mamă, ia-ţi copilul şi dăruieşte-i părtăşia şi dragostea ta,
acum. Fă-l o parte din tine, ceea ce şi este, şi comportă-te ca atare,
îmbrăţişează-l, sărută-l şi iubeşte-l. Nu fi prea rece cu el şi nu te ocupa
de lucrurile lumii. Dumnezeu ţi l-a dat ca o comoară; creşte-l corect.
Amin.
Vedeţi, aceasta este problema; ne-am îndepărtat de lucrurile lui
Dumnezeu. Vă îndepărtaţi de natură şi apoi ieşiţi din voia lui
Dumnezeu.
Acum, vreau să observaţi că Iov, atunci când se gândea la copiii
săi, el zicea: „Poate că fiii mei au păcătuit…” Deci, el a adus singura
jertfă pe care o ştia, o ardere de tot, prin vărsarea de sânge. El a vărsat
sângele unui miel pentru copiii lui, aducând jertfă, în cazul în care ei -
zicea el - ar fi păcătuit. Vedeţi? Iov s-a gândit la copiii lui, ca să facă o
pregătire în cazul în care ei ar fi păcătuit.
Mame şi taţi, dacă noi am înceta să mai cheltuim bani pentru ca
copiii noştri să înveţe să danseze step, sau să devină actori şi lucruri de
felul acesta. Dacă am petrece mai mult timp cerând ca sângele lui Isus
să vină peste ei, dacă le-am arăta dragoste şi am avea părtăşie cu ei, ne-
am înţelege mai bine cu copiii noştri. Şi copilul s-ar înţelege mai bine
cu noi. Învăţaţi-vă copilul corect.
Mai întâi, părintele să se întoarcă la Dumnezeu, să scoată berea
din frigider, şi să arunce cărţile de joc de pe masă. Poate voi veţi spune:
„O, dar este ceva nevinovat”. Dar ia să vedeţi ce rezultat aduce asta.
Frate, eu nu aş lăsa o carte de joc în casa mea. Nu, domnule. Este un
lucru drăcesc. Ţineţi-i departe de aşa ceva. Voi veţi spune: „Frate
Branham, eşti de modă veche”. Ei bine, pe mine m-a mântuit o
evanghelie de modă veche. Amin. Şi mântuirea de modă veche mă face
pe mine fericit. Un Duh Sfânt de modă veche a fost Acela care m-a

6
vindecat. Este cu siguranţă acelaşi lucru care ne va lua acasă în slavă.
Învăţaţi-vă copilul!
Ascultaţi aici. Uitaţi-vă la ceea ce poate face lumea. Fiecare
copil din oraş ştie cine este David Crockett. Vai, vai! El este peste tot,
pe linguriţele copilului, pe şapca lui, pe cravata lui, peste tot este numai
David Crockett. Lumea i-a învăţat pe copii, America i-a învăţat până
peste cap despre David Crockett. Ei ar putea să-ţi spună că el a fost din
Tennessee, când a fost născut şi orice altceva despre el. Purta o căciulă
de raton şi a omorât un urs şi toate închipuirile de genul acesta. Ei ştiu
totul despre David Crockett. Şi voi sunteţi dornici ca ei să ştie şi le
spuneţi totul despre el.
Ei bine, dacă ei pot să înveţe despre David Crockett şi să se
îmbrace ca David Crockett şi să se poarte ca David Crockett, cu
siguranţă i-ar putea învăţa despre Isus Hristos şi ei s-ar purta ca Isus
Hristos şi L-ar iubi pe Isus Hristos, la fel de bine cât l-ar putea iubi pe
David Crockett. Aveţi părtăşie în jurul Bibliei! Spuneţi-le copiilor că
Isus îi iubeşte.
David Crockett este adevărat, dar mă îndoiesc că a omorât un
urs când avea 3 ani. Multe lucruri, multe dintre poveşti sunt imaginaţie.
Când am fost copil îl admiram foarte mult pe Willliam Tell, pentrucă se
spunea că el a tras cu arcul într-un măr de pe capul copilului său. Când
am mers în Elveţia am aflat că nimic nu era adevărat; totul era o
închipuire. Aşa este. William Tell a existat, dar nu a tras cu arcul în
niciun măr de pe capul copilului său, nu, nimic nu era adevărat. Este
doar imaginaţie, este o poveste. Haideţi să aducem oamenilor adevărul.
Haideţi să nu avem părtăşie cu aceste lucruri; haideţi să avem părtăşie
cu Dumnezeu cu Biblia şi cu Duhul Sfânt. Faceţi pregătiri pentru copiii
voştri.

Fiul risipitor - Cleveland, Ohio - 27.08.1950

A vrut să angajeze pe cineva (un ghid, o călăuză, n.tr.) care să-l

ducă pe deal. Unul a spus: „Ei bine, eu pot să merg cu caii aceştia în cel
mai tare galop, la distanţă de 30 de cm de marginea prăpastiei fără să
cad în ea”. Celălalt a spus: „Eu pot să merg cu ei la 15 cm de marginea

7
prăpastiei fără să cad în ea”. Apoi l-a întrebat pe următorul: „Tu ce
zici?”
El i-a răspuns: „Eu stau cât pot de departe de marginea
prăpastiei”.
El a spus: „Atunci tu o să mă duci”.
Nu încercaţi să vedeţi cât de mult vă puteţi apropia de păcat.
Încercaţi să vedeţi cât de departe puteţi sta de păcat. Depărtaţi-vă de el
la cea mai mare distanţă şi să nu mai aveţi nicio legătură cu el. Lucrurile
pe care le fac americanii noştri sunt o ruşine… Eu am fost în case
creştine şi frigiderele lor erau pline de cutii de bere, şi se mai spun că
sunt case de creştini. Creştinii nu se încurcă cu asemenea lucruri. Aşa
este. Ce credeţi voi că faceţi? Aţi schimbat altarul de rugăciune de modă
veche cu o masă de jucat cărţi. Aceasta-i împiedică pe copiii voştri de
la… şi este vorba despre delicvenţa părinţilor. Dacă părinţii şi-ar învăţa
copiii şi i-ar supraveghea mai bine, având mai multă grijă de ei, nu ar
mai fi aşa… Aşa este.
Vedem femeile tinere stând pe plajele acestea în costume de baie
înaintea bărbaţilor. Şi pe stradă ele poartă haine vulgare şi numai să le
jignească cineva că... Aşa este.
Zilele trecute, vorbeam cu o doamnă. Ea a zis: „Eu vreau să-mi
duc fetiţa ca să se bronzeze”.
Eu am zis: „Uite ce e, şi eu am acasă o fetiţă, dar dacă aş prinde-
o vreodată întinsă în felul acesta, ea ar fi bronzată, dar va fi un bronzat
dat de dl. Branham cu un băţ”. Aşa este. De un astfel de bronzat ar avea
ea nevoie...
[O porţiune de bandă nu se auzea suficient de bine ca să poată fi
inclusă în predică – n.ed.] Acum, pot să-l văd pe tânăr ieşind din casă.
Parcă îi şi aud pe părinţii lui, spunând: „De ce nu vii să stai? Vino să stai
la noi acasă şi să trăieşti aşa cum ar trebui să trăiască un băiat”.
Dar, primul lucru pe care-l face, parcă îl şi văd: el vine într-o zi şi îi
spune tatălui său: „Tată, tu şi mama îmbătrâniţi. Tată, vreau să-mi dai
partea mea. M-am săturat să tot stau prin jurul casei. Toţi prietenii mei
ies în oraş, au casele lor. Vreau să fac ceea ce fac ei”. Să nu urmaţi
niciodată mulţimea. Voi să-l urmaţi pe Isus. Dar aceasta este atitudinea

