Educaţia şi provocările societăţii contemporane–

noua problematică a educaţiei

contemporane

Motivarea alegerii temei

Fiind proaspătă absolventă a unui liceu de renume și cu vechime în domeniul educației
am putut observa și analiza felul în care cadrele didactice tratează problematica educației
contemporane și în ce măsură îmbrațișează noile metode și strategii de abordare a claselor de
elevi. De asemenea, este important de observat gradul de interes al elevilor față de actuala
tematică curriculară și feet-back-ul pe care aceștia îl acordă cadrelor didactice pentru modului
de prezentare a temelor. Remarcând ușoare discrepanțe între profesori și elevi, consider că
elaborarea unui subiect care face paralelă între trecut și prezent este atât în interesul noilor
generații cât și în al celor care au ca scop formarea tinerilor.

Scopul referatului
Prin abordarea acestei teme îmi doresc să aduc încă o dată în prim plan importanța
evoluției subiectelor educative, dar și felul în care acestea sunt prezentate în fața noilor generații
în încercarea de a menține un echilibru și o apropiere între informator și informat. Scoaterea în
evidență a non concordanțelor apărute între subiectele pe care cadrele didactice le abordează și
ceea ce și-ar dori elevii să învețe va facilita remedierea acestor probleme prin găsirea unor punți
ce vor face legătura între catedră și zecile de bănci din fața acesteia.

Problematica referatului
Educația este un ansamblu de metode și măsuri care au ca scop formarea și dezvoltarea
unor însușiri morale și intelectuale ale copiilor, tinerilor, ori ale unor colectivități umane.
Termenul de contemporan face referire la aspectele petrecute în prezent, sau în trecutul
apropiat; iar societatea este reprezentată de un ansamblu unitar, un grup de oameni ce urmăresc
un beneficiu comun sau care au interese comune.
Cunoscând acești termeni și aducându-i împreună ajungem la un subiect des întălnit în
discuțiile tuturor, fie ei oameni de cultură, oameni politici, sau simpli cetățeni părtași ai aceleiași
provocări: viața într-o societate.

1
 Încă din cele mai vechi timpuri, educația a reprezentat un aspect important atât în mediul
familial, cât și cel social, ea reușind să pregăteasca copiii pentru provocările vieții. Fie că este
vorba despre educația morală, fie că este vorba despre cea intelectuală, rolul ei a fost și este de
a forma și ghida caracterul și intelectul omului în conformitate cu cererile societății. De-a lungul
istoriei, educația în sine a suferit modificări, pentru a putea ține pasul cu evoluția oamenilor.
Unul dintre cele mai însemnate aspecte este ca oamenii să evolueze este educația, iar
pentru acest fapt este necesară o abordare potrivită și ataptată timpului în care trăim. Numai
îmbrățisănd noile descoperiri și invenții vom reuși să ne depășim condiția, iar pentru a înțelege
mecanismele noilor tehnologii avem nevoie de o educație modernă, contemporană.
Constantin Cucoș (Profesor și director la Departamentul pentru Pregătirea Personalului
Didactic) a subliniat câteva trăsături definitorii ale educației. Printre acestea se numără ideea că
educația este un demers aplicabil exclusiv ființei umane, presupunând existența conștiinței. Tot
Cucoș susține că educația se realizează din perspectiva unui ideal de persoană, reperele fiind
culturale, istorice, precum și determinate de psihlogia vârstelor și caracteristicile generațiilor.
Astfel, deducem faptul că educația este un proces continuu, permanent, care se întinde pe tot
parcursul vieții, ea nefiind o etapă limitată la o anumită vârstă.
În literatura de specialitate, s-au conturat câteva forme și conținuturi generale ale
acesteia.
Ca primă formă de educație amintim educația formală/educația școlară. Ea este o
educație intenționată, organizată, sistematică, realizată de persoane cu pregătire specială și în
instituții specializate și reprezintă în prezent principala formă de educație.
Educația nonformală este un alt tip de educație, ea fiind tot de tip instituționalizat, dar
nonșcolar, ce nu are o misiune educațională proprie chiar dacă este reprezentată de acțiuni
extrașcolare realizate sub îndrumarea cadrelor didactice. Acțiunile sunt utilizate ca mijloc de
divertisment sau de odihnă activă.
Educația informală sau educația incidentală este un tip de educație spontan, realizată
prin contact propriu-zis al indivitului cu mediul social. Această formă de educație are loc
înaintea educației formale, în timpul acesteia, dar și după ce anii de școlarizare s-au încheiat,
având cel mai mare impact asupra omului.
Datorită evoluției științifice și tehnice, educația nonformală și cea informală câștigă tot
mai mult teren, ele ajungând să fie acceptate și integrate de școală. Interdependența dintre cele
trei forme de educație a devenit evidentă, astfel ministerul împreună cu cadrele didactice au
început să caute și să dezvolte noi metode de a ajuta elevii și de a-i îndruma pe un drum cât mai
corect în vederea dezvoltării culturale și morale a acestora.

