Sunteți pe pagina 1din 52

Transformarea eutectoidă şi

reacțiile de precipitare proeutectoidă


Opțiuni de procesare
Austenita (γ)
Fe(C) CFC
Răcire Răcire Răcire
lentă moderată rapidă

Perlită Bainită (α+carburi Martensită (TVC –


(α+lamele Fe3C) – plăci/ace ) transformare fără difuzie
TT -
Revenire

Martensita
Rezistență

Ductilitate
Martensita de revenire Martensită de revenire (α
Bainita
Perlita fina + Fe3C foarte fină)
Perlita grosolană

Tendința generală
Eutectoid – amestec mecanic de două sau mai multe faze
solide care rezultă din descompunerea unei soluții solide la
temperatură constantă.
Temperatura

Reacția eutectoidă – fenomen de transformare a unei soluții

γ solide în amestec mecanic de două sau mai multe faze solide


la o temperatură constantă

γ+β
În aliajele care au o soluție solidă care este stabilă la
γ+α temperaturi înalte, descompunerea acelei soluții solide la
răcire se poate realiza prin reacție eutectoidă.

α β
α+Eut β+Eut
Aspectul microscopic al acestui constituent structural este
lamelar sau globular

Reacția eutectoidă – formula generală pentru un sistem binar

A c (% B) B S1 → S2 + S3

S2 + S3 = Eut
Transformarea eutectoidă în oțeluri - transformarea perlitică
Sistemul metastabil fier-cementită (Fe-Fe3C)

1538 °C
1148 °C
Punctul
Punctul peritectic
peritectic
Punctul peritectic

Lichid
1394 °C Lichid+ Austenită Punctul eutectic
1148 °C L+Fe3C
Austenită (faza γ)
Temperatura (°C)

2,11
912 °C Austenită + Cementită Ferită + Cementită
(γ+Fe3C) (α+Fe3C)
α+γ
Α + γ
727 °C

Punctul eutectoid
Ferită (faza α)

Ferită + Cementită Ferită + Cementită


(α+Fe3C) (α+Fe3C)

100 % Fe3C
0,77 4,3

6,67
% gr. C
Moduri de obținere a transformării eutectoide (perlitice)

● Răcire continuă

● Transformare izotermă

austenitizare austenitizare
Temperatura

Temperatura
A1 A1
ΔT
T

Timp Timp
Răcire continuă Transformare izotermă
Răcire continuă
sau
Transformare izotermă

Austenită Perlită
● Descompunerea eutectoidă și precipitarea eutectoidă sunt controlate în principal de transportul de masă difuziv din
sistem (transformări bazate pe difuzie).

● Fazele noi formate prin descompunerea eutectoidă diferă de faza din care provin atât din punct de vedere al
compoziției cât și al structurii.

● Descompunerea eutectică și precipitarea eutectoidă se realizează la diverse grade de subrăcire ceea ce duce la
modificări considerabile în microstructura rezultată; modificări rezultate ca urmare a micșorării vitezei de difuzie la
scăderea temperaturii ceea ce duce la schimbări substanțiale ale proprietăților mecanice.

● Schimbările structurale/microstructurale și ale proprietăților aliajelor cu transformare eutectoidă sunt baza aplicării
tratamentelor termice în industrie pentru o gamă foarte largă de aliaje: oțel-carbon, oțeluri aliate, aliaje de titan,
bronzuri etc.

● Transformarea eutectoidă este o transformare celulară – o transformare discontinuă. Este o transformare cu difuzie
prin germinare și creștere.

● Germinarea este eterogenă.

● Transformarea eutectoidă în oțeluri se numește transformare perlitică și prin extensie această denumire este aplicată
și altor sisteme de aliaje care prezintă transformare eutectoidă.
● Transformarea perlitică începe doar atunci când austenita a ajuns la compoziția eutectoidă 0,77%,
independent de compoziția inițială a austenitei.

● Transformarea perlitică (eutectoidă) este precedată în aliajele cu concentrații mai mici sau mari de 0,77% C de
separări ale fazelor proeutectoide.

● În oțelurile hipoeutectoide are loc separarea feritei proeutectoide, iar în oțelurile hipereutectoide și fontele
hipoeutectoide are loc separarea cementitei.