8
tinerilor din ziua de azi: „Vreau să fac ca toţi ceilalţi”. Să nu vă luaţi
după ei; să vă luaţi după El.
Apoi îl aud pe tatăl zicând: „Fiule, acesta este singurul mod în
care-mi câştig existenţa. Este singurul mijloc de trai pe care-l am”.
„Păi eu am o moştenire, şi tu să mi-o dai. Dreptul meu... Care
este dreptul tău?
Parcă îl văd pe săracul tată, care a fost deranjat foarte mult:
„Deci, ce vrei să faci, fiule?”
El a spus: „Voi merge la oraş şi voi trăi ca toţi ceilalţi”.
„Stai cu mama ta şi cu mine; noi te iubim din toată inima noastră
şi vrem să fim cât putem de buni. Noi am făcut tot ce ne-a stat în
putinţă”. Dar aceasta nu l-a mulţumit. Satana a pus stăpânire pe băiat.
Deci, el a mers la oraş şi a trăit ca toţi oamenii din lume.
Apoi, îl pot vedea pe tată zicând mamei: „Mamă, ştii ce s-a
întâmplat? Băiatul nostru şi-a făcut de lucru cu cine nu trebuia. Acum el
este tânăr şi m-a rugat să vând ferma şi tot ce am, apoi să împart între el
şi fratele lui”.
Eu pot s-o văd pe bătrâna lui mamă… (Dumnezeu să
binecuvânteze aceste surori dragi). Eu am acasă una dintre acestea. Ce
mult o iubesc. O pot vedea pe această mamă, aici în povestire, cum se
duce la fiul ei şi îi spune: „ Fiule, mama a spălat multe haine şi le-a
călcat şi a încercat să aibă grijă de tine. De ce trebuie să faci asta?”
„Eu apreciez asta, mamă... Dar acestea sunt timpuri vechi. Eu nu
vreau aşa ceva. Eu voi trăi cum vreau eu. Sunt aproape major acum. Eu
voi face cum vreau”.
Pot s-o văd cum şi-a pus mâinile în jurul lui şi cum l-a
îmbrăţişat. Ea l-a iubit şi a încercat să-l sărute. Dar el nu vrea ca ea să-l
sărute de faţă cu alţi oameni...El nu vroia nicio manifestare de
afecţiune? Ce urmează? Biblia spune că oamenii vor fi la fel. Pavel o
spune: „fără dragoste firească”. Aşa este astăzi. Copiii sunt cei care
conduc casa. Ei sunt cei ce au ultimul cuvânt. E ciudat: „fără dragoste
firească”.
Pot s-o văd pe bătrâna mamă. Ea se uită la băiatul ei… „Tatăl
tău de care te ruşinezi când stă la răscruce de drumuri spre biserică...
Prietenii tăi şi prietenele tale cu care mergi la biserică spun „Uitaţi

9
prieteni, nu este asta groaznic?” Ţie îţi cam este ruşine de el. Va fi un
timp când nu-ţi va fi ruşine de el.
De curând o tânără a venit de la facultate. Mama ei a spălat pe
scândură ca ea să poată să meargă la facultate. Şi când a venit acasă, ea
a venit cu o prietenă; se îndepărtase de Dumnezeu şi de biserică.
Prietena cea tânără era cu ea şi se uita pe fereastra trenului. Afară stătea
mama ei; ea avea multe cicatrici pe faţă. Fata cea tânără se uita le ea din
tren şi la urmă a zis: „Uită-te la femeia aceea bătrână şi ponosită”.
Aceea era mama fetei.
A mai zis: „Nu este oribilă? Nu ţi-ar fi urât să stai la masă cu
ea?” Aşa a zis prietena ei. În loc să îşi apere mama, fata şi-a întors
capul. Când s-a dat jos din tren, această femeie bătrână şi plină de
cicatrici, a fugit la ea, a luat-o în braţe şi a sărutat-o. Fata a fost aşa de
scârbită. Ea se îndepărtase de ea, se îndepărtase de biserică şi de
Dumnezeu. Ea a devenit aşa de rece, încât i-a întors spatele femeii.
Aceasta a zis: „Draga mea, ce s-a întâmplat cu tine?” Dar tânăra se
simţea foarte de prost din cauza prietenei ei.
Tocmai atunci, unul dintre conductori care ştia povestea, s-a dus
la ea, a prins-o de umeri şi i-a zis: „Ascultă aici, ce înseamnă asta? Ţi s-
a făcut ruşine de mama ta, de când mergi la facultate? Adu-ţi aminte,
pentru că tu ştii ce s-a întâmplat. Într-o zi casa a luat foc. Mama ta era o
femeie foarte frumoasă, mult mai frumoasă decât tine, sau decât vei
putea fi tu vreodată. Tu erai un bebeluş. Ea întindea rufele în curtea din
spatele casei, când dintr-o dată casa a luat foc. Pompierii au venit ca să
stingă focul. Casa era în flăcări. Şi tu plângeai sus în casă. Nimeni nu
îndrăznea să pătrundă prin flăcări. Mama ta s-a învelit cu nişte haine şi a
fugit prin flăcările acelea. Te-a luat. Şi-a luat hainele de pe faţa ei şi ţi-a
învelit faţa, mâinile şi corpul tău, iar ea şi-a expus faţa flăcărilor. A venit
să te salveze printre flăcări. De aceea tu eşti frumoasă acum şi ea este
plină de cicatrici. Acum ţi-e ruşine de cicatricile acestea?”
Aşa a făcut şi Isus pentru noi. Când noi eram păcătoşi, urâţi în
faţa lui Dumnezeu, aruncaţi şi îndepărtaţi de la Dumnezeu, El a venit
din palatele Lui de fildeş, a coborât pe pământ, a luat ruşinea şi păcatul
asupra Lui, a murit acolo pe Calvar, strigând. Şi mie să-mi fie ruşine de
Evanghelia Lui? Creştinilor de pe stradă le e ruşine să apere Evanghelia.

1
Dar El a fost făcut păcat şi a fost urât, ca voi să fiţi liberi. El a fost făcut
păcat ca voi să fiţi liberi de păcat. Să nu vă lepădaţi de El. Să-L iubiţi
întotdeauna. Apăraţi ceea ce este adevărat. Apăraţi Evanghelia Lui.
Acum, aceasta este atitudinea tinerilor din ziua de azi. Acest
tânăr, care simţea la fel, a zis: „ Mamă, eu nu mai vreau să am nimic de-
a face cu această familie. Voi nu aveţi altceva de făcut, decât să mergeţi
tot timpul la biserică. Asta este tot ce aud”.
Uitaţi-vă. Parcă îl şi văd pe tată afişând plăcuţa pe care scrie „De
vânzare”. (Bineînţeles că noi cam dramatizăm lucrurile acestea, dar o
facem pentru tineri.) Apoi, pot să-l văd afişând plăcuţa pe care scrie „De
vânzare”; el vinde ferma şi strânge toate bunurile lui şi le împarte celor
doi băieţi. Poate că mama şi tata vor trăi doar atât cât le ajunge partea
lor, apoi totul se va sfârşi.
Observaţi, pot să văd că atunci când au dat băiatului mai mic
partea lui, el a băgat banii în buzunar şi a zis: „Acum o să mă distrez”.
Parcă îl şi văd, după aceea, înfruntând-o pe mama lui: „Femeie
bătrână, acum împachetează-mi hainele. Dimineaţă voi pleca”. Oh!
Mama aceea bătrână, merge şi adună lucruşoarele pe care el le-a purtat
când a fost băieţel, se uită la ele şi le pune deoparte. Parcă o văd cum ia
în mână o micuţă pereche de pantofi…
Voi ştiţi, mamelor le place să păstreze lucruri de felul acesta.
Mama mea are pantofii mei pe care i-am purtat când eram micuţ. Are
haina aceea lungă, de felul celor pe care le purtau copiii atunci. Acestea
sunt comori pentru inima mamelor. Şi pot s-o văd pe mama aceasta
bătrână cum ia această pereche mică de pantofi, o pune deoparte,
îngenunchează, se roagă şi spune: „O, Dumnezeule, ai grijă de băiatul
meu. El mă părăseşte acum...”
Câţi dintre voi au o asemenea mamă de modă veche? Să vă
vedem mâinile. O, nu sunt ele drăguţe şi minunate? „Ai grijă de băiatul
meu. El s-a înhăitat cu cei din lumea aceasta, şi nu ştiu ce o să se
întâmple cu el; numai Tu să ai grijă de el, Tată”. Ea se ruga. Mama
voastră s-a rugat vreodată pentru voi? O, mama mea… am văzut-o
intrând în camera ei, când nu mai aveam mâncare, aşezându-se în
genunchi şi strigând la Dumnezeu. Dumnezeule, dă-ne mai multe mame

