UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRICOLE

ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ „ION IONESCU DE LA BRAD” – IAŞI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECT DE SPECIALITATE
LA CREȘTEREA OVINELOR ȘI
CAPRINELOR

ELABORAREA PROIECTULUI TEHNOLOGIC PENTRU O

FERMĂ DE PRODUCŢIE CU OVINE DIN GRUPA DE LÂNĂ
GROSIERĂ, SITUATĂ ÎN ZONA DE ȘES CU CAPACITATEA DE
314 DE CAPETE

ÎNDRUMĂTOR:
PROF.DR. PASCAL CONSTANTIN
STUDENT,

2018
CUPRINS
Memoriu justificativ ............................................................................................................ 3
Importanța , oportunitatea si eficiența investiției .............................................................. 4
Date din literatura de specialitate privitoare la rasa Țurcană .......................................... 6
Programarea structurii și evoluției efectivelor de ovine .................................................. 12
2.1. Programarea reproducției și fundamentarea ei tehnică .......................................... 13
Programarea producțiilor ............................................................................................... 33
3.2. Recoltarea și valorificarea producției de lână ......................................................... 35
3.2.1. Organizarea, dotarea și funcționalul la un centru de tuns ovine........................... 36
3.3. Programarea producției de lapte ............................................................................. 37
3.4. Recoltarea și valorificarea producției de lapte ........................................................ 38
3.4.1. Sistemul de muls, stâna ți strunga-organizare, dotare și functional ..................... 39
4. Programarea tehnologiei de creștere și exploatare a ovinelor ................................... 40
Fluxul tehnologic anual de producție ............................................................................. 40
4.2. Specificul întreținerii ovinelor pcategorii .................................................................. 41
5. DISPUNEREA CONSTRUCŢIILOR ÎN AMPLASAMENT ŞI PROIECTAREA
FUNCŢIONALĂ A ADĂPOSTULUI ............................................................................ 42
5.2. Calculul bilanţului teritorial ...................................................................................... 42
5.3. Dimensionarea adăposturilor .................................................................................. 42
5.4 Planul adapostului.................................................................................................... 43
5.5 Calculul necesarului de apă ..................................................................................... 42
6. Programarea și organizarea bazei furajere ................................................................ 44
6.1Norme și rații utilizate................................................................................................ 44
6.2 Tehnica de alimentație ............................................................................................. 55
Lucerna ............................................................................................................ 55
Pășunea ............................................................................................................ 55
1
 Fânul natural ..................................................................................................... 56
Fânul de lucernă ................................................................................................ 57
Tărâțele de Grâu ................................................................................................ 57
Concluzii.......................................................................................................................... 61
BIBLIOGRAFIE ............................................................................................................... 62

2
 Memoriu justificativ

Ferma zootehnică este amplasată în comuna Mogoșești-Siret județul Iași ,în N-E ţării,
mai exact la 15 Km de orașul Pașcani, pe valea râului Siret . Ferma are ca activitate creşterea
ovinelor de rasă Ţurcană.
Zona limitrofa are o piaţă atractivă, cu multi consumatori, cu o mare capacitate de
valorificare și comercializare a produselor obținute de la ovine. Capacitatea industrială existentă
este dotată cu utilităţi, pășuni extinse şi sector agrozootehnic în plină dezvoltare. Mediu natural
este protejat fără surse majore de poluare.
Învestitia este motivată de faptul că în această zona, este singura unitate cu astfel de
obiectiv şi animale de prăsilă, singura concurenţă făcând-o gospodariile populaţiei cu rase de oi
neameliorate, întreţinute şi hrănite după vechile concepte.
Hrana se poate asigura relativ uşor în zonă, datorită suprafeţelor de teren agricol şi
pasune din zonă, ceea ce duce la:
- asigurarea unor furaje din producţie proprie;
- asigurarea ritmică, uniformă şi la nivel optim a hranei;
- practicarea unui păsunat raţional şi extinderea pajiştilor cultivate.

Înfiinţarea unei astfel de ferme contribuie la refacerea efectivelor de ovine din zona atât
calitativ cât şi numeric.
Eficienţa investiţiei presupune investiţii mici, cheltuieli de întreţinere reduse.
Se pretează la îmbinarea raţionala cu alte ramuri zootehnice sau vegetale cu o
rentabilitate ridicată.
Oaia este specia cu cele mai reduse cerinţe pentru întretinere, iar utilizarea în hranã a
aditivilor furajeri se face în mică măsură.
Păsunea oferă cel mai ieftin furaj iar în perioada de stabulaţie, furajele de volum ocupă
un loc însemnat în hrana animalelor.
Cunoaşterea valorificării producţiilor ovine va determina creşterea veniturilor şi sporirea
eficienţei economice.

3
Importanța , oportunitatea si eficiența investiției

Multiplele producții ce se obtin ca urmare a creșterii și a exploatării ovinelor, precum și

calitatea deosebită și valoarea biologică ridicată a acestora, dar și economicitatea obținerii lor, au
făcut ca încă din cele mai străvechi timpuri speciile de ovine și caprine să fie extrem de apreciate,
bucurându-se totodată și de o atenție deosebită din partea crescatorilor.
Actualmente, la nivel internațional și național, creșterea ovinelor reprezintă o activitate
de bază și o ramură principală a zootehniei și are o contribuție deosebită la dezvoltarea
economică a statelor crescătoare, participând în mod direct, alături de celelalte sectoare specifice
creșterii animalelor, la îmbunătațirea nivelului de trai al fermierilor.
Cu toate că de-a lungul timpului obiectivele creșterii ovinelor au suferit modificări sub
influența diferitelor etape ale istoriei, crescătorul a căutat mereu să selecționeze, să amelioreze și
să perfecționeze, pentru creștere în interesul sau, doar acele animale care corespundeau scopului
urmărit. Procedându-se în acest fel s-au creat și perfecționat diferite tipuri de rase specializate
pentru diferite producții existând în prezent, pe glob, conform multor date publicate în literatura
de specialitate, peste 750 de rase de ovine, având diferite directii de exploatatre ( carne, lapte,
lână, pielicele, blănuri ).
De asemenea, selecția severă coroborată cu asigurarea unor condiții de creștere,
întretinere, exploatare și alimentație la parametrii optimi au permis crearea unor rase cu
performanțe de producție și de reproducție remarcabile. Așa este cazul raselor englezești care
dispun de calitați pentru producția de carne deosebite, a raselor germane și franceze de lapte care
produc peste 400 l pe duruta unei lactații normale, a rasei Karakul care produce pielicele de o
valoare estetică și comercială remarcabilă , a raselor Romanov, Blueface Leicester, Friza și
Finnish Landrace care au procentul de prolificitate de peste 200%.
Cu toate acestea, pe plan internațional, datorită condițiilor diferite, de la țară la țară și
adesea în arealul aceluiași stat, producțiile totale și medii înregistrează diferențieri accentuate în
funcție de gradul de intensivizare al agriculturii dar și de

4
 realizările înregistrate în directia explatării și a ameliorării ovinelor, la care se adaugă și factorii
naturali de influența.
Dezvoltarea creșterii animalelor și nivelul producțiilor acestora sunt determinate de
substratul ereditar și de condițiile de mediu. Raportul dintre aceste două mari grupe de factori
este net în favoarea condițiilor de mediu. Astfel, coeficientul de heritabilitate, care exprimă
ponderea de influentă a factorilor genetici asupra productiilor animale, pentru diferitele producții
ale ovinelor , are valori medii cuprinse între 0,11 și 0,46 la Merinos de Palas.
Altă cale de creștere a producțiilor rezultate prin creșterea și exploatarea ovinelor
o constituie ridicarea performanțelor reproductive la efectivelor existente și îmbunătațirea
tehnologiilor de creștere aplicate în cazul tineretului ovin, mergându-se, atunci și acolo unde
condițiile concrete permit, până la intensivizarea totală, însă în condițiile de eficiență economică.
Studiul izvoarelor istorice care au dăinuit până în present confirm faptul că ovinelor sunt
crescute pe teritorul actual al României încă de la începutul formării acestui stat, iar numeroși
istorici, scriitori și poeți subliniază contribuția acestei specii la unitatea de limbă și tradiție a
poporului roman.