● Forța motrice în cazul transformării austenitei în perlită este dată de diferența de energie liberă dintre
austenită și perlită.
F

FP
FA
A1
T
Transformarea
1538 °C eutectoidă în oțeluri
Punctul
Punctul
1148 °C
Punctul
- transformarea perlitică
peritectic
peritectic
peritectic
Sistemul metastabil fier-cementită (Fe-Fe3C)
Lichid
1394 °C Lichid+ Austenită Punctul eutectic
1148 °C Austenita (γ) → Ferită (α) + Cementită (Fe3C)
L+Fe
Austenită (faza γ)
Temperatura (°C)

2,11
912 °C Austenită + Cementită Ferită + Cementită
(γ+Fe3C) (α+Fe3C)
α+γ
Α + γ
727 γ
°C(0,77 % C) → α (0,02 % C) + Fe3C (6,67% C)
Punctul eutectoid
Ferită (faza α)

Ferită + Cementită Ferită + Cementită Ferită + Cementită


(α+Fe3C)
g (Austenită)
(α+Fe3C) (α+Fe3C)

Fe Fe3C 100 % Fe3


0,77 4,32
Transformare (cementită)
+
Eutectoidă a
C (CFC) (CVC)
% gr. C (ferită)
% gr. C
matricea - ferită - α

lamele de
cementită - Fe3C
Mecanismul formării coloniilor de perlită

Formarea coloniilor de perlită


Creșterea coloniilor de perlită

1) nucleu inițial de cementită


2) și 3) - formarea plăcilor de ferită
4) formarea de noi nuclee de cementită
Relația dintre lamelele, coloniile și nodulele de perlită cu foștii grăunți de austenită

Colonie Nodul

Lamele

Grăunte
anterior de
austenită
F F
C C

Fața de creștere a perlitei care indică creșterea atât a cementitei cementitei (C) cât și
feritei (F) înspre grăunții de austenită
γ

γ
Creșterea nodulelor intergranulare de perlită în austenită
Rata de transformare
1

Temperatură fixă
Fracție transformată

0,5 Rata maximă de transformare


Rata de transformare crește ca urmare a
creșterii ariei suprafeței și creșterea
t0.5
germenilor
0
Germinare Creștere
Timpul de încălzire (scara logaritmică)

• Ecuația Avrami

 kt n
Y, fracția transformată y  1 e
Rata de transformare eutectoidă

Procent recristalizat
135C 119C 113C 102C 88C 43C

1 10 102 104
Timp (min) - Scară logaritmică)

• In general, rate crește pe măsură ce crește T 


r = 1/t0.5 = A e -Q/RT
• R = constanta gazelor
Arrhenius
• T = temperatura (K)
• A = ‘preexponential’ factor
• Q = energia de activare
• r este deseori mic și echilibrul nu este posibil
Rata de transformare eutectoidă
Flux difuziv de atomi de carbon
• Creșterea perlitei din austenită
Austenită (g) a
cementita (Fe3C)
limita de grăunți g
a Ferita (a) g
a a
g
g a
a a
a Direcția
a de creștere
a perlitei
100
600°C

% austenită
% perlită
Rata de recristalizare (DT mare)
650°C
50
crește cu odată 675°C
(DT mic)
creșterea temperaturii 0
Timp (s)

Perlită grosolană  formată la temperaturi mari – mai moale


Perlită fină  formată la temperaturi mai mici – mai dură
Germinare și creștere
• Rata de reacție este rezultatul germinării și creșterii

100 Rata de germinare crește cu DT


% Pearlită Creștere
Rata de creștere crește cu T
50 Germinare

0 t 0.5 log (timp)

• Example:
colonie
perlită
g g
g

T moderat sub TE T sub TE


T chiar sub TE
Rata de germinare mică Rata de germinare medie. Rata de germinare mare
Rata de creștere mare Rata de creștere medie Rata de creștere mică
Diagrama de transformare izotermă

• Fe-C sistem, Co = 0.76 wt% C


• Transformare la T = 675°C.