2
 Componentele clasice ale educației sunt:
 educația intelectuală,
 educația morală,
 educația tehnologică,
 educația estetică,
 educația igienică și sportivă
 educația religioasă
Pe lângă acestea, conform programelor UNESCO s-au dezvoltat ca răspuns la
globalizare, noile educații. Printre acestea se numără:
 educația relativă la mediu,
 educația pentru pace și cooperare,
 educația pentru participare și democrație,
 educația în materie de populație,
 educatia pentru o nouă ordine economică internatională,
 educația pentru comunicare și putere mass-media,
 educația pentru schimbare și dezvoltare,
 educația nutrițională,
 educația economică și casnică modernă,
 educația de timp liber,
 educația privind drepturile omului.
Educația relativă la mediu își propune să-l conducă pe elev spre formarea unui punct
de vedere obiectiv asupra relațiilor om-mediu înconjurător și să îl determine să conștientizeze
problemele cu care se confruntă mediul datorită acțiunilor omului. Această materie din noile
educații se focalizează pe înștiințarea elevilor asupra poluării și incitarea acestora de a lua
măsuri singuri sau în grup pentru combaterea degradării planetei.
Educația pentru pace și cooperare urmărește formarea individului în spiritul
solidarității cu cei din generația sa, al respectului pentru cei care l-au precedat și cei ce-l vor
urma, al încrederii în destinul umanității și al valorilor umane. Pune accent pe respectul față de
valorile culturale și acceptarea diversității culturale, receptivitatea la ideile și sugestiile altora,
toleranța și acceptarea unor comportamente diferite, descurajarea agresivității și violenței.
Educația pentru participare și democrație face referire la două aspecte interdependente.
Pe de o parte, participarea semnifică șansa oferită tinerilor de a-și delimita aspirațiile și nevoile,

