Sunteți pe pagina 1din 39

https://www.scribd.

com/doc/149956411/Lucrare-Coxartroza

CAPITOLUL IGENERALITATI

Definirea notiunii de reumatism

Provenind din grecescul rheuma , care inseamna curgere, scurgere a umorilor,reumatismul este o
denumire generica pentru o serie de afectiuni ale aparatului 1ocomotor (inspecial ale articulatiilor si ale
tesuturilor inconjuratoare).Din punct de vedere istoric boala este cunoscuta din antichitate. Hippocrat
(sec. V i.Hr.)varbea de artrita. Numele de reumatism i 1-a dat Gallenus (131 - 210 d.Hr.). Abia in sec. al
XVI-lea Baillou descrie mai corect acest grup de afectiuni, incluzand insa printre acestea guta
situberculoza articulara.In concluzie, sub termenu1 generic de reumatism sunt incluse numeroase boli,
care auunele trasaturi comune, dar care prezinta si numeroase deosebiri.

Clasificarea bolilor reumatismale

Clasificarea bolilor reumatismale a creat numeroase dificultati medicinei, deoarece nuexista un criteriu
unic dupa care sa se poata face ordine in varietatea nesfarsita a acestor boli. Ceamai acceptabila
clasificare la noi in tara (elaborate de Academia de Stiinte Medicale si MinisterulSanatatii in 1963)
imparte reumatismul, ca boala in doua mari categorii: reumatism articular,care intereseaza articulatiile,
si reumatismul nearticular sau abarticular, care priveste tesutulconjunctiv. La randul sau reumatismul
articular cuprinde doua mari grupe:

•reumatismul inflamator si infectios

•reumatism degenerativ

Artrozele reprezinta cea mai frecventa boala articulara din intreaga lume. Dintreafectiunile artrozice,
coxartroza este deosebit de frecventa. In stadiul actual al cunostiintelor noastre putem admite ca
artroza soldului este o degradare articulara cu o individualitate definita,caracterizata printr-un
dezechilibru morfologic dependent de un dezechilibru functional.De-a lungul anilor aceasta afectiune a
fost cunoscuta sub numele de artrita cronica asoldului (coxartrie), artrita deformata, morbus coxae
senilis sau juvenilis(in functie de varsta),malum coxae senile, osteoartroza a soldului, artroza hipertrofica
sau degenerativa, osteoartritis,artritis sau artrosis deformans, termeni care sunt utilizati inca si astazi si
care au incercat sa defineascaceea ce numim azi coxartroza. Artrozele cuprind o serie de manifestari
care au ca substrat anatomico degenerescenta mai mult sau mai putin intinsa a tesutului mezenchimal.
Acest tip lezional-produs in primul rand prin uzura, intereseaza de predilectie articulatiile memberelor
inferioare si ale coloaneivertebrele supuse prin functia lor unei uzuri mai intense.Artrozele sunt afectiuni
neinflamatoare ale articulatiilor mobile, caracterizate prindeteriorarea si abraziunea cartilajului articular
precum si prin leziuni hipertrofice aleextremitatilor osoase. Monoarticulare, uneori bilaterale, artrozele
cresc ca frecventa paralel cuvarsta; neansotite de semne generale si nici de leziuni extraarticulare, ele se
traduc clinic prindureri, impotenta functionala si prin deformari articulare, iar radiologic prin pensarea
spatiuluiarticular, osteofitoza subcondrala si uneori zone circums0rise de osteoporoza. Avand in
vederetendinta actuala de crestere a proportiei subiectilor de varsta a treia, de imbatranire a
populatiei,este de asteptat o crestere a prevalentei coxartrozelor. De aceea orice contributie cat de
modesta,adusa in planul modalitatilor de tratament si recuperare in aceasta boala, poate fi benefica

Coxartroza: numită şi artroza coxo-femurală sau artroza soldului, este o afectiunecronica ce reprezinta
distrugerea progresiva a cartilajului articular de la nivelul soldului. Este o boala cu un debut lent, o
evolutie progresiva, continua care duce in final la anchiloza (blocarea)articulatiei soldului, insotita de
dureri foarte mari. Adesea este o boala prezenta persoanelor devarsta a doua si a treia, dar nu este
acceptat ca toti oamenii fac artroza, sau ca boala are legaturacu varsta.

CAPITOLUL II

ANATOMIA ARTICULATIEI COXO-FEMURALE

Aparatul locomotor este constitutit din sistemul osos si sistemul muscular, ambeleasigurand si
deplasarea corpului. Organele de legatura dintre capetele osoase se numescarticulatii, forma si structura
lor fiind adaptate rolului pe care-1 indeplinesc in organism:- de a participa la miscarile diferitelor
segmente ale corpului;- de a oferi rezistenta la presiune si tractiune.Una dintre cele mai importante
articulatii este articulatia coxo-femurala . Este o articulatiemobila si solida, o diartroza , realizata intre
doua suprafete articulare: una sferoida, reprezentatade capul femurului, si cavitatea articulara,
reprezentata de acetabulul coxalului.Articulatia soldului la om indeplineste functii complexe de suport a
greutatii corporale, permitand in acelasi timp deplasarea corpului. In formarea articulatiei soldului iau
parte douaoase :coxalul (care impreuna cu sacrul formeaza bazinul) si femurul (osul coapsei ).
Elealcatuiesc articulatia soldului sau coxofemurala.Aceasta articulatie de tip sinovial prezinta suprafete
articulare, capsula, ligamente, sinovie, burelet marginal. In osul coxal exista o cavitate denumita
cotiloida in care patrunde capulfemurului.Extremitatea superioara a femurului prezinta un cap, capul
femural si gatul sau colul, careleaga capul femural de corpul osului. Intre capul si corpul femurului se
formeaza un unghideschis care in mod normal masoara 126-130 grade. Orice modificare in deschiderea
acestuiunghi mareste solicitarea cartilajelor favorizand astfel dezvoltarea artrozei.

SISTEM OSOS

Cavitate cotiloida (acetabulum)

Descriere cavitatea cotiloida priveste inainte, in afara si in jos. Ea este limitata de unrebod ascutit,
spranceana cotiloida care prezinta trei scobituri. Aceste scobituri corespund punctelor de jonctiune ale
celor trei piese osoase eare constituie osul coxal: ilionul, pubisul siischionul.Scobitura anterioara ilio-
pubiana si cea posterioara ilio-ischio-pubiana este larga si profunda.La extremitatea anterioara a
spancenei colitoide, in vecinatatea suprafetei articulare seafla o mica ridicatura numita tubercul
precotiloidian de care se fixeaza fasciculele bandeleteisuprapubiene (VALLOIS).
Cavitatea cotiloida prezinta doua parti distincte: una centrala de forma patrulatera(deprimata), rugoasa,
nearticulara numita fundul cavitatii cotiloide si care se continua in jos cuscobitura ischio-pubiana, orificiu
ovalar la barbati, neregulat, triunghiular la femei.Osul coxal este un os plat, format din doua lame de
tesut compact care acopera un strat detesut spongios de grosime variabila.

Extremitatea superioara a femurului- este formata de un cap articular, un gat, o mare si omica
tuberozitate.

Capul femural (capot femoris)- este o suprafata neteda ce reprezinta doua treimi de sferade raza de 20-
25 milimetri, priveste in sus inauntru si putin inainte. El este circumscris de o liniesinuoasa, compusa din
mai multe curbe din care se disting mai bine una superioara si altainferioara, a caror concavitate se
dirijeaza in afara pentru a reuni anterior si posterior, formandun unghi ascutit deschis in afara. Acestea
fac ca suprafata sa se intinda inspre col mai multinainte si inapoi decat in sus si jos.

Gatul femural - uneste capul cu cele doua tuberozitati. Axa lunga a gatului este inclinata fata deaxa
lunga a diafizei femurale cu 125-134, iar unghiul format de ele se numeste unghi deinclinatie.

Marea tuberozitate sau marele trohanter -de forma patruletara, aplatizat dinapoi inauntruse gasesc
situate in prelungirea diafizei femurului. Fata externa a marelui trohanter, convexa, estestrabatuta de
sus in jos si inainte de o escavatie rugoasa in forma de virgule, foseta digitala undese insera muschiul
obturator extern.

Micul trohanter -este o apofiza conica situate la unirea colului cu fata interna a corpuluifemurului. Ea da
insertie muschiului psoas iliac.

Suprafete articulare

Acestea sunt de o parte femural, iar de cealalta cavitate cotiloida a osului coxal marita deun fibrocartilaj
numit bureletul cotiloidian .

Capul femural

este acoperit de un fibrocartilaj mai ingrosat in jumatatea superioara decatin cea inferioara si mai mult
in centru decat la periferie. Foseta ligamentului rotund nu prezintacartilaj de acoperire.

Cavitatea cotiloida

prezinta doua parti distincte: una articulara in forma de semiluna, alecarei extremitati anterioara si
posterioara limiteaza scobitura ischio-pubiana.

Bureletul cotiloidal

este un fibro cartilaj ce inconjoara cavitatea cotiloida. El are insectiune forma de prisma triunghiulara si
prezinta o suprafata aderenta sau bazala prin care seinsera de marginea acetabulului, o suprafata
interna, concava, articulara, in continuitate cusuprafata articulara a cavitatii cotiloide si o fata externa
convexa care da insertie capsulei articulare.
MIJLOACE DE UNIRE

Suprafetele articulare sunt mentinute in contact prin sinoviala, capsula articulara intaritade ligamente si
musculatura periarticulara.

Sinoviala

Imbraca fata profunda a capsulei articulare si reflecta la insertiile coxale si femurale alecapsulei
inconjurand suprafetele articulare. Ea se insera de partea cotiloidinala pe fata externa a bureletului, iar
de partea femurala, pe portiunea intrarticulara a colului intre insertia capsulei sisuprafata cartilajinoasa
a capului femural.

Capsula articulara

Insertia iliaca a mansonului capsular se face pe spranceana cotiloida si fata externa a bureletului
cotiloidian, iar la nivelul scobiturii ischio-pubiene pe fata externa a ligamentuluitransvers al acetabulului-
capsula este constituita din doua feluri de fibre:

- fibre longitudinale de la coxal la femur, mai bine evidentiate anterior;

- fibre circulare si anulare care abunda mai ales in partea postero-inferioara si instraturile profunde ale
capsulei.

Ligamente

Capsula articulara este intarita inainte, inauntru si inapoi prin trei benzi ligamentarecunoscute sub
numele de: ligamentul ilio-femural, pubo-femural; ischio- femural.Ligamentul ilio-fenmural sau
ligamentul BERTIN, are forma de evantai care acopera fataanterioara a capsulei articulare si se insera la
nivelu1 osului coxal putin dedesubtul spinei iliaceantero inferioare, iar de partea femurala pe linia
interohanteriana, prin doua portiuni binedinstincte: fasciculul superior ilio-trohanterian si fasciculul
inferior ilio-trohanterian.

Ligamentul pubo-femural , situate pe fata inferioara a capsulei se insereaza in sus peeminenta ilio-
pectime si pe marginea anterioara a santului subpubian de unde fibrele sale merg in jos, in afara si putin
posterior fixandu-se pe partea anterioara a depresiunii pretrohanteriene.

Ligamentul ischio-femural,-situat pe fata posterioara a capsulei articulare, porneste de lanivelul guterei


subcotiloidiene de unde se indreapta in sus si in afara, oblic, pe fata posterioara acolului si se insera
inainte a fosetei digitale a marelui trohanter.

Ligamentul rotund.

Considerat ca vestij otogenic al muschilor ambieni, ligamentul rotundse prezinta ca o lama fibroasa
lunga de aproximativ 3 cm care se intinde de la foseta capuluifemural la scobitura ischio-pubiana a
osului coxal

TESUTURILE PERIARTICULARE
Muschii soldului

Descriptia anatomica a muschilor ce vin in raport cu articulatia coxo-femurala si careactioneaza asupra


ei.

Fata anterioara

Fata anterioara a articulatiei coxo-femurale este in raport cu muschiul psoas iliac(iliopsoas) de care este
separata prin una sau doua burse seroase, care adesea comunica cusinoviala articulara

Alcatuit in partea superioara din doua portiuni muschiul psoas, inserat pe fata laterala aultimei vertebre
toracale si a primelor patru vertebre lombare si muschiul iliac inserat in fosailiaca pe care o captuseste;-
-cele doua portiuni se unesc si formeaza un corp muscular comun, care trece succesiv prin regiunea
lombara si pelviana, iese din bazin prin lacuna musculara si ajunge la coapsaunde se insera printr-un
tendon comun pe micul trohanter.

