APARATURĂ ELECTRICĂ PENTRU ATMOSFERE POTENŢIAL EXPLOZIVE

Securitate intrinsecă ‘i’

SR EN 50020

Acest Standard European conţine regulile specifice de construcţie şi încercare pentru

aparatura cu securitate intrinsecă, destinată utilizării în atmosfere potenţial explozive şi pentru
aparatura asociată, care este prevăzută pentru conectare la circuite cu securitate intrinsecă care intră
în astfel de atmosfere.
Acest standard se aplică aparaturii electrice ale cărei circuite sunt incapabile să producă
explozia atmosferei explozive înconjurătoare.

 Definiţii:
 Circuit cu securitate intrinsecă
circuit în care orice scânteie sau efect termic produs în condiţiile specifice acestui standard,
care includ condiţii normale de funcţionare şi condiţii de defect specifice, nu este capabil să producă
aprinderea unei atmosfere explozive date.
 Aparatură electrică
ansamblu de componente electrice, circuite electrice sau părţi de circuite electrice conţinute,
în mod normal, într-o singură carcasă.
NOTA 1-Termenul "în mod normal" a fost introdus pentru a indica faptul că o aparatură
poate fi ocazional în mai multe carcase, de exemplu, un telefon sau un radio emiţător cu un
microfon de mână.
NOTA 2-Această definiţie este mai precisă decât cea conţinută în EN 50014.
 Aparatură cu securitate intrinsecă
aparatură electrică în care toate circuitele sunt cu securitate intrinsecă.
 Aparatură asociată
aparatură electrică care conţine, în acelaşi timp, circuite cu securitate intrinsecă şi circuite
fără securitate intrinsecă şi este construită astfel încât circuitul fără securitate intrinsecă să nu
afecteze circuitele cu securitate intrinsecă.
NOTĂ Aparatura asociată poate fi:
- aparatură electrică protejată printr-un alt tip de protecţie menţionat în EN 50014,
pentru utilizare în atmosferă explozivă corespunzătoare, sau
- aparatură electrică neprotejată şi care, prin urmare, nu trebuie utilizată într-o
atmosferă explozivă gazoasă, de exemplu, un înregistrator care nu e situat într-o atmosferă
explozivă, dar este conectat la un termocuplu situat în atmosfera explozivă şi numai circuitul
de intrare în înregistrator este cu securitate intrinsecă.
 Funcţionare normală
funcţionarea aparaturii cu securitate intrinsecă sau a aparaturii asociate astfel încât acestea să
fie în conformitate, din punct de vedere electric şi mecanic cu specificaţiile definite de producător.
 Defect
orice defect al oricărui component, defect de separare, de izolare sau de conectare între
componente, nedefinit ca nedefectabil prin acest standard de care depinde securitatea intrinsecă a
circuitului.
 Defect numărabil (de luat în considerare)
defect care se produce în părţile aparaturii electrice care se conformează cu cerinţele
constructive ale acestui standard.
 Defect nenumărabil (care nu se ia în considerare)
defect care se produce în părţile aparaturii electrice care nu se conformează cu cerinţele
constructive ale acestui standard.

1
  Component nedefectabil sau ansamblu de componente nedefectabile
component sau ansamblu de componente care se consideră că nu este sensibil la condiţiile
sigure de defect ce sunt specificate în acest standard.
Probabilitatea ca aceste condiţii de defect să apară în funcţionare sau în depozitare este
considerată a fi aşa de mică încât acestea nu sunt luate în considerare.
 Separare sau izolare nedefectabilă
separarea sau izolarea între părţile electrice conductoare între care se consideră că nu se
poate produce scurt-circuit.
Probabilitatea ca aceste condiţii de defect să apară în funcţionare sau în timpul depozitării
este considerată a fi aşa de mică încât acestea nu sunt luate în considerare.
 Aparatură simplă
component electric sau combinaţie de componente de construcţie simplă care au parametrii
electrici bine definiţi şi care sunt compatibile cu securitatea intrinsecă a circuitului în care sunt
utilizate.
 Conexiuni interne
legături şi conexiuni electrice interne care sunt realizate de producătorul aparaturii.
 Curent minim de aprindere (MIC)
curentul minim în circuite rezistive sau inductive care provoacă aprinderea amestecului
exploziv în eclator, conform anexei B.
 Tensiunea minimă de aprindere
tensiunea minimă în circuite capacitive care provoacă aprinderea amestecului exploziv în
eclatorul descris în anexa B.
 Tensiunea efective maximă în curent alternativ (r.m.s.) sau în curent continuu (Um)
tensiunea maximă care poate fi aplicată la bornele fără securitate intrinsecă a aparaturii
asociate fără a se invalida securitatea intrinsecă.
NOTĂ-Valoarea lui Um poate fi diferită pentru ansambluri de dispozitive de conectare
diferite, şi poate fi diferită pentru tensiuni în curent alternativ şi în curent continuu.
 Tensiune de intrare maximă (Ui)
tensiunea maximă (valoare de vârf în c.a sau în c.c) care poate fi aplicată dispozitivelor de
conectare a circuitelor cu securitate intrinsecă fără a se invalida securitatea intrinsecă.
 Tensiunea de ieşire maximă (Uo)
tensiunea de ieşire maximă (valoare de vârf în c.a. sau în c.c.) într-un circuit cu securitate
intrinsecă ce poate apare , în condiţiile în care circuitul este deschis, la dispozitivele de conectare
ale aparaturii, la orice tensiune aplicată, mai mică decât tensiunea maximă, incluzând Um şi Ui.
NOTĂ Unde se aplică mai multe tensiuni, tensiunea de ieşire maximă este cea care apare în
combinaţia cea mai defavorabilă a tensiunilor aplicate.
 Curentul de intrare maxim (Ii)
curentul maxim (valoare de vârf în c.a. sau în c.c.) care poate fi aplicat la dispozitivele de
conectare pentru circuitele cu securitate intrinsecă fără a se invalida securitatea intrinsecă.
 Curentul de ieşire maxim (Io)
curentul maxim (valoare de vârf în c.a. sau în c.c.) într-un circuit cu securitate intrinsecă ce
poate fi obţinut la bornele aparaturii.
 Puterea de intrare maximă (Pi)
puterea de intrare maximă într-un circuit cu securitate intrinsecă care poate fi disipată în
interiorul unei aparaturi când este conectată la o sursă externă, fără a se invalida securitatea
intrinsecă.
 Puterea de ieşire maximă (Po)
puterea maximă într-un circuit cu securitate intrinsecă, pe care o poate da aparatul.

 Capacitatea externă maximă (Co)

2
 capacitatea maximă într-un circuit cu securitate intrinsecă ce poate fi conectată la
dispozitivele de conectare ale aparaturii, fără a se invalida securitatea intrinsecă.
 Capacitatea internă maximă (Ci)
capacitatea internă echivalentă totală a aparaturii care se consideră că apare de-a lungul
dispozitivelor de conectare ale aparaturii.
 Inductanţa externă maximă (Lo)
valoarea maximă a inductanţei într-un circuit cu securitate intrinsecă ce poate fi conectată la
dispozitivele de conectare ale aparaturii.
 Inductanţa internă maximă (Li)
inductanţa internă echivalentă totală a aparaturii ce apare la mijloacele de conectare ale
aparaturii.
 Raportul maxim între inductanţa externă şi rezistenţa externă (Lo/Ro)
valoarea maximă a raportului dintre inductanţă (Lo) şi rezistenţă (Ro) a oricărui circuit
extern ce poate fi conectat la mijloacele de conectare a aparaturii electrice fără a se invalida
securitatea intrinsecă.
 Raportul maxim între inductanţa internă şi rezistenţa internă (Li/Ri)
valoarea maximă a raportului dintre inductanţă şi rezistenţă care se consideră că apare la
mijloacele de conectare ale aparaturii electrice.
 Distanţa de izolare
distanţa cea mai scurtă, în aer, între două părţi conductoare.
NOTĂ Această distanţă se aplică numai părţilor expuse în atmosferă şi nu părţilor izolate
sau încapsulate.
 Distanţa prin compund
cea mai scurtă distanţă prin compund între două părţi conductoare.
 Distanţa prin izolaţia solidă
distanţa cea mai scurtă prin izolaţia solidă între două părţi conductoare.
 Distanţa de izolare pe suprafaţă
distanţa cea mai scurtă de-a lungul suprafeţei unui material izolant, în contact cu aerul, între
două părţi conductoare.
 Distanţa de izolare pe suprafaţă sub stratul de protecţie izolator
distanţa cea mai scurtă între părţile conductoare de-a lungul suprafeţei unui material izolator
acoperit cu un strat izolator.
 Curentul nominal al fuzibilului (In)
curentul nominal al fuzibilului trebuie să fie în concordanţă cu EN 60127 sau cu
specificaţiile producătorului.
 Acumulator sau baterie etanşe la gaz
acumulator sau baterie care rămâne etanşă şi nu degajă gaz sau lichid, când este utilizat în
limitele de încărcare sau temperatură specificate de producător.
NOTĂ Astfel de acumulatoare sau baterii pot fi prevăzute cu un dispozitiv de securitate care
să prevină o presiune internă periculoasă. Acumulatoarul sau bateria nu necesită adăugare de
electrolit şi sunt destinate să funcţioneze pe întreaga durată de viaţă în starea de etanşare originală.
 Acumulator sau baterie etanş(ă) şi reglat(ă) prin supapă
acumulator sau baterie care este închisă în condiţii normale, dar care are posibilitatea de a
degaja gaz dacă presiunea internă depăşeşte valoarea predeterminată. Acumulatorul sau bateria nu
trebuie, în mod normal, cadăugat electrolit suplimentar.

 Barieră de securitate cu diode

ansamble formate din diode de şuntare sau grupe de diode (incluzând diode Zener) protejate
prin siguranţe fuzibile sau rezistenţe sau o combinaţie a acestora, fabricate mai degrabă ca aparatură
individuală decât ca parte a aparatului care le cuprinde.
 Nivelurile de protecţie securitate intrinsecă ale aparaturii electrice
3
 Aparatura cu securitate intrinsecă şi părţile cu securitate intrinsecă ale aparaturii asociate
trebuie clasificate ca având nivel de protecţie ‘ia’ sau ‘ib’.
 Nivel de protecţie ‘ia’
Circuitele cu securitate intrinsecă, ale aparaturii electrice cu nivel de protecţie ‘ia’, având
aplicate tensiunile Um şi Ui, nu trebuie să fie capabile să producă aprinderea în fiecare din
următoarele cazuri:
a) în funcţionare normală, luând în considerare acele defecte nenumărabile care conduc la
condiţiile cele mai nefavorabile;
b) în funcţionare normală şi cu un defect numărabil plus acele defecte nenumărabile care
conduc la condiţiile cele mai nefavorabile;
c) în funcţionare normală şi în condiţiile de existenţă a două defecte numărabile plus acele
defecte nenumărabile care conduc la condiţiile cele mai nefavorabile.
Defectele nenumărabile aplicabile pot diferi în fiecare din cazurile de mai sus.
 Nivel de protecţie ‘ib’
Circuitele cu securitate intrinsecă, ale aparaturii electrice cu nivel de protecţie ‘ ib ‘, având
aplicate tensiunile Um şi Ui, nu trebuie să fie capabile să producă aprinderea în fiecare din
următoarele cazuri:
a) în funcţionare normală şi cu acele defecte nenumărabile care conduc la condiţiile cele mai
efavorabile;
b) în funcţionare normală şi cu un defect numărabil plus acele defecte nenumărabile care
conduc la condiţiile cele mai nefavorabile.
Defectele nenumărabile pot diferi în fiecare din cazurile de mai sus.
 Aparate simple
Următoarele aparate trebuie considerate ca fiind aparate simple:
a) componente pasive, de exemplu comutatoare, cutii de conexiuni, rezistoare şi dispozitive
semiconductoare simple;
b) surse de stocare a energiei cu parametrii bine definiţi, de exemplu condensatoare sau
inductanţe, a căror valoare trebuie luate în calcul la determinarea securităţii globale a sistemului.
c) surse generatoare de energie, de exemplu termocuple şi fotocelule, care nu generează mai
mult de 1,5 V, 100 mA şi 25 mW. Orice inductanţă sau capacitate prezentă în aceste surse de
energie trebuie considerată ca la b).

Construcţia aparaturii.
 Capsulări
Aparatura cu securitate intrinsecă şi aparatura asociată necesită o capsulare adecvată,
pentru ca tipul de protecţie folosit să nu fie afectat în mod negativ. Este necesară o protectie
suplimentară atunci când în circuitul cu securitate intrinsecă apare un defect datorită accesului la
părţile conductoare, de exemplu dacă circuitele conţin distanţe de izolare în aer nemodificabile.
Pentru aparatura din Grupa l este necesar, în mod normal, un grad de protecţie de IP 54
conform cu EN 60529.
Pentru aparatura din Grupa ll se acceptă un grad de protecţie de IP 20, dacă aceasta este
prevăzută pentru o utilizare numai în medii uscate, curate şi bine controlate.

"Capsularea" poate să nu fie aceeaşi pentru protecţia împotriva contactului cu părţile

corpului uman şi pentru protecţia împotriva pătrunderii corpurilor solide şi a lichidelor.

 Borne de racord
4
 Bornele circuitelor cu securitate intrinsecă trebuie separate de bornele circuitelor fără
securitate intrinsecă printr-una sau mai multe din metodele descrise la a) sau b).
Aceste metode de separare trebuie, de asemenea, aplicate când securitatea intrinsecă poate
fi compromisă de circuitele exterioare care, dacă se deconectează de la borne, pot veni în contact
cu conductoare sau componente.
Notă-Bornele pentru conectarea circuitelor exterioare la aparatura cu securitate intrinsecă
şi aparatura asociată trebuie astfel dispuse încât componentele să nu fie deteriorate când se fac
conectările.
a) Când separarea este realizată prin distanţă, atunci distanţa de izolare în aer între borne
trebuie să fie de cel puţin 50 mm între părţile conductoare ale conductorilor externi de conectare.
Trebuie luate precauţii la dispunerea bornelor şi la metoda de instalare utilizată, astfel încât
contactul între circuite să fie imposibil dacă un conductor se deconectează.
b) Când separarea este realizată prin amplasarea bornelor pentru circuite cu securitate
intrinsecă şi a bornelor pentru circuite fără securitate intrinsecă în capsulări separate sau prin
utilizarea, fie a unui perete izolant fie a unui perete metalic legat la pământ între borne, cu un
capac comun, se aplică următoarele:
1) Pereţii utilizaţi pentru separarea bornelor trebuie prelungiţi până la 1,5 mm de
pereţii capsulării, sau trebuie să existe o distanţă de minim 50 mm între părţile conductoare ale
conductorilor externi de conectare, când măsurarea se efectuează în orice direcţie în jurul
peretelui.
2) Pereţii metalici trebuie legaţi la pământ şi trebuie să aibă o rezistenţă mecanică şi
rigiditate suficientă încât să nu fie posibilă deteriorarea în timpul instalării. Astfel, pereţii trebuie
să fie de cel puţin 0,45 mm grosime sau trebuie să fie în conformitate cu 10.10.2 dacă au grosimea
mai mică. În plus, pereţii metalici trebuie să aibă o capacitate de scurgere suficientă a curentului
pentru a preveni izolarea sau întreruperea legăturii la pământ în condiţii de defect.
3) Pereţii nemetalici izolanţi trebuie să aibă o grosime suficientă şi trebuie să fie
sprijiniţi astfel încât să nu poată fi deformaţi într-o asemenea manieră în care să nu mai servească
scopului pentru care au fost făcuţi. Astfel de pereţi trebuie să fie de cel puţin 0,9 mm grosime, sau
dacă au grosimea mai mică trebuie să fie în conformitate cu 10.10.2.
Distanţa minimă între părţile conductoare neizolate a conductoarelor exterioare conectate
la borne şi ale părţilor metalice legate la pământ sau ale altor părţi conductoare trebuie sa fie de
3mm, dacă posibila interconectare a fost luată în calcul la analiza securităţii.

 Fişe şi prize

Fişele şi prizele utilizate pentru conectare exterioară a circuitelor cu securitate intrinsecă

trebuie să fie separate şi neinterschimbabile cu cele ale circuitelor fără securitate intrinsecă.
Când aparatura cu securitate intrinsecă sau aparatura asociată este echipată cu mai multe
dispozitive fişă-priză pentru conexiuni exterioare şi interschimbarea poate afecta în mod negativ
tipul de protecţie, atunci fişele şi prizele trebuie astfel aranjate, de exemplu prin cheie, încât
interschimbarea să nu fie posibilă, sau fişele şi prizele pereche să fie identificate, de exemplu prin
marcare, sau codul culorilor, astfel încât interschimbarea să fie evidentă.

 Cablu conectat permanent

Dacă aparatura este realizată cu cablu conectat permanent, atunci cablul trebuie supus
încercării la întindere conform paragrafului 10.13 pentru a se determina dacă ruperea legăturii dintre
cablu şi elementul de conexiune intern poate duce la invalidarea securităţii intrinseci. De exemplu,
când există mai multe circuite cu securitate intrinsecă în acelaşi cablu şi ruperea legăturii poate duce
la o interconectare periculoasă.

5
 Legendă
T- Distanţe de izolare şi de izolare pe suprafaţă
d- Distanţe de izolare şi de izolare pe suprafaţă

Figura 1- Cerinţe pentru distanţele de izolare şi de izolare pe suprafaţă pentru bornele care
implică circuite cu securitate intrinsecă separate
NOTĂ-Dimensiunile arătate mai sus sunt distanţele de izolare pe suprafaţă şi de izolare în
aer în jurul izolaţiei, şi nu grosimea izolaţiei.
.

6
  Distanţe de separare prin compund şi cerinţe pentru compund
Compundul pentru încapsulare trebuie să fie conform cu următoarele prescripţii:
a) trebuie să aibă o temperatură nominală, specificată de producătorul compundului
sau al aparaturii, care este cel puţin egală cu temperatura maximă atinsă de orice component în
condiţii de încapsulare.
Totuşi, temperaturi mai mari decât temperatura nominală a compundului trebuie acceptate
cu condiţia ca ele să nu producă nici o deteriorare compundului, care să afecteze negativ tipul de
protecţie;
b) să aibă pe suprafaţa liberă un IRC cu o valoare cel puţin egală cu cea specificată în
tabelul 4 dacă orice parte conductoare neizolată iese din compund.
Numai un material dur, de exemplu răşina epoxidică, trebuie să aibă suprafaţa sa liberă
expusă şi neprotejată, făcând astfel parte din carcasă (a se vedea figura D1). El trebuie să fie
conform cu 10.10.1;
c) să fie aderent la toate părţile conductoare, componentele şi substratele, exceptând
cazul când ele sunt închise total în compund;
d) să fie specificat prin numele său generic şi simbolizarea tip dată de producătorul
compundului.
Pentru aparatura cu securitate intrinsecă, toate circuitele conectate la părţi conductoare
încapsulate şi/sau componente şi/sau părţi neizolate ce ies din compund trebuie să fie cu securitate
intrinsecă. Condiţiile de defect în compund trebuie evaluate, dar posibilitatea aprinderii prin
scânteie nu trebuie luată în considerare.
Dacă circuitele conectate la părţile conductoare încapsulate şi/sau componente şi/sau părţi
neizolate ce ies din compund nu sunt cu securitate intrinsecă, ele trebuie protejate printr-un alt tip de
protecţie adecvat, dat în SR EN 50014.
Defectarea unor componente încapsulate sau închise ermetic, de exemplu un semiconductor,
care este utilizat în conformitate cu 7.1 şi a cărui distanţe interne de izolare şi distanţa prin
încapsulare nu sunt definite se consideră ca un singur defect numărabil.

 Distanţa de izolare pe suprafaţă în aer

Pentru distanţele de izolare pe suprafaţă specificate în linia 5 a tabelului 4, materialul izolant
trebuie să fie conform cu linia 7 din tabelul 4 care specifică valoarea minimă a indicelui de
rezistenţă la formarea de căi conductoare (IRC) măsurată în conformitate cu HD214 (IEC 60112).
Metoda de măsurare sau evaluare a distanţelor trebuie să fie în conformitate cu figura 4.