5
 Date din literatura de specialitate privitoare la rasa Țurcană

Din totalitatea raselor crescute în România, Țurcana este cea mai răspândită și cea mai
veche din țara noastră. Oile Țurcană, împreună cu cele Stogoșe, în trecut reprezentau peste 60%
din efectivul total de ovine crescut la nivel național. În literature de specialitate, rasa Țurcană mai
este cunoscută si sub alte denumiri, cum ari fi: oaia bârsană, țușca, oaia valahă sau Rațca.
Origine și mod de formare. Originea rasei Țurcană nu este cunoscută cu precizie. Mulți
cercetători care au studiat originea animalelor domestic susțin că Țurcana ar deriva din Ovis
vignei arkar, însă când și unde au fost domesticite, precum și modul de răspândire nu sunt
cunoscute cu certitudine. Conform celor scrise de N., Teodoreanu, oaia Țurcană a fost
domesticită în ținutul Carpați încă din perioadele preistorice, de unde s-a răspândit prin
transhumanță și în alte zone.
Aria de răspândire. Rasa Țurcană este foarte bine adaptată la condițiile
geoclimatice specific țării noastre. În ultimele decenii, concomitant cu declanșarea acțiunilor de
creștere numeric a oilor cu lână fină și semifină, efectivul rasei și arealul ocupat s-au redus. Și în
condițiile date, ca areal de creștere, această rasă ocupă unul extreme de larg și cu relief variat,
fiind întâlnită de la câmpiile joase din sudul și vestul țării, la zone cui peste 1500 m altitudine.
Este o rasă rustică și rezistentă, face parte din tipul morfoproductiv mixt, fiind exploatată
în funcție de varietate pentru producțiile de lână grosieră, lapte, pielicele și carne. În present, este
răspândită compact în zonele submontane și montate de pe tot cuprinsul țării, însă poate fi
întâlnită sporadnic și în zonele de deal.
În afara țării noastre, alte rase de oi considerate ca având o afinitate strânsă filogenetic,
precum și însușiri morfoproductive asemănătoare cu Țurcana, se mai cresc în Republica
Moldova, Bulgaria, Serbia, Muntenegru, Grecia, Turcia, Ucraina și în număr mai redus în
Ungaria, Cehia și Slovacia.
Însușiri morfoproductive. După exteriorul său, Țurcana este de tip dolicomorf, cu
caractere și însușiri specific raselor tardive. Este o rată sprintenă, vioaie și cu talia intermediară
celorlalte tipuri productive.

6
 Greutatea corporală are evoluția fluctuantă, fiind influențată îndeosebi de tipul de fătare
și de condițiile de creștere asigurate de tipul ovin.
Capul la Țurcană este alungit și îngust, cu profilul drept la female și ușor convex la
masculi. Urechile sunt mici, subțiri și purtate oblic. Coarnele la berbeci sunt spiralate și lungi, iar
la femele pot fi întâlnite la doar cca. 15% din total și de regulă sunt mai mici, uneori rudimentare.
Gâtul este lung, subțire și purtat oblic.
Trunchiul alungit, relative strâmt și puțin adânc. Grebănul este ascuțit; spinarea și șalele
înguste; crupa teșită, îngustă și oblică. Osatura este fină, însă rezistentă. Cornul este de culoarea
varietații respective, fiind dur facilitează parcurgerea unor terenuri accidentate sau lungi.
Constituția este robust, iar rezistența organic și adaptabilitea sunt foarte pronunțate. Nu
se adaptează însă la limitarea posibilităților de mișcare, jprecum și la întreținere în stare de
stabulație prelungită. Cerințele față de sistemul de întreținere sunt reduse; poate fi menținută timp
îndelungat sub cerul liber atunci cănd precipitațiile sunt reduse cantitativ
Producția de lână. Oaia Țurcană are cojocul de lână alcătuită din șuvițe ascuțite cu aspect
exterior de suliță și tirbușon, formate din fibre diferite, însă neomogene. Lâna este rară, iar
cusătură de pe linia superioară este largă.
Fibrele groase. Constituie scheletul șuvițelor și au o lungime absolută între 14- 35cm și o
finețe cuprinsă între 55 și 95 µ;. Acestea ajung până la capătul distal al șuvițelor, imprimând
astfel acestora o formă conică cu vărful ascuțit. De asemenea, datorită acestei caracteristici se
facilitează scurgerea rapidă a apei din precipitații.
Fibrele subțiri și scurte au finețea sub 30 µ, lungimea cuprinsă între 5 și 15 cm, se găsesc
șa baza șuviței și constituie îmbrăcămintea piloasă propriu-zisă
Fibrele intermediare sunt mai reduse numeric și prezintă valori medii între primele două
categorii.
Extinderea lângii pe extremități este satisfăcătoare. Fruntea este acoperită cu un smoc de
fibre scurte, fața cu jar, iar pe membrele extinderea lânii se oprește la genunchi și pe jaret.

7
 Cantitatea medie de lână este de 1,7 – 2,2 kg la oi și 2,5 – 3,5 kg la berbeci,depășind 5 kg
în unele zone în care se cresc efective valoroase de ovine Țurcană varietatea albă. Randamentul
lânii la spălare este cuprins între 65 și 70%
Producția de lapte. La această rasă, producția de lapte se caracterizează printr- o mare
variabilitate. În condiții obișnuite de hrănire și întreținere, pe durata unei lactații poate fi obișnuită
o producție totală de lapte cuprinsă între 70-90 kg. La plus variante cantitatea de lapte depașeste
adesea 235 l lapte în aceeași perioadă de lactație. Privitor la această producție, în zona montană
și aceeleași condiții geoclimatice, Țurcana poate produce cu peste 20% mai mult lapte
comparativ cu Țigaia. Laptele de la Țurcană are 7% grăsime și 5,9% proteină
Producția de pielicele. Pielicelele mieilor din varietatea brumărie si neagră au însușiri
caracteristice, însă sunt inferioare celor obținute de la Karakul. Acestea sunt utilizate în
gospodăriile populației și în ateliere specializate la confecționarea căciulilor, gulerelor,
mantourilor etc. Alături de Karakul, față de care manifestă o mare capacitate de combinabilitate,
Țurcana neagră și brumărie a participat la formarea rasei Karakul de Botoșani.
Indici de reproducție. Sunt exprimați în general prin valori superioare altor rase și tipuri
locale de ovine.
Comparativ cu alte rase autohtone, la Țurcană, în timp ce indicelel de prolificitate
înregistrează valorile cele mai reduse, cele specifice fecundității, fertilității și natalității sunt
superioare.
Varietăți ale rasei. Această rasă are patru varietăți de culoare, și anume: albă, neagră,
brumărie și rațca.
Varietatea albă are lâna și jarul de culoare albă, iar la unii indivizi pot apărea pe
extremități unele pete pigmentate. Această varietate ocupă cea mai largă arie de răspândire, fiind
și cea mai numeroasă. Este apreciată pentru producția mai mare de lapte precum și pentru lâna
lungă și albă utilizată în gospoddăriile populației la confecționarea obiectelor de îmbrăcăminte
tradițională, a celor de artă populară, iar în industria textilă la fabricarea stofelor și covoarelor de
tip persan și de Dorna.