Actiune: Desi muschi pluriarticular, actiunea principala o are asupra articulatiei coxo-femurale. Este cel
mai important flexor al coapsei pe bazin.Pe langa actiunea principala de flexor, iliopsoasul mai are o
actiune secundara de rotatieexterna a coapsei.

Inervatie: Iliopsoasul primeste mai multe ramuri scurte din plexul 1ombar si catevaramuri din nervul
femural L2, L3, L4.

Muschiul drept anterior (Rectus femoris).

Are insertia superioara prin tendonul direct lanivelul spinei iliace antero inferioare, iar prin tendonul
reflectat pe spranceana cotiloida in parteasupero interna. Distal formeaza tendonul quadricepsului
impreuna cu vastul intern (vastusinternus) vastul extern (vastus externus) si cruralul (vastus
intermedius).

Actiune: Flexor al coapsei pe bazin.

Inervatie: Ramura quadricepsului din nervul crucal.

Muschiul croitor (Sartotius).

Insertia superioara este la nivelul spinei iliace anterosuperioare de unde merge oblic in jos si inauntru
pentru a se insera in jos pe fata interna aextremitatii superioare a tibiei (pes anserinus).

Actiune: Flexor al gambei pe coapsa si flexor abductor si rotator in afara al coapsei pe bazin.

Inervatie: Inervat de ramuri ale nervului femural.

Fata superioara

Fata superioara a articulatiei coxo femurale este in raport cu muschiul fesier mic (Gluteusminimus). El se
insera sub campul osos al fosei iliace externe, situate inaintea liniei semicirculareanterioare: de acolo
fibrele converg spre un tendon puternic care se insera pe marginea anterioaraa marelui trohanter. Intre
acest muschi si trohanter se afla o bursa seroasa.

Actiune: Micul fesier este abductor al coapsei. Contractia izolata a fasciculului anterior produce rotatia
interna a coapsei. Contractia fasciculului posterior determina rotatia externa acoapsei.

Inervatie

: Ramura a fesierului inferior.

Muschiul fesier mijlociu(Gluteus medius)

se insera pe portiunea fosei iliace externacuprinsa intre cele doua linii semicirculare. De aici fibrele sale
converg catre marele trohanter unde printr-un tendon, larg si plat se insera pe creasta oblica a fetei
externe a marelui trohanter. O bursa seroasa separa fesierul mijlociu de mare trohanter.

Actiune

: E1 este un puternic abductor si rotator inauntru. Este stabilizator lateral alsoldului. Cand isi ia punct fix
pe femur, el ridica bazinu1. Are o mare importanta in mers.

Fata posterioara

Fata posterioaraa articulatiei coxo-femurale este acoperita de muschii rotatori externicare de sus in jos
sunt:

Muschiul piramidal (Piriformis).

Muschi alungit, de forma triunghiulara cu baza in bazin,iar varful la marele trohanter. El se insera in
interiorul bazinului, pe fata anterioara a sacrului, invecinatatea gaurilor sacrate (a 2-a, a 3-a si a 4-a),
fasciculele musculare merg in afara, ies din bazin prin marea scobitura sciatica si se termina printr-un
tendon pe marginea superioara amarelui trohanter.

Actiune: Ca si ceilalti muschi, pelvi-trohanterieni, roteste coapsa afara. Daca coapsa esteflectata, este
un abductor al acesteia. Ca si abductorul intern este un stabilizator al soldului.

Inervatie: Nervul piramidal din plexul sacrat.

Gemenii pelvieni (Muschii Gemelli spinalis si tuberalis)

sunt muschi subtiri, de forma patrulatera care insotesc portiunea extra pelvina a obturatorului intern.
Dupa situatia lor fata deacest tendon unul este superior si altul inferior. Gemenul superior este numit
spinal, fiindca seinsera pe spina sciatica iar cel inferior numit si tuberal fiindca se iasera pe
tuberozitateaischionului.

Actiune: Sunt rotatori in afara.

Inervatie: Ramuri din plexul sacrat.


Muschiul obturator intern se insera pe fata interna a membranei obturatoare si pe periferia osoasa a
gaurii obturatoare.

Actiune: Este un puternic rotator in afara al coapsei.

Inervatie: E inervat de nervul obturator intern, ramura dia plexul sacrat.

Muschiul obturator extern se prinde pe fata externa a cadrului osos al gaurii

Obturatoare, trece pe sub colul femural spre fata posterioara a articulatiei si se termina printr-un
tendon in fundul cavitatii digitale a marelui trohanter.

Actiune: Este ca si precedentii tot un rotator in afara dar datorita pozitiei sale sub colulfemural este un
veritabil coaptor articular, fiind principalul stabilizator inferior al soldului.

Muschiul patratul crural (Quadratus femoris)

pleaca de la tuberozitatea ischiatica, merge pe partea posterioara a articulatiei coxo-femurale si se


insera in afara pe creastaintertrohanteriana.

Actiune: Un puternic rotator in afara al coapsei.

Inervatie: Este inervat de o ramura din plexul sacrat. Acesti muschi sunt acoperiti demuschiu1 mare
fesier.

Fata inferioara

Fata iaferioara a articulatiei coxo-femurale este in raport cu muschiul pectineu(Pectineus) care se insera
in sus pe creasta pectineala si pe ligamentul lui COOPER de undefibrele lui merg in jos in afara si putin
inapoi si se termina pe creasta pectineala a femurului.

Actiune: Este aductor al coapsei, flexor si rotator in afara.

Inervatie: E inervat de ramuri din nervul crural. Dedesuptul acestui muschi se etajeaza micul adductor,
adductorul mijlociu si adductorul mare . Insertiile lor superioare sunt pe ramuraischio-pubiana de unde
coboara pe fata interna a diafizei femurale.

Actiune: Sunt adductori ai coapsei si foarte slabi rotitori in afara.

Inervatie: Toti adductorii primesc ramuri din nervul obturator (plexul lombar)

Fata externa

Fata externa a soldului este acoperita de expansiunea aponevrotica a fasciei latadenumita si bandelata
lui MAISSIAT, care porneste de la creasta iliaca, acopera fesierul mijlociusi marele trohanter si coboara
pe fata externa a coapsei, spre gamba. in partea anterioara aacestei lame aponevrotice intr-o dedublare
a sa se afla muschiul tensor al fasciei lata care seinsera sus pe spina iliaca antero-superioara, iar in jos
fibrele sale se confunda cu cele ale fascieilata.
Actiune: Este abductor si flexor al coapsei. Prin conexiunile pe care le are cu fesierulmare, ajuta la
mentinerea pozitiei verticale la tendinta de cadere inainte. Preia presiunea exercitata asupra
trohanterului impinge capul femural in articulatie devenind stabilizator external soldului.

Inervatie: Primeste ramuri din gluterul superior.

CAPITOLUL III

PARTICULARITATI BIOMECANICE SI CLINICEALE ARTICULATIEI COXO-FEMURALE

Spre deosebire de articulatia scapulo-humerala, foarte mobila, articulatia coxo- femuralaare o


mobilitate mai redusa, in schimb fiind dotata cu o stabilitate mai mare. Prin centrulgeometric al capului
femural trec trei axe de miscare, foarte importante in locomotie.- un ax transversal (frontal) in jurul
caruia se efectueaza flexia-extensia;- un ax sagital, care permite abductia-adductia;- un ax vertical, care
permite miscarile de rotatie interna si externa.Axul colului femural este oblic in sus, inauntru si inainte ,
formand un 'unghi deinclinatie' de 125' cu axul diafizar si unul de 'declinatie' de 10-30 (deschis inauntru
si inainte ).Diafiza femurala se situeaza deci inapoi a planului frontal vertical, trecand prin centrul
capuluifemural si axa condililor.

Cavitatea cotiloida

(acetabulara), de forma semisferica este acoperita de cartilaj numai pe partea sa periferica, fundul
cavitatii neintrand in contact cu capul femural.Ea este orientata in afara, in jos si inainte , formand cu
orizontala un unghi de 30-40. Acesta face ca partea superioara a cotilului sa acopere in parte fata
externa a capului. La nivelulacoperisului cotilului, capul exercita cea mai mare presiune. Capul, colul si
diafiza femuralaformeaza un ansamblu biomecanic caracterizat prin faptul ca greutatea corpului,
repartizata lanivelul capului femural, nu se transmite direct axului diafizar, ci prin intermediul colului
femural,care joaca rol de brat de parghie. De aceea baza colului este supusa frecvent la fracturi.
Pespranceana cotiloidiana se insera un inel fibrocartilaginos, care sporeste profunzimea
cavitatiicotiloide.Capsula articulara, un manson cilindric format din tesut fibros este intarita
prinligamentele ilio-femurale, pubo-femura1, ischio-femural, rotund. In extensie ligamentele sunt
intinse si cooptatia coxo-femurala este ferma, in timp ce in flexie ligamentelesunt destinse si capul
femural nu mai apare asa de puternic aplicat pe cotil.

Articulatia coxo-femuralp este supusa la o presiune permanenta prin tonusul musculaturii


periarticulare. S-a demonstrat ca in timpul mersului articulatia coxo- femurala sufera o
presiuneintermitenta. Astfel, in timp ce greutatea corpului se sprijina pe un singur picior, mijlocul fesier
exercita o puternica presiune, coxo-femurala suportand alternativ o presiune de patru ori mai
maredecat greutatea corpului. In coxa - valga, marele trohanter fiind prea apropiat de centrul
capuluifemural, presiunea suportata de capul femural la fiecare pas este de 6-7 ori mai mare
decatgreutatea corpului. In cazul articulatiilor sanatoase, presiunea se transmite pe intreg capulfemural,
fiind bine suportata de cartilaj. Ori de cate ori se produce o hiperpresiune concentrata peo zona mai
restransa a capului, cartilajul se ulcereaza.
EXAMENUL CLINIC SI FUNCTIONAL AL SOLDULUI

Examenul clinic al soldului trebuie facut sistematic si minutios, pentru a putea depistaorice anomalie.
Mai intai se efectueaza examenul clinic in ortostatism. In acest caz, se verifica pozitia reperelor oaselor si
a axelor membrului inferior.

•daca spinele iliace antero-superioare sunt situate la aceeasi orizontala;

•daca exista o basculare a bazinului intr-o parte sau alta;

•daca este o inegalitate de lungime a membrelor inferioare;

•daca exista atitudini vicioase la nivelu1 soldului, genunchiului, picioarelor.Studiul bazinului se


efectueaza mai intai cu pacientul stand pe un taburet, apoi in statiuneunipodala. In acest ultim caz
trunchiul se inclina de partea piciorului de sprijin cu mijlocul fesier deficitar (semnul Trendelemburg)

Examenul clinic din pozitia culcat

•Prin palpare atenta se localizeaza sediul durerilor (inghinale, trohanteriene siischio-


trohanteriene).Coxopatiile pot fi insotite de iradiatii dureroase posterioare, anterioare, pe genunchi,
pefata interna a coapsei, pe fesierul superior.

•Se apreciaza apoi daca durerea este de tip inflamator (durere continua, cu accentuarinocturne si
radiere matinala prelungita) sau de tip mecanic (calmata de repaus si accentuatede ortostatism sau
mers)

Se masoara lungimea comparativa a membrelor inferioare in raport cu maleola interna,apoi perimetrul


coapsei (masurat la 10 cm deasupra bazei rotulei).