Când un racord este cimentat, atunci materialul de cimentare trebuie să aibă proprietăţi
izolatoare echivalente cu cele ale materialului învecinat.

Când distanţa de izolare pe suprafaţă este compusă din adunarea distanţelor mai scurte, de
exemplu dacă se interpune o parte conductoare, distanţele având valori mai mici de o treime din
valoarea relevantă din linia 5 a tabelului 4 nu trebuie luate în calcul. Pentru tensiuni mai mari de
1575 V, valoare de vârf, se va utiliza un ecran izolator sau un ecran metalic legat la pământ. În
ambele cazuri ecranul trebuie să fie conform 6.4.1.

7
8
 Legendă
f= Distanţa de izolare pe suprafaţă 1= Îmbinare cimentată
Partea metalică
M= Metal 2= centrală nu este conectată
electric
Îmbinare necimentată
I= Material izolant 3= Înălţimea expusă a
ecranului

Figura 4 - Determinarea distanţelor de izolare pe suprafaţă (prin aer)

 Distanţe de separare prin izolaţia solidă

Izolaţia solidă este izolaţia care este extrudată sau mulată, dar nu este turnată. Ea trebuie să
aibă o rigiditate dielectrică conform 6.4.12 când distanţa de separare este conform tabelului 4.
Nota 1- Dacă izolatorul este fabricat din două sau mai multe piese din material izolator
electric strâns legate între ele, atunci compundul poate fi considerat ca fiind unitar.
Nota 2- Pentru scopul acestui standard, izolaţia solidă este considerată ca prefabricată, de
exemplu foaia sau manşonul sau izolaţia elastomeră pe conductor.
Nota 3- Lacul izolant şi acoperirile similare nu sunt considerate izolaţie solidă

Figura 5b Circuitul imprimat la care legăturile cositorite ies din înveliş.

Notă: Bornele rezistorului nu sunt izolate prin acoperire,deci 6.4.3 şi 6.4.7 se aplică pentru
toate dimensiunile marcate.

Figura 5 c -Circuit imprimat cu ieşiri cositorite îndoite sau tăiate

9
  Distanţa de izolare pe suprafaţă sub stratul de protecţie
Un strat de protecţie care se conformează trebuie să etanşeze conductorii respectivi
împotriva pătrunderii umezelii şi impurităţilor şi trebuie să constituie o izolaţie eficientă şi durabilă.
El trebuie să adere la părţile conductoare şi la materialul izolant. Dacă stratul de protecţie se aplică
prin pulverizare, trebuie aplicate două straturi separate. O singură mască lipită nu se consideră un
strat de protecţie, dar poate fi acceptat ca unul din cele două straturi, când celălalt strat neconsiderat
ca mască lipită este aplicat prin pulverizare, ţinând cont ca masca lipită să nu fie deteriorată în
timpul lipirii. O mască dublă lipită este de asemenea considerată ca un strat de protecţie acceptat.
Alte metode de aplicare necesită numai un strat, de exemplu prin imersiune, aplicare cu pensula,
impregnare în vid
Metoda utilizată pentru acoperirea plăcii de circuit imprimat trebuie specificată în
documentaţia de certificare. Când stratul de protecţie este considerat adecvat pentru a proteja părţile
conductoare, de exemplu racordurile cositorite şi conductoarele componente ieşind din stratul de
protecţie, acest lucru trebuie menţionat în documentaţie şi confirmat prin examinare.
Când de sub stratul de protecţie ies conductori neizolaţi sau părţi conductoare, indicele de
rezistenţă a formării de căi conductoare IRC, din linia 7 a tabelului 4, trebuie aplicat atât izolaţiei
cât şi stratului de protecţie.
Notă-Conceptul de distanţă de izolare pe suprafaţă sub strat de protecţie a fost dezvoltat
pentru suprafeţe plane, de exemplu circuite imprimate neflexibile. Aplicaţii radical diferite faţă de
acest format necesită consideraţii speciale.

 Separarea prin ecrane legate la pământ

Când separarea între circuite sau părţi ale circuitelor este asigurată printr-un ecran metalic,
ecranul, la fel ca orice conexiune la el, trebuie să fie capabil să suporte curentul maxim posibil la
care el poate fi supus permanent.

 Încercări de rigiditate dielectrică

Izolaţia între un circuit cu securitate intrinsecă şi cadrul aparaturii electrice sau părţi care pot
fi legate la pământ trebuie în mod normal să fie capabilă să reziste la o încercare de rigiditate
dielectrică cu o tensiune alternativă efective egală cu dublul tensiunii din circuitul cu securitate
intrinsecă sau 500 V, oricare dintre ele este mai mare.
Curentul, în timpul încercării, nu trebuie să crească peste valoarea prevăzută prin proiectul
circuitului şi nu trebuie să depăşească 5 mA valoare efectivă, în orice moment, sau dacă circuitul nu
satisface această cerinţă, aparatura trebuie marcată cu simbolul X.
Izolaţia între un circuit cu securitate intrinsecă şi un circuit fără securitate intrinsecă trebuie
să fie capabilă să reziste la o încercare de rigiditate dielectrică cu o tensiune alternativă efective cu o
valoare egală cu 2U+1000 V cu un minim de 1500 V valoare efictivă, unde U este suma valorilor
efective a tensiunilor din circuitul cu securitate intrinsecă şi circuitul fără securitate intrinsecă.
Când un defect de separare între circuitele cu securitate intrinsecă poate produce o condiţie
de insecuritate, izolaţia între aceste circuite trebuie să fie capabilă să reziste la o încercare
dielectrică cu o tensiune efective, de valoare egală cu 2U, cu un minim de 500 V, unde U este suma
valorilor efective ale tensiunilor din circuitele luate în considerare.

 Relee
Când bobina unui releu este conectată la un circuit cu securitate intrinsecă, valorile pe
contacte, în funcţionare normală, nu trebuie să depăşească valorile stabilite de producător şi nu
trebuie să întrerupă mai mult de 5 A valoare efective sau 250V valoare efective sau 100 VA. Când
valorile curentului sau puterii întrerupte prin contacte nu depăşesc 10 A sau 500 VA, valorile pentru
distanţa de izolare pe suprafaţă şi pentru distanţa de izolare din tabelul 4, pentru tensiunea
corespunzătoare trebuie dublate.

10
 Pentru valori mai mari, circuitele cu securitate intrinsecă şi circuitele fără securitate
intrinsecă trebuie conectate la acelaşi releu numai dacă sunt separate printr-o barieră metalică legată
la pământ sau printr-o barieră izolantă în conformitate cu 6.4.1. Dimensiunile unei astfel de bariere
izolante trebuie să ţină seama de ionizarea produsă de funcţionarea releului, care, în general necesită
distanţe de izolare pe suprafaţă şi de izolare mai mari decât cele date în tabelul 4.
Dacă un releu are contacte în circuite cu securitate intrinsecă şi alte contacte în circuite fără
securitate intrinsecă, contactele cu securitate intrinsecă şi cele fără securitate intrinsecă trebuie
separate cu o barieră izolantă sau cu o barieră metalică legată la pământ în conformitate cu 6.4.1, în
plus faţă de tabelul 4. Releul trebuie proiectat astfel încât contactele rupte sau deteriorate să nu
poată fi dizlocate şi să afecteze integritatea separării dintre circuitele cu securitate intrinsecă şi
circuitele fără securitate intrinsecă.

 Protecţia împotriva inversării polarităţii

În aparatura cu securitate intrinsecă trebuie să fie realizată o protecţie care să prevină
invalidarea tipului de protecţie, ca efect al inversării polarităţii la sursele aparaturii sau la
conexiunile între celulele unei baterii, dacă aceasta se poate produce. În acest scop o singură diodă
trebuie să fie acceptată.

Componente de care depinde securitatea intrinsecă

o Siguranţe fuzibile
Dacă se utilizează siguranţe fuzibile pentru a proteja alte componente, trebuie să
presupunem că un curent de 1,7 x In circulă continuu. Caracteristicile timp-curent ale siguranţei
fuzibile trebuie să asigure valorile în regim tranzitoriu a componentelor protejate nu sunt depăşite.
Siguranţele utilizate pentru a proteja componentele trebuie să fie înlocuibile numai prin
deschiderea carcasei aparatului. Tipul fuzibilului şi curentul nominal I n sau caracteristicile
importante pentru securitatea intrinsecă trebuie marcate în apropierea siguranţei.
Siguranţele fuzibile trebuie să aibă o tensiune nominală cel puţin egală cu U m (sau Ui în
aparatura sau circuitele cu securitate intrinsecă)
O siguranţă trebuie să fie capabilă să întrerupă curentul maxim prezumat al circuitelor în
care este instalată. Pentru sistemele de alimentare principale a căror tensiune nu depăşeşte 250 V
c.a., curentul prezumat trebuie să fie, în mod normal, 1500 A c.a. Capacitatea de rupere a siguranţei
este determinată conform cu EN 60127 sau cu un standard echivalent.

o Baterii şi acumulatoare
Câteva tipuri de baterii şi acumulatoare, de exemplu câteva tipuri cu litiu, pot exploda dacă
sunt scurtcircuitate sau supuse încărcării inverse. Dacă o astfel de explozie poate afecta securitatea
intrinsecă, folosirea unor astfel de baterii şi acumulatoare trebuie să fie confirmată de producătorul
lor ca fiind sigure pentru utilizare în orice aparatură cu securitate intrinsecă sau aparatură asociată
când 5.2 sau 5.3 sunt aplicate corespunzător. Documentaţia şi dacă este cazul marcarea pentru
aparatură trebuie să atragă atenţia ca precauţiile de securitate să fie observate.
Compartimentul bateriei sau mijloacele de conectare la aparatura asociată trebuie realizat
astfel încât bateria să poată fi instalată şi înlocuită fără a afecta securitatea intrinsecă a aparaturii.
Când este necesar un dispozitiv de limitare a curentului care să asigure securitatea ieşirii
bateriei, nu este nici o prescripţie pentru ca dispozitivul de limitare a curentului să fie o parte
integrantă a bateriei.
Dacă bateria sau acumulatorul necesită dispozitive de limitare a curentului pentru a asigura
însăşi securitatea bateriei şi nu este destinată pentru a fi înlocuită în atmosferă explozivă, ea trebuie

11
protejată în concordanţă cu 7.4.6 sau alternativ poate fi amplasată într-un compartiment cu închideri
speciale, de exemplu acelea specificate în SR EN 50014. De asemenea ele trebuie să fie conform
următoarelor:
a) carcasa bateriei sau acumulatorului sau mijloacele sale de fixare trebuie astfel
amplasate încât bateria sau acumulatorul să poată fi instalată şi înlocuită fără a afecta securitatea
intrinsecă a aparaturii.
b) aparatura electrică portabilă, cum ar fi radio-receptoarele şi emiţătoarele-
receptoare, trebuie supusă încercării la cădere în conformitate cu 23.4.3.2 din SR EN 50014
exceptând încercarea de rezistenţă la şoc anterioară care trebuie omisă. Construcţia aparaturii
trebuie considerată adecvată dacă în urma încercării nu se constată scoaterea sau separarea
bateriilor sau acumulatoarelor din / de aparat, lucru ce ar invalida securitatea intrinsecă a aparaturii .
c) aparatura trebuie să aibă o etichetă de avertizare care interzice schimbarea bateriei
în atmosferă potenţial explozivă, de exemplu

"A NU SE ÎNLOCUI BATERIA ÎN ATMOSFERĂ POTENŢIAL EXPLOZIVĂ"

Componente, ansambluri de componente şi conexiuni nedefectabile

1. Transformatoare de reţea

Defecte în înfăşurări
Transformatoarele de reţea nedefectabile trebuie considerate ca nefiind capabile să producă,
prin defectare, un scurtcircuit între orice înfăşurare ce alimentează un circuit cu securitate
intrinsecă şi orice altă înfăşurare. Trebuie considerat că se pot produc scurtcircuite între înfăşurări şi
întreruperea circuitelor înfăşurărilor. Nu trebuie luată în considerare acea combinaţie de defecte care
ar rezulta din creşterea tensiunii sau curentului de ieşire.

2. Măsuri de protecţie
Circuitul de alimentare al transformatoarelor de reţea destinate alimentării circuitelor cu
securitate intrinsecă trebuie protejate sau cu o siguranţă fuzibilă conformă cu 7.3, sau cu un
întrerupător dimensionat corespunzător.
Dacă înfăşurările de intrare şi ieşire sunt separate printr-un ecran metalic legat la pământ (a
se vedea construcţia tip 2b) construit confom cu 8.1.3), fiecare conductor de intrare nelegat la
pământ trebuie protejat cu o siguranţă fuzibilă sau cu un întrerupător .
Dacă se utilizează în plus faţă de o siguranţă fuzibilă sau un întrerupător, o siguranţă termică
inclusă în înfăşurare sau un alt dispozitiv termic pentru protejarea transformatorului contra
supraîncălzirii, un singur dispozitiv trebuie să fie suficient.
Siguranţele fuzibile, soclurile lor, întrerupătoarele şi dispozitivele termice trebuie să fie
conforme cu un standard corespunzător recunoscut. Verificarea conformităţii cu standardul
recunoscut nu este cerută de acest standard.
3. Grosimea minimă a ecranului sau diametrul minim al sârmei ecranului în
funcţie de curentul nominal al siguranţei fuzibile:
Curentul nominal al siguranţei fuzibile
0,1 0,5 1 2 3 5
A
Grosimea minimă a ecranului din folie
0,05 0,05 0,075 0,15 0,25 0,3
mm
Diametrul minim al sârmei ecranului
0,2 0,45 0,63 0,9 1,12 1,4
mm

12
 Încercări de tip ale transformatoarelor

Transformatorul, împreună cu dispozitivele sale asociate, de exemplu siguranţe fuzibile,

întrerupătoare, dispozitive termice şi rezistoare, conectate la terminalele înfăşurării, trebuie să
menţină o izolare electrică sigură între sursa de alimentare cu energie şi circuitul cu securitate
intrinsecă chiar dacă oricare dintre înfăşurările de ieşire este scurtcircuitată şi toate celelalte
înfăşurări de ieşire sunt supuse la sarcina electrică nominală maximă.
Dacă un rezistor serie este încorporat în transformator sau încapsulat cu transformatorul
astfel încât nu există părţi active neizolate între transformator şi rezistor, sau este montat astfel încât
să asigure distanţele de izolare pe suprafaţă şi de izolare în aer în conformitate cu tabelul 4 şi
rezistorul să rămână în circuit după aplicarea prevederilor capitolului 5, atunci înfăşurarea de ieşire
trebuie să fie considerată ca fiind în scurtcircuit numai prin rezistor.
Cerinţa pentru o izolaţie electrică sigură este satisfăcută dacă transformatorul satisface
încercările de tip descrise mai jos şi după aceea rezistă unei încercări de verificare a rigidităţii
dielectrice (a se vedea 10.6) cu valoarea 2Un + 1000 V sau 1500 V, oricare valoare este mai mare,
între orice înfăşurare (înfăşurări) utilizată (utilizate) pentru alimentarea circuitelor cu securitate
intrinsecă şi toate celelalte înfăşurări unde U n este tensiunea nominală maximă a oricărei înfăşurări
supusă încercării.
Curentul de intrare trebuie ajustat la 1,7 I n sau la curentul continuu maxim pe care
întrerupătorul din circuit îl va conduce fără a declanşa. În timpul încercării acest curent trebuie
menţinut la această valoare  10%. Curentul trebuie ajustat prin variaţia tensiunii de intrare până la
valoarea nominală a tensiunii de intrare a transformatorului. Dacă această limită este atinsă,
încercarea va continua folosind tensiunea de intrare nominală.
Încercarea trebuie să continue cel puţin 6 ore sau până la declanşarea dispozitivului termic
fără revenire. Când se utilizează un dispozitiv termic cu revenire automată, perioada trebuie extinsă
la cel puţin 12 ore.

o Bobine de inducţie

Înfăşurările de amortizare utilizate ca spire în scurtcircuit pentru a minimaliza efectele

inductanţei trebuie considerate ca nefiind supuse defectării prin întreruperea circuitului dacă au o
construcţie mecanică fiabilă, de exemplu tuburi metalice fără sudură, sau înfăşurări executate din
fire neizolate scurtcircuitate continuu prin lipire.
o Bobine de inducţie realizate din conductoare izolate
Bobinele de inducţie realizate din conductoare izolate nu se consideră defecte la o valoare a
rezistenţei mai mică decât rezistenţa nominală (luând în considerare toleranţele) dacă ele se
conformează cu următoarele prescripţii:
- diametrul nominal al firelor conductoare folosite pentru înfăşurările bobinei de
inducţie trebuie să fie de cel puţin 0,05 mm;
- firul conductor trebuie să fie acoperit cu cel puţin două straturi de izolaţie sau trebuie
să fie emailat conform cu:
a) grad 1 din EN 60317-3, EN 60317-7 sau EN 60317-8 când nu trebuie să se defecteze la
valorile minime ale tensiunii de rupere menţionată pentru gradul 2 şi atunci când este încercat în
concordanţă cu capitolul 14 din EN 60317-3, EN 60317-7 sau EN 60317-8 când nu trebuie să fie
mai mult de 6 defecte pe o lungime de 30 m de fir, indiferent de diametru, sau
b) grad 2 din EN 60317-7 sau EN 60317-8;

13
 - înfăşurările după ce au fost fixate sau învelite trebuie să fie uscate înainte de
impregnare cu o substanţă corespunzătoare prin cufundare, percolare sau impregnare în vid.
Învelirea prin vopsire sau stropire nu este recunoscută ca impregnare;
- impregnarea trebuie să fie în conformitate cu instrucţiunile specifice ale
producătorului de substanţă de impregnare relevantă şi cu cerinţele privitoare la umplerea
completă a spaţiilor dintre conductori şi de asemenea să asigure o bună coeziune între
conductoare;
- dacă se utilizează substanţe de impregnare ce conţin solvenţi, procesul de impregnare
şi uscare trebuie să se efectueze de cel puţin două ori.

o Rezistoare de limitare a curentului

Rezistoarele de limitare a curentului trebuie să fie de următoarele tipuri:
a) cu peliculă metalică;
b) bobinate, cu protecţie împotriva desfăşurării firului în eventualitatea ruperii;
c) rezistoare imprimate, ca cele în circuite hibride sau similare acoperite cu un strat protector
în conformitate cu 6.4.8 sau încapsulate în conformitate cu 6.4.4.
Un rezistor nedefectabil de limitare a curentului trebuie considerat că se defectează numai
prin întrerupere (circuit deschis), ceea ce trebuie considerat defect numărabil.
Un rezistor de limitare a curentului va fi dimensionat, în concordanţă cu cerinţele din 7.1,
astfel încât să reziste la cel puţin de 1,5 ori tensiunea maximă şi să disipe cel puţin de 1,5 ori puterea
maximă care poate să apară în funcţionare normală şi în condiţiile de defect definite în capitolul 5.
Defectele între spirele rezistoarelor bobinate dimensionate corect sau a celor cu spire acoperite cu
înveliş protector, nu trebuie luate în considerare. Învelişul înfăşurării trebuie considerat ca fiind
conform cu valoarea cerută pentru IRC în concordanţă cu tabelul 4 pentru tensiunea desemnată de
producător.
Cazurile în care rezistenţa becului lanternelor de buzunar, lanternelor de mână sau
lanternelor de cap trebuie luată în considerare la evaluarea curentului maxim din circuit, sunt
specificate în anexa E.

o Condensatoare de blocare

Oricare dintre cele două condensatoare în serie ale unui ansamblu nedefectabil de
condensatoare de blocare trebuie considerat ca fiind capabil să se defecteze la scurtcircuit sau la
întreruperea circuitului. Capacitatea ansamblului trebuie luată la valoarea cea mai nefavorabilă a
capacităţii oricărui condensator şi trebuie utilizat un factor de securitate de 1,5 în toate aplicaţiile
ansamblului.
Condensatoarele de blocare trebuie să aibă o fiabilitate ridicată şi să fie cu dielectric solid.
Nu trebuie utilizate condensatoare electrolitice sau cu tantal. Conexiunile externe şi părţile
conductoare externe ale ansamblului trebuie să fie conforme cu 6.4, dar condiţiile de separare nu
trebuie aplicate în interiorul condensatoarelor de blocare.
Izolaţia fiecărui condensator trebuie să fie conformă cu încercarea de rigiditate dielectrică de
la 6.4.12 efectuată între electrozi şi de asemenea între fiecare electrod şi părţile conductoare
externe. Dacă sunt utilizate condensatoare de blocare între circuite cu securitate intrinsecă şi circuite
fără securitate intrinsecă vor fi luate în considerare toate fenomenele tranzitorii posibile.

