Prelungiri ale clasicismului si romantismului in literatura romana

O trasatura a literaturii romane de la sfarsitul secolului al Xl-lea si inceputul secolului XX este coexistenta
mai multor curente si tendinte literare, concretizate insa in opere inegale ca valoare. Acum se afirma
puternic poezia sociala cu accente realiste, alaturi de renasterea unui romantism provincial si taranesc. incep
sa fie cultivate, totodata, si unele modalitati lirice innoitoare, moderne.

Samanatorismul numeste orientarea literara cristalizata in jurul revistei Samanatorul, aparuta la Bucuresti
intre 1901 si 1910 si condusa, in ordine cronologica, de Vlahuta, Cosbuc si N. Iorga. Aceasta directie se
constituie ca o reactie la modernism, la industrializarea si emanciparea societatii. Principalele trasaturi sunt
paseismul, concretizat in permanenta tendinta de intoarcere in trecut si de condamnare a prezentului,
idilismul sau preferinta pentru infatisarea pitoreasca a satului, considerat nucleu al specificului national si al
spiritualitatii romanesti autentice, sentimentul dezradacinarii, in virtutea caruia orasul este vazut ca un loc al
pierzaniei, interesul pentru viata taranimii, pentru natura patriei si pentru valorile etice. Aceasta grupare si
tendinta literara nu include insa opere deosebit de valoroase din punct de vedere estetic, cuprinzand, in
general, o literatura angajata, declarat moralizatoare, cu o diluare a lirismului si a emotiei care a condus la
autodizolvarea ei, desi ecouri ale samanatorismului se inregistreaza pana in preajma celui de-al doilea razboi
mondial. Dintre poetii apartinand acestei perioade s-au evidentiat Al. Vlahuta si St.O. Iosif, insa cel care o
reprezinta cel mai bine si cu rezultate notabile este G. Cosbuc.

Poporanismul este orientarea literara caracterizata prin aceeasi simpatie fata de popor, exprimata insa,
literar, cu mai multa obiectivitate. Revista care a gestionat aceasta orientare cultural-literara este Viata
romaneasca, aparuta la Iasi la inceputul secolului XX (1906), sub conducerea lui G. Ibraileanu.
Poporanismul nu are o conceptie literara precizata clar, ideile sale desprinzandu-se, in principiu, din doctrina
politica. Se retine atitudinea critica fata de structurile societatii contemporane, apropierea fata de taranime,
prin promovarea idealului de luminare a acesteia, prin accesul la cultura, dezaprobarea falsei infrumusetari a
vietii, tipic samanatorista si atitudinea realist-critica. Poetul cel mai apropiat de spiritul poporanismului este
O. Goga.