•Urmeaza palparea tesututului subcutanat si masele musculare, notand grupele hipotone,hipertone,


tendinta la retractii, existenta unor tulburari trofice de origine venoasa.Se efectueaza apoi bilantul
articular , masurand goniometric fiecare miscarefundamentala.Se calculeaza apoi coeficientul functional
de mobilitate, masurandu-se amplitudineafiecarei miscari si inmultind-o cu coeficientii mentionati in
tabelul urmator:Flexia 0 - 45= coeficient 0,6

45 - 90= coeficient 0,4

Peste 90= coeficient 0,1

Abductia 0 -15= coeficient 0,61

5 - 30= coeficient 0,4

Peste 30= coeficient 0,1

Rotatia externa 0 - 30= coeficient 0,3

Peste 30= coeficient 0,1


Rotatia interna adductia,extensia = coeficient 0,2

Totalul (raportat la 100) reprezinta coeficientul functionaPentru evaluarea flexiei, in care sunt implicati
muschii flexori (psoasiliacul, dreptulanterior, croitorul) se aplica contrarezistenta pe fata anterioara a
coapsei, deasupra genunchiului.Pentru extensie (muschii extensori fiind fesierii, ischio-gambierii)
contrarezistenta seaplica pe fata posterioara a gambei, in timp ce cu mana cealalta se imobilizeaza
bazinull al articulatiei, care se masoarainainte si dupa recuperarea medico-chirurgicala.In continuare se
face bilantul muscular In abductie , care e asigurata de fesierul mic si mijlociu si de muschii accesori, se
aplicarezistenta pe fata externa a genunchiului.In adductiem(muschii adductori, ischio-gambierii, marele
fesier avand rolu1 principal)rezistenta se aplica pe fata interna a genunchiului.Pentru evaluarea rotatiei
externe (muschii rotatori fiind fesierii, drept intern si croitorul)rezistenta se aplica deasupra gleznei, ca si
in rotttia interna (ischio- gambierii, tensorul fascieilata).Pentru testarea fortei musculare se determina,
prin tatonari progressive la instalatia descripeti, care este greutatea maxima care, atasatp la membrul
inferior intins, poate fi ridicata de10 ori.Examenul clinic functional se completeaza cu examenul
radiografic (coxometria).Parametrii principali care trebuie masurati pe radiografia de fata sunt:

a. Unghiul de inclinatie dintre axa diafizei si axa colului femural (normal: 130)

b. Unghiulde oblicitate al acoperisului cotilului. Se repereaza pe fotografie:

1) locul de unire al acoperisului cu fundul cotilului (T);

2) cel mai extern punct al partii condensate a cotilului (E), apoi se masoara unghiulformat de dreapta TE
si orizontala care trece prin T (sub 10)

c. Unghiul de acoperire externa a capului femural de catre cotil. Din centrul capuluifemural C se ridica o
verticala, care face un unghi de peste 25

d. Axul cotilului prelungit trebuie sa atinga cotilul intern si dedesubtul punctului T.In displazia coxo-
femurala impactul cade asupra si in afara punctului T.

e. Arcul cervico-obturator e intrerupt in cazul displaziilor insotite de subluxatii. f.Unghiul de declinatie a


cotilului femural (intre axa colului si axa cotililor femurali),normal de 10 - 15, este marit in subluxasii sau
luxatii si redus in protruzii.De obicei se efectueaza o radiografie de fata si una de profil

CAPITOLUL IV

COXARTROZA

Coxartroza denumita si artroza soldului este o artropatie cronica, caracterizata din punct devedere
morfologic prin alterari degenerative ale cartilajului articular, asociate cu leziuni proliferative ale
tesutului osos subiacent.Considerata multa vreme ca o boala legata de imbaranire, de unde si vechea
denumire demorbus coxae senilis, astazi, gratie lucrarilor experimentale si histologice ale lui Rutishauser
siale scolii sale ca si lucrarilor lui Pauwels, se admite ca in coxartroza leziunile sunt expresiaadaptarii
tesutului osos la factorii de presiune excesiva pe care ii suporta in unele imprejurariarticulatia.Aceasta
este intr-atat de adevarat incat, daca se suprima aceste conditii defavorabile seconstata revenirea osului
la starea normala.Coxartroza este una dintre cele mai frecvente artroze si in acelasi timp, una dintre cele
maigrave deoarece afectarea sa duce la deficiente serioase in stabilitatea si mobilitatea bolnavului.Se
intalneste de obicei la varsta de 50-60 de ani sau chiar la tineri, in caz de malformatie aarticulatiei
coxofemurale.Inafara denumirii de artroza mai este folosit si termenul de reumatism degenerativ si cel
deosteoartrita localizat la articulatia soldului.

Etiologie

Coxartroza constituie o boala plurietiologica, dar monopatogenica, expresie a degradariianatomo


functionale a soldului. Afectiunea este intalnita la persoane care depasesc varsta de 40ani iar frecventa
ei creste odata cu varsta. Ea intereseaza in mod egal ambele sexe, cu o usoara predominanta la sexul
feminin.Aproape toate clasificarile etiologice ale coxartrozei fac dinstinctia intre formele primaresau
idiopatice si forme secundare.

•Coxartrozele primare

constituie aproximativ jumatate din numarul total si eledebuteaza catre varsta de 60 ani; adesea ele
sunt bilaterale, se insotesc de artroze ale altor articulatii, iar radiologic sunt artroze de tip central.Ele par
sa fie cauzate de factori generali, inca putin cunoscuti, care altereaza cartilajularticular, producand
leziuni de uzura precoce la nivelul articulatiilor supuse la eforturi maxime.

•Coxartrozele secundare

sunt acelea la care factorii locali pot sa fie incriminatidrept cauze declansatoare ale afectiunii.Dintre
coxartrozele secundare cele mai frecvente sunt acelea consecutive alterarilor mecanicii articulare prin
tulburari de statica articulara care pot fi datorate:- malformatiilor congenitale coxofemurale - ex.
displazia sau luxatia congenitalade sold, coxa vara sau valga, protruzia acetabulara juvenila.-
deformatiilor coxofemurale castigate - ex. sechelele traumatice ale capuluifemural sau cotilului dupa
fracturi, luxatii, decolare epifizara.O alta categorie de coxartroze secundare sunt acele care, fara sa fie
datorate malformatiilor sau tulburarilor de statica articulara, recunosc totusi cauze locale care au alterat
sinoviala saucartilajul articular, elemente pe care se va dezvolta ulterior artroza. Astfel sunt
coxartrozelesecundare unei coxite infectioase sau reumatismale, condromatozei soldului,
sinoviteitraumatice.

Patogenie

Functionalitatea normala a unei articulatii depinde de integritatea morfofunctionala acomponentelor


sale si de prezenta cantitativ normala a lichidului sinovial care asigura nutritiacartilajului si ungerea
articulara. Nutritia cartilajului este in mod normal foarte precara depinzand, printre altele, de o seriede
factori mecanici de frecare si presiune care favorizeaza patrunderea lichidului sinovial in porozitatile
cartilajului. Nutritia cartilajului poate deveni deficitara in imobilizarile articulare, precum si in tulburarile
de secretie a lichidului sinovial, in particular a acidului hialuronic, decatre celulele sinoviale in
porozitatile cartilajului. Perturbarea echilibrului articular in coxartroza poate fi determinata de factori
biologici sau mecanici.Primele modificari decelabile in coxartroza se situeaza la nivelul cartilajului care
acoperacapul femural si acetabulul.Procesul de degenerescenta a cartilajului, in zona in care nu suporta
greutatea corpului, provoaca o proliferare activa a vaselor subiacente stratului calcifial al cartilajului, pe
care ilinvadeaza si il transforma in tesut osos. Astfel, in zona neportanta a capului femural si a cotiluluiau
loc procese osteogenetice cu formare de osteofiti. In zona care suporta greutatea corpului,cartilajul
degenerat se subtiaza pana la disparitie

Suprafata osoasa neprotejata de cartilaj si supusa unei presiuni enorme se eburnifica, iar sub aceasta
zona in grosimea tesutului spongios al capului, apare o densificare osoasa.

La acestnivel exista o reactie vasculara accentuata care este responsabila de densificarea si


ingrosareatravelor osoase dar care lipseste pe linia de transmitere maxima a presiunii, unde tesutul osos
esteresorbit si inlocuit cu focare de fibroza si pseudochiste. De aceea, coxartroza apare ca o
tulburarevasculara care modifica natura tesuturilor articulare, in special a cartilajului si a osului si
seinsoteste de dureri si de deformari mari. Zona de condensare osoasa este in mod specialresponsabila
de producerea stimulilor durerosi.

Simptomatologie

Semnele clinice ale coxartrozei sunt durerea la mers, limitarea miscarilor si atitudineavicioasa a coapsei.

Durerea la mers

este simptomul principal. Ea apare dupa o distanta variabila si obliga bolnavul sa se opreasca pentru
cateva minute, dupa care reluarea mersului este mai mult sau mai putin usurata. Durerea dispare la
repaus.

Din cauza durerii mersul este schiopatat, iar mersul pe teren accidentat, urcarea saucoborarea scarilor
sunt deosebit de penibile. La scularea din pat sau dupa o perioada maiindelungata de stat pe scaun,
primii pasi sunt foarte durerosi, iar dupa ce s-a facut incalzireaarticulatiei, durerile scad sau inceteaza
total. Sediul durerii variaza : uneori ea este situata laradacina coapsei, pe fata anterioara si se poate sa
se intinda pana la genunchi; alteori durerea segaseste pe fata interna a coapsei in regiunea muschilor
adductori. Durerea articulara se explica prin faptul ca suprafetele osoase se preseaza si ,,se freaca’’ una
de alta, cartilajul distrugandu-seastfel se produce o iritatie mecanica ce determina si o inflamatie locala
care explica cauza dureriiin miscare.Celelalte semne subiective intalnite in coxartroza sunt inconstante.
Astfel bolnavii pot sa perceapa uneori, in cursul unor anumite miscari cracmente in articulatia soldului,
iar alteori prezenta unor episoade bruste dar pasagere de blocaj al articulatiei soldului.

Atitudinea vicioasa

apare tarziu in evolutia coxartrozei si este datorata, la inceputcontracturii musculare datorata


incongruentei articulare. Atitudinea vicioasa a soldului este inflexie, adductie si rotatie externa. Astfel
flexia coapsei este compensata printr-o hiperlordozalombara, adductia coapsei printr-o ridicare a
bazinului de partea bolnava iar rotatia externa printr-o rotatie cu antepulsia bazinului de partea bolnava.
Numai dupa corectarea acestor atitudini de decompensare se v-a aprecia exact amplitudinea atitudinii
vicioase a soldului bolnav Limitarea miscarilor

se manifesta prin jena accentuata pe care o resimte bolnavul candvrea sa-si incruciseze genunchii sau
prin imposibilitatea de a se incalta de partea bolnava,,semnul pantofului’’; bolnavul se incalta pe la spate
prin flectarea genunchiului.Limitarea miscarilor pasive este constanta in coxartroza si poate sa fie
apreciata prinmasurarea unghiurilor Flexia coapsei poate sa fie limitata pana la 90 sau chiar mai putin,
abductia esteconsiderabil limitata si destul de precoce in raport cu flexia. Rotatia interna si mai putin
ceaexterna, sunt limitate, in comparatie cu acelea ale soldului sanatos.Dupa un oarecare timp de
evolutie a coxartrozei se intalneste in mod constant o hipertrofiea musculaturii coapsei si a fesei care se
datoreaza faptului ca suprafetele articulare nu se maiadapteaza perfect una cu cealalta datorate
deformarilor extremitatilor osoase prin hipertrofie siosteofitoza.Examenul radiologic pune in evidenta
leziunile radiologice ale coxartrozei:

•Pensarea spatiului articular care arata uzura cartilajului articular iar in formeleincipiente ea poate sa
lipseasca.

•Alterarea structurii osoase consta in procesul de condensare osoasa, de atrofiecalcara numit


osteoscleroza si rarefierea osoasa uneori geodica.

Osteofitoza consta in formarea unor excrescente osoase numite osteofite care sedezvolta la periferia
invelisului cartilaginos si al capului femural.

•Modificarea formei capului femural si a cotilului. Capul femural apare turtitdatorita unei infundari in
zona de sprijin. Cavitatea cotiloida prezinta o inclinare mare ceea ceduce la ovalizarea cotilului.Examenul
de laborator este redus; VSH, leucocitoza sunt in valori normale, uneori aciduluric este crescut

SEMNE RADIOLOGICE

Examenul radiologic este foarte edificator pentru coxartroza. El prezinta:

•osteoscleroza marginala, cu ingrosarea sprancenei cotiloide.

•ingustarea spatiului articular

•hipertrofie osoasa.Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei, a examenului clinic si a celui


radiologic.Principala afectiune cu care se face diagnosticul diferentiat este bursita trohanteriana, care
aresimptome asemanatoare, cu iradierea durerii spre marele fesier, dar nu prezinta limitareamiscarilor
in articulatia coxo-femurala.