8
 În cadrul acestei varietăți s-au conturat deja unele ecotipuri valoroase, cum ar fi de pildă
Țurcana sibiană, caracterizată prin omogenitatea conformației, dezvoltarea corporală mai
pronunțată și producții de lână si lapte mai mari.
Simbolul varietății esteȚa
Varietaea neagră. Se deosebește de cea albă prin culoarea învelișului pilos care, la
naștere, este în totalitate negru. La animalele adulte roba este depigmentată apărând și fibre albe
diseminate în masa lânii, în prima fază a depigmentării lâna devine la început roșcată, iar mai
târziu gri – cenușie. Este exploatată pentru producția de de lapte și pielicele.
Ca areal, această varietate ocupă unul mai restrâns situat în partea centrală și de nord a
Moldovei unde este utilizată șa încrucișări cu berbeci Karakul în vederea obținerii pielicelelor.
Încrucișarea cu karakul poate fi practicată până la obținerea generației a treia, în regiunile cu un
regim pluviometri mai redus de 450 mm anual, și până la a doua generație, urmată apoi de
reproducere în sine, în zonele cu precipitații anuale maxime cuprinse între 550-600mm. În
regiunile cu un regim pluviometric mai bogat, metișii obținuti cu karakul nu rezistă, iar ataunci
când se obțin trebuie sacrificați pentru pielicele.
Simbolul varietății este Țn.
Varietatea brumărie este exploatată pentru lapte și pielicele. Efective mai importante
sunt răspândite în partea de nord-est a Moldovei. La naștere, pieliceleleau culoarea gri de nuanțe
diferite, cu linia mediană mai albă. Concomitent cu înaintarea în vârstă, culoarea brumărie se
păstrează doar pe extremități, iar roba se depigmentează căpătând nuanțe spălacite uneori alb-
murdare.
Simbolul varietății ese Țb.
Varietatea rațca. Se întâlnește în efective restrânse în partea de sud-vest a țării; are
șuvițele de lână și coarnele răsucite în tirbușon. Culoarea lânii poate fi albă sau neagră, iar a
jarului de pe extremitați brună de diferite nuanțe.
Perspective de creștere. În perspectivă, varietatea albă va fi selecționată în
direcția îmbunătățirii însușirilor calitative ale lânii și îndeosebi a compoziției fibrelor a șuvițelor,
luciului și mătăsozității. De asemenea, prin selecție se va urmării și îmbunătățirea producției de
lapte în paralel cu ridicarea dezvoltării corporale. În vederea

10
creșterii dezvoltării corporale, precum și a gradului de precocitate și de prolificitate pot fi
utilizate la încrucișări de infuzie rase englezești cu lână lungă, îndeosebi Lincoln și Border
Laicester.
Varietățile neagră și brumărie vor fi ameliorate în continuare prin selecție în vederea
creșterii producției de lapte și prin încrucișare cu berbeci de rasă Karakul în direcția
îmbunătățirii însușirilor calitatative ale pielicelelor.
Varietatea Rațca, fiind în efective reduse, nu prezintă importanță economică deosebită.

11
 Programarea structurii și evoluției efectivelor de ovine

1. Programarea efectivelor de ovine.

a) Efectivul de ovine total si pe categorii, existent la inceputul anului si cel
programat pentru sfarsitul anului.

Efectiv existent la
inceputul anului Efectiv programat pentru
Nr. crt. Categoria de ovine sfarsitul anului (nr./to)
(nr./greutate med. Kg)
1 Berbeci reproducatori 12 12
2 Oi adulte 234 270
3 Tineret femel 0-3 luni
4 Tineret femel 3-6 luni 18
5 Tineret femel 6-9 luni 24
6 Tineret femel 9-12 luni 34
Tineret femel 12-18
7 34
luni
8 Tineret mascul 0-3 luni 66
9 Tineret ovin la ingrasat
10 Ovine adulte la recond.
11 Efectiv de ovine total 314 324

a) Programul de monte si fatari pentru anul curent

Luna Total
Specificare 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 anual
Anul Oi 40 159 35 234
precedent Mioare 6 23 5 34
Monta Total 46 182 40 268
Anul Oi 35 142 59 236
curent Mioare 6 20 9 34
Total 41 162 68 270

12
 2.1. Programarea reproducției și fundamentarea ei tehnică

Reproducția ovinelor reprezintă o verigă importantă in tehnologia de exploatare a acestora

si de modul cum se realizează aceste obiective depinde rentabilitatea creșterii oilor.
In ultimele decenii, reproductia la ovine s-a imbunătătit datorită aplicării la scară larga a
insământărilor artificiale, iar pe de altă parte, datorită cercetării stiintifice in combaterea
sterilitătii si imbunătătirii indicilor de reproductie.
Manifestarea instinctului genezic apare odată cu pubertatea sau maturitatea sexuală
arunci când este capabil sa fecundeze (masculul) sau sa ramana fecundat (femela).
Vârsta optima de utilizare la reproductie este atunci când organismul a ajuns la
maturitate fiziologică, iar greutatea corporală reprezintă minim 75% din greutatea specifică
categoriilor adulte.
Durata de folosire la reproducție pentru rasele cu lână fină este cuprinsă intre 6-
8 ani.
Ciclul sexual la ovine este poliestric si dureazã 18 zile împarțit in 4 stadii:
proestru, estru, metestru, anestru, fiecare cu o durată variabilă.
S-a constatat că 85% din oile care dau nastere la un miel in perioada de vară, manifestă
călduri după parturitie, inca din perioada de alăptare, permitând realizarea a 2 fatari pe an fara
tratamente hormonale.
In ultimele decenii s-au facut cerecetări privind nasterea fără fecundare sau clonarea,
astfel In 1986 s-a obtinut prima clonă la oi, folosind celule de embrioni, formati din 16 si 32
diviziuni reusindu-se sa se obtină un embrion identic.