1
de modă veche, de felul acesta. Aceasta este coloana vertebrală a acestei
naţiuni: mame bune, mântuite de Dumnezeu.
Pot s-o văd pe bătrâna mamă strigând la Dumnezeu: „Doamne ai
grijă de băiatul meu”. Indiferent de ceea ce faceţi voi, inima ei este
întotdeauna gata să vă ierte.
Apoi pot să-l văd pe tatăl lui, care este îngrijorat, şi se plimbă pe
afară în sus şi în jos, încolo şi încoace. De la şopron până la casă,
încoace şi încolo. Pot s-o văd pe mamă, mergând la el şi spunându-i:
„Ce s-a întâmplat, tată?” „O, nu ştiu, mamă.” Voi ştiţi cum îşi fac griji
părinţii buni, mântuiţi de Dumnezeu, pentru copiii lor. Şi eu sunt tată şi
am un băieţel care stă şi mă ascultă chiar acum. Dumnezeu ştie că îl
iubesc. Am o singură dorinţă în după-amiaza aceasta: „Lasă-mă să mor
de o mie de ori în locul lui. Lasă-l pe el să rămână”. Este dragostea pe
care o avem pentru copiii noştri. Acesta este motivul pentru care
Dumnezeu a iubit aşa de mult lumea, copiii Lui, încât a venit El Însuşi
ca să moară ca noi să fim liberi; El Însuşi a suportat pedeapsa pentru
noi.
Acum observaţi-l pe acest tată, împovărat, plimbându-se încoace
şi încolo. În ziua următoare când a venit vremea ca băiatul să plece, pot
să-l văd împachetându-şi bagajul. Pot să-l văd ieşind afară şi zicând:
„La revedere” şi plecând. Dar mama lui îi spune: „Numai un moment
fiule. Înainte de a pleca, hai să ne rugăm încă o dată”. Pot să-i văd pe
mamă şi pe tată cum îngenunchează pe podea, îmbrăţişându-se, şi
rugându-se lui Dumnezeu: „Dumnezeule, noi l-am crescut... El s-a
îndepărtat de cale, de la noi, şi s-a rătăcit. Te rog, Tată, ai grijă de el”. O,
acest tată agitat se roagă, dar tânărul nu mai vrea să audă rugăciunile
tatălui şi ale mamei. El era preocupat de altceva. Acesta este motivul
pentru care noi suntem nerăbdători câteodată; nu mai putem avea
răbdare câteva minute, nu ne putem ruga, nu mai putem aştepta pentru
rugăciune. Dar va veni un timp, prieteni, când veţi avea o veşnicie ca să
vă gândiţi la asta. Rugaţi-vă acum. Pregătiţi-vă să-L întâlniţi pe Stăpân.
Parcă îi şi aud cum se roagă, mama încearcă să-l îmbrăţişeze şi
el îşi întoarce capul într-o parte. Şi tatăl îl ia în braţe, strigând: „O, fiule,
tu pleci…” Şi tânărul pleacă peste deal. Îi văd pe tatăl şi pe mama lui,
stând acolo, ţinându-se de mâini, îmbrăţişându-se, făcându-i cu mâna, în

1
timp ce el trece peste deal ca să meargă în oraş, ca să fie cu restul lumii.
Iar părinţii lui se întorc în casă, plângând şi rugându-se.
Parcă îl văd înhăitându-se cu mulţimea. Atâta timp cât a avut
bani a fost un tip bun. Aşa te tratează lumea. Cât timp ai bani, ai
prieteni. Dar când se termină banii, dispar şi prietenii. Aceştia sunt
prieteni pe care nu-i mai vezi la nevoie.
Eu ştiu un Prieten care te susţine chiar dacă nu ai niciun ban:
Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. El m-a iubit când nu aveam niciun ban
în buzunar. El m-a iubit la fel de mult cât m-ar fi iubit dacă aş fi avut un
milion de dolari. El mă iubeşte şi acuma, la fel. Această dragoste pură,
sfântă, nestricată, vine de la Dumnezeu în poporul Său. Aşa ar trebui
să ne iubim unii pe alţii, cu această dragoste dumnezeiască.
Parcă îl văd plin de el, în sălile de jocuri de noroc, în locuri rău
famate şi aşa mai departe. Şi după ce i s-au terminat banii, prietenii lui
au dispărut. El a fost un băiat cunoscut. Putea să cucerească orice fată.
Dar când i s-au terminat banii, ele au plecat cu restul lumii. Aşa face
diavolul. Atâta timp cât ai bani şi eşti binecunoscut, este bine, dar când
timpul acesta trece eşti terminat.
Şi parcă-l văd. El a fost nevoit să-şi caute o slujbă. Aşa că a mers
la un cetăţean al acelei ţări, la un crescător de porci. Uitaţi unde a
decăzut tânărul: un evreu, care nici măcar nu trebuia să atingă stârvul
unui porc. Dar el era în necaz. Murea de foame. Şi a trebuit să-şi caute o
slujbă. Şi ei i-au dat cea mai rea slujbă. Aşa face diavolul. Imediat după
ce te face să pleci, el se va lupta cu tine cu tot ceea ce are.
Şi…el s-a alăturat unui cetăţean al acelei ţări. Şi acela i-a dat
două găleţi mari ca să ducă lături porcilor. Acolo, băiatul pregătea lături,
departe de mamă, departe de credinţa pe care el a avut-o odată şi care-l
ţinea departe de porci…
Aşa va lucra diavolul. Te va face să fumezi prima ţigară,
spunându-ţi că nu e nimic rău în asta. Şi după un timp eşti un fumător
înrăit al ţigărilor. El îţi va spune că nu e nimic rău în a bea un pahar de
bere.
Eu am auzit oameni spunând: „Niciodată nu am vrut să devin un
jucător de noroc. Niciodată nu am vrut să devin un beţiv. Niciodată nu
am vrut să devin un hoţ”. Dar singurul lucru pe care diavolul vrea ca voi