EVOLUTIE SI PROGNOSTIC

In baza unor masuri terapeutice adecvate, evolutia coxartrozei este lent progresiva,agravanta. La multi
bolnavi aceasta evolutie se poate intinde pe 10 - 15 ani mai mult, la altii insaevolutia poate fi rapid
invalidanta, in 1 - 2 ani.Agravarea coxozelor se exprima in general prin intensificarea durerilor,
prinaccentuarea impotentei functionale, ca si prin agravarea deformarilor: scurtarea membruluiinferior,
deformarea bazinului. Dintre toate artrozele, coxoza are caracterul cel mai invalidant siireversibil, de
unde prognosticul rezervat

TRATAMENT

Obiectivele tratamentului coxartrozelor sunt:- combaterea durerilor - diminuarea redorii si a impotentei


functionale- mentinerea functiei articulare si recastigarea miscarii (partiale, totale)- micsorarea
handicapului.In tratamentul coxozelor, ca si a celorlalte artroze se folosesc mai multe mijloace:

1.Masurile igienico-dietetice si educative:- micsorarea solicitarilor articulatiei coxo-femurale prin


evitarea ortostatismului prelungit, a mersului pe scari sau pe teren accidentat;- dieta echilibrata
(hipocalorica in cazul obezilor)

2.Tratamentul medicamentos, care consta pe de o parte in folosirea unei medicatiiantialgice si


antiinflamatorii (tratament simptomatic), iar pe de alta parte in folosirea uneimedicatii ce isi propune sa
influenteze pozitiv insusi fondul evolutiv al bolii (medicamentenumite de reumatologii americani Direase
Modifying Osteo Arthritis Drugs DMOAD). In tabelulurmator prezentam principalele grupe de
medicamente folosite in tratamentul artrozelor:

I.Tratamentul simptomatic

A. cu actiune de scurta durata

a) analgeticele (paracetamo1, tramadol)

b) antiinflamatoarele nesteroidiene: ibuprofen, diclofenac, indometacin, piroxicam, tenoxican, celebrex,


movalis, ketoprofenc) gel-urile si unguentele: ketoprofen (flexene), diclofenac, Fastum gel,

B. cu actiune de lunga durataa. corticosteroizii depozit, intraarticular: triamcilonon b. acidul hialuronic

II. Medicamentele DMOAD: - glucozaminosulfat- condroitinsulfat- pentosansulfat- orgoteina- extracte


de avocado si soia- tetraciclinele- terapiile experimentale.III.

Tratamentul balneo-fizioterapic are cele mai largi recomandari cu cele mai eficienterezultate. Pot fi
folosite toate formele si metodele de tratament: electroterapie, hidroterapie,termoterapie ca si
kinetoterapia.

Tratamentul fizical-kinetic al coxartrozei urrnareste implinireaurmatoarelor obiective:

- combaterea durerii;

- asigurarea unei bune stabilitati a soldului;

- asigurarea unor unghiuri de mobilitate functionale si evitarea instalarii atitudinilor vicioase.


Pentru combaterea durerii, medicina fizica ofera o gama foarte larga de proceduri, totuleste ca ele sa fie
cunoscute si aplicate individualizat de la caz la caz in functie de mecanismele patogenetice care stau la
baza durerii, stabilirea tipului de reactivitate al bolnavului, pragul lui desensibilitate la durere etc

Caldura locala poate fi la fel de utila ca si recele aplicat local sau crioterapia, depinde doar de substratul
morfo-patologic caruia ne adresam.In criza dureroasa se recomanda repausul la pat, medicatie
analgetica sidecontracturanta, apoi solux albastru urmat de masaje usoare decontracturante,
curentidiadinamici (monofazat) fix si perioada lunga. Dupa ameliorarea durerilor si
contracturiimusculare asociem baile kinetoterapice si dussl subacval. Aplicam cu
preponderentakinetoterapia la pat (gimnastica posturala, exercitii izometrice, mobilizarii active ajutate,
flexi-extensii pe plan orizontal si abductie-adductie pe plan orizontal si apoi usor inclinat).Ceea ce este
esential pentru o reducere semnificativa a durerii se leaga de posturarea antalgica . Fie ca lucram cu
rece local sau cu cald, aceste tratamente trebuie aplicate in pozitiede decubit (descarcare articulara) cu
soldul intr-o flexie lejera sustinuta pasiv prin perne, sac denisip etc. (relaxarea musculaturii, locul in care
nasc stimuli durerosi).Daca exista posibilitatea tratamentului in apa, baia calda generala, baia cu namol,
dusulsubacval, prin asigurarea conditiilor esentiale (descarcarea articulatiei, relaxare musculara,sedare),
calmarea durerilor este mult mai placuta.O incalzire superificiala se poate obtine in cele mai obisnuite
conditii fara a fi nevoie dedeplasare la un serviciu de fizioterapie: punga cu sare de bucatarie incalzita,
perna electrica.Pentru incalzirea structurilor profunde este neaparat nevoie de aparatura
medicalaspecifica: microunde, unde scurte, ultrasunet.Utilizarea curentului galvanic fie sub forma de
galvanizare simpla, fie sub forma deionogalvanizare reclama o durata mare de timp (in jur de 30 min.),
intensitati relativ mari alecurentului, de aici, respectarea cu mare riguozitate a regulilor de aplicatie
pentru a evita aparitiaarsurilor chimice care vor compromite tot programul de recuperare. Aceleasi
precautii se iau pentru orice aplicatie de curenti de joasa frecventa.Acolo unde exista aparatura
necesara, este de preferat utilizarea curentilor de mediefrecventa si a curentilor interferentiali.

Formulele de lucru antalgic sau excitomotor vor fi alese si/sau alternate in functie demodul in care
abordam durerea (simptomatic sau etiopatogenetic).Tot cu scop antalgic se foloseste si ultrasunetul a
carui actiune este de maxima eficientaasupra manifestarilor algice si inflamatorii periarticulare ce
insotesc de obicei coxartroza.

Masajul , pe langa efectul antalgic este si miorelaxant sau, daca se doreste, tonifiant, infunctie de
manevrele utilizate. Fara a intra in toate detaliile tehnicilor de masaj, pot fi utile catevaconsideratii
practice. Pozitionarea bolnavului este extrem de importanta deoarece fiecare pozitie permite o mai
buna abordare a diferitelor structuri.

Manevrele de masaj depasesc zona soldului coborand spre genunchi si urcand- sprecoloana vertebrala
lombara si se adreseaza tuturor structurilor: piele, tesut celular subcutanat,fascii, tendoane si
muschi.Impotriva redorii articulatre, al doilea element important al deficitului functional a1 bolnavului,
kinetoterapia este arma terapeutica de baza care permite recastigarea unor amplitudini functionale. Ca
regula generala, sensul miscarii va fi in sens opus tendintei naturale a bolii de limitare a
miscarilor.Asadar, mobilizarea pasiva va insista pe miscarile de extensie, abductie si rotatie interna.Greu
de recuperat mobilitatea intr-o articulatie in care deja redoarea s-a instalat. Mobilizarea pasiva insoteste
masajul, dupa tractiunea si comprimarea articulatiei. Miscarile pasive seefectueaza in diferite axe si
planuri, analitic sau global. Cea mai convenabila pozitie de lucru estedecubitul dorsal care avantajeaza
toate miscarile, cu exceptia extensiei.Acolo unde este posibil, pe langa tehnicile manuale de mobilizare
articulara, se recurge sila mecanoterapie in special tractiuni mecanice - care permit o durata mai mare
de actiune si odozare perfect cuantificata a fortei externe de actiune.

Refacerea fortei musculare si a echilibrului dintre muschii agonisti si antagonisti , inspecial a muschilor
stabilizatori ai soldului (in plan frontal si in plan sagital) trebuie inceputa catmai precoce si continuata
mereu printr-un program de intretinere a tonusului si fortei musculare,chiar daca s-a ajuns la o forta de
contractie normala. Se insista asupra tonifierii urmatorilor muschi:

- fesierul mijlociu - stabilitatea soldului in plan frontal;

- fesierul mare si ischiogambierii - stabilitate in plan sagital si contracararea flexum-ului de sold;

- cvadriceps - pentru a conserva extensia completa de genunchiului.

Odata ce aceste obiective au fost atinse, programul de kinetoterapie devine mai multglobal, functional,
decat analitic, pentru a reintegra articulatia coxo-femurala in schemelenormale de miscare, sau cat mai
aproape de normal.

Un aspect important ce nu trebuie neglijat ilconstituie invatarea bolnavului ca in timpul miscarilor active
sa poata executa, la inceput subcontrol constient si mai apoi automat, urmatoarele activitati motorii:

- flexia soldului cu pastarea lordozei fiziologice;

- adductia soldului fara participarea patratului lombelor (adica fara ascensiuneahemibazinului);

- rotatie pura, izolata strict in articulatia coxo-femurala, fara a rota intreg bazinul. La fel ca si pentru
bolnavii cu gonartroza, kinetoterapeutul are obligatia sa faca educatia bolnavului privind igiena soldului.

- folosirea obligatorie in timpul mersului a unui baston purtat in mana opusa solduluiafectat si mai ales
utilizarea lui corecta pentru a se realiza efectiv o descarcare asoldului bolnav;

- evitarea purtarii de greutati;

- evitarea purtarii incaltamintei cu toc inalt;

- efectuarea zilnica a unui program minimal de exercitii fizice de intretineremusculara si articulara;

- evitarea pastrarii prelungite a unor pozitii antalgice( cu flexia soldului) precum sistatul prelungit in
fotoliu sau scaune joase;

- pentru odihna se va prefera pozitia de decubit cu gambele usor ridicate deasupra planului patului.

Coxartroza anchilozanta, care este de obicei nedureroasa, va beneficia de un programcontinuu de


kinetoterapie pentru a evita instalarea pozitiilor vicioase.In cazurile de coxartroza secundara a unor
afectiunii medicale (SA, PR, infectii specificesau nespecifice), tratamentul fizical kinetic nu reprezinta
decat o parte a tratamentului complex alafectiunii de fond, are un caracter simptomatic si urmeaza in
general, evolutia bolii cauzale.

4.Tratamentul ortopedico-chirurgical poate fi precoce sau tardiv. Cel precoce seadreseaza bolnavilor cu
coxartroze secundare unor anomalii congenitale, ca displazia subluxantade sold, carora li se efectueaza
osteotomii corectoare.

Tratamentul ortopedico-chirurgical tardiv se adreseaza bolnavilor cu artroze de soldevoluate, care nu


mai raspund la tratament medical. Acestora li se implementeaza proteze totale de sold.

Singurul tratament curativ este tratamentul chirurgical: interventii chirurgicale non- protetice
(Osteotomiile de reaxare-nu se mai practica in aceasta perioada); Intervenţiilechirurgicale protetice
(proteze totale cimentate/necimentate, hemiartroplastia cu proteza bipolarasau A

CAPITOLUL V

ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

Responsabilitatile esentiale ale asistentei medicale sunt: promovarea si pastrarea sanatatii; prevenirea
imbolnavirilor; restaurarea sanatatii; inlaturarea suferintei.Asistentele medicale creaza o ambianta in
cadrul careia valorile, obiceiurile, religia,credinta individului sunt respectate, este legata prin secretul
profesional si analizeaza indea- proape informatiile detinute despre bolnav, in ce masura si cui sa le
comunice.Asistenta medicala va avea mereu dreptul la interventii autonome, dar mai ales la
celedelegate pe care medicul le prescrie. Nu trebuie sa ia niciodata deciziile singura, ci sub stricta
indrumare a unui medic cu caretrebuie sa se consulte indeaproape pentru sanatatea si mai presus viata
pacientilor

Va fi intotdeauna alaturi de pacient, indiferent de starea acestuia, va incerca sa-i asigureo buna postura,
si mai ales un confort psihic si intelegere.Toate interventiile asistentei trebuie facute cu maxima
responsabilitate, cu siguranta siatentie sporita, iar orice neregula trebuie adusa medicului la cunostinta
imediat si remediata.A fi nursa inseamna:

sa nu fii nicodata plictisita

sa fii deseori frustata

sa fii inconjurata de probleme

sa ai multe de facut si atat de putin timp

sa porti o responsabilitate foarte mare si sa ai putina autoritate

sa intrii in vietile oamenilor si sa marchezi o diferenta


unii te vor binecuvanta, altii te vor blestema

vei vedea oameni (copii) in starea lor cea mai proasta si in starea lor cea mai buna

nu vei inceta niciodata sa fii uluita de capacitatea oamenilor, de a iubi, de a indura si decurajul lor

vei vedea viata incepand si sfarsindu-se

vei reputa triunfatoare si esecuri devastatoare

vei plange mult

vei rade mult

vei sti ce inseamna sa fii om si sa fii uman.

Cu dragoste si incredere, inainte!