Ansambluri de şunturi de securitate

 Generalităţi
Un ansamblu de componente trebuie considerat ca ansamblu de şunturi de securitate când
asigură securitatea intrinsecă a circuitului prin utilizarea componentelor de şuntare.

14
 Când se utilizează diode sau diode Zener ca şunturi într-un ansamblu de şuntare de
securitate nedefectabil, ele trebuie să formeze cel puţin două căi de diode în paralel. Diodele trebuie
dimensionate astfel încât să poată conduce curentul care ar putea circula în locul unde sunt instalate,
dacă ele se defectează prin scurtcircuit.

Conexiunile componentelor de şuntare trebuie să fie în conformitate cu 8.7 sau realizate

astfel încât oricare din ramurile şuntului s-ar deconecta, circuitul sau componentul protejat se
deconectează în acelaşi timp.

 Şunturi de securitate
Un ansamblu de şunturi de securitate trebuie considerat ca un şunt de securitate când el
asigură că parametrii electrici ai unei componente specificate sau ai unei părţi a unei aparaturi cu
securitate intrinsecă sunt controlaţi la valori care nu invalidează securitatea intrinsecă.
Şunturile de securitate trebuie supuse analizei regimurilor tranzitorii, cerută când sunt
conectate la sursa de alimentare definită numai prin Um, în concordanţă cu 8.6.1, cu excepţia cazului
în care sunt utilizate după cum urmează:
a) pentru limitarea descărcării dispozitivelor care stochează energie, de exemplu inductanţe
sau dispozitive piezo-electrice;
b) pentru limitarea tensiunii la dispozitivele care stochează energie, de exemplu
condensatoare.
Un ansamblu de diode conectate în punte, dimensionat corespunzător, trebuie considerat ca
un şunt de securitate nedefectabil.

 Şunturi de limitare a tensiunii

Un ansamblu de şuntare de securitate trebuie considerat ca un şunt de limitare a tensiunii
când acesta asigură aplicarea unui nivel de tensiune cerut de un circuit cu securitate intrinsecă.
Şunturile de limitare a tensiunii trebuie supuse analizei regimurilor tranzitorii, cerută când
sunt conectate la surse de alimentare definite numai prin Um, în concordanţă cu 8.6.1, cu excepţia
cazurilor când ansamblul este alimentat printr-unul din următoarele moduri:
a) un transformator nedefectabil;
b) o barieră de securitate cu diode;
c) o baterie;
d) un ansamblu de şuntare de securitate

Componente de separare galvanică

Un element izolator nedefectabil care se conformează celor ce urmează trebuie considerat ca

nefiind capabil să se defecteze prin scurtcircuit peste separarea nedefectabilă.

Componente izolatoare între circuite cu securitate intrinsecă şi circuite fără securitate

intrinsecă

Cerinţele din tabelul 4 trebuie de asemenea aplicate şi elementului izolator, exceptând

dispozitivele închise în interior, de exemplu optocuploare, la care liniile 5,6 şi 7 nu trebuie aplicate.
Bornele circuitului fără securitate intrinsecă trebuie prevăzute cu protecţie pentru a asigura că
valorile pentru dispozitive în conformitate cu 7.1 nu sunt depăşite (excepţiile rămânând aplicabile)
dacă nu se poate demonstra că circuitele conectate la aceste borne nu pot invalida separarea
nedefectabilă a dispozitivelor. Practic includerea unei singure diode Zener utilizată ca şunt, protejată
cu o siguranţă fuzibilă dimensionată corespunzător, capabilă să întrerupă vârful de curent previzibil
al sursei trebuie considerată ca o protecţie suficientă. În acest scop, tabelul 4 nu trebuie aplicat
siguranţei fuzibile şi diodei Zener. Puterea diodei Zener desemnată trebuie să fie cel puţin 1,7 I n
înmulţit cu tensiunea maximă a diodei Zener.
15
 Componente izolatoare între circuite cu securitate intrinsecă separate

Elementele izolatoare trebuie considerate că realizează o separare nedefectabilă între circuite

cu securitate intrinsecă separate dacă sunt satisfăcute următoarele condiţii:

a) Caracteristicile dispozitivului trebuie să fie conforme cu 7.1( excepţiile rămânând

aplicabile). Se poate să fie necesare tehnici de protecţie ( cum ar fi acelea indicate acelea la
punctul 8.8.2) pentru a se evita depăşirea caracteristicilor opto-cuploarelor.
b) Dispozitivul trebuie să reziste unei încercări de rigiditate dielectrică aşa cum este descrisă
în 6.4.12. Tensiunea de izolare nominală indicată de producător pentru separarea nedefectabilă a
componentei încercate nu trebuie să fie mai mică decât tensiunea de încercare specificată la 6.4.12.

Bariere de securitate cu diode

 Generalităţi
Diodele din bariera de securitate cu diode, limitează tensiunea aplicată unui circuit cu
securitate intrinsecă, după care un rezistor nedefectabil de limitare a curentului limitează curentul
care poate trece prin circuit. Aceste ansambluri sunt destinate pentru a fi utilizate ca interfaţă între
circuite cu securitate intrinsecă şi circuite fără securitate intrinsecă, şi trebuie supuse încercărilor
individuale de la 11.1.
Capabilitatea barierei de securitate de a suporta defectele tranzitorii trebuie încercată în
conformitate cu 10.12.
Barierele de securitate ce conţin numai două diode sau două ramuri de diode puse cap la cap
şi sunt utilizate pentru nivelul de protecţie ‘ia’ trebuie acceptate ca ansambluri nedefectabile în
concordanţă cu 8.6 cu condiţia ca diodele să fie supuse încercărilor individuale de la 11.1.2.

 Montare
Când grupuri de bariere sunt montate împreună, construcţia trebuie să fie astfel încât orice
montare incorectă să fie evidentă, de exemplu să fie asimetrică ca formă sau culoare în funcţie de
montare.

 Facilităţi pentru conectarea la pământ

În plus faţă de orice facilitate de conectare a circuitului care poate fi la potenţialul
pământului, bariera trebuie să aibă cel puţin încă un mijloc de conectare sau trebuie prevăzută cu un
conductor izolat cu o arie a secţiunii transversale de cel puţin 4 mm 2 pentru conexiunea
suplimentară la pământ.

 Protecţia componentelor
Ansamblul trebuie protejat împotriva accesului pentru a preveni repararea sau înlocuirea
oricăror componente de care depinde securitatea prin încapsulare în conformitate cu 6.4.4. sau
printr-un sistem de închidere care formează un bloc nereparabil. Întregul ansamblu trebuie să
formeze o singură unitate.

BIBLIOGRAFIE:

16
 APARATURĂ ELECTRICĂ PENTRU ATMOSFERE POTENŢIAL EXPLOZIVE
Securitate intrinsecă ‘i’
SR EN 50020

APARATURĂ ELECTRICĂ PENTRU ATMOSFERE POTENŢIAL EXPLOZIVE

Capsulare antideflagranta "d"
SR EN 50018

Acest Standard European conţine cerinţele specifice pentru construcţia şi încercarea

aparaturii electrice cu tip de protecţie capsulare antideflagrantă "d" destinate a fi folosite în
atmosfere potenţial explozive.
Acest standard European completează Standardul European EN 50.014, a cărui cerinţe se
aplică aparaturii electrice cu capsulare antideflagrantă.

Acest Standard European acoperă numai Categoria M2 şi 2.

 Definiţii
În acest Standard European se utilizează definiţiile specifice tipului de protecţie capsulare
antideflagrantă "d"; ele completează definiţiile din Standardul European EN 50.014

 capsulare antideflagrantă "d"

tip de protecţie în care părţile ce pot aprinde o atmosferă explozivă sunt amplasate într-o
capsulare ce poate rezista la presiunea dezvoltată în timpul unei explozii interioare a unui amestec
exploziv şi care împiedică transmiterea exploziei către atmosfera explozivă ce înconjoară
capsularea.
 volum
volumul total intern al capsulării. Totuşi pentru capsulări la care conţinutul este esenţial în
funcţionare, volumul care trebuie considerat este volumul care rămâne liber.

Notă: Pentru corpuri de iluminat, volumul este determinat fără lămpile montate.

 îmbinare antideflagrantă
locul în care se suprapun suprafeţele corespondente a două părţi ale unei capsulări, sau
intersecţia capsulărilor, şi care împiedică transmiterea unei explozii interioare către atmosfera
explozivă gazoasă care înconjoară capsularea.
 lăţimea îmbinării antideflagrante ( L )
calea cea mai scurtă printr-o îmbinare antideflagrantă dinspre interiorul spre exteriorul
capsulării.
 distanţa ( l )
calea cea mai scurtă printr-o îmbinare antideflagrantă, când lăţimea "L" a îmbinării este
întreruptă de găuri destinate trecerii şuruburilor pentru asamblarea părţilor de capsulare
antideflagrantă.
 interstiţiu de îmbinare antideflagrantă
distanţa dintre suprafeţele corespondente ale unei îmbinări antideflagrante după asamblarea
capsulării aparaturii electrice. Pentru suprafeţe cilindrice, ce formează îmbinări cilindrice,
interstiţiul este diferenţa între diametrul orificiului găurii şi componentul de formă cilindrică.
 interstiţiul experimental maxim de securitate (MESG) (pentru un amestec exploziv)

17
 interstiţiul maxim al unei îmbinări de 25 mm lăţime ce împiedică orice transmitere a unei
explozii în cadrul a zece încercări efectuate în conformitate cu condiţiile specificate în CEI 60079-
1A.

 arbore
parte de secţiune circulară folosită pentru transmiterea mişcării de rotaţie.
 tijă funcţională
parte folosită pentru transmiterea mişcărilor de comandă care pot fi de rotaţie sau liniare, sau
o combinaţie dintre acestea.
 acumulare de presiune (precomprimare)
rezultatul unei aprinderi, într-un compartiment sau o subdiviziune dintr-o capsulare, a unui
amestec gazos precomprimat de exemplu datorită unei aprinderi anterioare în alt compartiment sau
altă subdiviziune.
 uşă sau capac cu acţionare rapidă
uşă sau capac prevăzut (ă) cu un dispozitiv care permite deschiderea sau închiderea printr-o
simplă operaţie, de exemplu mişcarea unui mâner sau învârtirea unei roţi. Dispozitivul trebuie să fie
montat în aşa fel încât operaţia să aibă două etape:
- una pentru blocare sau deblocare;
- una pentru deschidere sau închidere.
 uşă sau capac fixat (ă) prin dispozitive filetate
uşă sau capac la care deschiderea sau închiderea necesită desfacerea mai multor dispozitive
filetate (şuruburi, prezoane, bolţuri sau piuliţe).
 uşă sau capac filetat (ă)
uşă sau capac care se asamblează la o capsulare antideflagrantă printr-o îmbinare
antideflagrantă filetată.
 dispozitiv de răsuflare
parte integrantă sau detaşabilă a unei capsulări antideflagrante destinată să permită schimbul
dintre atmosfera din interiorul capsulării şi atmosfera înconjurătoare.
 dispozitiv de drenaj
parte integrantă sau detaşabilă a unei capsulări antideflagrante destinată să permită apei care
s-a format prin condensare să iasă din capsulare.
 cep de stopare Ex
dispozitiv de stopare filetat încercat separat de capsularea aparaturii dar certificat ca
aparatură şi care poate fi montat pe capsularea aparaturii pe durata instalării fără o certificare
ulterioară.
 adaptor filetat Ex
un adaptor filetat încercat separat de capsulare dar certificat ca aparatură şi care poate fi
montat pe capsularea aparaturii pe durata instalării fără o certificare ulterioară. Acest lucru nu
exclude certificarea ca component a adaptoarelor filetate în conformitate cu EN 50014. Exemple de
adaptoare filetate sunt date în Figura C2.

Gruparea aparaturii şi clasificarea temperaturii

La capsulări antideflagrante se aplică gruparea aparaturii şi clasificarea de temperatură

definită în EN 50.014 pentru folosirea aparaturii electrice în atmosfere potenţial explozive.
Pentru aparatura electrică din grupa II se aplică de asemenea şi subdiviziunile A, B, C.

CERINŢE SPECIFICE DE CONSTRUCŢIE

Îmbinări antideflagrante
Cerinţe generale
18
 Toate îmbinările antideflagrante, fie că sunt permanent închise sau sunt destinate să fie
uneori deschise, trebuie să corespundă în absenţa presiunii cerinţelor corespunzătoare din capitolul
5.

Construcţia îmbinărilor trebuie să corespundă solicitărilor mecanice care li se aplică.

Nota 1: Valorile prezentate în capitolul 5 constituie condiţiile necesare. Pot fi necesare
măsuri suplimentare pentru a corespunde la încercarea de netransmitere prevăzută la 15.2.
Suprafaţa îmbinărilor poate fi protejată împotriva coroziunii.
Nota 2: Nu se admite acoperirea cu vopsea. Pot fi utilizate alte materiale de acoperire dacă
s-a demonstrat că materialul şi procedeul de aplicare nu afectează negativ proprietăţile
antideflgrante ale îmbinării.

Îmbinări nefiletate

 Lăţimea îmbinărilor ( L )
Lăţimea îmbinărilor nu trebuie să fie mai mică decât valorile minime indicate în tabelele 1 şi
2. Lăţimea îmbinării pentru părţi metalice cilindrice ajustate în pereţii capsulărilor metalice
antideflagrante cu volume mai mici de 2000 cm3 poate fi redusă la 5 mm, dacă:
- construcţia nu se bazează numai pe un ajustaj pentru a împiedica deplasarea părţii
respective pe durata încercărilor de tip prevăzute la capitolul 15 şi
- ansamblul corespunde încercărilor de rezistenţă la şoc din EN 50014, luând în considerare
toleranţele de ajustaj în cazul cel mai defavorabil şi,
- diametrul exterior al părţii îmbinate prin presare, unde se măsoară lăţimea îmbinării, nu
depăşeşte 60 mm.

 Interstiţiu (i)
Interstiţiul, dacă există vreunul, între suprafeţele unei îmbinări nu trebuie să depăşească în
nici un punct valorile maxime prezentate în tabelele 1 şi 2.
Suprafeţele îmbinărilor trebuie să fie în aşa fel prelucrate încât rugozitatea lor medie R a (ISO
468) să nu depăşească 6,3 m.
În cazul îmbinărilor plane nu trebuie să existe nici un interstiţiu intenţionat între suprafeţe,
cu excepţia uşilor sau capacelor cu acţionare rapidă.
În cazul aparaturii electrice din Grupa I trebuie să fie posibilă verificarea directă sau
indirectă a interstiţiilor îmbinărilor plane ale capacelor şi uşilor destinate să fie deschise din când în
când. Figura 1 arată un exemplu de construcţie pentru verificarea indirectă a unei îmbinări
antideflagrante.

19
 Îmbinări cu cep

Pentru determinarea lăţimii L a îmbinărilor cu cep trebuie luate în considerare următoarele:

- fie şi partea cilindrică şi partea plană ( a se vedea figura 2)
Interstiţiul, dacă există, între suprafeţele îmbinării nu trebuie să depăşească în nici un
loc valorile maxime indicate în tabelele 1 şi 2.
- fie numai partea cilindrică ( a se vedea figura 3)
În acest caz, partea plană nu este necesar să se conformeze cu cerinţele din tabelele 1
şi 2.
Notă: Pentru garnituri de etanşare a se vedea de asemenea 5.4.

20
 Figurile 2 şi 3: Îmbinări cu cep

Găuri în suprafeţele îmbinărilor

Unde o îmbinare plană sau o parte plană sau o suprafaţă parţial cilindrică (a se vedea 5.2.6)
a unei îmbinări este întreruptă de găuri destinate pentru trecerea şuruburilor filetate pentru
asamblarea părţilor unei capsulări antideflagrante, distanţa l până la marginea găurii trebuie să fie
egală sau mai mare decât:
- 6 mm dacă lăţimea îmbinării L este mai mică de 12,5 mm.
- 8 mm dacă lăţimea îmbinării L este egală sau mai mare decât 12,5 mm dar mai mică decât
25 mm.
- 9 mm dacă lăţimea îmbinării L este egală sau mai mare de 25 mm.
Distanţa l se determină după cum urmează:
 Îmbinări plane cu găuri în afara capsulării (a se vedea figurile 4 şi 6).
- Distanţa l se măsoară între fiecare gaură şi interiorul capsulării.
 Îmbinări plane cu găuri în interiorul capsulării (a se vedea figura 5).
- Distanţa l se măsoară între fiecare gaură şi exteriorul capsulării.
 Îmbinări cu cep în cazul în care până la marginea găurilor, îmbinarea constă
dintr-o parte cilindrică şi o parte plană (a se vedea figura 7).

Distanţa l este:
- suma lăţimii a a parţii cilindrice şi a lăţimii b a părţii plane dacă f este mai mic sau egal cu
1 mm şi dacă interstiţiul părţii cilindrice este mai mic sau egal cu 0,2 mm pentru aparatura
electrică de grupa I şi II A, 0,15 mm pentru aparatura electrică din grupa IIB, sau 0,1 mm pentru
aparatura electrică de grupa IIC (interstiţiu redus).
- lăţimea b numai a părţii plane, dacă nici una din condiţiile mai sus menţionate nueste
îndeplinită.

21
 Figurile 4,5,6: Găuri în suprafeţele îmbinărilor plane
Figurile 7,8,9: Găuri în suprafeţele îmbinărilor cu cep

 Îmbinări cu cep în cazul în care, până la marginea găurilor, îmbinarea constă

numai din partea plană (figurile 8 şi 9), în măsura în care sunt permise îmbinări
plane (a se vedea 5.2.7).
Distanta l este lăţimea pe partea plană între interiorul capsulării şi gaură, atunci când gaura
este în afara capsulării (a se vedea figura 8), sau între o gaură şi exteriorul capsulării atunci când
gaura este în interiorul capsulării (a se vedea figura 9).

 Îmbinări conice
În cazul în care îmbinările includ suprafeţe conice, lăţimea îmbinării şi interstiţiul măsurat
perpendicular pe suprafeţele îmbinării trebuie să se conformeze cu valorile relevante din tabelele 1
şi 2. Interstiţiul trebuie să fie uniform de-a lungul părţii conice. Pentru aparatura electrică de grupa
IIC, unghiul conului nu trebuie să depăşească 50.

 Îmbinări cu suprafeţe parţial cilindrice (nu sunt permise pentru Grupa IIC)
Nu trebuie să existe interstiţiu intenţionat între cele două părţi (a se vedea figura 10).

22
 Lăţimea îmbinării trebuie să se conformeze cu cerinţele din Tabelul 1.
Diametrele suprafeţelor cilindrice ale celor două părţi care formează îmbinarea
antideflagrantă şi toleranţele trebuie să asigure conformitatea cu cerinţele relevante pentru
interstiţiul unei îmbinări cilindrice conform Tabelului 1.

 Cerinţe suplimentare pentru îmbinările aparaturii electrice de Grupa IIC

Nu sunt admise îmbinările plane pentru aparatura electrică de Grupa IIC, destinată folosirii
în atmosfere potenţial explozive care conţin acetilenă; ele sunt admise pentru atmosfere potenţial
explozive care nu conţin acetilenă, dacă volumul capsulării nu depăşeşte 500 cm3.

 Îmbinări filetate
Îmbinările filetate trebuie să se conformeze cu cerinţele din Tabelele 3 sau 4.