1
să-l faceţi este să începeţi, şi el se va ocupa de restul. Urmăriţi-l odată.
Voi ştiţi ce înseamnă să faceţi rău, dar există o influenţă a puterii
întunericului, prinţul văzduhului, care vă conduce ca să vă prindă în
aceste lucruri. Trebuie să-i staţi împotrivă. Separaţi-vă de lucrurile lumii
ca să veniţi şi să trăiţi pentru Hristos.
Parcă îl văd pe acest copil. El este acum în ţarcul porcilor, unde
el hrăneşte porcii şi din aceeaşi găleată, mănâncă şi el. Hrăneşte
porcii… Gândiţi-vă ce are el acum şi ce a avut înainte. Şi ceea ce a
cheltuit el a fost de fapt ceea ce a câştigat tatăl lui. Dar acum el era la
porci. Tot ce putea să audă era grohăitul porcilor.
Aşa se întâmplă în seara acesta cu această naţiune. Mulţi din
„copiii mamei” se mânjesc în locuri rău famate. Multe tinere se
prostituează pe străzi. De ce? Pentru că s-au îndepărtat de casă, s-au
îndepărtat de Dumnezeu, s-au îndepărtat de Biblie, de învăţăturile ei şi
au mers să trăiască cu restul lumii. Staţi departe de lume.
Biblia spune că dacă iubiţi lumea şi lucrurile din lume, dragostea
lui Dumnezeu nici măcar nu este în voi. Staţi departe de lume. Atâta
timp cât este în voi dorinţa să mai faceţi aceasta, veniţi înapoi la altar.
Amin. Staţi acolo până când dispare orice dorinţă după ceva din lume.
Oh. Aceasta este credinţa de modă veche despre care vorbesc, care
încearcă să scoată orice dorinţă după lume din voi.
La început când m-am întors la Dumnezeu, a venit la mine o
femeie tânără şi m-a întrebat: „Frate Branham, ce plăcere ai de la viaţă,
dacă nu fumezi, nu bei, nu mergi la spectacole, sau lucruri de felul
acesta?” Câteva seri după aceasta, au venit la altar opt sau zece păcătoşi.
Eu i-am spus: „Un minut de felul acesta îmi dă mai multă plăcere decât
ai putea avea tu în 10 ani petrecuţi în lume”. Păcătoşi care vin la
Dumnezeu… în aceasta găsim plăcere noi, creştinii: să vedem nou
născuţi în Hristos venind în Împărăţie. Este ceva real; sufletul este
veşnic...
Parcă îl văd acum pe băiat, stând acolo în cocină. Noaptea, cu
siguranţă, locul acela pute…în cocină, stând lângă porci în troacă.
Parcă îi văd pe părinţii lui, într-o noapte vorbind agitaţi despre
băiatul lor. Parcă o aud pe mama lui, spunând: „Sunt aşa de agitată, tată,
încât nu ştiu ce să fac. Mă tot gândesc la băiatul nostru. Mă întreb dacă

1
are ce mânca”. Şi tatăl lui zicea: „Noi am fost învăţaţi că toate lucrurile
lucrează spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu. Hai să ne rugăm”.
Parcă îi văd cum se aşează în genunchi şi se roagă pentru micuţul
Johnny. Parcă îi pot auzi. „O, Dumnezeule, salvează-l pe scumpul
nostru băieţel. Oriunde ar fi el, în orice stare ar fi, ai grijă de el, Tată, şi
trimite-l înapoi acasă”.
Îngerul Domnului a venit la băiat şi a vorbit cu el: „Băiete,
scoală-te. Ce-ar fi să te întorci acasă?”
Băiatul i-a zis: „Mă gândesc la tatăl meu care are toată bogăţia,
şi la toate lucrurile pe care mi le-a dat mie. Iar eu sunt aici şi mor de
foame, stând într-o cocină, şi mâncând lăturile porcilor”. Biblia spune
că el şi-a venit în fire.
Acest lucru trebuie să-l facă biserica astăzi: să vă daţi seama
cine este Tatăl vostru, pentru că noi ne purtăm câteodată ca şi cum nu
am avea un Tată ceresc. Toată bunătatea cerului aparţine Bisericii:
vindecarea divină, mântuirea, eliberarea de îngrijorări. Toate aparţin
Bisericii. Isus a murit şi noi moştenim prin El tot ce are Dumnezeu,
suntem moştenitori ai Împărăţiei, bogaţi…„Tatăl meu are multe terenuri şi
case, El are toată bogăţia în mâinile Lui.”
Aşa suntem noi. Noi tocmai ne-am venit în fire. Oh, parcă îl văd
venindu-şi în fire şi spunând: „O, dacă aş putea să merg acasă. Dar am
păcătuit şi nu mai merit să mă întorc. Deci ce pot să fac?”
Pot să văd clar până în copilăria lui, când era bolnav şi mama lui
era lângă el. Acum nu era nimeni care să-l iubească şi să aibă grijă de el.
El trebuie să se descurce singur în lumea rece. Tot ce auzea era un
grohăit. Parcă-l aud cum începe să cânte o cântare veche pe care o ştia
de la mama lui. Era ceva de genul acesta:
„ Dacă aş putea-o auzi din nou pe mama cum se roagă
Dacă aş putea auzi din nou glasul ei blând
Ce bucuros aş fi, ce mult ar însemna asta pentru mine,
Dacă aş putea-o auzi din nou pe mama cum se roagă.” […]
Apoi, parcă îl văd pe tată cum devine agitat, cum se ridică şi-şi
ia haina pe el şi se duce afară să vadă noaptea luminată de lună, cum se
uită de-a lungul drumului şi se întreabă: „Unde este băiatul meu?” Un
cântec vechi pe care tatăl meu obişnuia să-l cânte…Mi-l amintesc pe

1
tata. Avea o batistă roşie veche pe care o purta şi care ieşea pe jumătate
din buzunar. El obişnuia să cânte cântarea acesta:
„O, unde este băiatul meu în seara aceasta?
O, unde este băiatul meu în seara aceasta?
Inima mea dă pe dinafară şi vreau ca el să ştie.
O, unde este băiatul meu în seara aceasta?”
Oh, Doamne! Tatăl priveşte de-a lungul drumului după băiatul
lui care este departe… Parcă îl văd pe băiat că-şi vine în fire, părea că o
aude pe mama lui cum se roagă. Îngerii lui Dumnezeu aşteaptă să ducă
mesajul, parcă îl văd cum se ridică şi cântă:
„Spuneţi-i mamei că o să vin (Haideţi să cântăm cu toţii)
Ca răspuns la rugăciunea ei.
Să poarte îngerii păzitori acest mesaj,
Spuneţi-i mamei că o să fiu acolo,
Să-mpărtăşesc cu ea bucurii cereşti.
Da, spuneţi mamei mele dragi că voi fi acolo”.
Câte mame sunt aici azi? Să vă vedem mâinile. Haideţi să ne
ţinem de mâini şi să cântăm împreună, cântarea aceasta.
Parcă îl pot auzi spunând: „Mă voi duce!” Uite-l cum vine
târându-se. Pot să-i văd pe părinţi cum stau acolo în pădure. Uite-l cum
vine: nu are încălţăminte în picioare, hainele îi sunt rupte şi sfâşiate, el
se clatină spre casă. Parcă o aud pe mamă spunând: „Uite-l, tată”. Îl aud
şi pe tată spunând: „Acela este băiatul meu”.
Băiatul venea şi spunea în gândul lui: „O, tată eu nu sunt vrednic
să fiu fiul tău, poate unul dintre servitorii tăi. Dar mă voi duce...”
Tata şi mama s-au dus la poartă. Indiferent de ceea ce a făcut, el
vine acum acasă. Au alergat la el, l-au îmbrăţişat şi au zis: „Aduceţi
repede haina cea mai bună, şi îmbrăcaţi-l cu ea; puneţi-i un inel în
deget, şi încălţăminte în picioare. Aduceţi viţelul cel îngrăşat, şi tăiaţi-l.
Să mâncăm şi să ne înveselim; căci acest fiu al meu era mort, şi a
înviat; era pierdut, şi a fost găsit”.
Aceasta este atitudinea Tatălui ceresc faţă de fiecare păcătos care
s-a clătinat...Îmi amintesc când eu eram pierdut şi condamnat, când
eram în lume, păcătos şi eram pe moarte, pe un pat de spital. Doctorul a
spus că mai am doar câteva minute de trăit. Dar eu am strigat, şi m-am

1
întors din drum. Şi, copil fiind, am fugit să-L întâlnesc pe Tatăl meu
ceresc; El m-a sărutat, mi-a îndepărtat toate păcatele şi grijile. M-a
îmbrăcat cu haina, cu Duhul Sfânt, mi-a pus pe deget inelul de nuntă, şi
o să merg într-una din zilele acestea. El M-a pus în poporul Lui, unde ne
putem bucura şi trăi împreună. De ce? Am fost odată mort şi acum sunt
viu. Oh, am fost odată pierdut şi acum sunt găsit.