13
2.1.1. Programul de montă și fătări Programul de
montă şi fătări la ovine Perioada 1august 2016 -31
decembrie 2017
2.4 Programarea numărului de zile furajate

Categorii 0-3 3-6 6-9 9-12 12-18

Oi adulte Berbeci Tineret la Total
cuprinse luni luni luni luni luni ingrasat
Număr zile
16202 9982 13664 13136 17717 122533 4758 7374 221131
furajate

32
Programarea producțiilor

2.1. Programarea producției de lână

Insuțirile fizice și tehnologice ale fibrelor de lână determină valori ridicate a acestor
producții. Lâna prin insușirile fizice și tehnologice constituie pentru industria textilă din tara
noastră, materia primă de bază pentru obtinerea unor confectii de calitate superioară.
Recoltarea lănii de la oi se face prin tuns mecanic.
Lâna fină produsă de oile Țurcană este rară, iar cusătură de pe linia superioară este
largă.
Programarea producției de lână în cadrul acestei ferme se face prirmavara (între 15
aprilie - 15 mai) când timpul este suficient de călduros, fără vânt rece și fără temperaturi
scăzute.
Momentul optim al tunsului este indicat și de apariția la baza suvitei a unei porțiuni
de 1-1,5 cm de lână nou crescută primavara și denumită ,,lâ na de pai”. Are diametrul mai
redus, usucul mai puțin consistent, ceea ce usurează tunsul.
De modul de organizare și de efectuarea tunsului depinde în mare măsură, atât
cantitatea cât și calitatea lânii, cât și de efectivul de animale din unitate.
Campania de tuns impune unele măsuri tehnico-organizatorice. În acest, sens se
intocmește planul de tunsori cu ordinea de desfașurare pe categorii, stabilirea componentei
echipei de tuns, stabilirea inventarului necesar, instruirea personalului implicat.
În cadrul speciei se programează la început batalii, oile sterpe, mioarele, oile mame si
berbecii de reproducție.
Înainte cu 12 ore de tuns oile sunt supuse unei diete pentru evitarea unor accidente
produse de încarcarea tubului digestiv. Pentru ca tunsul sa se efectueze corespunzător se
recomandã urmatoarele:
- în seara premergătoare tunsului, turmele programate la tuns se țin la adăpost pentru
a preveni umezirea lânii;
- tunsul lânei trebuie să se facã uniform pe tot corpul și la distantă de 5-10 mm de
suprafața pielii;
-nu se trece de doua ori pe aceiași suprafață pentru a nu tăia lâna;
- nu este permisă tunderea și depozitarea lânii umede.

33
Programarea producției de lână

Cantitatea de lâna pe Cantitatea de lâna

Categoria Număr de indivizi
animal (kg) totală (kg)
Berbeci
12 3 36
reproducători
Oi adulte 234 2 468
Mioare 34 1 34
Total 280 - 508

34
3.2. Recoltarea și valorificarea producției de lână

După tuns lâna este recoltată, iar în interior este pus un bilețel pe care au fost înscrise
numele tunzătorului și numărul matricol al oii și este adusă la cantar.
Cojocul se cântărește și se înregistrează greutatea acestuia, după care va fi trecut pe
masa de sortare. Sortarea lânii se face dupa anumite criterii, finețe, lungime, uniformitate,
rezistență, nuanța de culoare, cantitatea de impurități vegetale și minerale din masa lânii.
Scopul acestei sortări este ca lâna rezultată sa fie cât mai omogenă din punct de
vedere al însușiriâor calitative, cea cu defecte fiind depozitată separat.
Ca urmare a tunsului oile devin mai ușoare, suportă căldura cu ușurintã și
favorizează dezvoltarea corporală și a stării generale.
Lâna recoltată se vinde unor intreprinderi de prelucrare a lânii, prețurile variind în
funcție de cerințele pieții.
Lâna recoltată se mai poate valorifica prin societățile de prelucrare a lânii prin
prețuri negociabile, în funcție de cerințele pieții. După recepție în societate, lâna se spală, se
usucă, se toarce iar lâna rezultată după aceste operații se folosește la fabricarea stofelor din
lână, a păturilor de lână, covoarelor și a diferitelor tricotaje. În felul acesta lâna se valorifică la
un preț superior.

35
3.2.1. Organizarea, dotarea și funcționalul la un centru de tuns ovine

Pentru desfașurarea corespunzătoare a acțiunii de tuns, centrul este dotat astfel încat
să asigure ritmul intens și calitatea lucrărilor de tuns, cântărirea cojoacelor și a animalelor,
sortarea și balotarea, depozitarea temporară a lânii, precum și prevenirea accidentelor de orice
natură.
Înainte cu 12-14 ore de tuns, oile nu se scot la pășune și nu li se administrează
furaje la padoc pentru a se evita încărcarea tubului digestiv.
Datorită efectivului mare se utilizează tunsul electromecanic.
Înainte de începerea tunsului se va face cu întreg personalul instructajul tehnic și de
protecție al muncii.
Ca organizare centrul de tuns cuprinde:
> padoc pentru oile ce urmează a fi tunse;
> culoar de trecere a oilor netunse;
> punct de tuns;
> boxe pentru oile care sunt tunse;
> cântar pentru oi;
> cântar pentru lână;
> masă pentru înregistrări;
> masă pentru sortarea lânii;
> spații pentru îmbalotare;
> spații pentru pastrarea temporară a lânii;
> punct mecanic pentru ascutirea cuțitelor de tuns;
> punct sanitar veterinar.

Ca regulă generală lâna se tunde cât mai la bază, uniform, fără scari și fără a se
trece de multe ori cu aparatul pe același loc, urmărindu-se menținerea întregității cojocului de
lână după tuns.

36
3.3. Programarea producției de lapte

Laptele de oaie s-a bucurat din cele mai vechi timpuri de un mare interes. De
asemenea, el și derivatele sale sunt considerate alimente de bază utilizate în hrana omului.
În fermă mulsul oilor are loc după un program bine stabilit. Mulsul oilor începe
imediat după înțărcarea mieilor sau sacrificarea acestora.
La începutul lactației oile sunt mulse de trei ori pe zi (dimineața, la prânz și seara),
către sfarsitul lactației se trece la douã mulsori, iar cu 15- 20 de zile înainte de înțărcarea oilor
se trece la practicarea unei singure mulsori.

Număr capete Producția de lapte pe lactație / cap Producția totală de lapte

Oi oaie pe tot efectivul
234 80 l 18720

18720-(280 cap x 50 litri)=18720-14000=4720 kg lapte 4720:4≈1180 kg

caș
4720-1180=3520:12≈293 kg urdă

Venituri din vânzarea productiilor:

Producţia Cantitatea Lei/ kg TOTAL (lei)

(kg)
Caş de oaie 1180 15 17700
Urdă 293 7 2051
Lâna 508 2,8 1423
TOTAL 21174

37
3.4. Recoltarea și valorificarea producției de lapte

Recoltarea laptelui se face prin muls manual executat în trei faze.