Tabel 3: Îmbinări filetate cilindrice

Pasul  0,7 mm1)

Forma filetului şi calitatea ajustajului Calitatea toleranţelor medie sau fină

conf. ISO 965/1 şi ISO 965/32)

Spire angajate 5

Adâncimea angajării :
Volum  100 cm3  5 mm
Volum > 100 cm3  8 mm
1)
Dacă pasul depăşeşte 2 mm, pot fi necesare prevederi speciale pentru fabricare (de
exemplu mai multe spire angajate) pentru a se asigura că aparatura electrică corespunde
încercării pentru netransmitere a unei aprinderi interioare care este prescrisă la pct.15.2.
2)
Îmbinările cilindrice filetate care nu se conformează cu standardul ISO în ceea ce
priveşte forma filetului sau calitatea ajustajului sunt permise dacă este corespunzătoare
încercarea pentru netransmitere a unei aprinderi interioare prescrisă la pct.15.2, când lăţimea
îmbinării filetate specificate de producător este redusă cu proporţia specificată în Tabelul 6.

Tabel 4: Îmbinări filetate conice

Pasul  0,9 mm
Spire prevăzute pe fiecare parte 6
Filetul intern şi extern trebuie să aibă aceeaşi conicitate şi aceeaşi formă de filet, care
trebuie să fie definite.
Considerând toleranţele maxime admise, numărul efectiv de spire angajate poate fi mai
mic de 5.

Garnituri de etanşare (inclusiv inele O )

Dacă se foloseşte o garnitură din material compresibil sau elastic, de exemplu pentru
protecţie împotriva pătrunderii prafului sau împotriva umezelii sau scurgerii unui lichid, această
garnitură trebuie aplicată ca o măsură suplimentară, ceea ce înseamnă că nu trebuie luată în
considerare la determinarea lăţimii îmbinării antideflagrante şi nici nu trebuie să o întrerupă. A se
vedea Figurile de la 11 la 16.
23
 Garnitura de etanşare trebuie să fie montată în aşa fel încât:
- să se menţină interstiţiul admisibil şi lăţimea îmbinărilor plane sau a părţii plane a
îmbinării cu cep.
- să se menţină lăţimea minimă de îmbinare a unei imbinări cilindrice sau a părţii cilindrice a
unei îmbinări cu cep înainte şi după comprimare.

Figurile de la 11 la 17: Ilustrarea cerinţelor privind garniturile de etanşare

Aceste cerinţe nu se aplică intrărilor de cablu (a se vedea 13.1) sau îmbinărilor care conţin o
garnitură de etanşare din metal sau dintr-un material compresibil neinflamabil cu înveliş metalic. O
astfel de garnitură de etanşare contribuie la protecţia împotriva exploziei, şi în acest caz interstiţiul
dintre fiecare suprafaţă a părţii plane trebuie măsurat după comprimare. Lăţimea minimă a părţii
cilindrice trebuie menţinută înainte şi după comprimare. A se vedea figura 17.
Îmbinări cimentate

Părţi ale unei capsulări antideflagrante pot fi cimentate fie direct în peretele capsulării în aşa
fel încât să formeze cu acesta un ansamblu inseparabil, fie într-o ramă metalică, în aşa fel încât
ansamblul să poată fi înlocuit în întregime fără a deteriora cimentul.
Dacă o îmbinare cimentată nu îndeplineşte cerinţele articolului 5 în absenţa cimentului,
trebuie aplicate cerinţele de la 23.4.7.3 şi 23.4.7.4 din EN 50014:1997.

24
  Lăţimea îmbinărilor cimentate
Calea cea mai scurtă printr-o îmbinare cimentată de la interiorul spre exteriorul unei
capsulări antideflagrante de volum V trebuie să fie:

 3 mm dacă V  10 cm3
 6 mm dacă 10cm3<V  100 cm3
 10 mm dacă V > 100 cm3

 Tije funcţionale
Dacă o tijă funcţională trece prin peretele unei capsulări antideflagrante trebuie să fie
întrunite următoarele cerinţe:
Dacă diametrul tijei funcţionale depăşeşte lăţimea minimă a îmbinării specificate în tabelele
1 şi 2, lăţimea îmbinării trebuie să fie cel puţin egală cu acest diametru, fără să depăşească 25 mm.
Dacă jocul diametral este susceptibil de lărgire, ca urmare a uzurii în funcţionare normală,
trebuie să se ia măsuri corespunzătoare pentru revenire la starea iniţială, de exemplu printr-o bucşă
înlocuibilă. Ca alternativă, lărgirea interstiţiului din cauza uzurii în funcţionare poate fi împiedicată
prin folosirea lagărelor care se conformează cu capitolul 8.

Cerinţe suplimentare pentru arbori şi lagăre

Îmbinări de arbori

Îmbinările antideflagrante la arborii maşinilor electrice rotative trebuie să fie realizate în aşa
fel încât să nu se uzeze în funcţionare normală.
Îmbinarea antideflagrantă poate fi:
- îmbinare cilindrică (a se vedea figurile 18 şi 21) ,sau
- îmbinare labirint (a se vedea figura 19 şi 21), sau
- îmbinare cu un organ flotant (a se vedea figura 20).
 Îmbinări cilindrice
Dacă îmbinarea cilindrică conţine şanţuri pentru reţinerea lubrifiantului, porţiunea cu sanţuri
nu trebuie luată în considerare la determinarea lăţimii îmbinării antideflagrante şi nici nu trebuie să
o întrerupă (a se vedea figura 18).
Jocul radial minim K (a se vedea figura 21) al arborilor maşinilor electrice rotative nu
trebuie să fie mai mic de 0,05 mm.
 Îmbinări labirint
Îmbinările labirint care nu corespund cu cerinţele din tabele 1 şi 2 pot fi totuşi considerate ca
fiind conforme cu cerinţele acestui Standard European dacă corespund încercărilor specificate în
secţiunea "Verificări şi încercări".
Jocul radial minim K (a se vedea figura 21) al arborilor maşinilor electrice rotative nu
trebuie să fie mai mic de 0,05 mm.
 Îmbinări cu organ flotant
La determinarea gradului maxim al mobilităţii organului flotant trebuie să se ia în
considerare jocul din lagăr şi uzura admisă a lagărului aşa cum este specificat de către producător.
Organul se poate deplasa liber, radial cu arborele şi axial pe arbore, dar trebuie să rămână concentric
faţă de acesta. Trebuie să fie împiedicată rotirea organului flotant cu ajutorul unui dispozitiv (a se
vedea figura 20).
Organele flotante nu sunt permise la aparatura electrică din grupa IIC.

25
Figura 19: Exemplu de îmbinare labirint pentru arbore de maşină electrică rotativă.

Figura 21: Îmbinări pentru organe de arbori de maşini electrice rotative

26
 Lagăre

 Lagăre de alunecare
Îmbinarea antideflagrantă a arborelui cu lagăr de alunecare trebuie asigurată suplimentar la
îmbinarea lagărului de alunecare propriu-zis, şi trebuie să aibă lăţimea îmbinării cel puţin egală cu
diametrul arborelui fără să depăşească însă 25 mm.
Dacă se foloseşte îmbinare cilindrică sau labirint într-o maşină electrică rotativă cu lagăre de
alunecare, cel puţin o faţă a îmbinării trebuie să fie din metal care nu produce scântei (de exemplu
alamă plumbuită) ori de câte ori întrefierul între stator şi rotor este mai mare decât jocul radial
minim (k) (a se vedea figura 21), specificat de producător. Grosimea minimă a metalului care nu
produce scântei trebuie să fie mai mare decât întrefierul.
Nu se admite utilizarea lagărelor de alunecare la maşinile electrice rotative de grupa IIC.

 Lagăre cu rulmenţi
În cazul arborilor cu lagăre cu rulmenţi, jocul radial maxim m (a se vedea figura 21) nu
trebuie să depăşească două treimi din interstiţiul maxim admis, pentru astfel de organe din Tabelele
1 şi 2.

Părţi care transmit lumina

Pentru părţile care transmit lumina, ale corpurilor de iluminat precum şi pentru ferestrele din
sticlă sau materiale plastice destinate inspecţiei capsulărilor antideflagrante, trebuie aplicate
cerinţele din EN 50014.
Notă: La montarea părţilor care transmit lumina trebuie să se ia măsuri pentru a nu se
produce tensiuni mecanice interne în aceste părţi.

Dispozitive de răsuflare şi drenare care fac parte din capsularea antideflagrantă

Dispozitivele de răsuflare şi drenare trebuie să încorporeze elemente permeabile care pot să

reziste la presiunea creată de o explozie internă în capsularea la care sunt montate acestea şi care
trebuie să împiedice transmiterea exploziei la atmosfera explozivă ce înconjoară capsularea.
De asemenea ele trebuie să reziste la efectele dinamice ale exploziilor din capsularea
antideflagrantă fără deteriorări sau deformări permanente care să afecteze proprietăţile lor
antideflagrante. Ele nu sunt destinate să reziste la arderea continuă pe suprafeţele lor.
Aceste cerinţe se aplică în mod identic dispozitivelor de transmitere a sunetelor dar nu se
aplică dispozitivelor pentru:
- eliberarea presiunii în cazul unei explozii interne, sau
- folosire cu linii de presiune care conţin gaz capabil să formeze amestec exploziv cu aerul şi
care se găseşte la o presiune mai mare de 1,1 ori presiunea atmosferică.

Organe de fixare, găuri asociate şi dispozitive de închidere

Organe de fixare accesibile dinspre exterior şi necesare pentru asamblarea părţilor unei
capsulări antideflagrante trebuie:
- Pentru Grupa I, să fie organe de fixare speciale, care să corespundă cerinţelor din EN
50014.
Când capetele organelor de fixare nu sunt protejate de exemplu prin găuri
contraalezate, aparatura electrică trebuie marcată cu "X".
- Pentru Grupa II, să fie în conformitate cu 9.2. din EN 50.014: 1997 în ceea ce priveşte
filetele şi capetele.
Organele de fixare din material plastic sau aliaje uşoare nu sunt permise.

27
 Cea mai mică forţă de rupere a şuruburilor şi piuliţelor trebuie să fie cel puţin 240N/mm 2
conform ISO 6892.
La efectuarea încercărilor de tip specificate în capitolul 15, staţia de încercări trebuie să
ceară înlocuirea tuturor sau a unor şuruburi specificate de producător, dacă acestea au o forţă de
rupere mai mare de
240N/mm2, cu şuruburi având cea mai mică forţă de rupere disponibilă, dar minim
240N/mm2, exceptând cazul în care un calcul bazat pe o presiune de 1,5 ori presiunea de referinţă
arată că este necesară o forţă de rupere mai mare.
Dacă este necesară o forţă de rupere mai mare decât 240N/mm2, forţa de rupere necesară
trebuie să fie.
- fie marcată pe aparatură, sau
- specificată în certificatul relevant, în care caz aparatura trebuie marcată cu un "X".
Atunci încercarea de tip se efectuează cu şuruburile şi piuliţele specificate de producător.
Prezoanele, trebuie să fie fixate sigur, adică să fie sudate sau nituite, sau ataşate permanent
la capsulare printr-o altă metodă la fel de eficientă.
Dacă este necesară o forţă de rupere mai mare de 240N/mm2, forţa necesară de rupere
trebuie să fie :
- fie marcată pe aparatură, sau
- specificată în documentul de certificare relevant, caz în care aparatura trebuie să fie
marcată cu "X".
Atunci încercarea de tip trebuie realizată cu prezoanele specificate de producător.
Şuruburile pentru fixare nu trebuie să traverseze pereţii capsulării antideflagrante dacă nu
formează o îmbinare antideflagrantă cu peretele şi sunt nedetaşabile de capsulare, de exemplu prin
sudare, nituire sau altă metodă la fel de eficientă.
În cazul găurilor pentru şuruburi sau prezoane care nu traversează pereţii capsulării
antideflagrante, grosimea peretelui capsulării antideflagrante care rămâne trebuie să fie cel puţin o
treime din diametrul nominal al şurubului sau prezonului, dar nu mai puţin de 3 mm.
Dacă şuruburile sunt strânse complet în găuri oarbe în pereţii capsulării, fără şaibă montată,
cel puţin o spiră completă trebuie să rămână liberă la baza găurii.
Dacă pentru uşurarea execuţiei trebuie perforat un perete al unei capsulări antideflagrante,
gaura care rezultă trebuie ulterior închisă cu un dispozitiv, în aşa fel încât să fie menţinute
proprietăţile antideflagrante. Acest dispozitiv trebuie să fie fixat sigur în conformitate cu cerinţele
de la 11.4 pentru prezoane.
Dacă deschiderile prevăzute într-o capsulare antideflagrantă (de exemplu pentru cablu sau
intrare de ţeavă) nu sunt folosite, ele trebuie să fie închise astfel încât să se menţină proprietăţile
antideflagrante ale capsulării (a se vedea figura 22 pentru exemple).
Dispozitivul de închidere trebuie să fie astfel realizat încât să poată fi montat sau demontat
fie din exteriorul sau dinspre interiorul peretelui capsulării antideflagrante.
Dispozitivele de închidere cu blocare mecanică sau prin frecare trebuie să se conformeze cu
una sau mai multe din cerinţele de la 11.9.1 până la 11.9.3.
Dacă dispozitivul de închidere este demontabil din exterior, acest lucru trebuie să fie posibil
numai după dezangajarea unui dispozitiv de reţinere din interiorul capsulării (a se vedea figura 22
a).
Să fie proiectat astfel încât să poată fi montat sau demontat numai prin folosirea unei scule
care se conformează cu cerinţele de la 9.2 din EN 50014: 1997 (a se vedea figura 22b).
Să fie de construcţie specială în care mijloacele cu care se montează să nu poată fi folosite şi
ca mijloace de demontare. Demontarea trebuie să se facă numai cu una din metodele specificate în
11.9.1 sau 11.9.2 sau utilizând o tehnică specială (a se vedea figura 22 c).
Trebuie prevăzute mijloace de fixare separate, care necesită folosirea unei scule de tipul
cerut în 9.2 din EN 50.014: 1997 sau alte metode la fel de eficiente pentru asigurarea şi slăbirea
uşilor şi capacelor filetate.

28
 Figura 22: Exemple de dispozitive de închidere pentru deschideri neutilizate

Intrări pentru capsulări antideflagrante

Proprietăţile capsulării antideflagrante nu se modifică dacă toate intrările de cablu întrunesc

cerinţele corespunzătoare prevăzute în acest capitol.
Pot fi folosite mijloace diferite pentru a asigura conectarea aparaturii electrice dintr-o
capsulare antideflagrantă, la circuitele exterioare sau la altă aparatură electrică; cu toate acestea,
producătorul trebuie să prevadă în documentaţia aparaturii electrice, acele mijloace care sunt
destinate explicit pentru a fi folosite în acest scop, locurile unde pot fi montate şi numărul maxim
permis al acestor mijloace.

29
 Intrări de cablu

Fie că sunt integrate sau sunt separate, intrările de cablu trebuie să îndeplinească cerinţele
din acest standard, cerinţele relevante din Anexa C „Intrări de cablu antideflagrante” şi să
determine, pe capsulare lăţimile şi interstiţiile de îmbinare prescrise în capitolul 5.
Dacă intrările de cablu sunt integrate în capsulare sau sunt specifice capsulării trebuie
încercate ca parte a capsulării respective.
În cazul când intrările de cablu sunt separate:
- intrările de cablu Ex filetate pot fi certificate ca o aparatură. Asemenea intrări de cablu nu
trebuie să fie supuse la încercările de la punctul 15.1 şi la încercarea individuală de la capitolul 16.
Intrările de cablu filetate şi găurile asociate lor având filete, care nu corespund cu
standardele ISO, trebuie marcate în aşa fel încât orice confuzie să fie evitată.
- alte intrări de cablu pot fi certificate doar ca şi componente Ex.

Intrări de ţeavă

Intrările de ţeavă sunt admise numai pentru aparatura electrică din grupa II.
Intrările de ţeavă trebuie să realizeze la îmbinările capsulării, interstiţiile prevăzute la
capitolul 5.
În plus trebuie să fie prevăzute cu un dispozitiv de etanşare cum ar fi o cutie de stopare
umplută cu un compund, fie în capsularea antideflagrantă fie imediat la intrare în aceasta. Un
dispozitiv de etanşare este considerat ca montat imediat la intrarea într-o capsulare antideflagrantă
atunci când dispozitivul este fixat la capsulare fie direct, fie printr-un accesoriu necesar pentru
cuplare (cum ar fi un niplu sau un ansamblu de 3 piese); ea trebuie să corespundă încercării de tip la
etanşare prevăzută la 15.3. Materialul de umplere trebuie să fie specificat în certificatul cutiei de
stopare sau al aparaturii electrice complete, având capsulare antideflagrantă. Partea cutiei de stopare
dintre umplutură şi capsularea antideflagrantă trebuie tratată ca şi capsularea antideflagrantă, adică,
îmbinările trebuie să se conformeze cu capitolul 5 şi ansamblul trebuie supus la încercările de
netransmitere de la 15.2.

Notă: Dispozitivul de etanşare poate fi aplicat de instalator sau de beneficiarul aparaturii

electrice conform instrucţiunilor furnizate de către producător.

Fişe, prize şi cuploare de cabluri

Fişele şi prizele trebuie să fie construite şi montate în aşa fel încât să nu modifice
proprietăţile antideflagrante ale capsulării pe care sunt montate, chiar dacă cele două părţi ale fişelor
şi prizelor sunt separate.
Lăţimea şi interstiţiul îmbinărilor antideflagrante (a se vedea capitolul 5) ale capsulărilor
antideflagrante, ale fişelor şi prizelor şi cuploarelor de cablu trebuie să fie determinate de volumul
care există în momentul separării contactelor, exceptând contactele pentru legare la pământ sau
egalizare sau cele care sunt părţi de circuite care sunt conforme cu EN 50.020 şi EN 50.039.
Proprietăţile antideflagrante ale capsulării pentru fişe şi prize şi cuploare de cablu trebuie să
fie menţinute în cazul unei explozii interne, atât în cazul când fişele şi prizele sau cuploarele de
cablu sunt conectate împreună cât şi în momentul separării contactelor, exceptând contactele pentru
legare la pământ sau egalizare sau cele care sunt părţi de circuite care sunt conforme cu EN 50.020
şi EN 50.039.

Cerinţele de la 13.3.2 şi 13.3.3 nu se aplică fişelor, prizelor şi nici cuploarelor de cablu

fixate împreună prin mijloace speciale de fixare conform 11.1 şi care au o etichetă cu avertizarea:
" NU DESCHIDEŢI SUB TENSIUNE ".
30
 Traversări

Traversările pot conţine unul sau mai multe conductoare. Dacă sunt corect asamblate şi
montate în pereţii capsulării, toate lăţimile îmbinărilor, interstiţiile sau îmbinările cimentate trebuie
să fie conform cerinţelor corespunzătoare capitolelor 5 şi 6.
Când traversarea este formată prin turnarea izolaţiei pe părţi metalice, cerinţele de la punctul
5.2, 5.3 şi 5.4 nu se aplică, dar capitolul 6 este aplicabil. Materialul izolator poate el înşuşi să
contribuie la rezistenţa mecanică a capsulării.
Când traversările includ părţi asamblate cu adezivi, acesta este considerat ca un ciment dacă
se conformează cu cerinţele de la capitolul 6. Dacă nu este cazul se aplică cerinţele de la 5.2, 5.3 şi
5.4.
Părţile traversărilor care se află în afara capsulării antideflagrante trebuie să fie protejate
conform unui tip de protecţie indicat în EN 50014.
Traversările specifice unei capsulări antideflagrante trebuie să corespundă încercărilor de tip
şi încercărilor individuale pentru această capsulare.
Traversările care nu sunt specifice unei capsulări antideflagrante trebuie supuse unei
încercări de tip pentru rezistenţa la presiune efectuată prin metoda încercării la presiune statică
specificată la 15.1.3.1. la una din următoarele valori:
- 20 bar, pentru aparatura electrică grupa I;
- 30 bar, pentru aparatura electrică grupa II
Aceste traversări trebuie supuse unei încercări individuale la presiune conform 16.1,
exceptând cazul când procedura de asamblare folosită este descrisă în documentaţia producătorului
şi este de aşa natură încât să asigure durabilitate produselor fabricate.
VERIFICĂRI ŞI ÎNCERCĂRI
Generalităţi
Cerinţele din EN 50014 referitoare la verificări şi încercări se completează pentru tipul de
protecţie capsulare antideflagrantă cu următoarele cerinţe.
Determinarea temperaturii maxime de suprafaţă specificată în 23.4.6.1 din EN 50014: 1997
trebuie să fie efectuată în condiţiile specificate în Tabelul 5.
Tabelul 5. Condiţii pentru determinarea temperaturii maxime de suprafaţă.
Tensiunea de Condiţii de suprasarcină sau de defect
Tipul aparaturii electrice
incercare
Corpuri de iluminat
Nici una
( fără balast) Un +10%

Un +10% Efect de redresare simulat cu

Balast Un +10%
diodă 1)
Nici una
Motoare Un  5 %
Nici una
Rezistenţe Un +10%
Un şi întrefierul cel mai
Electromagneţi Un +10% defavorabil

Alte aparaturi Un  10% 2)

Notă: Un este tensiunea nominală a aparaturii.