(Pro – Nurse, Washington. D.C. USA)

Supravegherea pacientului din momentul internarii pana laexternare si efectuarea tehnicilor impuse
de afectiune

I. Internarea pacientului in spital

Internarea in spital constituie un eveniment important in viata bolnavului cu coxartroza,deoarece el se


desparte de mediul sau obisnuit si este nevoit sa recurga la ajutorul oamenilor straini. Aceasta situatie
impreuna cu boala ii creeaza anumite stari emotive de care personalultrebuie sa tina seama,
menajandu-l cat mai mult.Primul contact cu bolnavul este hotarator pentru castigarea increderii lui,
factor indispensabil pentru asigurarea unei colaborari sincere intre bolnav si personalul de ingrijire
invederea recastigarii sanatatii celui internat. Din acest motiv este important ca personalulserviciului de
primire sa dovedeasca inca de la inceput cea mai mare atentie si preocupare fata de bolnavul nou
sosit.Accesul bolnavului in spital se face prin camera de garda. Bolnavul este ajutat sa sedezbrace si apoi
ajutat sa se aseze pe masa de consultatie pentru a fi examinat de medicul degarda in vederea stabilirii
diagnosticului de internare.

Bolnavului cu coxartroza se interneaza prin programare pe baza biletului de internare emisde medicul
din policlinica sau biletului de trimitere de la medicul de familie.Bolnavul internat este inregistrat in
registrul de internari, tot aici se completeaza foaia deobservatie clinica si datele de identitate, numar
salon, diagnostic de internare. In foaia detemperatura sunt trecute diureza, lichidele ingerate, scaunele,
dieta, si functiile vitale: pulsul,TA, temperatura si respiratia.Hainele bolnavului vor fi supuse deparazitarii
si dezinfectarii inainte de inmagazinare.Bolnavul imbracat in tinuta de spital; pijama, capot, papuci este
condus in sectia de Ortopedie.

II. Asigurarea conditiilor de spitalizare

Asistenta medicala asigura primirea bolnavilor internati si se ingrijeste de acomodareaacestora la


conditiile de spital, scopul internarii fiind vindecarea si aceasta nu se realizeaza dacanu cream conditii
care sa ridice forta de aparare aorganismului .Regimul terapeutic de vindecare urmareste izolarea
bolnavului de conditiile negative alemediului care ar putea traumatiza, suprasolicita sau epuiza sistemul
nervos central. De aceea bolnavii nou ajunsi pe sectie vor fi cazati in saloane cu pacienti a caror stare de
sanatate prezintao evolutie favorabila, astfel incat din discutiile ce vor avea loc intre pacienti, acesta sa
capeteincredere in metoda terapeutica aleasa si in personalul care il va ingriji.Saloanele vor fi curate,
zugravite in culori deschise odihnitoare, iluminatul difuz si indirectsi se v-a tine cont de conditiile de
asepsie si antisepsie evitandu-se astfel contaminarea bolnavului cu agenti patogeni. Temperatura in
salon trebuie sa fie de aproximativ 19-21 gradeC, umidificarea aerului de 60-65% pentru a mentine in
bune conditii functia respiratorie a pacientului.

Vor fi inlaturati factorii iritanti, vizuali, auditivi, olfactivi care produc excitatii negative prin aerisirea
salonului de cel putin 2 ori pe zi, mentinerea in stare de curatenie a mobilierului,faiantei, pardoselei .Se
aduce la cunostinta bolnavului regulamentul de ordine interioara care cuprinde atatindatoririle
bolnavului spitalizat cat si drepturile lui pe durata spitalizarii.Bolnavul este obligat sa respecte ordinea
de zi a sectiei pentru a nu-i deranja pe ceilalti. Orele deodihna vor fi respectate cu strictete, mesele vor fi
servite la orele programate.Bolnavul trebuie sa declare toate simptomele legate de boala , sa se supuna
prescriptiilor medicale iar in timpul vizitei va fi educat sa stea linistit in pat, sa nu deranjeze munca
medicului.Este interzis sa faca galagie, murdarie dezordine in salon precum si anexe.Asistenta participa
la vizita medicala, consemneaza si asigura indeplinirea tuturor recomandarilor medicale privind igiena
bolnavilor, dieta alimentara, preluarea produselor biologice pentru efectuarea analizelor de laborator,
administrarea tratamentelor prescrise.

II. Asigurarea conditiilor igienice pacientilor internati

In conditiile spitalizarii patul reprezinta pentru fiecare bolnav, spatiul in care isi petrecemajoritatea
timpului din boala si convalescenta de aceea trebuie sa fie comod, de dimensiuni potrivite, accesibil din
ambele parti , usor de manevrat, usor de curatat, pentru ca ingrijirile,investigatiile si tratamentele
aplicate bolnavului sa nu fie impiedicate

Pregatirea patului si accesoriilor lui

Tipul de pat utilizat pe sectia de ortopedie este ortopedic, cu lungimea de 2 m, latimea de80-90cm.
Inaltimea de la dusumea pana la saltea trebuie sa fie de 60 cm asa incat sa-i permita bolnavului sa poata
sa coboare la nevoie din pat, sa poata sta in pozitie sezand, sprijinindu-si picioarele comod pe podea.
Aceste paturi sunt prevazute cu somiera mobila la care cadranulsomierei este de 2,3 sau 4 bucati
articulate, dand posibilitatea de asezare a bolnavului in pozitiifoarte variate.Patul poate fi prevazut cu
urmatoarele accesorii :
· Saltele ortopedice

· Saltele pentru prevenirea escarelor

· Perne

· Paturi confectionate din lana moale usor de spalat

· Cearsafuri ; unul simplu si unul plic

· Una, doua fete de perna

· Musama si aleza in functie de caz

Auxiliar patul poate fi prevazut cu :

· Sprijinitor de perne

· Rezemator de picioare

· Aparatoare laterala

· Coviltir

· Sustinator de invelitoare

· Mese adaptabile la pat

· Agatatoare pentru usurarea mobilizarii active

Pregatirea patului fara pacient se realizeaza la externarea pacientuluispitalizat/internarea pacientului in


vederea tratarii lui. Materialele necesare sunt: 2 cearsafuri sauun cearsaf simplu si unul plic, 2 fete de
perna, 1-2 paturi, 2 perne.Tehnica incepe cu indepartarea noptierelor de langa pat si asezarea unui
scaun cu spatar pecare se aseaza in ordinea intrebuintarii lenjeria curata, pernele, patura impaturate
corect. Seindeparteaza lenjeria murdara, se aranjeaza salteaua si se pregateste patul.

Schimbarea lenjeriei de pat cu pacientul in pat

In cazul bolnavului cu coxartroza dupa interventia chirurgicala starea generala nu permiteridicarea lui
din pat iar lenjeria va fi schimbata cu bolnavul in pat.In functie de capacitatea pacientului de a se
mobiliza schimbarea patului se poate realiza inlungime si in latime cand pacientul poate fi sprijinit in
pozitia sezand.Materialele necesare sunt aceleasi ca si la pregatirea patului fara pacient, in plus
suntnecesare paravan, sac de rufe murdare, lenjerie de corp curata si materiale necesare
pentruefectuarea igienei corporale a pacientului.Tehnica se incepe ca si la efectuarea patului fara
pacient, se aseaza pe un scaun in ordinea prioritatii, patura si cearsaful de sub patura se impaturesc in
trei sub forma de armonica. Aleza seruleaza impreuna cu musamaua, fie in latime daca schimbarea se
face in lungime, fie in lungimedaca schimbarea se face in latime. Cearsaful se ruleaza in lungime cand
schimbarea se face inlungime si in latime cand schimbarea se face in latime. Manevrele sunt executate
de catre douaasistente care se aseaza de o parte si de alta a patului. Una dintre asistente sprijina
sisupravegheaza pacientul iar cea de-a doua aduna lenjeria murdara si o inlocuieste cu una curate

Asigurarea igienei personale corporale si vestimentare a pacientului

Pentru mentinerea tegumentelor intr-o stare perfecta de curatenie in vederea preveniriiunor complicatii
cutanate, pentru stimularea functiilor pielii, pentru asigurarea unei starii deconfort. La internarea in
spital, i se da posibilitatea bolnavului sa faca baie sau dus, iar in timpulspitalizarii bolnavul va face baie
sau dus, cel putin de 2 ori pe saptamana. Cu aceasta ocazie i seva schimba si lenjeria.Baia generala va fi
efectuata obligatoriu inaintea interventiei chirurgicale si inainteaexternarii. Pentru a prevenii
accidentele asistenta va programa baia sau dusul dimineata penemancate sau seara dupa
digestie.Materialele necesare sunt: termometru de baie, sapun, manusi de baie, alcool, lenjeriecurata
incalzita, casca pentru protejarea parului. Cada fiind spalata si dezinfectata se umple cuapa pe jumatate.
Temperatura apei trebuie sa nu depaseasca 37, 38 C. Pacientul este invitat saurineze, ajutat sa se
dezbrace, i se protejeaza parul iar la intrarea in cada asistenta iisupravegheaza reactia.Rolul asistentei
este de a supraveghea bolnavul astfel incat daca starea pacientului sealtereaza sa poata lua atitudinea
corespunzatoare ce se impune situatiei.

Observarea pozitiei pacientului in pat

Bolnavul cu coxartroza poate adopta o pozitie vicioasa datorata durerii si modificarilor aparute la nivelul
articulatiei coxofemurale.Pozitia antalgica adoptata de bolnavi poate produce modificari semnificative la
nivelulaltor articulatii sau la nivelul coloanei vertebrale de aceea se impune corectarea permanenta
aviciilor de postura.

Schimbarea pozitiei si mobilizarea pacientului

Preoperator bolnavul se poate mobiliza singur (activ) si nu necesita ingrijiri speciale din partea cadrelor
medicale medii Pozitia bolnavului cu coxartroza este decubit dorsal, decubit lateral pe partea
neafectata. Schimbarea pozitiei bolnavului cu coxartroza se efectueaza de 1-2 asistente (pasiv) care
trebuiesa urmareasca urmatoarele principii: prinderea bolnavului se va face precis, sigur, cu toata
mana,cu degetele alaturate asezand palma pe suprafata corpului protejand regiunea dureroasa;
asezareaasistentei cat mai aproape de pat cu picioarele departate pentru a avea o baza de sustinere cat
maimare, genunchi flectati si coaloana vertebrala usor aplecata.Scopul mobilizarii este miscarea
bolnavului pentru a prevenii complicatiile ce pot apareadatorita imobilizarii prelungite , din cauza
presiunii exercitate asupra tesuturilor cuprinse intre planurile osoase si suprafata dura a patului.
Mobilizarea se face in functie de natura boli, stareagenerala si cuprinde exercitiile pasive si active petru
refacerea conditiei musculare, a tonusuluimuscular, mentinerea mobilitatii articulare, asigurarea starii
de bine si independenta, stimulareaorganismului si circulatia sangvina pentru prevenirea tulburarilor
locale de circulatie (roseata,edem, escare, necroze) si incetinirea circulatiei in clinostatism, formarea
trombozelor si a pneumoniilor hipostatice.Programul trebuie respectat cu strictete astfel incat la fiecare
2 h bolnavul sa fie asezat intr-o alta pozitie decat cea initiala si sa fie consemnat in foaia de ingrijire a
bolnavului.Mobilizarea activa a bolnavului se reia la indicatia medicului sub supravegherea stricta
aasistentei medicale si evitandu-se ortostatismul prelungit.
Captarea eliminarilor

Are drept scop observarea caracterelor fiziologice si patologice dejectiilor, descoperireamodificarilor


patologice in vederea stabilirii diagnosticului.Materialele necesare sunt:

-prosoape, acoperitoare de flanela,

-paravan, musama si aleza,

-materiale pentru toaleta mainilor,

-manusi,

-plosca, bazinet, urinare pentru femei si barbati,

-tavita renala, scuipatori, pahar conic sau cutie Petri

Captarea materiilor fecale : asistenta pregateste fizic bolnavul, separa patul de restulsalonului cu
paravan, protejeaza patul cu musama si aleza , se ridica pacientul si se introduce bazinetul cald sub
regiunea sacrala, se acopera cu invelitoarea pana termina actul defecarii, apoise efectueaza toaleta
regiunii perianale, se acopera cu capacul , se strang materialele, se imbraca pacientul, se aeriseste
salonul, se spala mainile pacientului iar scaunul se pastreaza pentru vizita mediacala. Notarea scaunelor
in foaia de temperatura se face prin semne conventionale : I-normal ; - moale ; - apos ; X – mucos ; P –
puroi ; S – sangvinolent ; M – melena.

Captarea urinei : servirea urinarelor, ca si indepartarea lor se face in mod asemanator cu a bazinetelor.
Urinarele pot fi plasate pe suportul de sarma, fixate la marginea patului, iar dupautilizare se golesc
imediat, se spala la jet de apa calda si se dezinfecteaza.