Pentru muls sunt utilizate găleți din materiale inoxidabile, tablă zincată sau din
material plastic prevă zute cu cupe pentru a evita pierderea laptelui și obținerea unui lapte
igienic.
Pentru a evita reducerea duratei de pășunat și a oboselii ciobanilor, mulsul se va
efectua rapid, total, la ore fixe și nu trebuie să depășească pe toatä turma 90 de minute
dimineața și 60-80 de minute la prânz și seara. Durata de mulgere a unei oi diferä în funcție
de cantitatea de lapte pe care o dă și este de aproximativ 60 de secunde dimineața și 30-40 de
secunde la pranz și seara.
Pe toată durata procesului de muls se urmărește respectarea măsurilor de igienă,
recoltare și depistare a laptelui.
Laptele recoltat este colectat în bidoane și transportăt la centre de recoltare și
valorificare a laptelui.
Laptele de oaie se valorifica prin metode rapide de prelucrare. În urma prelucrării
laptelui de oaie pot fi obținute: cașul proaspăt, brânza telemea, brânza de putină, brânza de
burduf și cascavalul. Se mai obține și untul din lapte de oaie. Ca produs secundar prin
fierberea zarei rezultată din prepararea cașului se obține urdă și zerul.
Toate produsele obținute din prelucrarea laptelui de oaie se valorifică la prețuri
negociabile prin magazine specializate, corespunzătoare, unde se păstrează la o temperaturã
de 0- 8 grade C in vitrine frigorifice sau depozite frigorifice.

38
3.4.1. Sistemul de muls, stâna ți strunga-organizare, dotare și functional

Sistemul de muls este cel manual, varianta manuălă.

Efectuarea mulsului manual presupune amenajarea unui culoar prevăzut cu un perete
cu mai multe ușite (strungă) prin care oile, una câte una vin pe platforma de muls.
Acestea sunt prevãzute cu un acoperiș denumit comarnic. Platforma de staționare este
confecționată din scandură dispusă ușor înclinat.
Strunga din fermă este mobilă, find mutată pe un amplasament nou ori de cate ori este
nevoie.

39
4. Programarea tehnologiei de creștere și exploatare a ovinelor

Fluxul tehnologic anual de producție

Organizarea fluxului tehnologic în cele două sisteme de întreținere (pășune,

stabulație) durează 6 luni la pășune și 6 luni în stabulație.
Fazele fluxului tehnologic sunt:
1. Categoria berbeci de reproductie
- pregătirea pentru montă se face cu hrănire stimulativă, se verifică
cantitatea și calitatea materialului seminal;
- perioada de montă;
- perioada de repaus.
2. Categoria de oi și mioare
- pregătirea pentru montă constă în aducerea oilor într-o stare bună de întreținere;
- perioada de montă care are loc în lunile: august, septembrie, octombrie;
- gestația: se acordã o îngrijire deosebită și se asigură supravegherea atentă a oilor.
Se asigurã spațiu suficient și nu se administrează furaje mucegăite și apă rece;
- perioada fătărilor- pregatireă pentru fătăre vizează:
instruirea personalului de îngrijire și supravegherea fătărilor 24 din 24 de
ore;
pregătirea adăposturilor prin asigurarea compartimentului pentru oi
gestante, maternității și compartimentului de întreținere a oilor fătate cu miei de vârsta de
peste 30 zile.
3. Categoria miei sugari cu vârstã de 0 - 35 zile.
4. Categoria tineret ovin care cuprinde tineretul femel de 3 - 18 luni și tineretul
mascul întărcat.

40
 Creșterea și îndeosebi întreținerea oilor în perioada de stabulație, necesită
construirea unor adăposturi pentru a le feri de întreruperile specifice sezonului rece

4.2. Specificul întreținerii ovinelor

pcategorii

Unitatea constructivă destinată cazării oilor pentru perioada de stabulație o

reprezintă saivanul. Adăpostul este semideschis, are forma lite rei ,,U”, fiind prevăzut cu două
compartimente, unul deschis unde stau oile gestante până aproape de fătare, tineretul ovin și
berbecii și unul închis complet și amenajat pentru fătări, reprezentând 30% din suprafata
adăpostului.
Amenajarea interioara a saivanului constă în împărțirea încăperii în boxe pentru
fiecare categorie de ovine și pe stări fiziologice.
Administrarea furajelor se face în iesle, de formă liniară cu frontul de furaje pe ambele
părti, asigurâ ndu-se un spațiu de furajare de 15-25 cm / individ. Ieslea este prevazută în partea
superioară cu grătar pentru administrarea furajelor fibroase, iar la partea inferioară cu un
jgheab în care se administrează concentratele. Adăparea se face cu apă de la retea administrată
în jgheaburi. Întreținerea se face pe așternut permanent.
Înainte de scoaterea oilor la pașune, acestea se obișnuiesc cu furaj verde cosit și
administrat la iesle.
Pentru perioada de pașunat pe pajiști se amplasează construcții simple tip
,,sopron” pentru adăpostirea oilor când vremea este nefavorabilă și pe timp de noapte,
asigurându-se o suprafată de 0,5 m2 pentru oi și 0,4 m2 pentru tineret ovin.

40
5. DISPUNEREA CONSTRUCŢIILOR ÎN AMPLASAMENT ŞI PROIECTAREA
FUNCŢIONALĂ A ADĂPOSTULUI

5.2. Calculul bilanţului teritorial

Întreaga suprafaţă are 4000 m2 ocupaţi cu: construcţii productive, construcţii

reproductive, căi de acces, magazii, spaţii verzi.

5.3. Dimensionarea adăposturilor

Pentru dimensionarea corespunzătoare a adăposturilor se ţine seama de suprafaţa

necesară pe cap de animal specifică fiecărei categorii de animale şi anume:
 oi adulte – 0,8 m2 / cap;
 oi + miei – 1,5 m2 / cap;
 tineret 1 an – 0,5 m2 / cap;
 tineret peste 1 an 0,7 m2 / cap;
 berbeci – 1,9 m2 / cap;

40
5.4 Planul adapostului
ADAPOST SEMI-DESCHIS

41
 5.5 Calculul necesarului de apă

Asigurarea necesarului de apă în cadrul exploatației constituie o activitate esențială.

Pentru consumul zilnic de apă sunt necesare următoarele cantități:

Berbeci de reproducție – 6 litri;

Oile mame – 5 litri;

Tineret prăsilă – 4 litri;

Miei 0-3 luni – 0,5 litri;

Asigurarea apei în perioada de stabulație se realizează prin sisteme de alimentare

proprii, sisteme de apa prin cadere .

Categoria Cantitatea de apă Numărul de zile Anual apă (m3)

consumată/zi furajate
Berbeci 6 litri 1460 8,76
Oi adulte 5 litri 14320 71,6
Tineret prasilă 4 litri 46440 185,76
Miei 0-3 luni 0,5 litri 13875 34,6
Total - 300,72

42
43
6. Programarea și organizarea bazei furajere

6.1Norme și rații utilizate

Rație la berbeci în perioada de montă-iarna

Valoarea nutritive a nutreturilor g/KgSU Norme de hrana /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ

KgSU UFL UIL
KgSU UFL g g G g UIL Lei/kg Nutret Kg B g G g g lei

1.51 1.25 120 120 6.2 4 2.1

0.85 0.67 112 94 15.5 2.5 1.03 0.5 Fân de lucernă 0.527 0.448 0.300 50.149 42.090 6.940 1.119 0.461 0.263

0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.2 0.4 Fân natural 1.531 1.301 0.950 87.192 88.493 12.363 3.904 1.562 0.612