1)
Efectul de redresare trebuie simulat numai în cazul balasturilor pentru lămpi
fluorescente tubulare; de aceea trebuie efectuat conform cu paragraful 1 subcapitolul 6.3.2 din
EN 50019:2000.
2)
Trebuie să facă obiectul unui acord între producător şi staţia de încercări, depinzând
de tipul aparaturii.

31
 Încercări de tip

Încercările de tip trebuie să fie efectuate în următoarea ordine pe unul din eşantioanele care
au fost supuse la încercările mecanice în conformitate cu 23.4.3 din EN 50.014: 1997.
1) Determinarea presiunii de explozie (presiunii de referinţă) ;
2) Încercarea la suprapresiune
3) Încercarea la netransmitere a unei aprinderi interne
Staţiile de încercări pot devia de la această ordine de încercări, în sensul că încercarea la
suprapresiune statică sau dinamică poate fi efectuată fie după încercarea la netransmitere a unei
aprinderi interne fie pe un alt eşantion care a fost deasemenea supus celorlalte încercări privind
rezistenţa mecanică, aplicate deja primului eşantion; în nici un caz, după încercarea la
suprapresiune, nu trebuie ca îmbinările capsulării să fi suferit vreo deformare permanentă şi nici
carcasa să fi suferit avarieri care să-i afecteze tipul de protecţie.
În general, capsularea trebuie încercată cu tot echipamentul introdus în ea montat complet.
Totuşi, cu aprobarea staţiei de încercări, acesta poate fi înlocuit prin machete echivalente.
Dacă capsularea este proiectată să poată avea diferite tipuri de aparate şi componente,
declarate de producător împreună cu aranjamentele detaliate de montare, capsularea poate fi
încercată goală, cu condiţia ca aceasta să fie situaţia cea mai severă de dezvoltare a presiunii la
explozie şi să fie satisfăcută conformitatea cu celelalte cerinţe de securitate din EN 50.014.
În cazul în care capsularea este proiectată să poată fi folosită în absenţa unei părţi a
aparaturii incluse, încercările trebuie să fie efectuate în condiţiile considerate de staţia de încercări
ca fiind cele mai severe. În amândouă cazurile staţia de încercări va indica apoi în certificat, pe baza
propunerilor făcute de producător, tipurile de aparaturi incluse permise şi aranjamentele lor de
montare.
Îmbinările părţilor demontabile ale capsulărilor antideflagrante trebuie să fie încercate în
condiţiile de asamblare cele mai defavorabile.

BIBLIOGRAFIE:
APARATURĂ ELECTRICĂ PENTRU ATMOSFERE POTENŢIAL EXPLOZIVE
Capsulare antideflagranta "d"
SR EN 50018

32
 APARATURĂ ELECTRICĂ PENTRU ATMOSFERE POTENŢIAL EXPLOZIVE
Securitate mărită „e”
SR EN 50019

Acest standard european include cerinţele specifice pentru construcţia, încercarea şi marcarea
aparaturilor electrice cu tip de protecţie „securitate mărită „e”” - ce urmează să fie utilizate în
atmosfere explozive cu gaz.
Aceste cerinţe specifice reprezintă un supliment la cerinţele generale din EN 50014 aplicabile
pentru tipul de protecţie „e”. Acest standard european se aplică pentru aparatele electrice cu o
valoare nominală a tensiunii de alimentare ce nu depăşeşte 11kV (curent continuu sau curent
alternativ efectiv) ce nu produc în timpul unei funcţionări normale scântei, arcuri sau temperaturi
periculoase.
Atmosferele potenţial explozive includ prezenţa prafurilor combustibile pentru echipamentele
din Grupa I.
În cazul când nu există alte specificaţii în standardele suplimentare, acest standard şi
standardele conexe oferă protecţie în conformitate cu Categoria 2 sau Categoria M2.

 Definiţii
Pentru înţelegerea acestui standard european se aplică definiţiile din EN 50014 şi de asemenea
următoarele.
Notă: Atunci când un cuvânt, de exemplu „baterie” este indicat în paranteze într-un termen,
acesta poate fi omis atunci când nu există posibilitatea să apară riscul de confuzie sau de o
înţelegere greşită.

 securitatea mărită „e”

un tip de protecţie în care se aplică măsuri suplimentare astfel încât să ofere o securitate
mărită la posibilitatea apariţiei de temperaturi excesive şi de arcuri şi scântei în interiorul şi pe
părţile exterioare ale aparatelor electrice ce nu produc arcuri sau scântei în timpul unei funcţionări
normale. (CEI 6050-426-08-01).
Nota 1: Acest tip de protecţie este marcat cu „e” iar „măsurile suplimentare” sunt cele cerute
pentru conformitatea cu acest Standard European.
Nota 2: Aparatele ce produc arcuri sau scântei în timpul unei funcţionări normale sunt excluse
prin această definiţie.

 temperatura limită
temperatura maximă permisă a unui aparat sau părţi ale unui aparat egală cu cea mai scăzută
din cele două temperaturi determinate de:
a) pericolul de aprindere a atmosferei explozive cu gaz;
b) stabilitatea termică a materialelor utilizate.(CEI 60050- 426-08-02)

 curentul de pornire iniţial IA

cea mai ridicată valoare efectiv a curentului absorbit de către un motor de curent alternativ din
stare de repaus sau de un magnet de curent alternativ cu indusul său fixat în poziţia de întrefier
maxim atunci când alimentarea se face la o tensiune nominală şi frecvenţă nominală.
Notă: Se ignoră fenomenele tranzitorii.

 raportul curentului de pornire IA/IN

raportul duintre curentul de pornire iniţial IA şi curentul nominal IN.

33
  timpul tE
perioada necesară pentru înfăşurările de curent alternativ, atunci când prin ele trece curentul
de pornire IA, să se încălzească de la temperatura atinsă în timpul funcţionării nominale şi la
temperatura ambientală maximă până la temperatura limită.

 curentul termic nominal de scurtă durată It

valoarea efectivă a curentului necesar pentru a încălzi un conductor într-o secundă de la
temperatura atinsă în timpul funcţionării nominale la temperatura ambientală maximă şi până la o
temperatură ce nu depăşeşte temperatura limită.

 curent dinamic nominal Idyn

valoarea de vârf a curentului, efectul dinamic la care aparatul electric poate funcţiona fără să
se avarieze.

 curent de scurtcircuit Isc

valoarea efectivă maximă a curentului de scurtcircuit la care aparatul poate fi supus în timpul
funcţionării.

 distanţă de conturnare
cea mai scurtă distanţă de-a lungul suprafeţei unui material izolant între două părţi
conductoare.

 străpungere
cea mai scurtă distanţă în aer între două părţi conductoare

 tensiunea de lucru:
cea mai ridicată valoare efectivă a tensiunii de curent alternativ sau curent continuu dealungul
unui anumit izolator ce poate apare atunci când echipamentul este alimentat la o tensiune nominală
Nota 1- Se ignoră fenomenele tranzitorii.
Nota 2- Se vor lua în considerare atât condiţiile de circuit deschis cât şi condiţiile normale de
funcţionare.

Părţi componente ale elementelor electrochimice sau ale bateriilor:

 container (al unui element electrochimic)

un container pentru un pachet de plăci şi electrolitul unui element electrochimic făcut dintr-un
material rezistent la atacurile electrolitului [CEI 60050-486-02-20].
 container (bateriei)
capsulare care conţine bateria
Notă- Capacul reprezintă parte din containerul bateriei
 pachet de plăci
un ansamblu de grupuri de plăci pozitive şi negative cu separatori [CEI 60050-486-02-15]
 perete despărţitor
o parte integrantă din recipientul bateriei ce îl împarte în secţiuni individuale crescându-i
rezistenţa mecanică.
 barieră izolatoare
material izolator electric dintre grupe de elemente electrochimice ce subîmpart bateria
 element conector între elemente electrochimice
un conductor de electricitate utilizat pentru a transporta curentul între elementele
electrochimice

34
 Dispozitiv de încălzire cu rezistenţă şi unitate de încălzire cu rezistenţă

o dispozitiv de încălzire cu rezistenţă

parte a unităţii de încălzire cu rezistenţă formată din una sau mai multe rezistenţe de încălzire
şi compusă în mod normal din conductori metalici sau un compus conductibil electric adecvat izolat
şi protejat.

o unitate de încălzire cu rezistenţă

aparat format dintr-un ansamblu de unul sau multe dispozitive de încălzire cu rezistenţă,
asociat cu anumite dispozitive necesare pentru a se asigura că temperatura limită nu este depăşită.
Notă: Acest standard nu cere ca dispozitivele de protecţie din exteriorul zonelor periculoase să
aibă tipul de protecţie „e”.

o piesa de lucru
obiect pe care este aplicat unitatea sau dispozitivul de încălzire cu rezistenţă

1 Separator 9 Legătură între elementele electrochimice

2 Placă pozitivă 10 Bornă
3 Carcasa elementului electrochimic 11 Îmbinare de borne etanşe la electrolit
4 Nivelul electrolitului (maxim /minim) 12 Punte
5 Spaţiu pentru gaze 13 Ureche
6 Capac de etanşare la electrolit 14 Placă negativă
7 Buşon de umplere şi aerisire 15 Spaţiu pentru depuneri
8 Etanşare
Figura 1: Părţile componente ale unui element electrochimic secundar
o caracteristica de autolimitare
caracteristica unui dispozitiv de încălzire cu rezistenţă la care randamentul termic la tensiunea
sa nominală descreşte pe măsură ce creşte temperatura din jur până când dispozitivul atinge o
temperatură la care randamentul termic este redus până la o valoare insignifiată.
Notă: temperatura suprafeţei dispozitivului de încălzire cu rezistenţă este atunci efectiv
temperatura mediului.
o proiect stabilizat
concept prin care temperatura dispozitivului sau unităţii de încălzire cu rezistenţă trebuie să fie
prin proiectare şi utilizare stabilizat sub temperatura limită în cele mai nefavorabile condiţii fără să
fie necesar un sistem de protecţie pentru limitarea temperaturii.
35
 Cerinţe pentru toate tipurile de aparate electrice

Cerinţele impuse la acest punct se vor aplica în cazul când nu se specifică altceva la punctul 5,
pentru toate tipurile de aparate electrice cu tipul de protecţie „e”. Acestea sunt suplimentare la
cerinţele generale din EN 50014 (a se vedea punctul 1) şi ele însele sunt suplimentate pentru
anumite tipuri de aparate electrice prin cerinţele suplimentare de la punctul 5.
Borne pentru conexiunile externe

Bornele pentru conexiunile către circuitele exterioare trebuie dimensionate astfel încât să se
permită o conectare efectivă a conductorilor cu secţiune transversală cel puţin egală cu cea care
corespunde cu curentul nominal al aparatului electric.
Numărul şi mărimea conductorilor ce pot fi conectaţi în siguranţă la borne trebuie specificate
în documentele descriptive în conformitate cu 23.2 din EN 50014.
Nota 1: Condiţiile de utilizare pot cere utilizarea de borne mai mari, iar mărimea
conductorului ce corespunde curentului nominal poate depinde de aplicaţie.
Aceste borne trebuie să fie:
- fixe în montură fără joc; şi
- astfel construite încât conductorii să nu poată aluneca din poziţia lor; şi
- astfel încât să se asigure un contact adecvat fără să se avarieze conductorii din punctul de
vedere al capacităţii acestora de a-şi îndeplini funcţia, chiar atunci când se utilizează conductori
multifilari la borne pentru prinderea directă a unui conductor.
Nota 2: nu este interzisă utilizarea capetelor de cablu sertizate dacă sunt respectate cerinţele
de mai sus.
În mod special, aceste borne nu trebuie să:
- aibă margini ascuţite care ar putea avaria conductorii;
- poată să fi rotite, răsucite sau nu trebuie să sufere o deformare permanentă în timpul
operaţiei normale de strângere, iar aceste condiţii trebuie definite de producătorul aparatului.
Bornele trebuie să fie astfel încât contactul pe care îl asigură să nu fie afectat apreciabil de
schimbările de temperatură ce apar în mod normal în timpul unei funcţionări normale. Presiunea de
contact nu trebuie să fie transmisă prin materialul izolator.
Bornele ce urmează să fie utilizate pentru conductori multifilari cu clemă de prindere trebuie
să includă o parte intermediară elastică. Bornele pentru conductorii de conectare cu secţiuni
transversale ce nu depăşesc 4mm2 trebuie să fie adecvate şi pentru o conectare efectivă a
conductorilor ce au secţiuni transversale mai mici.
Nota 3: Pot fi necesare luarea unor măsuri speciale de prevedere la vibraţii şi şocuri mecanice.
Nota 4: Trebuie luate în considerare măsuri speciale de prevedere la coroziune electrolitică

Conexiuni interne (parte integrantă a aparaturii)

Conexiunile din interiorul aparatului electric şi care formează parte integrantă a aparatului nu
trebuie supuse unei solicitări mecanice exagerate. Sunt permise doar următoarele mijloace de
conectare ale conductorilor:
a) dispozitive de fixare cu şuruburi cu blocare
b) sertizare
c) lipire, cu condiţia ca conductorii să nu fie susţinuţi doar de conexiuni lipite;
d) lipire tare;
e) sudare;
f) orice alt mijloc de conectare în conformitate cu 4.1.
Notă: Trebuie luate în considerare măsuri speciale de prevedere la coroziune electrolitică.

36
 Distanţe de străpungere

Distanţele de străpungere între părţile conductoare sub tensiune la potenţiale diferite trebuie să
fie la fel ca distanţele din Tabelul 1 cu o valoare minimă a conexiunilor externe de 3 mm.
Nota 1: Pentru cerinţele pentru lămpi cu soclu filetat a se vedea B.1.4.
Distanţele de străpungere trebuie determinate în funcţie de tensiunea de lucru (definiţia 3.11)
specificată de producătorul aparatului. În cazul când aparatul urmează să fie utilizat la mai multe
tensiuni nominale sau pentru o anumită gamă de tensiuni nominale, valoarea tensiunii de lucru ce
urmează să fie considerată trebuie să fie bazată pe cea mai ridicată valoare a tensiunii nominale.
Pentru determinarea distanţelor de străpungere, exemplele de la 1-11 inclusiv Figura 2 ilustrează
caracteristicile ce trebuie luate în considerare şi distanţele de străpungere adecvate.

Tabelul 1: Distanţele de conturnare şi de străpungere

Tensiunea de lucru Distanţa minimă de conturnare Distanţa
minimă de
străpungere
U Grupa de material, mm mm
V I II IIIa
U≤ 15 1,6 1,6 1,6 1,4
15< U≤ 30 1,8 1,8 1,8 1,8
30< U≤ 60 2,1 2,6 3,4 2,1
60< U≤ 110 2,5 3,2 4 2,5
110< U≤ 175 3,2 4 5 3,2
175< U≤ 275 5 6,3 8 5
275< U≤ 420 8 10 12,5 6
420< U≤ 550 10 12,5 16 8
550< U≤ 750 12 16 20 10
750< U≤ 1100 20 25 32 14
1100< U≤ 2200 32 36 40 30
2200< U≤ 3300 40 45 50 36
3300< U≤ 4200 50 56 63 44
4200< U≤ 5500 63 71 80 50
5500< U≤ 6600 80 90 100 60
6600< U≤ 8300 100 110 125 80
8300< U≤ 11 000 125 140 160 100

Distanţe de conturnare

Valorile necesare ale distanţei de conturnare depind de tensiunea de lucru, de rezistenţa la

curenţi de scurgere pe supafaţa materialului electroizolant şi de profilul suprafeţei acestuia.
Tabelul 2 grupează materialele electroizolante în funcţie de indicele comparativ de rezistenţă
la curenţi de scurgere pe suprafaţă (CTI) determinat în conformitate cu HD 214 S2. Materialele
izolatoare anorganice de exemplu, sticla şi ceramica nu permit scurgerile de curent şi deci nu este
necesară supunerea lor la determinări de indice de rezistenţă la curenţi de scurgere pe suprafaţă
(CTI). Toate aceste materiale intră în mod convenţial în Grupa I de materiale.
Gruparea din Tabelul 2 se aplică părţilor izolatoare fără crestături sau nervuri. Dacă există
crestături sau nervuri în conformitate cu 4.4.3 distanţele minime permise de conturnare pentru
tensiunile de lucru de până la 1100 V trebuie să se bazeze pe grupa imediat superioară de exemplu
Grupa I în loc de Grupa II.
37
 Nota 1- Grupele de materiale sunt identice cu acelea din CEI 60664-1.
Nota 2- Se ignoră supratensiunile tranzitorii deoarece în mod normal nu influenţează
fenomenele de rezistenţă la curenţi de scurgere pe suprafaţă. Totuşi supratensiunile temporare şi de
lucru pot să fie luate în considerare în funcţie de durata şi frecvenţa apariţiei lor.

Tabelul 2: Rezistenţa la curenţi de scurgere pe supafaţa materialelor izolatoare

Grupa de material Indice comparativ de rezistenţă la curenţi
de scurgere pe suprafaţă
I 600 ≤ CTI
II 400 ≤ CTI < 600
IIIa 175 ≤ CTI < 400

Distanţele de conturnare între părţile conducătoare sub tensiune la diferite potenţiale trebuie să
fie cele date în Tabelul 1 cu valoare minimă pentru conexiunile externe de 3 mm şi trebuie
determinate în funcţie de tensiunea de lucru specificată de producătorul aparatului.
Notă: Pentru cerinţele pentru lămpi cu soclu filetat a se vedea B.1.4.
Pentru determinarea distanţei de conturnare trebuie luate în considerare exemplele de la 1-11
(a se vedea Figura 2) inclusiv ilustrarea caracteristicilor şi distanţa de conturnare adecvată. Valoarea
dimensiunii X este 2,5 mm.
Poate fi luat în considerare efectul nervurilor şi crestăturilor dacă:
a) nervurile de pe suprafaţă au cel puţin 2,5 mm înălţime şi sunt de o grosime adecvată
rezistenţei mecanice a materialului cu o valoare minimă de 1,0 mm şi;
b) crestăturile de pe suprafaţă au cel puţin 2,5 mm adâncime şi au o lăţime cel puţin de 2,5
mm. Dacă distanţa de străpungere asociată este mai mică de 3 mm, lăţimea minimă a crestăturii
poate fi redusă la 1,5 mm.
Nota 1- Protuberanţele de deasupra nivelului suprafeţei sau adânciturile de sub nivelul
suprafeţei trebuie considerate ca fiind fie nervuri fie crestături indiferent de forma lor geometrică.
Nota 2- Construcţiile cimentate (a se vedea clauza 12 din EN 50014) trebuie considerate părţi
solide.

