Sunteți pe pagina 1din 1

Eu sunt haos, iar el, el nu e doar un simplu Luceafăr, am greşit, e o denumire care nu i

se potriveşte, el e mult mai mult, el e întreg Cosmosul. Reformulez, m-am pierdut. (


spune dând din cap într-o parte şi în alta şi gesticulând din mâini) Eu sunt haos, iar
el, Cosmosul meu, ştie asta. Şi ştie că mi-e frică de viaţă, de oameni şi sentimente, de
natură şi să zbor, dar asta nu l-a împiedicat să mă prindă de mână şi să mă poarte prin
locuri doar de el ştiute. Şi acolo, şi acolo, şi dincolo şi peste tot în această lume şi
dincolo de ea. Acolo, printre îngeri şi nori, stele şi planete.

Termină de vorbit, apoi se ridică de pe scun făcând câţiva paşi pe scenă.

El..el reprezintă acel „organizat” care în mod normal nu ar merge lângă „haos”.

El…de fapt, reformulez, în braţele lui am renăscut după ani întregi petrecuţi lângă
moarte.

Şi revenind, cine suntem noi? Contrarii, opuse, extreme. Suflete, vise, idealuri (numără
pe degete). Stele..

Numele stelei noastre e „noi” scris cu litere mici. E o stea micuţă, cu o lumină puternică
şi chiar dacă stelele mor, a noastră o să fie mereu veşnică. Ca noi..ca iubirea ce ne-a
legat, ca drumul infinit pe care am hotărât să păşim împreună.

„De acum şi pentru totdeauna”, nu e doar un clişeu spus de toată lumea, nu e doar o
frază, e un jurământ!

Fata se opreşte brusc, face o mică plecăciune în faţa publicului şi pleacă de pe scenă.