TOTAL RB 2.058 1.749 1.250 137.341 130.583 19.303 5.024 2.023 0.876

Rație la berbeci în perioada de montă-vara

Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ

KgSU UFL UIL
KgSU UFL G G g g UIL Lei/kg Nutreț Kg B g g g g lei

1.51 1.25 120 120 6.2 4 2.1

0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.05 0.03 Pajiște de deal 7.980 1.404 1.250 132.022 125.000 10.534 5.618 1.475 0.239

TOTAL RB 7.980 1.404 1.250 132.022 125.000 10.534 5.618 1.475 0.239

44
 Rație la berbeci în pregatire pentru montă-vară

Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ

KgSU UFL UIL
KgSU UFL G g g g UIL Lei/kg Nutreț Kg B g g g g lei

1.53 1.01 83 83 4.6 3.5 2.1

0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.05 0.03 Pajiște de deal 6.447 1.134 1.01 106.674 101 8.511 4.539 1.191 0.193

TOTAL RB 6.447 1.134 1.01 106.674 101 8.511 4.539 1.191 0.644

Rație la berbeci în repaos sexual-iarna

Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ

KgSU UFL UIL
KgSU UFL g g G g UIL Lei/kg Nutreț Kg B g g g g lei

1.51 0.88 70 70 6.6 3.3 2.2

0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.2 0.4 Fân natural 1.418 1.205 0.88 80.767 81.972 11.452 3.616 1.446 0.567

TOTAL RB 1.418 1.205 0.88 80.767 81.972 11.452 3.616 1.446 0.567

45
 Rație la oi în prima parte de gestație –iarna
Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU
PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ
KgSU UFL UIL
KgSU UFL g G g g UIL Lei/kg Nutreț Kg B g g G g lei
1.2 0.71 57 57 4 3 1.7

0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.2 0.4 Fân natural 1.144 0.973 0.710 65.164 66.137 9.240 2.918 1.167 0.458

TOTAL RB 1.144 0.973 0.710 65.164 66.137 9.240 2.918 1.167 0.458

Rație la oi în prima parte de gestație –vara

Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ
KgSU UFL UIL
KgSU UFL g G g g UIL Lei/kg Nutreț Kg B g g G g lei
1.2 0.71 57 57 4 3 1.7

0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.05 0.03 Pajiște de deal 4.533 0.798 0.710 74.989 71.000 5.983 3.191 0.838 0.135

TOTAL RB 4.533 0.798 0.710 74.989 71.000 5.983 3.191 0.838 0.135

46
 Rație la oi în a doua parte a gestației iarna

Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ
KgSU UFL UIL
KgSU UFL G G g g UIL Lei/kg Nutreț Kg B g g g g lei
1.1 0.83 98 98 7.9 3.9 1.6

0.85 0.67 112 94 15.5 2.5 1.2 0.5 Fân de lucernă 0.527 0.448 0.300 50.149 42.090 6.940 1.119 0.537 0.263

0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 0.4 Fân natural 0.854 0.726 0.530 48.644 49.370 6.897 2.178 1.082 0.342

TOTAL RB 1.381 1.174 0.830 98.793 91.459 13.838 3.297 1.619 0.605

DIF.NH-RB -0.074 0.000 -0.793 6.541 -5.938 0.603 -0.019

0.95 240 185 2.5 Fosfat dicalcic 0.004 0.004 0.960 0.740 0.011

TOTAL RB+RS 1.381 1.174 0.830 98.793 91.459 14.798 4.037 1.619 0.605

47
 Rație oi la începutul lactației

Valoarea nutritive a nutreturilor g/KgSU Norme de hrana /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ
KgSU UFL UIL
KgSU UFL g g g g UIL Lei/kg Nutret Kg B g G g g lei
1.8 1.58 172 172 10.3 5.6 2.5

0.85 0.67 112 94 15.5 2.5 1.2 0.5 Fân de lucernă 0.492 0.418 0.280 46.806 39.284 6.478 1.045 0.501 0.246

0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 0.4 Fân natural 1.450 1.233 0.900 82.603 83.836 11.712 3.699 1.837 0.580

TOTAL RB 1.942 1.651 1.180 129.409 123.119 18.190 4.743 2.338 0.826

DIF.NH-RB 0.149 0.400 42.591 48.881 -7.890 0.857 0.162

0.868 0.9 114 96 1.5 12.8 0.32 Tărâţe de grâu 0.512 0.444 0.400 50.667 42.667 0.667 5.689 0.164

TOTAL RS 0.512 0.444 0.400 50.667 42.667 0.667 5.689 0.164

TOTAL
2.454 2.095 1.580 180.075 165.786 18.857 10.432 2.338 0.990
RB+RS

48
 Rație la oi în lactație vara

Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ
KgSU UFL UIL
KgSU UFL g g g g UIL Lei/kg Nutreț Kg B g G g g lei
1.7 1.34 137 137 8.8 4 2.3

0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.12 0.03 Pajiște de deal 8.555 1.506 1.340 141.528 134.000 11.292 6.022 1.686 0.256

TOTAL RB 8.555 1.506 1.340 141.528 134.000 11.292 6.022 1.686 0.256

49
 Rație la tineret 0-3 luni iarna

Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ
KgSU UFL UIL
KgSU UFL g g g g UIL Lei/kg Nutreț Kg B g G g g lei
0.9 0.58 64 64 3.8 1.8 0.9

0.85 0.67 112 94 15.5 2.5 1.2 0.5 Fân de lucernă 0.263 0.224 0.150 25.075 21.045 3.470 0.560 0.269 0.132

0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 0.4 Fân natural 0.693 0.589 0.430 39.466 40.055 5.596 1.767 0.878 0.277

TOTAL RB 0.956 0.813 0.580 64.540 61.100 9.066 2.327 1.146 0.409

Rație la tineret 0-3 luni vara

Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ
KgSU UFL UIL
KgSU UFL g g g g UIL Lei/kg Nutreț Kg B g G g g lei
0.9 0.58 64 64 3.8 1.8 0.9

Lucernă început
0.189 0.73 112 85 7.5 4 1.05 0.35 3.117 0.589 0.430 65.973 50.068 4.418 2.356 0.618 1.090
înflorire

0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.12 0.03 Pajiște de deal 0.958 0.169 0.150 15.843 15.000 1.264 0.674 0.189 0.028

TOTAL RB 4.074 0.758 0.580 81.815 65.068 5.682 3.030 0.807 1.118

50
 Rație la tineret 3-6 luni iarna

Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ
KgSU UFL UIL
KgSU UFL g g g g UIL Lei/kg Nutreț Kg B g G g g lei
1.1 0.62 63 63 4.1 1.8 1.2

0.85 0.67 112 94 15.5 2.5 1.2 0.5 Fân de lucernă 0.176 0.149 0.100 16.716 14.030 2.313 0.373 0.179 0.088

0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 0.4 Fân natural 0.838 0.712 0.520 47.726 48.438 6.767 2.137 1.061 0.335

TOTAL RB 1.014 0.862 0.620 64.442 62.468 9.081 2.510 1.240 0.423

Rație la tineret 3-6 luni vara

Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ

g G g g KgSU UFL g G g g UIL lei

KgSU UFL UIL Lei/kg Nutreț Kg B 1.1 0.62 63 63 4.1 1.8 1.2

Lucernă
inceput
0.189 0.73 112 85 7.5 4 1.05 0.4 inflorire 2.247 0.425 0.310 47.562 36.096 3.185 1.699 0.446 0.899