Credeţi voi că pot face aceasta? - Los Angeles,CA - 09.05.1951

Acum ascultaţi. Mai repede aş prefera ca băiatul meu să-L

cunoască pe Isus Hristos şi iertarea păcatelor, chiar dacă n-ar cunoaşte
alfabetul, decât să fie altfel. Mai bine ar fi aşa. Eu nu vreau să spun că
copiii voştri ar trebui să fie neşcolarizaţi. Nu aşa. Dar, frate, şcolarizarea
a fost cea mai mare piedică pe care a avut-o Evanghelia lui Isus Hristos.
În seminarii se face citirea, scrierea şi aritmetica. Şi unii dintre ei habar
n-au de Dumnezeu. Voi ştiţi că acesta este adevărul. Este bine să fii
învăţat. Eu nu vreau să fiţi analfabeţi. Dar ideea este că puneţi prea mult
accent pe aceste lucruri şi nu pe Isus. El este Acela despre care trebuie
să vorbiţi.
Şi apoi, când deveniţi foarte deştepţi, veţi spune: „Oh, doctorul
cutare ştie mai multe despre aceasta”. Poate că ştie. Caiafa ar fi trebuit
să-L cunoască pe Isus, nu-i aşa? La fel şi preoţii din zilele acelea. Dar ei
nu L-au cunoscut. Şi aşa este şi azi.

Povestea vieţii - Hammond, Indiana - 20.07.1952

Mă gândesc la părintele naţiunii noastre, George Washington,

cum se încredea şi el în Dumnezeu. Mă gândesc la Abraham Lincoln.
Sigur că eu nu sunt un politician, dar dintre toţi preşedinţii, Lincoln a
fost favoritul meu. El a trebuit să meargă pe drumul cel greu; poate
motivul pentru care îl simpatizez pe Lincoln, este că şi eu a trebuit să
merg pe drumul cel greu. Şi singurele cărţi pe care el le-a avut până la
21 de ani au fost Biblia şi „Cartea Martirilor” de Foxe. Acestea i-au
modelat caracterul.

1
 Lăsaţi-mă să văd ce citiţi; lăsaţi-mă să intru în biroul vostru, în
casa voastră, şi să văd ce citiţi şi vă voi spune ce sunteţi. Voi să ţineţi
Biblia aproape de copiii voştri, s-o citiţi şi voi, şi să fiţi un exemplu.
Acesta este lucrul pe care eu nu l-am avut în prima parte a vieţii mele.
Dar, prin harul lui Dumnezeu, vreau să pun aceasta înaintea copiilor
mei. Şi dacă mai este încă o generaţie, fie ca ei să o pună înaintea
copiilor lor.

Calea dată de Dumnezeu - Palm Beach, Florida - 01.12.1953

Eu vă spun vouă părinţilor, copiii voştri trebuie să vadă un

cămin aşa cum ar trebui să fie. Aceasta trebuie făcut. Pentru că dacă aş
fi fost crescut într-o casă creştină, poate că în seara aceasta eram mai
înaintat în Domnul nostru Isus şi poate că erau mântuiţi mai mulţi
oameni. Dar familia mea nu a fost credincioasă. Dar Dumnezeu, prin
harul Lui măreţ, a găsit cu cale să mă salveze. Şi de atunci am condus
pe câţiva dintre ei la Domnul. Am botezat-o pe mama; tata şi-a predat
inima Domnului, şi a murit în braţele mele. Pe bunicul meu l-am botezat
în râu la aproape 90 de ani; apoi pe unii dintre fraţii mei, şi aşa mai
departe. Şi pe băiatul meu care este aici şi apoi pe fetiţa mea care a avut
7 ani. Cealaltă este prea mică să fie botezată; are doar 2 ani. Deci, cred
că atunci când va fi destul de mare ca să fie botezată, o s-o botez; ea
deja este încredinţată Domnului - noi numim aceasta „dedicare”. Noi
dedicăm copilul Domnului. Încercăm să urmăm Scriptura cât de
aproape putem.

Apele despărţirii - Macon, GA - 06.06.1955

Aceasta este problema cu lumea astăzi: în locul mămicilor de

modă veche de mai demult, care se rugau pentru copiii lor, sunt mame
care ies cu copiii lor în seara aceasta, fumând, bând şi comportându-se

1
în acest fel. Acesta este motivul pentru care avem delicvenţă juvenilă.
Ei spun că noi suntem mai civilizaţi decât au fost ei. Mă îndoiesc. Da,
da. Cu siguranţă că nu dovedim asta. Mie îmi place „moda” aceea
veche.
Se vorbeşte despre analfabetismul din Kentucky. Eu am predicat
în munţii aceia; oamenii stăteau pe dealuri, acele mame bătrâne de
acolo, cu bonete vechi pe cap. Şi femeile din jurul lor râdeau de ele,
spunând: „Uitaţi-vă la ele. Nu arată ele de modă veche?” Lăsaţi-mă să
vă spun ceva. Dacă una din fetele lor ar ieşi oraş şi ar sta toată noaptea,
şi ar veni acasă în dimineaţa următoare, aşa cum fac unele dintre fetele
voastre, sunt convins că ar fi o schimbare în acea familie. Cu siguranţă
ar fi. Mama ar umple-o de vânătăi cu un băţ. Voi ştiţi că acesta este
adevărul; şi apoi voi o numiţi analfabetă pe o astfel de mamă de modă
veche.
Şi eu am două fete; nu ştiu ce vor ajunge. Eu văd fetele întinse
(la plajă n.tr.) prin curţile acestea, chiar şi pe aici. Nu credeam că sudul
ar permite aşa ceva vreodată. Am fost surprins. Stâteau întinse pe străzi,
cu hainele lor minuscule, şi făceau plajă.
S-ar putea ca şi copiii mei să facă aceasta; nu spun că nu s-ar
putea. Dar, frate, vor încasa o bronzare cu o doagă de butoi, cât de tare
voi putea. Acesta va fi felul de bronzare pe care-l vor avea. Şi de aceasta
avem noi nevoie astăzi, de mai mult Duh Sfânt de modă veche trimis de
la Dumnezeu, avem nevoie de botezul Duhului lui Dumnezeu. Cuvântul
desparte. Hristos urăşte păcatul. Duhul Sfânt urăşte păcatul. Nu e de
mirare că oamenii urăsc Duhul Sfânt; se întâmplă aşa pentru că ei nu
pot să iubească Lumina dacă ei umblă în întuneric. Amin. Acesta este
adevărul şi voi ştiţi că este adevărul.

Înfiere duhovnicească – Jeffersonville,Indiana – 23.09.1956

Ce mult vreau ca El să-mi spună: „Bine, rob bun şi credincios.

Intră în bucuria Domnului”.
Poate că tu eşti o casnică; dacă eşti, Dumnezeu te-a făcut o
învăţătoare a copiilor tăi. Fă o treabă bună. Indiferent de ceea ce trebuie
să faci, fă-o bine.