Captarea varsaturilor : pacientul se aseaza in functie de starea sa generala, in pozitiesezand, decubit


dorsal cu capul intr-o parte, se protejeaza lenjeria cu musama si aleza, seindeparteaza proteza dentara
cand este cazul, i se ofera tavita renala, i se ofera un pahar cu apa,se sterge fata, se pastreaza varsatura
pentru vizita medicului, se noteaza caracterele varsaturii,frecventa, se spala si se dezinfecteaza
recipientele si se pregatesc pentru sterilizare. In cazul bolnavului cu cozartroza varsaturile apar frecvent
la intoarcerea bolnavului din sala de operatiein urma anesteziei.

IV. Supravegherea functiilor vitale si vegetative

Functiile vitale

Includ: respiratia, pulsul, tensiunea arteriala si temperatura. Ele sunt frecvent utilizate caindicatori ai
starii de sanatate sau de boala.

Respiratia -reprezinta functia prin care se asigura organismului oxigenul necesar metabolismului celular
si de evacuare a bioxidului de carbon, prin miscari de expansiune siretractie a cutiei toracice rezultat din
arderile celulare. Frecventa normala a respiratiei este de16-18 respiratii/minut cu usoare modificari in
functie de sex.In HTA apare dispneea 12-10-8 respiratii/minut care este o respiratie grea, deficitara
sianevoioasa. Dispneea cardiaca reprezinta semnul cardiac al insuficientei ventriculului stang inHTA si se
manifesta prin lipsa de aer si tahipnee peste 20 respiratii/minut, polipnee (peste 25respiratii/minut).

33

Dispneea poate sa apara numai la efort, poate fi dispnee de decubit, care apare inclinostatism sau
dispnee respiratorie paroxistica nocturna, provocata de resorbtia edemelor latente instalate in cursul
zilei.Asistenta medicala va urmari: frecventa, tipul respirator, simetria miscarilor si ritmul.Urmarirea
mecanicii respiratorii se face prin simpla observatie si numararea miscarilor pe minut.Se noteaza in foaia
de temperatura cu pix sau creion verde printr-un punct, stiind cafiecare linie orizontala reprezinta 2
respiratii si unirea cu o linie a valorii prezentate cu ceaanterioara pentru a obtine curba. La bolnavii cu
coxartroza nu sunt modificari legate derespiratie, decat in cazul celor ce prezinta alte afectiuni care pot
modifica frecventa, timpulrespirator si simetria miscarilor si ritmul.

Pulsul- reprezinta expansiunea ritmica a arterelor, care se comprima pe un plan osos sieste sincrona cu
sistola ventriculara . Pulsul ia nastere din conflictul dintre sangele existent insistemul arterial si cel
impins in timpul sistolei. Acest conflict se exteriorizeaza prin destinderearitmica a arterei.Valoarea
normala la adult este de 60-80 pulsatii/minut; la persoanele de peste 60 de ani80-95 pulsatii/minut; la
nou-nascut 130-140 pulsatii/minut; la copil mic 110-120 pulsatii/minut.Valori patologice:-puls
bradicardic sub 60 pulsatii/minut-puls tahicardic peste 80 pulsatii/minut.Asistenta medicala trebuie sa
observe la puls: frecventa, ritmul, volumul si tensiunea pulsului, celeritatea.

Ritmicitate- reprezinta cursivitatea, regularitatea pulsatiilor si a pauzelor dintre ele.

Amplitudinea- este determinata de masa sanguina evacuata in sistemul circulator arterial intimpul unei
sistole

Celeritatea- reprezinta rapiditatea de efectuare a undei pulsatile prin aparitie si disparitie.Pulsul se


masoara dimineata si seara, cel mai des la artera radiala. Se noteaza in foaia detemperatura cu pix sau
creion rosu, sub forma de curba, stiind ca o linie orizontala corespundecu 4 pulsatii/minut.

Tensiunea Arteriala -reprezinta presiunea exercitata de sangele circulant asupra peretilor arteriali.
Tensiunea arteriala este determinata de forta de contractie a inimii, rezistenta,elasticitatea , calibrul
vaselor si vascozitatea sangelui Valoarea sa variaza in functie de puterea de contractie a inimii, de
rezistenta pe care o opunvasele de sange (de ex.vasele inguste, aterosclerotice, determina o crestere a
TA). Ea prezintavaloarea maxima in cursul sistolei (TA sistolica sau maxima) si valoarea minima in
cursuldiastolei (TA diastolica sau minima). La adult TA maxima variaza intre 120-140mmHg, iar
TAminima intre 70-90mmHg. Se considera valori patologice valorile de peste 140mmHg pentru
presiunea sistolica si peste 95 mmHg pentu presiunea diastolica.Masurarea TA se face cu tensiometru cu
mercur sau manometru iar valoarea neinformeaza asupra frecventei si ritmului cardiac. In HTA pulsul
este tahicardic, deci prezinta ocrestere a frecventei pulsului pe minut peste limita normala. In cazul
bolnavilor cu coxartroza,TA nu prezinta modificari, decat in cazul celor cu HTA sau hTA.TA se noteaza in
foaia de temperatura valoric si in reanimare grafic cu pix sau creion rosu.

Temperatura – mentinerea ei in limite normale este necesitatea organismului de aconserva o


temperatura la un grad aproximativ constant, pentru a-si mentine starea de bine.Temperatura corpului
se mentine constanta datorita echilibrului dintre termogeneza si termolizanumit
homeostazie.Temperatura se masoara de obicei dimineata la ora 8 si seara dupa ora 17. In cazul in
caretemperatura este foarte mare, se repeta pentu a nu fi gresita. Masurarea temperaturii se face
ingeneral axial in cazul bolnavului cu coxartroza si se noteaza in foaia de temperatura sub formade curba
cu creion albastru, o linie orizontala corespunzand la 2 subdiviziuni de grad.Asistenta pregateste
materialele necesare verificand integritatea termometrului,functionalitatea si daca mercurul este
coborat in rezervor.Valoarea normala variaza intre 36-37 grade C. Avem valori patologice atunci
candtemperatura este mai mica de 36 grade C si vorbim de hipotermie iar cand temperatura este
maimare de 37 grade C vorbim de hipertermie, 37-38 grade C- subfebrilitate, 38-39 grade C-
febramoderata, 39-40 grade C- febra ridicata, 40-41 grade C- hiperpirexie.Temperatura ridicata la
bolnavul operat cu coxatroza ne indica aparitia unei infectii lanivelul plagii sau la proteza.

Functiile vegetative

Cuprind diureza, restabilirea tranzitului intestinal si faciesul pacientului.

Diureza-este procesul de formare si eliminare a urinei din organism timp de 24h. Prinurina sunt
eliminate substante rezultate din metabolismul intermediar proteic inutile si toxice pentru organism.
Urina este colectata in vase cilindrice gradate cu gat larg sau borcane de 2-4 ltr.gradate pe benzi de
leucoplast cu creion dermatograf

Este necesar a se observa ritmul mictiunilor: normal 5-6mictiuni /24h barbati si 4-5mictiuni/24h la
femei. Se educa bolnavul sa urineze numai in urinar iar cel imobilizat sa urinezeinainte de
fecale.Colectarea incepe cu un orar fix pentru toti bolnavii sectiei. Astfel la ora 8 dimineata seurineaza si
se arunca aceasta urina. Se colecteaza in vasele gradate toate urinele emise pana adoua zi la ora 8
adaugandu-se si urina acestei emisi. Se citeste gradatia iar cifra indicata esteurina emisa in 24 h. Valorile
fiziologice la femei 1000-1400 ml/24h, iar la barbati 1200-1800ml/24h.Vorbim de valori patologice
atunci cand avem : peste 3000ml/24h- poliurie, sub1000ml/24h este vorba de oligurie, iar anuria este
atunci cand urina in vezica este absenta.Postoperator mictiunile pot fi spontane sau acestea sa nu aiba
loc si sa se produca acumularea deurina peste volumul normal in vezica urinara, ceea ce duce la aparitia
globului urinar. Seintervine prin instituirea de sonda urinara.Diureza se noteaza zilnic in foaia de
temperatura prin hasurarea cu creion albastru saugalben, o linie orizontala corespunzand la 200 ml de
urina, sau cifric, in foaia de temperatura.Este necesar ca alaturi de diureza sa se treaca si cantitatea de
lichide ingerate pentru a se putea stabili raportul dintre lichidele ingerate si cele eliminate.Diureza la
bolnavii cu coxartroza nu prezinta modificari decat in cazul celor cu diferiteafectiuni.

Tranzitului intestinal: urmarirea lui este inclusa in atributiile asistentei medicale.Bolnavul va urma un
regim alimentar care sa previna starile de constipatie. Daca totusi acesteavor exista, i se administreaza
purgative sau i se vor face clisme evacuatoare. Primul scaunspontan are loc in general in ziua a treia de
la interventia chirurgicala.

Urmarirea faciesului:uneori expresia fetei poate traduce durere, anxietate, deprimare,optimism interes
sau dezinteres fata de boala.Tegumentele pot fi deasemenea palide,eritematoase, transpirate sau
uscate, in functie de starea bolnavului

V. Alimentatia bolnavului

Oricarui organism ii este necesar sa ingere si sa absoarba alimente de buna calitate si incantitate
suficienta pentru a-si asigura dezvoltarea, intretinerea tesuturilor si pentru a-si mentineenergia
indispensabila unei bune functionari. Alimentatia bolnavului trebuie sa respecte maimulte principii :
inlocuirea cheltuielilor energetice de baza ale organismului, asigurarea aportuluide vitamine si saruri
minerale necesare metabolismului normal, favorizarea procesului devindecare prin crutarea organelor
bolnave, prevenirea unei evolutii nefavorabile in bolile latente,consolidarea rezultatelor terapeutice
obtinute prin alte tratamente.Tinand seama de aceste principii regimul dietetic al bolnavului trebuie
astfel alcatuit incatsa satisfaca atat necesitatile calitative cat si cantitative. Bolnavul cu cozartroza fiind in
repaus la pat necesita 25 de calorii/Kg corp. Ratia alimentara trebuie sa cuprinda :400gr glucide/24h
(6gr/kg corp / 24 h), 70 gr lipide / 24h ( 1 gr / kg corp / 24 h ) 70 gr proteine/ 24 h ( 1 gr / kgcorp / 24 h
).Vitaminele sunt necesare mentinerii metabolismului normal. Necesarul zilnic pe zi este de : 150mg Vit.
C, 25 mg Vit B1, 6 mg Vit. B6, 8mg Vit PP, 20 mg Vit K.Apa si sarurile minerale au deasemenea o
importanta deosebita deoarece in apa se petrectoate reactiile biochimice din organism iar sarurile
minerale sunt necesare ca substantestructurale si catalizatoare. Necesarul variaza intre 2000-3000
ml.Bolnavul cu coxartroza care nu prezinta modificari de metabolism : obezitate, diabetzaharat, etc. va
avea un regim normo caloric impartit dupa un program strict al meselor astfelincat sa se respecte micul
dejun, pranzul si cina.Bolnavii supraponderali vor beneficia de un regim hipocaloric redus in glucide si
lipideastfel incat sa nu se ajunga la o suprasolicitare a articulatiilor deja afectate. Pacientii cu
diabetzaharat vor respecta regimul impus de catre diabetolog. Postoperator pentru a evita aparitia
problemelor de tranzit intestinal in primele 24 h dupa aparitia gazelor, bolnavii vor beneficia deun regim
lichid si semilichid. Completarea deficientelor alimentare si de hidratare se vor efectua perfuzabil.La 2- 3
zile postoperator pacientul isi poate relua alimentatia normala daca aceasta nucontravine indicatiilor
medicului. In stari de febrilitate cu temperaturi peste 38C; pentru fiecaregrad peste 38 se va mari
aportul de glucide cu 5 %. Bolnavul cu coxartroza ce prezinta HTA i serecomanda un regim alimentar
hiposodat.

Alimentatia bolnavului la pat

Bolnavul operat cu coxartroza este alimentat la pat . Asistenta pregateste salonul ca pentru alimentarea
in salon la masa :-se aseaza pacientul in pozitie confortabila atat cat ii pemis, semisezand, sau sezandcu
ajutorul rezematorului de pat sau perne,

-se protejeaza lenjeria de pat cu musama, se aseaza peste musama un lighean cu apa pentru a se spala,-
se indeparteaza materialele folosite,
-se adapteaza masa speciala la pat acoperita cu fata de masa se aseaza pe genunchi pacientului, peste
patura acoperita cu aleza-se aseaza in jurul gatului un prosop,

-asistenta imbraca halatul de protective

-se spala pe maini si serveste masa la fel ca in salon la masa.Alimentele premise la bolnavii cu
coxartroza: supe de zarzavat simple, ciorbe de rosii,toate cu sare putina sau deloc, oua, peste si carne de
vita sau pasare, cartofi, morcovi, orez,grasimi vegetale, fructe, sucuri de fructe, ceai de plante si foarte
multe branzeturi si lapte pentruintarirea sistemului osos.