Pajiste de
0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.12 0.03 deal 1.979 0.348 0.310 32.742 31.000 2.612 1.393 0.390 0.059

TOTAL
RB 4.226 0.773 0.620 80.303 67.096 5.797 3.092 0.836 0.958

51
 Rație la tineret 6-9 luni iarna

Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ
KgSU UFL UIL
KgSU UFL g g g g UIL Lei/kg Nutreț Kg B g G g g lei
1.2 0.69 57 57 3.9 1.9 1.25

0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 0.4 Fân natural 1.112 0.945 0.690 63.329 64.274 8.979 2.836 1.408 0.445

TOTAL RB 1.112 0.945 0.690 63.329 64.274 8.979 2.836 1.408 0.445

Rație la tineret 6-9 luni vara

Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ
KgSU UFL UIL
KgSU UFL g g g g UIL Lei/kg Nutreț Kg B g G g g lei
1.2 0.69 57 57 3.9 1.9 1.25

0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.12 0.03 Pajiște de deal 4.405 0.775 0.690 72.876 69.000 5.815 3.101 0.868 0.132

TOTAL RB 4.405 0.775 0.690 72.876 69.000 5.815 3.101 0.868 0.132

52
 Rație la tineret 9-12 luni iarna

Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ
KgSU UFL UIL
KgSU UFL g g g g UIL Lei/kg Nutreț Kg B g G g g lei
1.25 0.65 45 45 3.3 2.1 1.35

Fân
0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 0.4 1.048 0.890 0.650 59.658 60.548 8.459 2.671 1.327 0.419
natural

TOTAL
1.048 0.890 0.650 59.658 60.548 8.459 2.671 1.327 0.419
RB

Rație la tineret 9-12 luni vara

Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ
KgSU UFL UIL
KgSU UFL g g g g UIL Lei/kg Nutret Kg B g G g g lei
1.25 0.65 45 45 3.3 2.1 1.35

0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.12 0.03 Pajiște de deal 4.150 0.730 0.650 68.652 65.000 5.478 2.921 0.818 0.124

TOTAL RB 4.150 0.730 0.650 68.652 65.000 5.478 2.921 0.818 0.124

53
 Ratie la tineret 12-18 luni iarna

Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ
g g g g KgSU UFL g G g g UIL lei
KgSU UFL UIL Lei/kg Nutreț Kg B 1.3 0.64 49 49 3.5 2.4 1.55

0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.49 0.4 Fân natural 1.031 0.877 0.640 58.740 59.616 8.329 2.630 1.306 0.413

TOTAL RB 1.031 0.877 0.640 58.740 59.616 8.329 2.630 1.306 0.413

Rație la tineret 12-18 vara

Valoarea nutritivă a nuțreturilor g/KgSU Norme de hrană /KgSU

PDIN PDIE Ca P PDIN PDIE Ca P Preţ
KgSU UFL UIL
KgSU UFL g g g g UIL Lei/kg Nutreț Kg B g G g g lei
1.3 0.64 49 49 3.5 2.4 1.55

0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.12 0.03 Pajiște de deal 4.086 0.719 0.640 67.596 64.000 5.393 2.876 0.805 0.122

TOTAL RB 4.086 0.719 0.640 67.596 64.000 5.393 2.876 0.805 0.122

54
6.2 Tehnica de alimentație

Structura rațiilor trebuie să se păstreze constantă pe o perioadă cât mai lungă de timp,
berbeci find sensibili la schimbările bruște și dese ale acesteia.
La stabilirea normelor și rațiilor furajere pentru oile mame trebuie să se țină seama de
starea fiziologică — perioada de repaus, perioada de pregătire pentru montă și de montă
propriu-zisă, perioada de gestație, perioada de lactație.
Hrănirea oilor mame în perioada de pregătire pentru montă și a montei propriu-zise
începe încă din luna august și dureazã până în prima parte a lunii noiembrie. Această perioadă
coincide cu perioada de pășunat. Se repartizează oilor pașuni de cea mai bună calitate. Li se
administrează fân și nutrețuri concentrate (porumb, grâu, ovăz) precum și srot de soia.
În prima parte a gestației, nevoile de hrană ale oii sunt reduse, fiindcă dezvoltarea
fătului este mică. În partea a II-a a gestației nevoile de hrană cresc substanțial, apărând
necesitatea hrănirii stimulatoare.
Hrănirea corectă a oilor în ultima parte de gestație este necesară pentru dezvoltarea
normală a fătului, crearea de rezerve pentru producția de lapte, dezvoltarea glandei mamare și
cresterea normală a lânii. Ultima parte a gestației corespunde cu perioada de iarna (stabulație)
cand hrănirea se face cu nutrețuri conservate.
Calitatea acestora trebuie să fie foarte bună pentru a avea o concentrație energetică și
proteică cât mai mare. Se pot folosi silozuri de bună calitate, fânuri și nutrețuri concentrate.
În perioada de lactație se administrează nutrețuri concentrate care stimulează
producția lactogenă (tărâte de grâu) pe lângă celelalte nutrețuri.
Hrănirea mieilor sugari în primele 7 zile sunt hrăniți exclusiv cu lapte.
Începând din a II-a săptămână de viața li se administrează nutrețuri concentrate,
energetice și mici cantități de fân. La început consumă aproximativ 70 g de fân, iar la sfârșitul
alăptării ajung la 200 — 300 g fân pe zi. De asemenea li se administrează și nutrețuri
suculente în special masă verde.
 Sortimente de furaje utilizate
Valoarea nutritivă a nutrețurilor g/KgSU
PDIN PDIE Ca P
Nutret KgSU UFL g g g G UIL

Fân de
0.85 0.67 112 94 15.5 2.5 1.03
lucernă
Fân natural 0.85 0.73 67 68 9.5 3 1.2
Pajiște de
0.176 0.89 94 89 7.5 4 1.05
deal
Lucernă
început 0,189 0,73 112 85 7,5 4 1,2
înflorire
Tărâţe de
0.868 0.9 114 96 1.5 12.8
grâu
Fosfat
0.95 240 185
dicalcic

Lucerna
Este de departe cea mai răspândită leguminoasă cultivată pentru nutreț, fiind folosită
atât verde cât și conservat (fân, siloz).
Ca și la alte plante verzi și la lucernă modificările cantitative sunt antagoniste celor
calitative. De aceea este indicată recoltarea ei în stadiul optim de dezvoltare, funcție de care
să se obțină producții maxime de energie și proteină pe unitatea de suprafață cultivată.
La lucernă, proporția cea mai mare de proteină se înregistrează înainte de îmbobocire,
fază în care conținutul în celuloză este cel mai redus.
Creșterea conținutului de celuloză brută este expresia depozitării progresi ve a
substanțelor scheletice, greu digestibile, care explică și reducerea digestibilității energiei,
urmată de scăderea valorii energetice a nutrețului.