% transformat
100
T = 675°C
y,

50

0
1 10 2 10 4 timp (s)
T(°C)
Austenita (stabilă)
TE (727C)
700 Austenita
(instabilă)

600 Perlită
Transformare izotermă la 675°C
500

400
timp (s)
1 10 10 2 10 3 10 4 10 5
Efectul istoricului răcirii în sistemul Fe-C
• Compoziția eutectoidă, Co = 0.77 wt% C
• Debut la T > 727°C
• Răcire rapidă la 625°C și menținere izotermă

T(°C) Austenita (stabilă)


TE (727C)
700 Austenita
(instabilă)

600 Perlită
g g g
g g g g
500

400

1 10 10 2 10 3 10 4 10 5
Timp (s)
Reamintire - Ferita și austenită

• Alfa - Ferita – fier CVC


Faza de temperatura joasă

• Gama – Austenita – fier CFC


• Faza de temperatura înaltă

Adiția de carbon modifică temperaturile de transformare!


Evoluția microstructurii oțelurilor hipo- și hipereutectoide pe durata răcirii în relație cu diagrama Fe-Fe3C.
(a) Perlită grosolană (b) Perlită fină

Microstructuri obținute la măriri de 3000x pentru perlita fină și perlită grosolană.


Temperatura de transformare eutectoidă

Elemente de aliere

Efectul elementelor de aliere asupra temperaturii de transformare eutectoidă


Efectul elementelor de aliere asupra cantității efective de carbon
Distanța reciprocă interlamelară

temperatura de transformare

Distanța între lamele de perlită în funcție de temperatura de transformare


TTT Diagram for a Eutectoid Fe-C Alloy
Time-Temperature-Transformation (T-T-T) Diagrams
Pearlite
• The thickness of the ferrite/cementite layers in pearlite
depends on the temperature. With decreasing
temperature, the layers become progressively thinner.
• At temperatures just below eutectoid  relatively
thick layers  coarse pearlite
• In the vicinity of 540C  relatively thin layers 
fine pearlite

- Smaller DT: - Larger DT:


colonies are colonies are
larger smaller
Fig. 4 Time-temperature-transformation diagram showing austenite decomposition
into pearlite and bainite.
Timp- Temperatura-Transformare (TTT) – Transfomari izoterme
Otel eutectoid (0,77%C)
800
Temperatura eutectoidă
727
Austenita grosolană
600 Perlita
fină

500 Perlita + Bainită

T → 400 Bainită

300
 Ms
Austenita
Nu este o transformare izotermă
200
Mf
100
Martensita
0.1 1 10 102 103 104 105
t (s) →
160
A: austenită
140 B: bainită
M: martensită
120
P: perlită
Temperatură

100

80

60

40

20

0
1 10 100
Timp
Example Problem
Using the isothermal transformation diagram for an iron-carbon alloy of
eutectoid composition, specify the nature of the final microstructure of a
small specimen that has been subjected to the following time-temperature
treatments.
The specimen begins at 760°C and that it has been held at this temperature
long enough to have achieved a complete and homogeneous austenitic
structure.
(a) Rapidly cool to 250°C, hold for 100s, and quench to room temperature
(b) Rapidly cool to 600°C, hold for 104 s, and quench to room temperature
Example Problem

160 (a) Rapidly cool to 250°C,


hold for 100s, and quench
140 to room temperature
(b) Rapidly cool to 600°C,
120
hold for 104 s, and quench
100
to room temperature

80

60

40

20

0
1 10 100
A
The time-temperature-transformation diagram for an iron-
carbon alloy of eutectoid composition and the isothermal
heat treatments
Example Problem
(a) Rapidly cool to 250°C,
hold for 100s, and quench
to room temperature

• At 760°C: in the austenite


region (g)— 100%
austenite

• Rapidly cool from 760°C


to 250°C: 100% austenite

• Hold for 100 seconds at


250°C: 100% austenite

• Quench to room temp.:


100% martensite
Example Problem
(b) Rapidly cool to 600°C,
hold for 104 s, and cool to
room temperature

• At 760°C: in the austenite


region (g)— 100%
austenite
• Rapidly cool from 760°C
to 600°C: 100% austenite

• Hold for 104 s at 250°C:


100% pearlite

• Quench to room temp.:


100% pearlite
Mechanical Behavior of Iron-Carbon Alloys
Pearlite
• Cementite (Fe3C) is much harder but more brittle
than ferrite (a).
• % Fe3C   strength, ductility
Martensite
• Hardest and strongest, and most brittle
• Volume change  crack formation during
quenching
Mechanical Properties of Fe-C Systems
• Fine Pearlite vs Martensite:

• Hardness: fine pearlite << martensite.