Calea de hidratare a organismului

La bolnavul cu coxartroza se efectueaza prin perfuzia intravenoasa.

Perfuzia intravenoasa- reprezinta introducerea pe cale parenterala picatura cu picatura asolutiilor


medicamentoase pentru reechilibrarea hidroelectrolitica, hidroionica si volemica aorganismului.
Perfuzia intravenoasa se efectueaza in scopul administrarii medicamentelor lacare se urmareste efectul
prelungit, hidratarea si mineralizarea organismului, completarea proteinelor sau a altor componente
sangvine.Asistenta imbraca manusi sterile, pregateste solutia de pefuzat, monteaza aparatul de perfuzat
si lasa lichidul sa circule prin tuburi, alege vena, aplica garoul, curata locul cu alcool dela centru in afara,
scoate garoul si ataseaza tuburile, fixeaza rata de flux 60 picaturi/minut,mentine locul de perfuzie,
acopera cu pansament steril, schimba punga inainte de golireacompleta. Ea noteaza in foaia de
observatie lichidele ingerate si cele eliminate pentru a prevenii hiperhidratarea . Alte accidente care mai
pot aparea in timpul perfuziei sunt :embolia gazoasa, revarsarea lichidului si coagularea sangelui pe ac.

VI. Administrarea medicamentelor si hidratarea organismului

Medicamentele sunt produse de origine minerala, vegetala, animala sau chimicatransformate intr-o
forma de administrare prescrise de medic.Caile de administrare a medicamentelor in cazul bolnavului cu
cozartroza sunt :-calea digestiva – sub forma tablelelor, drajeurilor -calea parenterala – sub forma
injectiilor intradermice, subcutanate, intramusculare,intravenoase executate de asistenta medicala

Calea de administrare este aleasa de medic in functie de scopul urmarit. Prescrierea se facein foaia de
observatie si trebuie sa cuprinda numele medicamentului, cantitatea si concentratia,calea de
administrare, ora si durata tratamentului, administrarea in raport cu alimentatia.Asistenta verifica
calitatea medicamentului , observand integritatea, culoareamedicamentelor solide si tulburarea ,
opalescenta medicamentelor sub forma de solutie precum sitermenul de valabilitate al acestora.
Respecta masurile de asepsie, de igiena, pentru a preveniiinfectiile intraspitalicesti.

Administrarea medicamentelor pe cale orala

Calea orala este calea naturala de administrare a medicamentelor, acestea putandu-seresorbi la nivelul
mucoasei bucale si intestinului subtire sau gros.Medicamentele administrate pe cale orala se resorb la
nivelul mucoasei digestive, patrundin sange si apoi actioneaza asupra unor organe, sisteme, aparate.
Tabletele, drajeurile se aseaza pe limba pacientului si se inghit ca atare iar cele care se resorb la nivelul
mucoasei sublinguale seaseaza sub limba.

Administrarea medicamentelor pe cale parenterala

Calea parenterala sau injectabila consta in introducerea substantelor medicamentoaselichide in


organism, prin intermediul unor ace care traverseaza tesuturile, acul fiind adaptat laseringa. Scopul
injectiilor consta in testarea sensibilitatii organismului fata de diferite substantesi administrarea
medicamentelor.

Materiale necesare pentru efectuarea injectiei

Pentru pregatirea injectiei asistenta are nevoie de seringi sterile, cu o capacitate in functiede cantitatea
de solutie medicamentoasa , ace sterile care se gasesc ambalate cu seringa sauseparat, tampoane sterile
din vata sau tifon, solutii dezinfectante, pile din metal pentrudeschiderea fiolelor, lampa de spirt, tavita
renala, garou din cauciuc, pernita si musama . Se pregateste un ac cu diametrul mai mare pentru
aspirarea solutiilor si altul pentru injectare.

Incarcarea siringii

Pentru incarcarea seringii se adapteaza acul pentru aspirat solutia, acoperit cu protectorulsi se aseaza pe
o compresa sterile Pentru aspirarea continutului fiolelor, asistenta dezinfecteaza gatul fiolei, flambeaza
pilasi taie gatul fiolei. Apoi trece gatul fiolei deasupra flacarii, si introduce acul in fiola pentru aaspira
solutia. Ulterior schimba acul de aspirat cu cel folosit pentru injectia care se face.Pentru dizolvarea
pulberilor asistenta aspira solventul in seringa, dezinfecteaza dopul decauciuc si introduce cantitatea de
solvent prescrisa. Dupa ce scoate acul, agita flaconul pana ladizolvare

Pentru aspirarea solutiei din flaconul inchis cu dop de cauciuc asistenta dezinfecteazadopul de cauciuc,
incarca seringa cu o cantitate de aer egala cu cantitatea de solutie ce urmeazaa fi aspirata, introduce
acul prin dopul de cauciuc si aspira solutia. Acul cu care s-a perforatdopul se schimba cu acul pentru
injectie.

Injectia intradermica

se face pentru testarea bolnavului in vederea desensibilizarii incazul alergenilor. Asitenta se spala pe
maini, dezinfecteaza locul injectiei (de obicei pe fataanterioara a antebratului), imobilizeaza pielea cu
policele si indexul mainii stangi, iar apoi patrunde cu bizoul acului care trebuie sa fie indreptat in sus in
grosimea dermului si injecteazalent solutia pana la formarea unei papule cu diametrul de 5-6 mm si
inaltimea de 1-2 mm. Seretrage brusc acul fara a se tampona locul injectiei.

Injectia subcutanata

se face postoperator pentru administrarea anticoagulantelor (fraxiparina sol. 9500u/ml). Locul de electie
este regiunea abdominala. Se inspecteaza regiunea,se dezinfecteaza tegumentele si se formeaza pliul
cutanat intre policele si indexul mainii stg.,seringa preumpluta cu acul atasat se introduce perpendicular
pe pliul cutanat, cu mana dr. Seinjecteaza lent anticoagulantul, iar apoi se retrage brusc si se
dezinfecteaza locul injectieimasandu-se usor pentru a favoriza circulatia

Injectia intravenoasa

la bolnavul cu coxartroza se executa de obicei in venele de la plicacotului, venele antebratului sau de pe


fata dorsala a mainii pentru administrarea antibioticelor,antiinflamatoarelor pentru a prevenii o
eventuala infectie postoperatorie. Asistenta dezinfecteazalocul punctiei executa punctia venoasa,
controleaza acul in vena si injecteaza lent, tinand seringain mana stg., iar cu policele mainii drepte apasa
pe piston, se verifica periodic daca acul este invena pentru a evita injectarea solutiei in tesutul
perivenos. Pe timpul injectarii asistenta vaurmarii locul punctiei si starea generala a pacientului

VII. Recoltarea produselor biologice si patologice

In vederea recoltarii produselor biologice se explica bolnavului necesitatea recoltarii,modalitatea si


colaborarea pe care trebuie sa o acorde.Sangele se recolteaza dimineata pe nemancate, alimentele
modificand compozitia chimicaa sangelui.De asemenea asistenta trebuie sa stie ce instrumente si
materiale trebuie pregatite invederea recoltarii si modul lor de pregatire, cum sa completeze buletinul
de trimitere la laborator si cum sa eticheteze produsele recoltate, sa pastreze si sa transporte produsele
recoltate.Pentru efectuarea tehnicii asistenta are nevoie de:

INR -0,801,20

APTT-21sec.27

fibrinogen-200mg/dl400

2. Examenul sedimentului urinarLaborator biochimieExamen urina

densitate-1002 – 1030

PH-5 – 6


nitriti-negativ

proteine-< 30 mg/dl

glucoza-< 50 mg/dl

corpi cetonici-negativ

urobilinogen-normal

bilirubina-negativSediment: rare celule epiteliale, relativ frecvente celule epiteliale rotunde, rare
leucocite.

Laborator bacteriologie

urocultura - negativa

Proba Addis

hematii - intre 1.000.000 si 500.00 / 24 ore

leucocite - intre 2.000.000 si 1.000.000 / 24 ore

cilindri - pana la 5000 /24 ore.

Proba BK urina

Ionograma
se recolteaza 5-10ml sange in sticlute heparinizate Na

: valori normale – 137-152mEq/lK

: valori normale- 3,8-5,4 mEq/lCl

: valori normale- 94-111 mEq/lCa

++

: valori normale -4,5-5,5 mEq/l

Coagulograma

42

-Fibrinogen se recolteaza 0,5 ml citrat de Na 3,8% si 4,5 ml sange.Valori normale – 200-400mg%-Timp de


protombina se recolteaza 0,5 ml oxalat de K si 4,5 ml sange.Valori normale T. Quick-12 ’’-14’’T. Howell –
1’30’’-2’30’’-Timp de sangerare (Met. Duke ) se efectueaza prin inteparea pulpei degetului sau alobului
urechii. Se dezinfecteaza locul punctiei cu alcool, se lasa sa se usuce, se ezecuta punctiacapilara si se
porneste cronometrul. Cu hirtia de filtru se absorb din 30 in 30 se secunde picaturile aparute spontan.
Se opreste cronometrul cand sangerarea inceteaza.Valori normale – 2-4 min.-Timp de coagulare :

Metoda Millan

se efectueaza prin punctia capilara avand nevoie de materialenecesare punctiei capilare si de lame
parafinate. Pe lama parafinata se lasa sa cada 2 picaturi desange pastrand distanta una fata de cealalta.
Se pornste cronometrul. Din minut in minut seurmareste coagularea prin inclinarea lamei. Coagularea
este terminata cand picatura adera binede lama si nu se mai deformeaza. Aparitia primelor filamente de
fibrina indica coagulareasangelui. Se opreste cronometrul.Valori normale 6-10min.

Metoda Lee-White

este mai exacta decat Metoda Millan. Se recolteaza 2 mlsange venos. Se repartizeaza cate 1 ml sange in
2 eprubete de hemoliza care se pun in baia de apala 37

0
C. Se porneste cronometrul cand sangele patrunde in eprubeta. Se urmareste coagularea prin inclinarea
la 45

a eprubetelor. Coagularea este completa cand eprubetele se pot rasturna.Valori normale : 6-12 min.

Glicemie

se recolteaza 2ml sange/florura de Na 4 mgValori normale : 80-110mg/dl

Uree

se recolteaza 5-10 ml punctie venoasaValori normale : 20-40 mg/100ml

Acid Uric

se recolteaza 5-10 ml punctie venoasaValori normale : 2-6mg%

43

Creatinina

se recolteaza 5-10ml punctie venoasaValori normale : 0,6-1,20 mg%In general valorile normale sunt
pastrate, uneori acidul uric este putin marit. Aceastaafectiune, coxartroza, nu produce modificari ale
valorilor sangelui.

UROCULTURA

stabileste prezenta bacteriilor in urina, astfel recoltarea se face inainte deinceperea tratamentului cu
antibiotice si nici nu se vor administra inainte cu 10 zile antibiotice.Se recolteaza aproximativ 3-5 ml
urina intr-o eprubeta sterila, dupa ce s-a eliminataproximativ 50 ml urina in toaleta sau in bazinet, fara a
intrerupe jetul urinar. Urina colectataeste transportata la laborator sau se insamanteaza direct pe
mediile de cultura si se introduce latermostat. Pacientul neavand voie sa consume lichide 12h, inainte de
recoltare si nu va urinatimp de 6h.

VIII. Pregatirea pacientului si efectuarea tehnicilor speciale impusede afectiune

Asistentei medicale ii revine un rol deosebit de important in promovarea sanatatii, prevenirea


imbolnavirilor prin educatie in materie de sanatate individuala, ingrijirea celui bolnavdin punct de
vedere fizic, mental, indiferent de varsta, restaurarea sanatatii, inlaturareasuferintelor, aplicarea
tratamentului medical si moral ceea ce este foarte important pentruevolutia pozitiva a
bolnavului.Asistenta este primul cadru medical care ia contact cu bolnavul. Ea trebuie sa actioneze
infunctie de starea bolnavului. Ea va urmari atent semnele vitale.
Medicul se bazeaza pe asistenta, care il va informa permanent si exact asupra cazurilor sitot ea este cea
care v-a efectua tratamentul indicat de medic.Imediat dupa internare, asistenta medicala discuta cu
bolnavul, se intereseaza de motiveleinternarii, de simptomatologia pe care o prezinta, intocmind foaia
de temperatura.Atributiile asistentei medicale in asigurarea interventiilor, conduita consta in: repaus la
patin decubit dorsal, se interzice pe cat posibil efortul fizic pentru a impiedica aparitia durerii.Bolnavul
cu coxartroza internat in spital are nevoie de anumite explorarii speciale invederea stabilirii cu exatitate
a diagnosticului. Pentru aceasta i se efectueaza examenulradiologic, electrocardiograma inaintea
interventiei. Dupa interventie evolutia bolnavului estemonitorizata tot radiologic.