1
 Prorocul Elisei - Chicago, Ilinois - 02.10.1956

În fiecare seară când sunt acasă după ce totul este strâns, îmi iau
fetiţele şi facem un studiu biblic; le urc în maşină, ca să nu fim
întrerupţi de nimeni şi ne plimbăm împreună cu soţia şi bebeluşul. Şi le
pun întrebări de genul: „Cine a fost Ilie? Ce a fost el?” Şi foarte repede
fetiţele mele de 6 şi de 8 ani spun: „Tişbitul”. Foarte repede. Şi eu
întreb: „Dacă voi l-aţi întâlni azi, ce fel de om ar fi el?” „O, el ar fi un
bărbat cu o manta de păr şi încins cu o curea de piele” vor striga
micuţele Rebeca şi Sara. Vedeţi? Să le spuneţi tot timpul aceste lucruri.
Aşa să faci cu copiii tăi, mamă. Încetaţi să vă mai plimbaţi prin oraş şi
să vânaţi plăceri; citiţi-le copiilor voştri din Biblie. Acesta este lucrul
care trebuie făcut.
Biserica este mondenă, nu mai are timp pentru a creşte copii. Şi
cred că aţi auzit ce spun eu despre femeile predicatoare. Acum cred că
trebuie să mai insist pe aceasta. Dar lăsaţi-mă să vă spun. Fiecare mamă
este un predicator. Aşa este. Şi Dumnezeu îi dă acasă o mică adunare la
care să predice. Aşa că, faceţi aceasta. Este bine. Faceţi asta.
În urmă cu ceva timp am citit un articol despre o casă în care s-
au născut cinci băieţi. Şi îndată ce primul dintre ei a fost suficient de
vârstnic să meargă în marina militară, acolo s-a şi dus. Următorul l-a
urmat şi celălalt la fel, până când au plecat toţi. În familia lor nu mai
erau marinari. Mama şi tatăl lor nu înţelegeau de ce băieţii lor au vrut cu
toţii să meargă în marină.
S-a făcut o investigaţie minuţioasă. Şi s-a descoperit că în
dormitorul băieţilor în care au fost crescuţi toţi, atârna o poză frumoasă
cu un vapor mare care naviga pe o mare calmă şi liniştită. Şi asta i-a
impresionat aşa de mult pe băieţii care se duceau noaptea la culcare,
uitându-se la această poză. Era în mintea lor să navigheze pe acea mare
calmă şi liniştitoare. Şi dimineaţa când se trezeau, primul lucru pe care-l
vedeau, era vaporul care îşi făcea drum pe marea liniştită şi calmă. Şi
asta i-a impresionat aşa de mult pe băieţi încât fiecare a devenit marinar.
Dacă un tablou cu un vapor îi va impresiona aşa de mult pe
băieţi încât să devină marinari ce ar trebui să facă un tablou cu Domnul

2
Isus Hristos? Vedeţi? Întotdeauna să puneţi lucrul corect înaintea
copiilor voştri. „Învaţă pe copil calea pe care trebuie s-o urmeze, şi
când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea.”
Acum fiţi atenţi la această povestioară. Citiţi printre rânduri.
Mie îmi place acest lucru. Vouă nu? Să citesc printre rânduri… Uitaţi-vă
la aceşti copii care îşi băteau joc de acel predicator pleşuv. Uitaţi-vă la
ceea ce i-au spus. „Suie-te, pleşuvule, cum s-a suit şi Ilie.” Ei nu
credeau că Ilie a fost ridicat la cer. Ei se îndoiau de aceasta. Probabil că
preoţii lor le-au spus: „O, el nu s-a dus în sus. Este doar un fanatism. Şi
el să fie uns cu aceeaşi ungere ca Ilie… O, aceasta nu are niciun sens.
Spuneţi-i să se suie şi el”. Şi aşa au făcut copilaşii. „Învaţă pe copil
calea pe care trebuie s-o urmeze…” Copiii au procedat în felul acela
pentru că părinţii lor nu au crezut şi ei i-au învăţat aşa.
Cum poţi să aştepţi ca să meargă copii tăi la şcoala duminicală
şi să slujească Domnului, când tu însuţi nu mergi? Cum poţi să aştepţi
ca să fie copilul tău ceva, când tu eşti nimic? Sunt cuvinte cam
nepoliticoase, dar eu nu am vrut să o spun aşa; dar El m-a făcut să o
spun aşa. Nu a fost ceva intenţionat. Eu nu am vrut să spun că sunteţi
nimic, am vrut să spun că voi nu daţi un exemplu bun copiilor voştri.
Cum vă aşteptaţi ca copiii voştri să fie neprihăniţi când voi puneţi
înaintea lor un altfel de exemplu? Cum puteţi face asta? Voi sunteţi cel
mai bun exemplu pe care îl au ei. Ei se vor uita la voi, nu se vor uita la
altcineva, pentru că natura voastră este în ei.

Izabela cea fardată – 05.10.1956

Eu vă spun: izvorul se deschide numai la „Aşa vorbeşte

Domnul”; nu se deschide că voi faceţi parte dintr-o biserică mare, cu o
cruce în vârf şi cu o orgă de un milion de dolari.
Ilie a stat acolo sus, bând din izvorul duhovnicesc când a dorit.
Apa secase jos în ţară. Cred că astăzi este o mare problemă faptul că apa

2
a secat şi în ţinutul nostru creştin. Ce s-a întâmplat? În urmă cu mult
timp obişnuiaţi să aveţi adunări de modă veche unde oamenii plângeau,
mergând în sus şi în jos pe culoar, stăteau cu faţa la pământ toată
noaptea, se rugau şi îşi aduceau copiii în Împărăţia lui Dumnezeu. Dar
azi ei au bone (babysitter). În trecut era ruşine ca o femeie să fumeze.
Astăzi toată lumea fumează. Şi era o ruşine ca o femeie să se fardeze şi
să folosească toate aceste lucruri. Astăzi toată lumea este la fel. Nu se
poate face diferenţa între creştini şi ceilalţi. Toţi sunt la fel.
Ştiţi ce s-a întâmplat? Vi s-a întrerupt apa. Aceasta s-a
întâmplat. Voi sunteţi într-un deşert spiritual. Şi acesta este motivul
pentru care aveţi zarvă în biserică tot timpul.

Dumnezeu îşi ţine Cuvântul - Sturgis MI - 15.01.1957

Nu vă lăsaţi copiii să-şi facă de lucru cu oricine... Dacă el fuge

la vecinul lui, la micuţul Oswald, poate că acela este un băieţel
simpatic; dar, fiţi atenţi cine este micuţul Oswald? Aflaţi cine-i sunt
părinţii. Ei pot să fie unii care să urască Evanghelia. Ei ar putea să-l
înveţe la fel şi pe micuţul Oswald. Şi dacă voi vă lăsaţi băieţelul sau
fetiţa să stea împreună cu el, primul lucru pe care-l veţi constata este că
vor deveni ca micuţul Oswald. Voi ştiţi că aşa este.
Uitaţi-vă la cei cu care sunteţi în legătură. Menţineţi curate
legăturile voastre. Nu vă duceţi la biliard cu acel băiat numai pentru că
voi credeţi că-l veţi putea câştiga pentru Hristos. Dacă nu îl puteţi
câştiga pentru Hristos în biserică, în casa voastră, sau în maşina voastră,
n-o să o puteţi face niciodată la biliard. Eu vă spun: voi sunteţi pe
terenul diavolului. Staţi departe de acest teren. Aşa este. Separaţi-vă de
lume. Dumnezeu a spus: „Ieşiţi din mijlocul lor, despărţiţi-vă de ei, şi
atunci vă voi primi”. Dumnezeu caută pe cineva care are curajul să ia
poziţie. Dumnezeu a vrut tot timpul lucrul acesta.