Materiale electroizolante solide

Notă- Acest termen descrie forma în care sunt utilizate materialele şi nu în mod necesar forma
în care sunt furnizate, de exemplu lacurile izolatoare pentru protecţie sunt considerate, materiale
solide izolatoare electric.
Caracteristicle mecanice ale materialelor izolatoare ce pot afecta comportamentul lor în timpul
funcţionării de exemplu rezistenţa şi rigiditatea trebuie să fie satisfăcătoare pentru:

a) o temperatură de până la cel puţin 20K peste temperatura maximă atinsă în timpul unei
funcţionări nominale şi la cel puţin 80 0C, sau
b) înfăşurările izolate (a se vedea 4.7.3 şi Tabelul 3), pentru cablajul intern (a se vedea 4.8) şi
pentru cablurile conectate permanent la aparatul electric (a se vedea 14.1 din EN 50014) până la o
temperatură maximă atinsă în timpul unei funcţionări nominale.

38
Figura 2: Determinarea distanţelor de conturnare şi străpungere

39
Figura 2: Determinarea distanţelor de conturnare şi străpungere (continuare)

40
Figura 2: Determinarea distanţei de străpungere şi de conturnare (încheiere)

41
 Figura 2: Determinarea distanţei de străpungere şi de conturnare ( încheiere)

Părţile izolatoare din materialele plastice sau laminate în cazul când suprafaţa originală este
îndepărtată în timpul procesului de producţie sau este avariată, trebuie acoperite cu un lac izolator
având cel puţin acelaşi grad de protecţie în conformitate cu indicele CTI ca şi suprafaţa originală.
Această cerinţă nu se aplică pentru materiale când aceste acţiuni nu au afectat gradul de protecţie în
conformitate cu CTI sau atunci când distanţa de străpungere specificată este asigurată de alte părţi
care nu au fost supuse la aceste acţiuni.

Temperaturi limită

Nici o parte a unui aparat electric nu trebuie să atingă o temperatură care să depăşească acea
temperatură determinată de stabilitatea termică a materialelor utilizate. Mai mult nici o suprafaţă a
oricărei părţi a unui aparat electric inclusiv suprafaţa părţilor interne unde pot pătrunde atmosferele
potenţial explozive, nu trebuie să depăşească temperatura maximă de suprafaţă specificată în
punctul 5 în EN 50014, cu excepţia lămpilor din interiorul corpurilor de iluminat pentru care cerinţa
este specificată în 5.2.4.
Notă: Trebuie îndeplinite două condiţii, fiecare din acestea două trebuie să dovedească că
reprezintă caracteristica limită pentru un anumit tip de aparat sau părţi dintr-un aparat.
Temperatura permisă a conductorilor şi a altor părţi metalice mai este limitată de:
a) reducerea rezistenţei lor mecanice
b) solicitare mecanică nepermisă datorită dilatării termice
c) deteriorarea pieselor izolante învecinate
La determinarea temperaturii conductorilor trebuie să se ţină seama atât de încălzirea lor
proprie cât şi de efectul de încălzire datorită părţilor învecinate.

42
 Tabelul 3: Temperaturi limită pentru înfăşurările izolate
Metodă de
Clasa de temperatură a materialelor izolatoare în
măsurarea a
temperaturii conformitate cu HD 566
H
(a se vedea nota
A E B F
1)

Temperatură limită la funcţionare

normală (0C)
R sau T 95 110 120 130 155
1 înfăşurări izolate într- un singur
a)
strat
R 90 105 110 130 155
b) Alte înfăşurări izolate
T 80 95 100 115 135
Temperatură limită (0C) la sfârşitul
2 R 160 175 185 210 235
perioadei de timp tE (a se vedea nota 2)
R= metoda rezistenţei
T= metoda termometrului (se admite doar dacă nu se poate aplica metoda rezistenţei)
Nota 1- Include ca măsură temporară până când sunt determinate valorile, cea mai ridicată clasă de temperatură a materialului
izolant cu marcare numerică în HD 566.
Nota 2- Aceste valori sunt compuse din temperatura ambiantă, creşterea de temperatură a înfăşurării în timpul funcţionării
normale şi creşterea de temperatură în timpul perioadei t E (a se vedea Figura 3).

t(1) în h t(2) în s
A - temperatura maximă permisă a mediului ambiant θ - temperatura
B - temperatura în funcţionare normală 1 - creşterea de temperatură în funcţionare normală
C- temperatura limită (4.7) 2 - creşterea de temperatură în timpul încercării cu
rotorul calat
t - timpul
Figura 3: Diagramă explicativă pentru determinarea timpului tE

Temperatura limită a înfăşurărilor izolante nu trebuie să depăşească valorile date în Tabelul 3

ce ţin cont de anduranţa termică a materialelor izolatoare, în situaţia în care aparatul electric este
încă în conformitate cu 4.7.1.
Înfăşurările trebuie protejate prin dispozitive adecvate astfel încât temperatura limită (a se
vedea 4.7.1, 4.7.2 şi 4.7.3) să nu poată să fie depăşită în timpul funcţionării. Astfel de dispozitive nu
sunt necesare dacă temperatura înfăşurărilor nu depăşeşte temperatura limită prescrisă pentru o
funcţionare normală la punctul 4.7.3, chiar şi în cazul când înfăşurările sunt supuse unei
43
suprasarcini permanente (de exemplu un motor cu rotorul calat sau dacă înfăşurările nu pot fi
supuse la suprasarcină).
Notă- Dispozitivele de protecţie pot fi în interiorul şi/sau în exteriorul aparatului electric.

 Cablajul intern
Cablajul care ar putea veni în contact cu părţile conductoare trebuie să fie protejat mecanic sau
astfel fixat încât să se evite orice deteriorare.

 Grade de protecţie oferite de capsulări

Gradele de protecţie aşa cum sunt definte în EN 60529 şi EN 60034-5 trebuie să fie în
conformitate cu specificaţiile de la punctul a) sau b) în cazul că nu există alte prevederi specificate
la punctul 4.9.2, 4.9.3 sau punctul 5.

a) Capsulările ce conţin părţi conductoare sub tensiune trebuie să ofere cel puţin gradul de
protecţie IP 54.
b) Capsulările ce conţin doar părţi conductoare cu izolaţie în conformitate cu 4.5 trebuie să
ofere cel puţin gradul IP 44.
Capsularea unui aparat electric poate fi echipată cu orificii de scurgere sau de aerisire pentru a
se preveni acumularea condensului. Apoi:
a) pentru grupa I este necesară conformitatea cu 4.9.1
b) pentru grupa II, aceste orificii de scurgere sau de aerisire pot reduce gradul de protecţie
asigurat de capsulare în conformitate cu 4.9.1 dar nu sub IP 44 în 4.9.1a) sau IP 24 în 4.9.1b).
Atunci când prezenţa acestor orificii de scurgere sau de aerisire pot reduce gradul de protecţie
sub cerinţele specificate la 4.9.1 producătorul trebuie să ofere detalii legate de aceste orificii de
scurgere sau de aerisire, inclusiv poziţia şi dimensiunile lor, iar aceste informaţii trebuie incluse în
documentele descriptive în conformitate cu 23.2 din EN 50014. Marcarea aparatului cu orificii de
scurgere şi de aerisire ce reduc gradul de protecţie trebuie să includă semnul „X” în conformitate cu
i) din 27.2 din EN 50014 şi cu gradul(ele) de protecţie asigurat de capsulare.
Atunci când există circuite sau sisteme cu tipul de protecţie „i” în conformitate cu EN 50020
sau EN 50039 sau părţi componente din acestea în interiorul capsulării, fie
a) capacele capsulărilor ce permit accesul la circuitele fără securitate intrinsecă alimentate
trebuie să aibă o etichetă cu următorul text „A NU SE DECHIDE CÂND CIRCUITELE FĂRĂ
SECURITATE INTRINSECĂ SUNT ALIMENTATE”; sau
b) toate părţile sub tensiune ce nu sunt protejate cu tipul de protecţie „i” trebuie să aibă un
capac intern separat care să ofere cel puţin gradul de protecţie IP 30 atunci când capsularea
aparatului este deschisă.
Capacul intern trebuie să aibă o etichetă „A NU SE DECHIDE CÂND EXISTĂ
ALIMENTARE” sau alt text care să fie cerut sau specificat în EN 50014 şi care urmează să fie pe
capacul capsulării aparatului.
Capacul carcasei aparatului trebuie să aibă o etichetă cu textul „CIRCUITE FĂRĂ
SECURITATE INTRINSECĂ PROTEJATE DE UN CAPAC INTERN CU IP 30”.
Notă: Scopul capacului intern atunci când este montat este de a oferi un grad minim acceptabil
de protecţie la accesul circuitelor alimentate fără securitate intrinsecă atunci când capsularea este
deschisă pentru perioade scurte de timp pentru a se permite verificarea sau reglarea circuitelor
alimentate cu securitate intrinsecă.

44
 Maşini electrice rotative

 Grade de protecţie asigurate de capsulare

Ca o excepţie la cerinţe de la punctul 4.9 pentru protecţia la pătrunderea de corpuri străine
solide şi apă, următoarele grade de protecţie asigurate de carcase sunt suficiente pentru capsulările
maşinilor electrice rotative (cu excepţia cutiilor de borne şi a pieselor neizolate sub tensiune)
instalate în medii curate şi cu o supraveghere regulată asigurată de un personal cu pregătire
corespunzătoare:
a) pentru Grupa I, IP 23
b) pentru Grupa II, IP 20
Trebuie împiedicată căderea verticală a corpurilor străine solide prin orificiile de ventilare în
capsulările maşinilor.
Marcarea maşinilor electrice rotative destinate pentru utilizare doar în medii curate trebuie să
includă semnul „X” în conformitate cu 27.2 i) din EN 50014 şi cu gradul de protecţie asigurat de
capsulare.

 Corpuri de iluminat cu alimentare de la reţea

Notă: Acest subpunct nu conţine cerinţe pentru lămpile de semnalizare şi alte lămpi similare
mici (a se vedea 5.9).
Sursele de iluminat trebuie să fie de următoarele tipuri:
a) lămpi fluorescente cu tip de pornire rece cu soclu având un singur pin (Fa 6) în
conformitate cu cerinţele din EN 60061-1;
b) lămpi flourescente tubulare cu doi pini cu soclu G 13 sau G5 în conformitate cu EN 61195.
Dulia şi soclu trebuie să fie în conformitate cu B 3.2
Astfel de lămpi trebuie conectate într-un circuit unde acestea pornesc fără o preîncălzire a
catozilor.
c) lămpi cu filament de tungsten pentru iluminatul general în conformitate cu EN 60064 şi EN
60432;
d) lămpi cu lumină mixtă (MBTF);
e) alte lămpi la care nu există nici un pericol ca părţile sursei de lumină să poată atinge o
temperatură mai mare de cât temperatura limită la spargerea balonului din sticlă.
Pentru tuburile fluorescente cu capac de protecţie distanţa dintre lampă şi capacul de protecţie
nu trebuie să fie mai mică de 5 mm; dacă capacul de protecţie este un tub exterior, distanţa minimă
nu trebuie să fie mai mică de 2 mm.
Pentru alte lămpi distanţa între lampă şi capacul de protecţie nu trebuie să fie mai mică decât
valorile date în Tabelul 4, în conformitate cu puterea lămpii.

Tabelul 4 : Distanţe minime între lampă şi capacul de protecţie

Puterea lămpii P Distanţa minimă
W mm
P < 60 3
60 ≤ P < 100 5
100 ≤ P < 200 10
200 ≤ P < 500 20
500 ≤ P 30

Temperatura de suprafaţă specificată la punctul 5 din EN 50014 poate să fie depăşită atunci
când temperatura maximă de suprafaţă a lămpii montate în interiorul corpului de iluminat este cu
cel puţin 50 K sub temperatura cea mai joasă de aprindere a atmosferei potenţial explozive din
interiorul corpului de iluminat pentru care acest corp de iluminat este destinat, în conformitate cu
încercările realizate în cele mai nefavorabile condiţii de utilizare. Această excepţie se aplică doar

45
pentru atmosferele cu gaz indicate în certificat, acestea fiind acelea pentru care încercările au dat
rezultate satisfăcătoare
 Lămpi de cască (cu excepţia celor din grupa I) şi lămpi de mână cu sursă de
alimentare proprie
Aceste surse de lumină trebuie protejate la deteriorările mecanice cu ajutorul unui capac de
protecţie. Distanţa dintre acest capac de protecţie şi lampă atunci când aceasta din urmă este corect
montată trebuie să fie de cel puţin 1 mm. În cazul când lampa este monată într-o dulie cu arc, cursa
acestuia trebuie să fie de cel puţin 3 mm. Capacul de protecţie trebuie să fie:
a) protejat de un grilaj ,sau
b) dacă nu are o suprafaţă mai mare de 50 cm 2, acesta poate fi protejat de o margine ridicată
cu o înălţime de cel puţin 2 mm, sau
c) dacă suprafaţa depăşeşte 50 cm2, trebuie să fie capabil să reziste cerinţelor de testare
mecanică specificate pentru grilaje de protecţie, capace de protecţie, capace de ventilatoare, intrări
de cablu de la punctul 23.4 din EN 50014.
Dispozitivele de comutare din circuitul lămpii ce produc scântei sau arcuri în timpul unei
funcţionări normale, inclusiv dispozitivele de comutare cu lame flexibile ce produc scântei şi arcuri
în capsulări ermetice trebuie să fie interblocate electric sau mecanic pentru a se preveni separarea
contactelor în interiorul zonelor periculoase sau trebuie protejate cu un alt tip standard de protecţie
enumerat în EN 50014.

 Aparatură de măsură şi transformatoare de măsură

Aparatura de măsură şi transformatoarele de măsură trebuie să reziste la o solicitare continuă
cu valoare de 1,2 ori curentul nominal şi/sau tensiunea nominală fără depăşirea temperaturii limită
specificată la punctul 4.7.
Transformatoarele de curent şi circuitele de curent ale aparatelor de măsură (exclusiv
circuitele de măsurare a tensiunii) trebuie să poată să reziste la solicitările termice şi dinamice
provocate de curenţi de valoare cel puţin egală cu valorile enumerate în Tabelul 5 şi pentru acele
perioade specificate la punctul.6.4 fără să le fie afectat gradul lor de securitate la explozie.
Temperatura atinsă în timpul trecerii unui curent egal cu curentul termic limită Ith nu trebuie să
depăşească temperatura limită specificată la punctul 4.7 şi în nici un caz nu trebuie să depăşească
200 0C.

Elemente electrochimice şi acumulatoare

 Sisteme electrochimice acceptabile

Trebuie utilizate doar acele elemente elctrochimice enumerate în Tabelele 6 şi 7 de mai jos
pentru care există standardele pentru elemente electrochimice CENELEC sau CEI.

Tabelul 6- Elemente electrochimice primare

Tensiune
Tipul EN Tensiunea maximă a
Electrod pozitiv Electrolit Electrod negativ nominală
60086-1 circuitului deschis
(V)
Clurură de
- Bioxid de mangan amoniu, clorură de Zinc 1,50 1,73
zinc
Clurură de
A Oxigen amoniu, clorură de Zinc 1,40 1,55
zinc
C Bioxid de mangan Electrolit organic Litiu 3,00 3,70
Clorură de tionil
E Anorganic neapos Litiu 3,60 3,90
(SOCl2)
L Bioxid de mangan Hidroxid metalic Zinc 1,50 1,65

46
 alcalin
Hidroxid metalic
S Oxid de argint (Ag2O) Zinc 1,55 1,63
alcalin
Oxid de argint (AgO, Hidroxid metalic
T Zinc 1,55 1,87
Ag2O) alcalin
Sare organică
* Dioxid de sulf Litiu 3,0 3,0
neapoasă
Nota 1- Elementele electrochimice cu bioxid de mangan/zinc sunt enumerate în EN 60086-1 dar nu sunt clasificate cu literă
de tip

Nota 2- Elementul electrochimic marcat cu * poate fi folosit din moment ce există standardul CENELEC sau CEI pentru
elemente electrochimice

Tabelul 7- Elemente electrochimice secundare

Standarde /tip
Tensiune Tensiunea maximă a
CEI /CENELEC Tip Electrolit
nominală circuitului deschis
relevante
Plumb-acid (umed ) Acid sulfuric
Tip K EN 2,2 2,67
Plumb -acid (uscat) (SG 1,25)
Nichel -cadmiu Hidroxid de potasiu (SG 1,3)
Hidrură metal nichel Hidroxid de potasiu
Notă- Elementul electrochimic marcat cu * poate fi folosit din moment ce există standardul CENELEC sau CEI
pentru elemente electrochimice

Nota 1- Elementele electrochimice şi bateriile sunt considerate surse potenţiale de emisii de

gaze inflamabile, pornindu-se de la premiza că acestea pot fi gaze electrolitice, adică hidrogen şi
oxigen în proporţii adecvate ce rezultă din procesul de electroliză. Riscurile ce decurg din emisiile
de gaz din elementele electrochimice ce sunt utilizate în limitele specificate de producătorul
elementelor electrochimice şi cu respectarea cerinţelor sunt considerate ca fiind acceptabile.
Anumite elemente electrochimice şi acumulatoare pot fi considerate că oferă un nivel mai
ridicat de siguranţă în cazul când caracteristicele lor de ieşire îndeplinesc cerinţele de siguranţă
definite şi dacă acestea sunt utilizate cu respectarea condiţiilor limită specificate de producător şi a
altor constrângeri care au ca scop protecţia la apariţia unor condiţii periculoase.
Ca o consecinţă a consideraţiilor specificate mai sus, se specifică cerinţele de securitate care
suplimentează cerinţele fiecărui concept stabilit de protecţie la explozie pe baza:
a) elemente electrochimice şi acumulatoare cu emisii de gaz în condiţii normale
b) elemente electrochimice şi acumulatoare fără emisii de gaz în condiţii normale.
Nota 2 -Acestre cerinţe nu se aplică acumulatoarelor utilizate ca parte componentă a căştilor
lămpilor miniere, ce sunt analizate în EN 50033 (ce urmează să fie înlocuit cu EN 62013-1).
 Clasificare
În funcţie de diferitele caracteristici ale sistemelor electrochimice şi de construcţia elementelor
electrochimice şi ale bateriilor, trebuie respectate măsuri de prevederi diferite. Din acest motiv
elementele electrochimice şi acumulatoarele sunt clasificate în funcţie de riscul de emisii de gaze,
după cum urmează:
i) elemente electrochimice şi acumulatoare ce pot emite gaze în condiţii normale de
funcţionare. Aceste tipuri de elemente electrochimice şi acumulatoare includ elemente
electrochimice deschise şi elemente electrochimice etanşe cu supapă de reglare.
ii) elemente electrochimice şi acumulatoare ce nu emit gaze în condiţii normale de
funcţionare. Aceste tipuri de elemente electrochimice şi acumulatoare includ elemente
electrochimice etanşe, impermeabile la gaz.
 Cerinţe generale
Atunci când elementele electrochimice sunt capsulate, trebuie să se asigure că toate facilităţile
de eliberare de presiune nu sunt obstrucţionate. Mărimea orificiilor de aeraj trebuie să fie suficient

47
de mare pentru a împiedica o presurizare periculoasă a ansamblului capsulat la cea mai defavorabilă
viteză de emisie din acumulator. Capsularea elementului chimic şi a acumulatorilor trebuie să
permită o posibilă dilatare a elementelor electrochimice în timpul încărcării.
Nota 1- Pentru domeniul acestui standard termenii „capsulare” şi „ a capsula” nu implică
conformitatea cu standardul EN 50028.