Examenul Radiologic

Radiografia este o tehnica de inregistrare pe film fotografic special a unei parti din corpexpus la raze X,
avand drep scop studierea morfologiei osului si functionalitatii articulatieicoxofemurale in vederea
stabilirii diagnosticului de coxartroza primara sau secundara caremodifica strutura articulatiei si a osului.
Explorarea radiologica se efectueaza de medic prinradiografii iar citirea se face la negatostop.Pentru
efectuarea acestei tehnici pacientul va fi:-pregatit psihic explicandui-se necesitatea tehnicii si conditiile
in care se efectueaza-pregatirea fizica consta in dezbracarea regiunii coxofemurale, se
indeparteazamargelele si lantisoarele de la gat, precum si obiectele radiopace din buzunar, se
administreaza bolnavului un medicament analgezic in cazul in care miscarile ii provoaca dureri,
seadministreaza substanta de contrast sau se umple cavitatea articulara cu aer sau oxigen
pentruevidentierea cartilajelor articulare daca medicul solicita.Dupa efectuarea tehnicii pacientul va fi
ajutat sa se ridice de pe masa de radiografie si sase imbrace apoi este condus la pat. Asistenta va
completa biletul de trimitere pentru examenulradilogic sau se poate duce cu foaia de observatie iar
acesta se va nota in foaia de observatiementionandu-se data.Radiografie preoperator

Electrocardiograma

Reprezinta inregistrarea grafica a rezultantei fenomenelor bioelectrice din cursul unui ciclucardiac.
E.C.G. este o metoda de investigatie extrem de pretioasa in diagnosticul unei cardiopatiiin general, in
suferinte miocardo-coronariene in special, si totdeauna o metoda de a recunoaste o boala de inima care
evolueaza clinic latent Inregistrarea se face cu aparate speciale numiteelectrocardiografe de catre
asistenta medicala iar citirea o face medicul.

46

Se pregateste bolnavul din punct de vedere psihic pentru a inlatura factorii emotionali si seva transporta
de preferinta cu caruciorul cu 10-15 min inainte de inregistrare.Asistenta monteaza pe partile moi ale
extremitatilor placile de metal ale electrozilor astfel :-montarea electrozilor pe membre:
Rosu

- mana dreapta

Galben

- mana stanga

Verde

- picior stang

Negru

– picior drept-montarea electrozilor precordiali

V1

– spatiul IV intercostal, pe marginea dreapta a sternului

V2

– spatiul IV intercostal, pe marginea stanga a sternului

V3

– intre

V2

si

V4V4

– spatiul V intercostal stanga pe linia medioclaviculara

V5

– la intersectia de la orizontala dusa din

V4

si linia axilara anterioara stanga

V6

– la intersectia dintre orizontala dusa din

V4
si linia axilara mijlocie stangaAsistenta noteaza pe electrocardiograma numele, prenumele, bolnavului,
varsta, inaltimea,greutatea, data si ora inregistrarii. Aceasta tehnica se impune oricarui pacient inainte
deinterventia chirurgicala

Transfuzia de sange

Dupa interventia chirurgicala bolnavului operat datorita pierderii unei cantitati mari desange i se va
administra sange prin transfuzie indirecta cu sange proaspat izo-grup, izo-Rh de ladonator cunoscut, prin
intermediul flaconului sau pungilor din PVC

Pentru aceasta asistenta pregateste pacientul fizic si psihic precum si materiale necesare punctii
venoase, trusa pentru perfuzat sange cu filtru si picurator, sange izo-grup, izo-Rh,materiale necesare
controlului grupei sanguine, medicamente pentru eventuale accidente,invelitoare de flanela, casoleta cu
campuri sterile, aparat de oxigen.Asistenta se spala pe maini, imbraca manusi sterile, monteaza aparatul
de perfuzat,evacueaza aerul din tubul aparatului si poate efectua proba biologica Oelecker
bolnavulintorcadu-se de la sala cu branula fixata prin punctia venoasa Se lasa sa curga 20-30 ml de sange
prin picurator si se regleaza ritmul la 10-15 picaturi/min timp de 5 min.Daca nu apar semne de
incompatibilitate, se continua transfuzia in ritmul stabilit de medic.Se supravegheaza bolnavul in
continuare pentru a evita incidentele si accidentele care pot saapara ( infundarea aparatului cu cheag,
iesirea acului din vena, coagularea sangelui venos refulatin ac. )

IX. Pregatirea preoperatorie si ingrijirile postoperatorii

2.9.1Pregatirea preoperatorie

Pregatirea pacientului inaintea interventiei chirurgicale este un element major de prevenirea infectiilor
postoperatorii, de ea depinzand reusita operatiei si evolutia postoperatorie.Asistenta medicala are
obligatia, ca prin comportamentul si atitudinea ei sa inlature stareade anxietate in care se gaseste
bolnavul inaintea de operatie asigurandu-l ca anestezia siinterventia sunt benigne si vor avea un rezultat
favorabil in ameliorarea durerii si mobilizarii.In cadrul pregatirii preoperatorii un rol deosebit de
important il are recoltarea probelor delaborator indicate de medic, urmarirea functiilor vitale si
vegetative, observarea unor schimbariin starea bolnavului precum si notarea si introducerea lor in foaia
de observatie . In foaie trebuieatasate radiografia efectuata, electrocardiograma. Toate aceste
investigatii permit o apreciere astarii viitorului operat.Inaintea interventiei :

Bolnavul nu mananca cel putin 12 ore inaintea interventiei chirurgicale.


Se efectueaza clisma evacuatoare

Baia generala este obligatorie

Se indeparteaza protezele dentare

Bijuteriile vor fi predate familiei sau administratiei spitalului.

Este necesara indepartarea lacului de pe unghii si a rujului de pe buze pentru ca facdificila depistarea
semnelor de anorexie manifestata prin cianoza la nivelul extremitatilor.

Golirea vezicii urinare prin mictiune voluntara sau sondaj vezical este obligatorie

Se administreaza medicatia preanestezica indicata de medicul anestezist.

Se pregatesc documentele: F.O. , analize, radiografii care vor insotii pacientul.Transpotul pacientului in
sala de operatie se face insotit de asistenta medicala care areobligatia sa predea pacientul asistentei de
anestezie, impreuna cu toata documentatia si alteobservatii survenite ulterior si foarte importante
pentru interventia chirurgicala.
Ingrijirile postoperatorii

49

De calitatea acestor ingrijiri depinde in mare masura evolutia postoperatorie si absentacomplicatiilor.


Ingrijirile postoperatorii incep imediat dupa interventia chirurgicala si dureaza pana la vindecarea
completa a bolnavului.Ingrijirile postoperatorii se acorda in functie de felul anesteziei, de natura
interventiei, decomplicatiile care au survenit intraoperator si de starea generala a bolnavului.Ingrijirea
postoperatorie se acorda pentru restabilirea functiilor organismului, asigurareacicatrizarii normale a
plagii si prevenirea complicatiilor.Dupa interventia chirurgicala bolnavul poate fi transferat la serviciul de
terapie intensiva,iar la trezire in patul sau.Transportul pacientului cu coxartroza operata se face in
pozitia decubitdorsal.Asistenta va urmarii aspectul fetei, respiratia, pulsul, perfuzia, TA in primele 2 h din
15-15min, iar in urmatoarele 6 h din 30-30 min. Instalarea operatului se face intr-o camera
aerisitatemperatura este de 18-20

C. Patul este prevazut cu musama si aleza bine intinse, fara perna.Asistenta trebuie sa supravegheze atat
coloratia pielii, unghiile, extremitatile mucoaselor cat sistarea de agitatie sau de calm a pacientului.
Datorita imobilizarii asistenta trebuie sa deserveascamancarea la pat si sa-si ajute pacientii acolo unde
este cazul. Reluarea tranzitului postoperator se face de obicei in primele 3 zile.Mobilizarea se face cat
mai precoce postoperator. Asistenta trebuie sa tina cont de regulilede asepsie. Plaga postoperatorie va
fi protejata cu pansament steril iar la fiecare 2 zile acestatrebuie schimbat. Asistenta asigura confortul
fizic si ii calmeaza durerile si tot ea trebuie saasigure igiena pacientului datorita deficientei efectuarii
acesteia.Deoarece bolnavii cu coxartroza se deplaseaza mai greu datorita durerii, asistenta
medicalatrebuie sa-i ajute in efectuarea nevoilor fiziologice, ducandu-le la pat urinarul sau plosca dar
siajutandu-i la schimbarea pozitiei in pat pentru a preveni formarea escarelor. Asistentaadministreaza
personal bolnavului medicamentele prescrise de medic si noteaza in foaie oricemodificare de stare a
bolnavului.

simte durerea si mai ales in ceea ce face pentru a-l ajuta sa treaca mai intai prin filtrul daruirii
siintelegerii toate reactiile si mai ales simptomele bolii.

Profilaxia bolii

Mijloacele ortopedice, fizioterapice, medicamentoase care constituie baza tratamentuluiconservator al


coxartrozei, trebuie completate cu cateva masuri profilactice:-lupta activa contra obezitatii respectand
un regim alimentar hipolipidic, hipoproteic-evitarea excesului de oboseala articulara, evitarea statului in
picioare si a mersuluiindelungat, a purtarii de greutati sau a mersului pe teren neregulat iar folosirea
bastonului esteobligatorie-mentinerea unei mobilitati articulare maxime prin gimnastica medicala zilnica
indecubit dorsal, prin practicarea inotului si prin folosirea bicicletei cand este posibil.

XI. Externarea pacientului

Momentul externarii bolnavului este stabilit de medic. Sarcina asistentei medicale este de aaduna
documentatia despre bolnav, pe baza careia medicul va formula epicriza .Asistenta va fixa ora plecarii,
va anunta cu 2-3 zile inainte familia bolnavului despre dataiesirii din spital.Se vor aprofunda impreuna cu
bolnavul la indicatiile primite de la medic, precum sirecomandarilor cuprinse in biletul de iesire din
spital.Asistenta explica pacientului importanta respectarii tratamentului prescris de medic, aorarului de
administrare, a dozei, precum si a celorlalte recomandari privind regimul alimentar,gimnastica de
recuperare pentru refacerea tonusul muscular si a functionalitatii articulare. Detoate aceste lucruri
depinde evolutia ulterioara a bolnavului.

CAPITOLUL VI

51

CAZURI CLINICESTUDIU DE CAZ I

COXARTROZA PRIMARA DREAPTA

Pacient:

T.M.

Varsta

: 55 ani

Ocupatie

: mecanic auto

Adresa

: Cujmir, Mehedinti

Data internarii

: 20.01.2013

Diagnostic

: Coxartroza primara dreapta


Istoricul bolii

: pacientul in varsta de 57 ani se interneaza pentru tratament, recuperator.Pacientul acuza dureri in


pozitia de ortostatism, greutate la deplasare, impotenta functionala,durere inghinala cu iradire pe fata
anterioara a coapsei drepte.

Motivele internarii

: deficit de deplasare, limitarea miscarilor active, nu poate incrucisa picoarele, anxietate.

Antecedente heredo – colaterale

: neaga

Antecedente personale (fiziologie si patologie

): TBC pulmonar din 1998, hernie inghinalaoperata in 2001.

Conditii de viata si de munca:

bune

Examen fizic

: inaltime 1,75 m, greutate 80 Kg.

Sistem aganglionar:

nepalpabil

52

Tegumente si mucoase:

normal colorate

Obiective terapeutice:

inlaturarea durerii

posibilitatea de deplasare normala


inlaturarea anxietatii

efectuarea corecta a exercitiilor fizice medicale sub supraveghere.

Analize laborator

:Glicemie: 106 mg/dlUree: 22 mg/dlTGO: 44 u.i./lTGP: 28 u.i./lHLG: Hb = 13,8 g/dl, HT =38 g/dlHDL
colesterol: 122 mg/d