Amintiri încercate de timp - Jeffersonville Indiana - 18.08.1957

Deci îţi spun astăzi, frate, că lucrurile pe care le faci, cuvintele

pe care le spui, modul în care îţi tratezi vecinul şi ce faci în legătură cu

2
Hristos, vor fi o amintire veşnică. Poate ai o casă frumoasă pe care s-o
laşi copiilor tăi; poate lucrezi mult ca să laşi ceva copiilor tăi. Dar mai
bine le-aş lăsa Cuvântul lui Dumnezeu decât orice altceva. Acele case
vor dispărea. Acele lucruri sunt absolut în regulă şi sunt bune. Nu am
nimic împotriva acestor lucruri. Dar nu faceţi aceste lucruri minore şi să
lăsaţi nefăcute lucrurile majore. Deoarece casa va pieri şi oamenii vor
pieri odată cu ea; dar Cuvântul lui Dumnezeu îi va învia în zilele de pe
urmă şi le va da din nou viaţă veşnică. Mult mai bine este ca atunci când
vei fi pe patul morţii, copiii tăi să stea în jurul tău şi tu să ştii că ai zidit
în ei nădejdea că într-o zi îi vei reîntâlni dincolo. Prefer să am asta
atunci când medicul va spune: „ Billy, nu mai putem face nimic pentru
tine”. Să îmi văd copilaşii să îmi iau la revedere de la ei, şi să le spun:
„Dar tata nu moare, se duce să se odihnească într-un loc. Pentru că dacă
acest cort pământesc se desface, eu am încă unul care mă aşteaptă”.

Evrei 7 - Jeffersonville, Indiana - 09.02.1958

Atitudinea voastră faţă de Hristos va lăsa o amprentă mare

asupra a ceea ce vor fi copiii voştri. Viaţa pe care o duceţi în mijlocul
familiei voastre va lăsa amprenta asupra a ceea ce vor fi copiii voştri.
Pentru că Biblia spune că El pedepseşte nelegiuirea părinţilor în copii,
până la al treilea şi la al patrulea neam.

Uşa de după uşă - 09.02.1958

Nu spun lucrul acesta ca să fiu eu altfel. Această Biblie care stă

deschisă în faţa mea este Cuvântul Dumnezeului Celui Viu. Dar ştiţi voi
ce înseamnă cuvântul „păgân”? „Păgân” înseamnă „necredincios”. E
mai uşor să vină la credinţă un păgân care nu are şcoală decât unul care
are şcoală. Aşa este.
Păgânul care nu are şcoală va fi simplu în gândirea lui; dar
păgânul cu şcoală va face tot posibilul să transforme credinţa într-o

2
minciună. Diavolul s-a folosit de sistemul de învăţământ, mai mult
decât de orice, ca să trimită suflete în iad. Cu siguranţă acesta este
adevărul. Nu vreau să spun acum, să vă creşteţi copiii analfabeţi. Dar,
daţi-I lui Hristos cel dintâi loc. Niciodată să nu puneţi şcoala înaintea lui
Hristos. Şcoala va trece, dar Hristos niciodată. Lăsaţi-l pe Hristos să
vină în inimă, apoi tot restul, chiar şi şcoala va urma.
Aş prefera ca băieţelul meu, Iosif, să nu ştie nici măcar alfabetul
şi să-L cunoască pe Isus ca Mântuitorul lui, decât să aibă toată şcoala
din lume, să devină preşedintele Statelor Unite şi să nu-L cunoască pe
Hristos. Absolut. Dacă ar putea să fie şi una şi alta, ar fi în regulă. Dar,
dacă ar trebui să aleg, atunci el să-L cunoască pe Hristos. Chiar dacă ar
trebui să ajungă un cerşetor pe stradă, atunci rugăciunea mea către
Dumnezeu ar fi să-L cunoască pe Hristos.

Scrisul de mână pe perete - Jeffersonville, Indiana - 09.03.1958

Este o ruşine să vezi comportamentul femeilor din ziua de azi.

Voi, femei penticostale, ce ruşine. Şi voi, bărbaţi penticostali care vă
lăsaţi femeile să se poarte aşa, aceasta arată de fapt, cât de bărbaţi
sunteţi voi. Voi ar trebui să fiţi capul familiei. O, ce ruşine. Voi spuneţi
„Păi…” Soţia ta fumează. Dar ce a determinat-o să facă aceasta? Ea
greşeşte făcând asta. Ea se otrăveşte. Ea îţi otrăveşte copiii. Ea aduce
osândă asupra întregii familii şi este o ruşine pentru Biserica
Dumnezeului Celui Viu.
Şi voi care vă lăsaţi copiii, fetele voastre tinere, să iasă cu băieţii
aceia la rock-and-roll. Ruşine să îţi fie, mamă şi tată. Voi spuneţi: „Păi,
ei doar fac ceea ce vor”. Voi încă mai aveţi vâsle [ca să-i pocniţi – n.tr.].
Şi eu am două fete; eu nu ştiu ce vor ajunge copiii mei, dar dacă
bătrânul Branham trăieşte destul de mult şi îşi păstrează mintea
întreagă, s-ar putea ca ei să plece, dar vor fi plini de vânătăi. Este o
ruşine ce se întâmplă azi.
Se nasc tot mai mulţi copii nelegitimi în lumea aceasta, şi în
America. În fiecare an se nasc mai mulţi copii nelegitimi decât au
produs războaiele în patru ani de măcel. O, acesta este un mare semn al
sfârşitului. Este cert.

2
Aveţi credinţă în Dumnezeu - Pittsfield, MA - 09.02.1958

Naţiunea noastră continuă să înainteze în păcat, deşi Billy

Graham, Oral Roberts, Jack Schuller şi alţii produc în ţara noastră
treziri mari şi importante…totuşi se mărşăluieşte în păcat.
Nu le mai poţi spune nimic, pentru că diavolul a cucerit
naţiunea. A venit la noi în urmă cu câţiva ani; el a locuit mai demult la
Paris - diavolul şi îngerii lui. Şi ei au avut primul război mondial şi
Germania ar fi scufundat naţiunea aceasta sub pământ, dar noi ne-am
dus acolo să-i ajutăm. Şi din momentul în care s-a terminat războiul, ei
au reînceput cu vinul, femeile şi petrecerile. Apoi, Satana ne-a trimis
aici modelul lui, ne-a dezbrăcat femeile, a adus ruşine asupra naţiunii
noastre, prin felul lui de a fi şi prin modă. Apoi el şi-a luat armata şi a
aterizat în Hollywood. Cei mai mulţi dintre voi nu v-aţi lăsa copiii să
meargă la filme şi să vadă lucruri de felul acesta. Diavolul e însă
deştept: el vi le aduce la televizor ca să fie sigur că le primiţi. Şi azi
oamenii nu vin la rugăciune sau la adunări pentru că vor să vadă
telenovele sau pe Elvis Presley şi rock-and-roll. Acesta este adevărul
curat.
Viaţă - Everett MA - 12.05.1958
Ascultaţi! Nu pasărea care ciuguleşte mărul îi face rău, ci
viermele dinlăuntru. Stricăciunea noastră este cea care ne omoară. Dacă
vreţi să vă comportaţi ca şi copii ai lui Dumnezeu, El Îşi va proteja ce
este al Lui. Voi ştiţi că acesta este adevărul.
Ce a făcut să apară setea aceea binecuvântată? Dumnezeu v-a
făcut în felul acela. Şi diavolul se întoarce şi spune: „Aceasta este viaţă.
Aceasta este viaţă”. Dar voi primiţi tot timpul moarte. Voi nu ştiţi ce
este plăcerea adevărată până nu scoateţi din inima voastră toate
rădăcinile firii şi până nu-L lăsaţi pe Dumnezeu înăuntru, până nu aveţi
părtăşie şi până nu–L proslăviţi pe Dumnezeu şi vă bucuraţi şi cântaţi în
Duhul şi Îi spălaţi picioarele ca o doamnă sau domn adevărat, până nu
aveţi casa în ordine şi toţi copiii voştri ascultători.
Acum câteva zile, în Ohio, într-un tribunal s-a spus că toţi copiii
trebuie trimişi la facultăţi. Ei nu vor analfabetism în Ohio. Dar populaţia