3
de a inova. Pe de altă parte, democrația încurajează oamenii să-și exprime opiniile în mod liber,
devenind astfel parte din istoria viitoare.
Educația economiă și casnică modernă ajută la dobândirea conștiinței și conduitei
economice punând bazele unie vieți echilibrate și o bună integrare în plan social. Înțelegerea
faptelor economice ajută la creșterea calității și cantității bunurilor și prin aceasta îmbunătățește
calitatea vieții.
Educația în materie de populație lămurește aspecte privind globalizarea și aduce în prim
plan statistici care arată evoluția demografică a lumii, urbanizarea și numeroase alte probleme
ridicate la nivelul numărului populațiiei globale sau pe diferite regiuni.
Educația nutrițională vizează obținerea unui echilibru nutritiv. Fiecare individ are o
structură morfofuncțională specifică, o dinamică fizică particulară ce determină particularități
ale regimului alimentar. Prin această materie se caută prevenirea bolilor degenerative și de
nutriție.
Pentru implementarea practică a acestor educații se pot introduce ca discipline distincte
în programa școlară sau crearea de module specifice tematicii.
Integrarea temelor abordate de noile educații în ariile curriculare existente ridică
problema supra-încărcării programelor școlare și de aceea, noile educații nu au fost
implementate încă. Ideea modulelor specifice este una care poate apăra trunchiul comun și care
dă posibilitatea managerilor școlari și părinților să aleagă ce anume consideră a fi mai important
pentru tineri, în funcție de profilul școlilor/liceelor, aspirațiile viitoare ale elevilor, dar și cu
relevanţă pentru zona geografică în care aceștia se găsesc.
Până când se vor elabora strategii concrete de integrare a noilor educații în curriculumul
pentru învățamântul preuniversitar, anumite teme din curricumulum nou ar putea fi abordate la
materii deja existente în ariile curriculare, astfel în aria trei a curricumului, cea numită Om și
societate ale cărei discipline sunt Socoilogie, Psihologie, Istorie, Geografie, Economie,
Educație antreprenorială, Filosofie, ar putea fi abordate teme din noile materii printre care
numărându-se educația pentru pace și cooperare, educația pentru participare și democrație,
educația economică, educația privind drepturile omului. Aria cinci a curricumului, Educație
fizică și sport, cu disciplina educație fizică ar putea aborda la lecții și informații despre nutriție
și o alimentație sănătoasă.
Având în vedere că în prezent sunt din ce în ce mai mulți copii cu probleme de greutate,
cazurile de obezitate fiind foarte frecvente în școli, o îndrumare a elevilor în vederea
alimentației ar trebuie să devină o prioritate pentru cadrele didactice ce predau educație fizică
și sport.

4
 Este cunoscut faptul că mișcarea și efortul fizic moderat reprezentat prin sport ajută la
dezvoltarea corectă și frumoasă a organismului elevilor, dar și în ameliorarea problemelor ce
țin de kilogramele în plus ce pun în pericol dezvoltarea sănătoasă și chiar viața tinerilor. Pentru
prevenirea și tratarea acestor dezechilibre, alimentația are un rol foarte important. Prin educarea
elevilor asupra acestui aspect și prin încercarea de a-i ajuta să conștientizeze impactul pozitiv
pe care îl are o dietă echilibrată și țintită în funcțiile de nevoile fiziologice ale fiecărei persoane
în parte se poate reduce semnificativ numărul copiilor cu probleme de sănătate și ulterior al
adulților ce vor suferi de boli degenerative și complicații asociate.

5
 Concluzii
1. Este importantă paralela între trecut și prezent pentru a putea observa evoluția și direcția
în care ne îndreptăm.
2. Pentru a putea să păstreze o legătură strânsă cu elevii, cadrele didactice sunt nevoite să
fie deschise în vederea abordării subiectelor ce trezesc interesul tinerilor în societatea
contemporană.
3. Noile educații stârnesc interesul elevilor.
4. Teme din noile educații pot fi îmbrațisate de materiile deja existente în ariile curriculare
până la soluționarea problemei supra-încărcării programelor școlare.

Bibliografie
Cristea Sorin, (2008), Curriculum pedagogic, Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucuresti;
Cucoş, C., (2002), Pedagogie(Ediţia a II-a revăzută şi adăugită), Editura Polirom, Iaşi;
Gonţa Iulia, (2010), Pedagogie. Definiţii, scheme, tabele şi întrebări pentru
autoevaluare, Editura Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti;
Ţăranu, A.-M., (2009), Şcoala, între comunitatea locală şi provocările globalizării,
Institutul European, Bucureşti.
http://www.asociatia-profesorilor.ro/noile-educatii.html
https://www.didactic.ro/materiale/rolul-noilor-educatii-in-formarea-elevilor-ca-cetteni-
ai-viitorului