Pășunea
O gamă variată de vegetație este folosită direct ca hrană pentru animale erbivore, prin
pășunat.
Pășunatul are numeroase avantaje. Plantele tinere au palatabilitate ridicată si ca
urmare sunt consumate cu plăcere de către animale, care au și posibilitatea să selecteze
plantele pe care le consumă. În același timp, pățunatul este mijlocul cel mai economic de
administrare a nutrețurilor. Sănătatea animalelor este mai bun în perioada pășunatului, acestea
putând face mișcare și beneficia de efectul razelor solare. În țara noastră, regimul de pășunat
trebuie să asigure consumul de nutreț verde pentru o perioadă lungă de timp (5-7 luni), în
funcție de zonă și specia de animale; durata minimă de pășunat pentru taurine este apreciată la
150-155 zile, iar pentru oi la cca 200 zile.
Valoarea nutritivă a nutrețurilor verzi de pe pășuni depinde de compoziția floristică,
considerându-se o pășune bună cea care are 60-80 % graminee și 40-20% leguminoase;
55
faza de vegetație la pășunare influențează și ea valoarea nutritivă dar în general pășunatul se
face pe plante tinere, frunzoase, înainte de înspicare sau cel mult la începutul formării
spicului.

Fânul natural
Sub denumirea de fân natural sunt cunoscute toate fânurile obținute de pe pajiști
permanente exploatate prin cosire, când masa verde este conservată prin uscare.
Sub aspect nutrițional, fânurile naturale diferă în funcție de compoziția floristică, care
la rândul ei este dependentă de condițiile geografice, sol, climă et

56
Fânul de lucernă
Este cea mai valoroasă plantă cultivată pentru fân și ocupă un loc deosebit în alimentația tuturor
speciilor de animale.
Valoarea nutritivă a fânului de lucernă depinde în principal de: faza de Vegetație la
recoltare, tehnica de uscare și modul de depozitare.
Calitatea fânului de lucernă este apreciată atât de crescătorii de animale cât și de către
cumpărătorii de fân, printr-un examen organoleptic, bazându-se pe câteva criterii: faza de vegetație,
cantitatea și finețea frunzelor, prezența corpurilor străine, starea tulpinilor (tijelor), mirosul și culoarea
verde.

Tărâțele de Grâu
Reprezintă până la 25 % din greutatea grăunțelor măcinate. În componeța lor intră: pericarpul
semințelor, stratul de aleuronă, embrionul și cantități diferite de amidon
Compoziția chimică a tărâțelor de grâu evidențiază faptul că au un conținut mai ridicat în
proteine decât grăunțele, dar și un conținut mult mai mare de celuloză brută; de altfel, se remarcă faptul
că mai mult de jumătate din substanța uscată a tărâțelor o reprezintă pereții celulari, motiv pentru care
digestibilitatea energiei este redusă, în special la păsări. Prin măcinare fină, digestibilitatea tărâțelor
crește.

Proteina din tărțele de grâu este deficitară în lizină și metionin, precum și în alți aminoacizi
esențiali.
Tărâțele de grâu sunt surse bune pentru majoritatea vitaminelor hidrosolubile, cu excepția
niacinei care are o biodisponibilitate redusă. Caracteristic tărâțelor este conținutul redus în Ca, dar ridicat
în P și Mg; disponibilitatea fosforului din tărâțele de grâu este relativ ridicată (cca 50%).

57
 6.3 Stabilirea necesarului de furaje

Nutreţuri utilizate
Peri
Categorii
oadă
Fân natural Fân de lucernă Pajiştede deal Lucernă masă verde Fosfar dicalcic Tărâţe de grâu

Zile Zile Total Zile Zile Zile Zile

Total Total Total Total Total
Kg/zi furajer Kg/zi furajat tone Kg/zi furajat Kg/zi furajat Kg/zi furajat Kg/zi furajat
tone tone tone tone tone
e e e e e e

Berbeci 14,427 2379 15,92

Oi 13,088 61266 642,11

Tineret 1-3
Vară

0,958 16202 12.66 3,117 13220 41.20

luni
Tineret f. 3-6
1,971 9982 16,76 2,247 8505 19,11
luni
Tineret f. 12-
4,086 8858 40
18 luni

Berbeci 2,949 2379 3,202 0,527 1086 0,572

Oi 3,448 61266 152,67 1,019 44278 45,11 0,004 25922 103,68 0,512 44278 22,67
Tineret 6-9
Iarnă

1,112 13644 8,66

luni
Tineret f. 9-12
1.048 13136 3.343
luni
Tineret f. 12-
4.048 8858 36.029
18 luni
Total 221,90 49,68 753,45 64,31 0,10 25,67

57
 6.4 Balanța furajeră

Nutreţuri Tone Lei/tonă Total

Fân natural 221.90 100 22100
Fân de lucernă 49,68 120 5880
Pajişte de deal 753.45 0 0
Lucernă masă
64.31 140 8960
verde
Fosfat dicalcic 0.10 2500 250
Tărâţe de grâu 25.67 300 7500
Total 44690

Trebuie menţionat că la categoria rumegătoare, cheltuielile cu furaje reprezintă 70%

din totalul cheltuielilor.

58
7. Bilanț economic
Venituri din vânzarea animalelor

Greutate
Total Total
Categorii Corporală Lei/kg Capete Lei/cap
(lei) (lei)
(kg)
Oi adulte 5 14 400 5600
Tineret f. 6-9 luni 6 30 400 12000
Tineret mascul 3800 7 26,600 26,600
Tineret f. prăsilă
Tineret m. prăsilă 10 1000 10000
Total 22032

Venituri din vânzarea productiilor:

Producţia Cantitatea Lei/ kg TOTAL (lei)

(kg)
Caş de oaie 2652 15 39780
Urdă 663 7 4641
Lâna 693 2,8 1940
TOTAL 46361

59
Venituri, cheltuieli şi rezultate financiare

Denumire Suma lei

Venituri totale, din care: 65456

- Venituri din vânzarea animalelor 22032

- Venituri din vânzarea brănzei 19751

- Venituri din vănzarea lănei 1423

- Subvenţii cap de ovina 22250

Cheltuieli totale 55690

- Cheltuieli cu nutreţuri 24690

- Salarii+taxe şi impozite 24000

- Alte cheltuieli 7000

Profit brut 12953
Impozit pe profit – (16%) 2072
Profit net 10881
Rata profitului 16,67

60
 Concluzii

În urma intocmirii acestui proiect am observat ca cele mai mari cheltuieli sunt cu
asigurarea furajelor . Pentru obținerea unui profit cât mai mare este necesar să obținem
nutrețurile de pe suprafețele proprii cu un cost cât mai scazut
O altă problema o reprezinta cheltuiala mare cu angajații . Pentru a fi mai eficienți se
recomandă automatizarea unor procese desfășurate in cadrul adaposturilor.
Cantitatea de lapte obținută de la rasa țurcană este una destul de scăzută , de aceea este
necesar să se aibă în vedere pe viitor ameliorarea efectivului pentru o producție mai crescută de
lapte.

61
 BIBLIOGRAFIE

Pascal C.(2003) - Rase autohtone de ovine și caprine. Editura PIM Iași;

Pascal C(2007) - Creșterea ovinelor și caprinelor. Editura PIM Iași;

Pop I.M.,Halga P., Avarvarei T.,(2006) - Nutriția și alimentația animalelor. Edituera Tipo
Moldova;

61