Time- Temperature-Transformation (TTT) Curves – Isothermal Transformation
Eutectoid steel (0.8%C)
800
Eutectoid temperature
723
Austenite Coarse
600 Pearlite
Fine

500 Pearlite + Bainite

T → 400 Bainite

300

200
 Ms
Austenite
Not an isothermal
transformation
Mf
100
Martensite
0.1 1 10 102 103 104 105
t (s) →
Time- Temperature-Transformation (TTT) Curves – Isothermal Transformation
Eutectoid steel (0.8%C)
800
Eutectoid temperature
723
Austenite
Pearlite
600
a + Fe3C
500 Pearlite + Bainite

T → 400 Bainite

300
Ms
200
Mf
100
Martensite
0.1 1 10 102 103 104 105
t (s) →
Continuous Cooling Transformation (CCT) Curves Eutectoid steel (0.8%C)

800
Eutectoid temperature
723

Austenite 600 Pearlite


500
Original TTT lines
T → 400

300
Ms
Cooling curves 200
Constant rate Mf
100
Martensite T
1
T2
0.1 1 10 102 103 104 105
t (s) →
Different cooling treatments Eutectoid steel (0.8%C)

800
723

M = Martensite 600

P = Pearlite 500

T → 400

300

200
Coarse P
100
M M +P Fine P

0.1 1 10 102 103 104 105


t (s) →
 π I U3 t 4 
  

Xβ  1  e  3 

1.0

0.5
X →

0
t →
Temperatura Eutectoidă

Temperatura °C

(a) (b) (c)

Timp (s)
Nucleation of Pearlite on Proeutectoid Ferrite or
Cementite
Compositions below 0.77 wt% C in iron-carbon systems will
nucleate proeutectoid ferrite before reaching the
eutectoid temperature and formation of pearlite. This ferrite
nucleates at the grain boundaries to reduce energy
and follows the Kurdjumov-Sachs relationship stated
previously. A pearlite colony will then grow from the
proeutectoid ferrite once the eutectoid temperature has been
reached.
For compositions above the eutectoid point, proeutectoid
cementite nucleates at the grain boundaries. This
tends to form as a layer with the Bagaryatski orientation
Pearlitic microstructure with
relationship with the γ1 austenite grain ([100]c || [0
Widmanstätten cementite plates
1]γ, [010]c || [1 ]γ, (001)c || (211)γ) (Ref 12). A pearlite colony will
acting as nucleation sites
then grow from the proeutectoid cementite
once the eutectoid temperature has been reached, as seen in Fig.
12. In this case it is seen that pearlite
nucleation is not limited predominantly to the grain boundaries
as shown in Fig. 7.
Pearlite Growth
The growth rate of pearlite is best represented by the Johnson-Mehl-Avrami equation:
f = 1 - exp (-ktn) (Eq 1)
where f is fraction transformed, k accounts for the growth and nucleation rates, t is time, and n is the Avrami
exponent (Ref 20). The exponent n varies from 1 to 4, where 1 represents a needle-shaped precipitate and 4
represents a spherical precipitate. The k factor can be rewritten as:
(Eq 2)
where k0 is a constant, Q is the activation energy, R is the universal gas constant, and T is the temperature.
Thus, it can be seen that the growth rate is very dependent on temperature, particle shape, and time. Figure 14
illustrates this with a TTT diagram showing the time for transformation at two different temperatures. It is seen
that the fraction transformed curve is sigmoidal. The initial rate is slow due to relatively few nodules existing.
The rate increases with the nucleation rate until nodule impingement, when the transformation rate slows to
completion (Ref 4, p 288). Figure 14(a) shows the C-curve nature of the TTT diagram, which shows that
transformation times are slow at both temperatures close to (small undercooling) and far from (large
undercooling) the reaction temperature. This can be explained by the small amount of driving force for
nucleation at small undercoolings and very slow diffusion rates at large undercoolings (Ref 4, p 290). The
intermediate temperatures (approximately temperature T2 in Fig. 14a), corresponding to the “nose” of the C
curve, provide an optimal combination of nucleation driving force and diffusion rates for the fastest
transformation rate.
Fig.
Time-temperature-transformation diagram indicating two temperatures for (b) indicating
time required for transformation as a function of temperature