2
de pe o linie menonită nu-şi trimitea copii la aceste licee moderne. În
toată istoria populaţiei de pe această linie menonită, nu se cunoaşte
niciun caz de delicvenţă juvenilă. Chiar dacă ei se îmbracă diferit, se
comportă diferit şi sunt ciudaţi… dar nu au avut niciun caz de
delicvenţă juvenilă. Niciun caz în toată America. Ei nu-şi trimit copiii în
acest gen de şcoli. Şi ceilalţi au dat o lege prin care şi ei trebuiau să
meargă în liceele şi în facultăţile lor.
Şi aceşti doi părinţi erau judecaţi pentru că nu şi-au trimis fiul la
şcoala lor. Judecătorul a zis: „Ori îi trimiteţi, ori faceţi doi ani de
închisoare”. (Eu eram în Middletown, Ohio când s-a întâmplat aceasta.)
Dar tatăl a zis: „Eu refuz să fac aceasta domnule. Nu pentru că
vreau să fiu altfel, dar pentru că am venit în America gândindu-mă că
aici este libertate religioasă”. (Noi nu mai avem democraţie.)
Judecătorul a spus: „Ori te supui legilor noastre, ori vei ispăşi pedeapsa
ca toţi ceilalţi”. Tatăl a spus: „Refuz să-i trimit”.
Judecătorul a zis: „Te condamn pe tine şi pe mama lor la doi ani
de închisoare”.
Ultima floare a democraţiei s-a ofilit în tribunalul acela.
Tatăl s-a ridicat şi a zis: „Foarte bine, voi ispăşi pedeapsa pentru
a-mi salva fiul. Mie nu-mi trebuie niciun fel rock-and-roll şi toate
prostiile voastre”.
Când el a început să spună lucrurile acestea, judecătorul nedrept
a încercat să se justifice spunând: „Adu-ţi aminte că Scriptura spune:
„Daţi Cezarului ce-i al Cezarului”.
Tatăl s-a întors şi a spus: „Şi lui Dumnezeu ce este al lui
Dumnezeu?” Dar floarea a înflorit din nou câteva minute. Tot juriul s-a
ridicat şi şi-a dat demisia. Dumnezeu să fie binecuvântat pentru aceşti
câţiva americani adevăraţi. Ce ar trebui să facă Biserica? Să ia atitudine
şi să nu se mişte de pe poziţia ei.

Viaţă - Bangor ME - 19.05.1958

Aceasta arată unde a ajuns lumea. Lumea a decis când a zis:

„Răstigneşte-l pe Isus şi dă-ni-l pe Baraba”. Este numai o diferenţă între
Elvis Presley şi Iuda Iscarioteanul. Ştiţi, eu locuiesc în zona lui, îl ştiu şi

2
pe pastorul lui, care îmi spune că el este religios. După părerea mea, din
punct de vedere al Bibliei lui Dumnezeu, este doar o singură diferenţă
între Elvis Presley şi Iuda Iscarioteanul. Elvis are o flotă de Cadillac-uri
şi două sau trei milioane de dolari. Aceasta este diferenţa. Dar ei
amândoi s-au vândut diavolului. Absolut adevărat.
Toate aceste lucruri… Tennessee Ernie Ford şi cei ca el, se ridică
toţi şi cântă un cântec religios, îşi dau ochii peste cap ca un viţel
muribund şi apoi ies în oraş în locuri cu lucruri vulgare, îmbrăţişează
femei şi se comportă aşa. Şi voi daţi drumul la televizor la aşa ceva şi vă
lăsaţi copiii s-o vadă pe femeia aceea. Aveţi nevoie de o adunare de
rugăciune de modă veche cu o Biblie deschisă. Aşa este.

Unde este Regele iudeilor - Jeffersonville, Indiana - 21.12.1958

Este Crăciunul. Toate zorzoanele strălucitoare pe strada lui Moş

Crăciun, o ficţiune germană, şi o dogmă catolică… Nu este niciun
miligram de adevăr în aceste lucruri, dar aceasta ocupă locul lui Isus
Hristos în inimile prea multor americani. Crăciunul nu înseamnă Moş
Crăciun. Crăciunul înseamnă Hristos. Nu e vorba despre un om cu o
pipă în gură care coboară pe un horn. Dacă vă învăţaţi copii aşa ceva, ce
vă aşteptaţi să devină ei? Spuneţi-le adevărul, nu poveşti închipuite.
Spuneţi-le că este un Dumnezeu în ceruri care Şi-a trimis Fiul, şi asta
înseamnă Crăciunul. Şi El revine în curând. Şi pe măsură ce
strâmtorarea începe să vină pe pământ, diavolul îşi scoate la iveală
lucrurile lui, ceea ce se vede, beteala, zorzoanele şi tot felul de lucruri
ca acesta. Dumnezeu Îşi scoate la iveală lucrurile Lui, adică Duhul, care
nu se vede, dar voi Îl credeţi, şi îl simţiţi.

Sete după viaţă - Los Angeles, California - 14.04.1959

Vino, prietene păcătos care asculţi acum la radio şi primeşte-L

chiar acum ca pe Mântuitorul tău personal. Nu vrei s-o faci? Închină-te
chiar în camera în care eşti. Nu contează cine este în jurul tău, să nu-ţi
fie ruşine de El. Lui nu-i va fi ruşine de tine în ziua aceea.
Îngenunchează, indiferent unde te afli. Şi tu tată şi mamă, poate nu v-aţi

2
crescut copiii cum ar fi trebuit. Poate acesta este motivul pentru care ei
sunt în lume în această seară. De ce nu te duci acum în locul în care este
mama şi s-o iei în braţe şi să spui: „Dragă, este adevărat. Noi am fost ca
fiul risipitor, ne-am risipit viaţa, destrăbălându-ne. Niciodată nu vom
putea fi mulţumiţi aşa. Haide să venim la Hristos în seara aceasta”. Vrei
să faci aceasta prietene, care asculţi transmisiunea?
Şi pentru voi care sunteţi în această adunare, câţi dintre voi ar
spune?: „Frate Branham, aminteşte-mă în rugăciunile tale. Vreau să mă
dedic Domnului”. Ridicaţi-vă mâinile peste tot în clădire. Oh, Doamne!

De ce? - Phoenix, Arizona - 09.03.1960

Pavel i-a spus lui Timotei să înflăcăreze darul care era în el, şi
care venea de la bunica lui, Lois. Vorbind despre zeciuială, în Evrei 7
Pavel a spus că Levi, care avea de la Dumnezeu o însărcinare ca să
primească zeciuială de la fraţii lui, a plătit zeciuială, pentru că el mai era
încă în coapsa lui Avraam când acesta L-a întâlnit pe Melhisedec, care
era stră-străbunicul lui. Şi i s-a socotit lui că a dat zeciuială.
Viaţa voastră îşi va lăsa amprenta asupra copiilor voştri, şi
exemplul pe care-l daţi îi va influenţa. Şi cred că este un lucru bun să
depunem tot efortul de care suntem capabili, în faţa copiilor noştri, ca
nişte părinţi sfinţi. Daţi un exemplu, fiţi un exemplu bun.

Aşteptare - Long Beach, California - 07.02.1961

Oh, ce s-a întâmplat de la evenimentul de pe strada Azusa până

în prezent? Era o ruşine să ai o carte de cântări în biserică când a
început trezirea Penticostală. Ei cântau în Duhul. Totul era făcut în
Duhul. Acum este aşa cum a zis David duPlessis: „Avem prea mulţi
nepoţi penticostali”. Dumnezeu nu are niciun nepot. Voi aţi avut fii şi
fiice pe care i-aţi adus în biserică. Numai pentru că voi aţi fost
penticostali, copiii voştri au venit înăuntru din pruncie şi au crescut şi
au pretins trezirea penticostală, fără să mai ştie ceva despre experienţa
de la Rusalii, care a produs o curăţire între femei şi bărbaţi, şi în
biserici. Mai bine ar fi să tac. Dar este adevărat. Noi trebuie să ne

2
întoarcem din nou la acea trezire. Eu mă aştept ca El să facă ceva
înainte să se întoarcă. Şi cred că o să văd aceasta. Bine.