Nota 2- Caracteristicile fizice ale orificiilor de aeraj trebuie să depindă de tipul şi capacitatea
montajului acumulatorului. De asemenea trebuie luate în considerare efectele îmbătrânirii asupra
capacităţii acumulatorului şi deci viteza de emisie a gazului din acumulator.
Atunci când se evaluează montajul de control al acumulatorului legat de potenţialele emisii de
gaz trebuie luate în considerare intervalul temperaturilor de operare, rezistenţa internă şi capacitatea
de tensiune. Se presupune că acumulatorii pot deveni dezechilibraţi, dar elementele electrochimice
cu rezistenţă sau capacitate de tensiune neglijabilă (adică aceea care au căzut la un scurtcircuit) nu
trebuie luate în considerare.
Temperatura de suprafaţă exterioră a elementului electrochimic sau acumulatorului, nu trebuie
să depăşească valoarea specificată de producătorul elementului electrochimic sau acumulatorului,
sau 800C, oricare din aceste valori este mai mică.
Conexiunile electrice între elementele electrochimice şi la acumulatori trebuie să fie în
conformitate cu punctul 4.2 din acest standard şi trebuie să aibă mărimea recomandată de
producătorul elementului electrochimic sau acumulatorului.
Între polii elementului electrochimic de pe suprafaţa exterioară a elementului electrochimic
trebuie să se aplice următoarele distanţe de străpungere şi de conturnare:
- pentru un singur element electrochimic, conformitatea cu cerinţele pentru elementul
electrochimic cu securitate intrinsecă, în conformitate cu EN 50014, pot fi ignorate distanţele de
străpungere şi conturnare între polii elementului electrochimic.
- pentru un singur element electrochimic, cu o tensiune de circuit deschis maxim de 2 V sau
mai puţin ce nu este parte a acumulatorului, distanţele de străpungere şi conturnare între polii
elementului electrochimic nu trebuie să fie mai mici de 0,5 mm.
- pentru toţi acumulatorii şi toate elementele electrochimice ce au o tensiune care depăşeşte 2
V distanţele de străpungrere şi conturnare trebuie să fie acelea adecvate tensiunii în conformitate cu
Tabelul 1.
Pentru a se preveni conexiunile greşite sau utilizarea de elemente electrochimice cu diferite
stări de încărcare, sau elemente electrochimice de vechimi diferite, toate elementele electrochimice
secundare, impermeabile la gaz trebuie asamblate strâns sub formă de un singur pachet -acumulator.
Dacă elemnetele electrochimice şi acumulatorii nu sunt parte integrantă a aparaturii trebuie
luate măsuri de prevedere pentru a se împiedica conexiunile incorente între elementele
electrochimice sau între acumulator şi aparat sau încărcător. Măsurile de prevedere adecvate includ
conectori polarizaţi sau aceia care sunt clar marcaţi pentru a indica o asamblare corectă. Trebuie să
fie întocmite prevederi pentru o interconectare sigură circuitului.
În cazul când electrolitul poate fi aruncat afară din elementul electrochimic în condiţii normale
de utilizare sau de defect, trebuie întocmite reguli pentru prevenirea contaminării părţilor sub
tensiune. Elementele electrochimice etanşe, impermeabile la gaz şi acumulatorii nu trebuie protejaţi.
Elementele electrochimice de tip deschis sau cu supapă de reglare sau acumulatorii trebuie închişi
într-un compartiment separat pentru a se evita contaminarea cu electrolit ce poate fi aruncat din
elementul electrochimic, producând contaminarea altor părţi componente ale aparatului.
Suplimentar pentru aceste tipuri de elemente electrochimice sau acumulatori valorile distanţelor de
conturnare sau de străpungere din interiorul compartimentului elementului electrochimic sau
acumulatorului trebuie să fie mărite la cel puţin 10 mm.
Acumulatorii împreună cu dispozitivele de siguranţă asociate trebuie montate sigur, fixate de
exemplu cu ajutorul unei cleme sau consolă special proiectate în acest sens.
Nu trebuie să existe joc între acumulator şi dispozitivele de siguranţă asociate sau dispozitive
care ar afecta conformitatea cu cerinţele tipului de protecţie implicat.
48
 Notă: Conformitatea cu 5.6.3.10 şi 5.6.3.11 trebuie verificată înainte şi după încercarea
relevantă la cădere/impact mecanic specificată în EN 50014.
Dispozitivele de siguranţă şi control cerute de acest standard formează părţi componente
sigure ale unui sistem de control. Producătorul aparatului are responsabilitatea să evalueze că
integritatea de siguranţă a sistemului de control este în conformitate cu nivelul de siguranţă cerut de
acest standard.
Notă: Părţile componente sigure ce îndeplinesc cerinţele din Categoria 3 din EN 954-1 trebuie
să satisfacă cerinţele menţionate mai sus.

 Deconectare şi transport
Dacă acumulatorul trebuie deconectat de la echipamentul său asociat în atmosfera potenţial
explozivă unde este utilizat, atunci acesta trebuie să poată să fie izolat în siguranţă.
Dacă părţile sub tensiune nu sunt protejate cu cel puţin IP 30, elementele electrochimice şi
acumulatoarele trebuie să aibă o notiţă de avertizare care să specifice că nu trebuie introduse într-o
atmosferă potenţial explozivă.

 Conexiuni de uz general şi cutii de joncţiune

Conexiunile de uz general şi cutiile de joncţiune trebuie să aibă alocate un regim nominal
determinat prin metoda specificată la punctul 6.7 pentru a se asigura că nu se depăşesc în timpul
funcţionării valorile de temperatură limită specificate la 4.7.
Regimul nominal (a se vedea anexa C) trebuie exprimat fie ca:
a) puterea nominală disipată maxim, sau
b) un set de valori ce include pentru fiecare mărime a bornei numărul permis şi mărimea
conductorului şi curentul maxim.
Informaţiile legate de utilizarea regimului nominal pentru determinarea combinaţiilor sigure
de borne şi conductori pentru anumite valori ale curentului se găsesc în anexa C.

BIBLIOGRAFIE:
APARATURĂ ELECTRICĂ PENTRU ATMOSFERE POTENŢIAL EXPLOZIVE
Securitate mărită „e”
SR EN 50019

49
 ECHIPAMENTE PENTRU GRUPA I, CATEGORIA M1 DESTINATE SĂ RĂMÂNĂ ÎN
FUNCŢIUNE ÎN ATMOSFERE GRIZUTOASE ŞI/SAU CU PRAF DE CĂRBUNE
SR EN 50303

Acest standard specifică cerinţele de proiectare, construcţie, încercare şi marcare pentru

echipamentele din Grupa I, Categoria M1 ce trebuie să funcţioneze în anumite sectoare dintr-o mină
cât şi în acele părţi din instalaţiile de suprafaţă a minelor cu pericol de explozie şi/sau nori de praf
de cărbune, în condiţii de presiune atmosferică normală cuprins în intervalul 0,8 bari până la 1,1
bari şi temperaturi cuprinse între -200C - +600C.
Se aplică la întreg echipamentul electric şi neelectric ce poate produce o explozie prin propria
sursă potenţială de aprindere.
De asemenea, se aplică cablurilor, conductelor şi fibrelor optice, atunci când sunt utilizate
pentru transportul surselor de energie şi formează parte a echipamentului ce trebuie să funcţioneze
în atmosfere cu pericol grizutos şi/sau cu praf de cărbune.
Nu se aplică lămpilor de cap din categoria M1, ce sunt tratate în pr. EN 62013-1 (în proces de
pregătire).
NOTA 1- Deoarece, energia necesară aprinderii norului de praf de cărbune/aer depăşeşte de
600 ori* energia necesară pentru aprinderea unui amestec metan/aer, acest standard presupune că, în
cazul în care circuitele “ia” cu securitate intrinsecă sunt construite pentru a fi sigure într-o atmosferă
explozivă de grizu/aer, atunci astfel de circuite nu pot aprinde, în mod direct o atmosferă explozivă
de praf de cărbune/aer.
NOTA 2 – La proiectarea echipamentului pentru utilizare în condiţii de atmosferă explozivă,
altele decât cele specificate la 1.1 de mai sus, acest standard poate fi folosit şi ca ghid. În astfel de
cazuri, se recomandă unele încercări suplimentare pentru a permite producătorului să demonstreze
că echipamentul este adecvat pentru condiţii excepţionale de utilizare.
NOTA 3 – Atunci când apare o atmosferă explozivă grizutoasă într-o exploatare din subteran
sau la o instalaţie de suprafaţă este imperativ ca riscul de aprindere să fie păstrat la minim. Deci
guvernele statelor membre pot interzice utilizarea continuă a anumitor echipamente din categoria
M1 într-o atmosferă cu pericol de grizu şi/sau cu praf de cărbune dacă nu este necesar să rămână în
funcţiune pentru protecţia muncitorilor.

Definiţii:

 protecţia la explozie
oricare din tipurile de protecţie enumerate la 2 care poate fi aplicat unui echipament pentru a-l
împiedica să devină o sursă de aprindere pentru o atmosferă explozivă.

 echipament
maşini, aparatură, dispozitive fixe sau mobile, componente şi instrumente de comandă,
sisteme de prevenire sau detecţie, care, separat sau împreună sunt utilizate pentru generarea,
transferul, stocarea, măsurarea
comanda şi conversia energiei şi/sau prelucrarea materialelor, şi care pot produce o explozie
prin propria lor sursă potenţială de aprindere.
NOTĂ - Pentru scopul acestui standard, “echipament’” include sisteme ce urmează să fie
furnizate utilizatorului sub formă de entitate completă. Include de asemenea, cabluri electrice şi/sau
conducte, parte a astfel de sisteme. De asemenea, în definiţia de mai sus se include şi aparatura şi
sistemele electrice cu securitate intrinsecă.

50
  echipament din grupa I
echipament ce urmează să fie folosit în sectoare din subteran şi în acele părţi ale instalaţiilor
de suprafaţă aparţinând unor astfel de mine, cu posibilitatea apariţiei de metan şi/sau nori de praf de
cărbune.

 atmosferă potenţial explozivă

O atmosferă ce poate deveni explozivă datorită condiţiilor locale şi de funcţionare.

 atmosferă explozivă
un amestec cu aerul, în condiţii atmosferice, de substanţe inflamabile sub formă de gaze,
vapori, ceaţă sau praf în care, după producerea aprinderii, arderea se va propaga în întreg amestecul
nears.

 echipament din categoria M1

echipament proiectat şi, acolo unde este necesar, echipat cu mijloace speciale suplimentare,
care să poată fi capabil să funcţioneze în conformitate cu parametri operaţionali stabiliţi de
producător şi să asigure un grad ridicat de protecţie.
Echipamentul din această categorie este destinat să fie folosit în sectoare din subteran sau în
acele părţi ale instalaţiilor de suprafaţă aparţinând unor astfel de mine cu pericol de grizu şi/sau cu
nori de praf de cărbune. Echipamentul din această categorie trebuie să rămână funcţional, chiar şi
atunci când apar incidente rare legate de echipament în prezenţa unei atmosfere explozive, şi este
caracterizat prin mijloace de protecţie, cum ar fi:
a) fie, în eventualitatea defectării unui mijloc de protecţie, cel puţin un al doilea mijloc de protecţie
trebuie să ofere nivelul cerut de protecţie,
b) fie, nivelul cerut de protecţie este asigurat, în eventualitatea apariţiei a două defecte
independente una faţă de alta.

 echipament din categoria M2

echipament proiectat a fi capabil pentru funcţionare în conformitate cu parametrii funcţionali
stabiliţi de producător şi să asigure un grad ridicat de protecţie. Echipamentul din această categorie
este proiectat pentru a fi utilizat în sectoare din subteran şi în acele părţi ale instalaţiilor de suprafaţă
aparţinând unor astfel de mine cu pericol de grizu şi/sau nori de praf de cărbune. Acestui
echipament i se poate întrerupe alimentarea în eventualitatea unei atmosfere explozive. Mijloacele
de protecţie legate de echipamentul din această categorie, asigură nivelul cerut de protecţie în
timpul unei funcţionări normale, şi de asemenea, în cazul a mai multor condiţii severe de operare, în
mod special acele condiţii ce decurg dintr-o manevrare brutală şi dintr-o schimbare a condiţiilor de
mediu.

NOTĂ - Deşi, echipamentul din categoria M2 este astfel proiectat şi construit pentru a fi sigur
în funcţionare într-o atmosferă cu metan şi/sau praf de cărbune până la un nivel al concentraţiei care
face ca atmosfera potenţial explozivă să devină explozivă, guvernele statelor membre pot avea
regulamente ce impun ca anumite echipamente miniere să funcţioneze în afara atmosferei explozive
sau să fie sigure în funcţionare în atmosferă cu concentraţii sub limita inferioară de explozie, prin
introducerea unui factor de securitate.

 grizu
amestec inflamabil de gaze sau orice gaz inflamabil ce apare în mod natural într-o mină.

NOTĂ: Deoarece grizu este format în mod special din metan, în practica minieră termenii de
“grizu” şi “metan” sunt considerate sinonime. În cazul când apar concentraţii importante de alte
51
gaze inflamabile, sunt necesare încercări suplimentare prevăzute de 4.1 din EN 50014 şi pr.
EN13463-1.

Generalităţi

o Domeniu de aplicare

Cerinţele din acest standard trebuie aplicate întregului echipament care trebuie să rămână
operaţional într-o atmosferă cu grizu şi/sau nori de praf de cărbune şi care conţine o sursă de energie
mai mare de 0,2 mJ capabilă să fie transformată într-o sursă de aprindere printr-o descărcare bruscă,
de exemplu prin una sau mai multe din formele următoare: arc, scânteie, flacără, suprafaţă încălzită,
descărcare, impact, frecare, comprimare adiabatică, radiaţie ionizantă, radiaţie neionizantă sau
reacţie chimică.
Echipamentele ce conţin o sursă de energie convertibilă mai mică decât cea menţionată mai
sus, trebuie să fie în conformitate doar cu 4.2 sau 4.3 de mai jos (după caz) şi să îndeplinească
cerinţele de la 4.5, 4.6 şi 4.7, pentru a fi în conformitate cu acest standard.

NOTA – Aplicaţia conceptelor de protecţie de „dublă protecţie” sau “Securitate cu două

defecte” descrise la 3.6 e prea complicată şi inutilă pentru echipamentul cu extrem de mică
probabilitate de a produce o aprindere, chiar în condiţiile când apar mai multe defecte. Exemple de
astfel de echipamente sunt cele descrise la “Aparatele simple” – în EN 50020 sau aparatură
mecanică simplă, de tipul anemometrelor cu palete, utilizate pentru măsurarea vitezei aerului pe
galerii.

o Cerinţe pentru echipament electric

Suplimentar pentru îndeplinirea cerinţelor din acest standard, echipamentul electric trebuie să
îndeplinească şi cerinţele pentru echipamente din Grupa I din EN 50014 şi cele modificate sau
suplimentate după caz, prin unul sau mai multe concepte de protecţie la explozie, electrice sau
neelectrice relevante, definite în standardele enumerate la articolul 2.

o Cerinţe pentru echipament neelectric

Suplimentar pentru îndeplinirea cerinţelor din acest standard, echipamentul neelectric trebuie
să îndeplinească şi cerinţele pentru Grupa I – pr. EN 13463-1 şi cele modificate sau suplimentate
după caz, prin unul sau mai multe concepte de protecţie la explozie, electrice sau neelectrice
relevante, definite în standardele enumerate la articolul 2.

o Încercare de tip
Echipamentul trebuie încercat în conformitate cu paragrafele relevante ale articolului 9.

Limite de temperatură

Temperatura maximă a suprafeţei echipamentului nu trebuie să depăşească:

-
150 0 C pe orice suprafaţă, unde praful de cărbune poate forma un strat,
-
450 0 C unde praful de cărbune nu poate forma straturi
Intervalul de temperatură ambiantă trebuie să fie de la –20 0C până la +400C, cu excepţia când
echipamentul este proiectat pentru utilizare într-o temperatură ambiantă care este în afara acestui
interval, în acest caz, intervalul de temperatură ambiantă permisă trebuie marcat pe echipament.
NOTĂ –Temperaturile ambiante menţionate mai sus sunt în conformitate cu EN 50014 şi pr.
EN 13463-1. Ca rezultat, anumite echipamente ce intră sub incidenţa domeniului acestui standard,

52
dar funcţionează într-o temperatură ambiantă între +40 0C şi +600C, trebuie să fie marcate cu
intervalul de temperatură permis.

Restricţii în utilizarea metalelor uşoare

Materialele utilizate la construcţia carcaselor nu trebuie să conţină în masă:

a) mai mult de 15% în total aluminiu, magneziu, titan şi zirconiu, şi
b) mai mult de 6% în total magneziu, titan şi zirconiu
Nici o parte externă expusă a echipamentului nu va fi vopsită sau acoperită cu o substanţă
conţinând, sub formă metalică, aluminiu, magneziu, titan sau zirconiu.
Componentele din metale uşoare, care nu formează partea externă a carcaselor, trebuie să fie
conţinute sau asigurate, astfel încât să se prevină solicitarea bruscă şi impactul din partea altor
obiecte metalice externe în timpul funcţionării normale a echipamentului.

Prevenirea sarcinilor electrostatice periculoase

Carcasele realizate din plastic sau alte materiale susceptibile de a se încărca cu electricitate
statică pentru:
-
echipament mobil (de exemplu: portabil, manual, părţi rotative, ventilatoare de răcire); sau
-
echipament fix care poate fi încărcat, datorită aerului prăfuit cu viteză ridicată (de exemplu
echipament ce este prevăzut a fi montat în interiorul tuburilor de aeraj),
având aria proiecţiei suprafeţei pe orice direcţie mai mare de 100 cm2, astfel trebuie proiectate,
încât în condiţii normale de utilizare, întreţinere şi curăţare să fie evitat pericolul de aprindere a
atmosferei explozive grizutoase datorită sarcinilor electrostatice. Această cerinţă trebuie îndeplinită,
fie:
-
printr-o selectare adecvată a materialului, astfel încât rezistenţa de izolaţie a carcasei măsurată
în conformitate cu metoda dată în EN 50014 şi pr. EN 13463-1, să nu depăşească 1 G la
(232)0C şi (505)% umiditate relativă; sau
-
datorită mărimii, formei şi amplasamentului carcasei sau altor metode de protecţie utilizate,
astfel de sarcini electrostatice periculoase e improbabil să apară.

NOTĂ – Datorită omiterii sale din acest text şi din 7.4.2 a pr. EN 13463-1, opţiunea descrisă în
7.3.1 a EN 50014 de a ataşa o etichetă de avertizare, nu este o măsură permisă pentru echipamentul
din categoria M1.

Cabluri electrice

 Generalităţi

Cablurile electrice care fac parte din echipamentul de categoria M1, trebuie evaluate pentru
conformitate, ca parte a echipamentului la care sunt conectate. În cazul când cablurile sunt
încorporate într-un circuit cu securitate intrinsecă, echipamentul integrat va trebui să fie conform
cu EN 50020, categoria “ia”.

NOTĂ – În prezent, standardele de protecţie la explozie prezentate la articolul 2 nu se aplică

cablurilor electrice, deoarece nu sunt în domeniul lor de aplicare. Următoarele clauze analizează
totuşi cablurile electrice protejate, pe baza circuitelor conţinute, care prezintă siguranţă în caz de
apariţie a două defecte. Ele repetă cerinţele încorporate anterior în Anexa III a Directivei Europene
82/130/EEC şi pot fi amendate sau revizuite la o dată ulterioară când se publică standardul
sistemelor cu securitate intrinsecă, Grupa I.

53
 Cablurile electrice, intrările de cablu şi dispozitivele de legătură, trebuie realizate în
conformitate cu practica tehnologică şi trebuie să ofere o protecţie la pătrundere cel puţin egală cu
cea a echipamentului la care sunt conectate.

 Cabluri ce conţin circuite cu securitate intrinsecă

Cablurile ce conţin circuite cu securitate intrinsecă nu trebuie să conţină circuite fără
securitate intrinsecă.

 Cerinţe suplimentare pentru cablurile ce conţin mai mult de un circuit cu

securitate intrinsecă
Dacă un cablu multifilar conţine mai mult de un circuit cu securitate intrinsecă din categoria
“ia”, izolaţia sa trebuie să aibă o grosime radială adecvată diametrului conductorului. În cazul
polietilenei, grosimea radială minimă trebuie să fie de 0,2 mm.
Înaintea ca un cabl multifilar să părăsească locul de producţie, el trebuie supus la cel puţin una
din încercările dielectrice descrise mai jos iar capacitatea de rezistenţă la tensiunea de izolaţie
trebuie confirmată în actul furnizat de producătorul cablului:
 încercare dielectrică realizată înainte de asamblarea miezului conductor într-un cablu:
fiecare miez trebuie încercat la o tensiune egală cu 3000 V (valoare efectivă) + (2000 ori
grosimea radială a izolaţiei în mm)V (valoare efectivă). Apoi cablul asamblat este încercat
prima dată la o valoare a tensiunii (valoare efectivă) egală cu 500 V aplicată între toate
armăturile sau ecranele cablului legate împreună electric şi mănunchiul tuturor miezurilor unite
electric şi în al doilea rând la o valoare a tensiunii (valoare efectivă) egală cu 1000V aplicată
între un mănunchi format dintr-o jumătate a miezurilor de cablu şi un alt mănunchi format din
cealaltă jumătate de miezuri. Dacă producătorul decide altceva, încercările dielectrice trebuie
realizate cu ajutorul unei tensiuni de curent continuu egală cu valoarea în curent alternativ
multiplicată cu un factor de 1,4.
 încercarea dielectrică realizată pe cablul asamblat - o tensiune de 1000 V (valoare efectivă)
este aplicată între armături şi/sau ecranele cablului unite electric şi mănunchiurile tuturor
miezurilor conductorului unite electric. Apoi se va încerca la o tensiune egală cu 2000 V
(valoare efectivă) aplicată succesiv între fiecare miez de conductor al cablului şi mănunchiul
format de restul miezurilor unite electric. În cazul când producătorul cablului decide altceva,
încercările dielectrice pot fi realizate cu ajutorul unei tensiuni de curent continuu egală cu
valoarea în curent alternativ multiplicată cu un factor de 1,4.
Atunci când încercările dielectrice menţionate mai sus utilizează o tensiune de curent
alternativ, aceasta trebuie să aibă forma unei unde sinusoidale şi trebuie să fie cu frecvenţa cuprinsă
între 48 Hz şi 62 Hz asigurată de la un transformator de putere suficientă, luându-se în considerare
capacitatea cablului. În cazul încercărilor dielectrice efectuate pe cablul asamblat, tensiunea va fi
crescută în mod constant până la valoarea specificată într-o perioadă de timp nu mai mică de 10 s şi
apoi menţinută pentru o perioadă de timp de cel puţin 60 s.

Conducte externe/fibre optice şi radiaţie electromagnetică de la echipament

 Conducte externe/fibre optice

Energia totală, capabilă să fie transformată într-o aprindere, pe o suprafaţă încălzită sau o
particulă încălzită, livrată prin orice conductă sau fibră ce este folosită pentru o funcţionare continuă
într-o atmosferă explozivă, trebuie redusă la un nivel ce nu poate să aprindă atmosfera grizutoasă
sau un nor de praf exploziv în eventualitatea eliberării sale, de exemplu datorită unei deteriorări
survenite la o conductă externă sau fibră optică.

În cazul unei radiaţii optice, care este sau ar putea fi direcţionată către particulele de cărbune
sau alte particule în suspensie în aer, fie în condiţii normale de funcţionare sau după avarierea
mijlocului de transmitere, puterea radiată trebuie să fie limitată la:
54
-
o putere radiată mai mică de 150 mW, sau
-
un vârf al fluxului de radiaţie mai mic de 20 mW/mm2

NOTĂ – Valorile de mai sus rezultă din nivelele cunoscute a fi sigure, atunci când o radiaţie
optică acţionează asupra particulelor de praf în suspensie din amestecurile de metan/aer sub forma
unei atmosfere explozive. Nu se aplică dacă radiaţia optică acţionează asupra stratului de praf de
cărbune şi produce o încălzire locală peste 1500C. În astfel de cazuri, valorile radiaţiei maxime vor
trebui determinate prin încercări care nu intră în domeniul acestui standard care se referă la
atmosfere.

Dacă puterea radiată optic nu este limitată prin intermediul unei surse de energie sigure sau
prin utilizarea unui dispozitiv de limitare sigur şi dacă puterea radiată optică este purtată printr-un
mijloc de transmitere (de exemplu un cablu cu fibre optice) care poate în cazul avarierii, de
exemplu prin tăiere, să expună puterea radiată optic unei atmosfere potenţial explozive de praf de
cărbune, un întrerupător trebuie prevăzut la transmiţător pentru întreruperea puterii radiate, şi dacă
energia primită de la receptorul telecomandat, sau mijlocul de transmitere este întrerupt/pierdut.

 Radiaţiile electromagnetice ale echipamentelor

Valoarea puterii electromagnetice radiate provenită de la un echipament nu va trebui să

depăşească 6W.

NOTĂ – Guvernele Statelor Membre pot impune limite mai stricte pentru valoarea puterii
radiate, din motive, altele decât riscul de aprindere a atmosferei grizutoase şi/sau praful de cărbune.
De exemplu, pentru evitarea aprinderii dispozitivelor electro-explozive (cunoscute şi cu numele de
detonatori) datorită radiaţilor electromagnetice provenite de la emiţătorii radio.

 Protecţia acumulatoarelor sau bateriilor

Sunt permise doar acumulatoarele sau bateriile ce îndeplinesc în întregime cerinţele din EN
50020, categoria “ia’ (descrise la 5).
Bateriile sau acumulatoarele destinate să fie reîncărcate într-o atmosferă explozivă trebuie
proiectate, astfel încât să poată fi reîncărcate doar de la circuite cu securitate intrinsecă, în
conformitate cu EN 50020, categoria “ia”.

Echipamente din categoria M1 ce au nivel prestabilit de protecţie în eventualitatea în

care apar două defecte independente unul faţă de cealalt

 Generalităţi

În cazul în care echipamentul este construit pentru a prezenta siguranţă atunci când apar două
defecte, acesta trebuie să fie în conformitate cu oricare din standardele adecvate ce includ
conceptele de protecţie la explozie şi sunt enumerate la 2 (a se vedea 9.1 referitor la încercarea de
tip).

NOTĂ – În prezent doar echipamentul cu securitate intrinsecă “ia”, realizat în conformitate cu

EN 50020 îndeplineşte această cerinţă.

 Echipamentul electric din categoria M1 cu securitate intrinsecă

55
 Echipamentul electric din categoria M1 cu securitate intrinsecă trebuie să îndeplinească
cerinţele pentru aparate cu securitate intrinsecă şi pentru aparatură asociată, în conformitate cu
specificaţiile din EN 50020, categoria “ia”.

În figurile 1 şi 2 sunt redate două exemple de echipamente care prezintă siguranţă cu două
defecte:

Securitate intrinsecă “ia”

Aparate “ia” cu securitate
intrinsecă Sursă de alimentare

Marcaj privind metoda de protecţie

la explozie (vezi 10.2e)

I M1
EEx ia

Figura 1 – Echipament din categoria M1 cu securitate intrinsecă “ia”

Baterie în conformitate cu
Securitate intrinsecă “ia”
EN 50020
Sursă de alimentare

Marcaj privind metoda de protecţie la

explozie (vezi 10.2e)

I M1
EEx ia

Figura 2 – Alimentare de la baterie de categoria M1 cu securitate intrinsecă “ia”

Echipamente din categoria M1 ce au nivel de protecţie prestabilit utilizând un al doilea

mijloc de protecţie independent
 Generalităţi
Dacă echipamentul este protejat prin două mijloace independente de protecţie la explozie, în
conformitate cu 3.6 (a), ambele forme de protecţie trebuie să îndeplinească în întregime cerinţele
din standardele relevante de protecţie la explozie prezentate la 2, în conformitate cu care sunt
realizate (a se vedea 9.2.1 cu privire la încercarea de tip). Trebuie să fie posibilă verificarea
individuală a fiecărui tip de protecţie. Dacă sunt combinate două măsuri de protecţie care se bazează
pe integritatea carcaselor, trebuie îndeplinită una din următoarele cerinţe:
a) Trebuie să existe două carcase independente, fiecare îndeplinind cerinţele pentru tipul
relevant de protecţie la explozie, sau;
b) Trebuie să existe o singură carcasă ce îndeplineşte cerinţele pentru ambele tipuri de protecţie
la explozie şi suplimentar să fie capabilă să treacă testul de impact mecanic specificat în EN
50014 la o valoare de 20J, sau

56
c) Trebuie să existe o singură carcasă ce îndeplineşte cerinţele pentru ambele tipuri de protecţie
la explozie (inclusiv testele relevante de rezistenţă mecanică, în conformitate cu EN 50014
specificate pentru locaţii neprotejate), dar cu restricţie de utilizare pentru locaţiile ce oferă
protecţie la deteriorări mecanice. În acest caz, echipamentul este marcat cu “X”, iar această
informaţie este specificată în instrucţiuni.

 Cerinţe pentru o carcasă exterioară ca un al doilea mijloc independent de

protecţie

 Limite de creştere a temperaturii

Pentru echipamentele ce utilizează o carcasă exterioară ca un alt doilea mijloc independent de
protecţie:
-
temperatura de suprafaţă ca prim mijloc independent de protecţie (aparat interior) nu trebuie să
depăşească valorile de temperatură specificate la 4.5.1, în timpul unei funcţionări normale, şi
-
temperatura de suprafaţă a celui de al doilea mijloc independent de protecţie, nu trebuie să
depăşească valorile de temperatură specificate la 4.5.1, în cazul când la aparatul interior apare o
defecţiune gravă.

 Carcasă exterioară cu spaţiu liber în interior

În cazul când al doilea mijloc independent de protecţie este o carcasă şi există un spaţiu liber
în jurul primului mijloc independent de protecţie în interiorul carcasei, sunt permise numai
următoarele tipuri de carcase exterioare:
-
carcasa cu tip de protecţie antideflagrantă “d”
-
carcasă cu tip de protecţie presurizată “p” – cu compensare de pierderi printr-un gaz inert sau
aer ce poate fi garantată contra gazelor inflamabile.

 Carcasă exterioară fără spaţiu liber în interior

În cazul când al doilea mijloc independent de protecţie este o carcasă şi nu există un spaţiu
liber în jurul primului mijloc independent de protecţie în interiorul carcasei, vor fi permise
următoarele tipuri de carcase exterioare:
-
carcasă cu tip de protecţie încapsulare “m”
-
carcasă cu tip de protecţie înglobare în nisip “q”

 Prevenirea pătrunderii de praf inflamabil şi apă

Dacă echipamentul este protejat prin două tipuri de protecţie şi standardul adecvat privitor la
carcasa exterioară nu specifică indicele IP în conformitate cu EN 60529, atunci carcasa exterioară
trebuie să aibă cel puţin IP54.

NOTĂ – Valoarea mai sus menţionată se bazează pe valoarea utilizată în general pentru
echipamentul cu tipul de protecţie securitate mărită “e” şi securitate intrinsecă “i”. Pentru cazul
carcaselor antideflagrante, unde nu se specifică indicele IP, este necesară proiectarea unor îmbinări
antideflagrante pentru a se asigura o etanşeitate adecvată.

Restricţii privind aparatura internă

Numai următoarele tipuri de aparate cu protecţie la explozie trebuie folosite în interiorul

tipurilor de carcase exterioare cu spaţiul liber interior, în conformitate cu specificaţiile din 6.2.2. În
figurile 3,4 şi 5 sunt date exemple şi marcaje relevante.
-
tip de protecţie înglobare în nisip “q” (EN 50017)
-
tip de protecţie securitate mărită “e” (EN 50019)
-
tip de protecţie securitate intrinsecă “i” (EN 50020)
-
tip de protecţie încapsulare “m” (EN 50028)
57
-
tip de protecţie cu securitate prin construcţie “c” (13463-5)
Suplimentar, este permisă o carcasă cu tip de protecţie antideflagrantă “d” în interiorul unei
carcase presurizate “p”, dar nu invers.
Doar următoarele tipuri de aparate cu protecţie la explozie trebuie folosite în interiorul
tipurilor de carcase fără spaţiu liber în interior, în conformitate cu specificaţiile din 6.2.3. În figura 6
este prezentat un exemplu şi o marcare relevantă:
-
tip de protecţie securitate mărită “e” (EN 50019)
-
tip de protecţie securitate intrinsecă “i” (EN 50020)
-
tip de protecţie încapsulare “m” (EN 50028) - dacă se găseşte in interiorul unei carcase cu tip de
protecţie înglobare în nisip “q” (EN 50017)

Încercare de tip suplimentară pentru echipamentul ce utilizează o combinaţie între tipul

de protecţie antideflagrantă şi tipul de protecţie capsulare presurizată

Echipamentul ce utilizează o combinaţie între tipul de protecţie antideflagrantă şi tipul de

protecţie capsulare presurizată se va supune încercărilor de tip suplimentar, descrise în 9.2.2.
Exemple de echipament din categoria M1 cu două forme de protecţie enumerate la punctul 2

Carcasă cu tip de protecţie antideflagrantă “d”

sau cu tip de protecţie capsulare
presurizată “p” intrare

Încapsulare “m”
securitate intrinsecă “ia”
Aparate cu tip de
protecţie înglobare
în nisip “q”
ieşire

Marcaj privind metoda de protecţie

la explozie (vezi 10.2e)
I M1
EEx d/EEx m [ia] sau
EEx d/EEx q [ia] sau
EEx p/EEx m [ia] sau
EEx p/EEx q [ia]

Carcasă cu tip de protecţie antideflagrantă “d” sau cu tip

de protecţie capsulare presurizată

securitate intrinsecă “ia”

Tip de protecţie
securitate mărită “e” sau
“ia”
securitate intrinsecă “ib”
intrare

Marcaj privind metoda de protecţie la explozie (vezi

10.2e)
I M1
EEx d/EEx ib [ia] sau
EEx d/EEx e [ia] sau
EEx p/EEx ib [ia] sau
EEx p/EEx e [ia]

58
 Figura 4 – Aparate din categoria M1 cu securitate mărită “e” sau securitate intrinsecă “ib” în
interiorul unei carcase antideflagrante “d” sau presurizate “p”

Carcasă cu tip de protecţie antideflagrantă “d” sau cu tip de protecţie

capsulare presurizată “p”

Securitate în
construcţie ‘c”

Marcaj privind metoda de protecţie la explozie (vezi

10.2e)
I M1
EEx d/EEx c sau
EEx p/EEx c

Figura 5 – Aparate din categoria M1 securitate în construcţie “c” în interiorul unei carcase
antideflagrante “d sau presurizate “p”

Carcasă cu tip de protecţie încapsulare “m” sau înglobare

în nisip “q” în interior

Securitate intrinsecă “ib”

sau securitate mărită “e” ia Sursă de alimentare cu
securitate intrinsecă “ia”

Marcaj privind metoda de protecţie la explozie (vezi

10.2e)
I M1
EEx m/EEx ib [ia] sau
EEx q/EEx ib [ia] sau
EEx m/eEx e [ia] sau
EEx q/eex e [ia] sau
EEx q/EEx e [ia]

59
 Figura 6 - Aparate din categoria M1 cu securitate mărită “e” sau securitate intrinsecă “ib” în
interiorul unei carcase cu încapsulare “m” sau înglobare în nisip “q”

Cerinţe pentru sisteme din categoria M1

Fiecare sistem din categoria M1 trebuie însoţit de un document ce conţine lista cu
echipamentul şi părţile ce pot fi conectate la sistem. De asemenea, acest document trebuie să indice
cum pot fi conectate între ele şi orice restricţie sau limitare necesară pentru păstrarea caracteristicii
de protecţie la explozie.
Sistemele electrice cu securitate intrinsecă sau părţi din acestea sunt de categoria M1, dacă
sunt în conformitate cu cerinţele pentru echipamente electrice din 4.5 şi 6, cu excepţia sistemelor
electrice cu securitate intrinsecă în ansamblu, care vor fi considerate ca o entitate şi marcate în
conformitate cu articolul 10.
NOTĂ - Un sistem electric cu securitate intrinsecă poate fi de asemenea pus pe piaţă şi apoi
pus în funcţiune dacă este în conformitate cu EN 50039 dacă a fost amendat pentru a fi în
conformitate cu cerinţele Directivei 94/9/CE.

Încercări de tip

 Echipament cu nivel de protecţie necesar în eventualitatea apariţiei a două

defecte, descris la 5
În cazul când este utilizat numai un tip de protecţie la explozie, pentru îndeplinirea nivelului
cerut de protecţie la aparatele din categoria M1, descrise la 5, echipamentul trebuie supus
încercărilor de tip specificate în standardul relevant de protecţie la explozie pentru respectivul tip de
protecţie (de exemplu EN 50020).

 Echipament cu nivel de protecţie necesar obţinut printr-un al doilea mijloc

independent, descris la 6
Dacă echipamentul îndeplineşte nivelul cerut de protecţie pentru categoria M1 prin utilizarea
unei combinaţii a două sau mai multe tipuri de protecţie enumerate la 2, fiecare tip de protecţie
trebuie încercat independent, în conformitate cu standardul relevant (pe baza presupunerii că orice
protecţie oferită de un al doilea mijloc nu este eficientă). Apoi trebuie încercat pentru a se
demonstra că în conformitate cu acest standard nici unul din tipurile de protecţie utilizate nu
produce o reducere a nivelului de protecţie la explozie oferită de celelalte.
În cazul când o carcasă antideflagrantă se găseşte în interiorul unei carcase presurizate,
încercarea pentru determinarea presiunii la explozie asupra presiunii şi a netransmiterii exploziei,
descrise în standardul relevant de protecţie la explozie (de exemplu EN 50018) trebuie realizată atât
la presiune normală cât şi la presiunea de lucru maximă normală utilizată în interiorul unei carcase
antideflagrante.

 Cerinţe de marcare
Toate echipamentele din categoria M1 în conformitate cu acest standard trebuie marcate pe
partea principală într-un loc vizibil. Marcarea trebuie să fie vizibilă şi de durată, ţinându-se seama
de posibilitatea apariţiei coroziunii chimice.
Marcarea trebuie să conţină toate informaţiile cerute ca rezultat al conformităţii acesteia cu
cerinţele specificate în 4.2 şi/sau 4.3 şi dacă nu se specifică altceva, va conţine cel puţin următoarele
informaţii:
a) numele şi adresa producătorului;
b) denumirea seriei sau tipului;

c) numărul de serie, dacă există;anul de fabricaţie;marcajul specific de protecţie la explozie

urmat de:
60
 1) cifra “I” pentru a indica grupa I;
2) M1 pentru a indica categoria în cadrul grupei I;
3) grupul de litere “EEx”
4) simbol(uri) pentru a indica tipul de protecţie la explozie utilizat (a se vedea
NOTA – A se vedea figurile de la 1 la 8 care includ numai marcarea menţionată mai sus.
d) simbolul “X” sau o avertizare, dacă se aplică condiţii speciale de utilizare sigură.
NOTA 1 - Pentru echipamentul certificat ca fiind în conformitate cu 94/9/CE trebuie indicat
marcajul şi numărul organismului notificat responsabil pentru faza de control de producţie.
Dacă sunt utilizate diferite tipuri de protecţie pe diferite părţi ale echipamentului, fiecare parte
va purta simbolul pentru tipul de protecţie la explozie utilizat. În cazul când sunt utilizate mai multe
tipuri de protecţie la explozie, în primul rând va apare simbolul pentru tipul principal de protecţie
urmat apoi de simbolurile pentru celelalte tipuri de protecţie.
Pe echipamentele cu mărime foarte mică, unde există un spaţiu de marcare limitat, marcarea
cerută la 10.2 va fi anexată pe o etichetă prinsă de echipament.

Instrucţiuni
Toate echipamentele vor fi însoţite de instrucţiuni, cerute ca rezultat al conformităţii acestora
cu cerinţele din 4.2 şi/sau 4.3 şi suplimentar, de alte instrucţiuni necesare pentru o instalare,
asamblare, dezasamblare, funcţionare şi întreţinere sigură, reglare şi utilizare a tuturor părţilor de
interconectare ale echipamentului, inclusiv cablurile şi conductele de legătură.

BIBLIOGRAFIE:
ECHIPAMENTE PENTRU GRUPA I, CATEGORIA M1 DESTINATE SĂ RĂMÂNĂ ÎN
FUNCŢIUNE ÎN ATMOSFERE GRIZUTOASE ŞI/SAU CU PRAF DE CĂRBUNE
SR EN 50303

61