Referat Găești

Student: Voicu Mărioara

Anul: II
Cuprins

Prezentare generală ................................................................................ 3

Poziție geografică și limite .................................................................... 3
Climă ...................................................................................................... 4
Hidrografie ............................................................................................. 4
Istoric ..................................................................................................... 5
Demografie ............................................................................................ 7
Evoluție istorică ..................................................................................... 7
Transport și comunicații ........................................................................ 9
Chestionar .............................................................................................. 9
Interpretare chestionar ......................................................................... 18
Bibliografie .......................................................................................... 19
 Găești este un oraș în județul Dâmbovița, Muntenia, România.
Orașul Găești este situat în partea de sud-vest a județului Dâmbovița, în Câmpia
Găvanu-Burdea, între Valea Argeșului la sud-vest și Valea Sabarului la sud-vest, ocupând o
suprafață de 22,3 km². În apropierea orașului se află comunele Gura Foii și Petrești. Regiunea
în care se află amplasat orașul este o importantă zonă agricolă.
Prezentare generală
Datorită avantajelor pe care le prezintă această regiune, zona Găeștiului a fost populată
din cele mai vechi timpuri, dovadă fiind descoperirile arheologice ale prof. univ. dr. docent
Dumitru Berciu ce aparțin culturii Gumelnița (neoliticul târziu). Prima mențiune documentară
despre orașul Găești datează din 19 iulie 1498 de pe timpul lui Radu cel Mare, fiul lui Vlad
Călugărul, care „întărește ocina Găeștilor mânăstirii Râncaciovului”.
Despre evoluția economică și administrativă a orașului Găești nu există documente
suficiente. Explicația este simplă: nefiind fapte de seamă, demne de a fi înregistrate prin
zapisuri domnești sau în documentele oficiale ale administrației de stat, asemenea însemnări
sau mențiuni nu s-au făcut.
O dezvoltare fără precedent cunoaște orașul după 1967, odată cu înființarea
întreprinderilor de utilaj chimic (Utchim) și întreprinderii de frigidere (Arctic Găești). Această
evoluție economică a determinat și o creștere numerică a populației. O dezvoltare deosebită în
această perioadă cunoaște și agricultura, ramură importantă a orașului Găești. Dezvoltarea
industrială a orașului a avut o influență pozitivă și asupra gospodăriei urbane. Astfel, în 1975
față de 1960 , lungimea străzilor crește cu 10 km, din care 36 km de străzi sunt electrificate și
30 km modernizate. Rețeaua de apă se întinde pe o lungime de 19,8 km. Lungimea rețelei de
canalizare a atins de-abia 13,4 km (este pe cale de extindere). De asemenea, s-a dezvoltat și
modernizat transportul în comun.
Perioada de după 1989 a introdus modificări importante în peisajul economic al
orașului, fapt ce se reflectă și în mișcarea naturală a populației. Astfel, s-au redus valorile
natalității, fertilității. Mortalitatea s-a menținut la valori relativ constante. Mișcarea migratorie
nu înregistrează valori importante. Dacă înainte de 1989 predomina mișcarea sat-oraș
(motivul fiind unul financiar), după 1989 se remarcă o migrare oraș-sat, însă fără consecințe
spectaculoase. Structura populației pe grupe de vârstă indică un proces de îmbătrânire al
populației după 1989, proces determinat în principal de scăderea natalității. În cadrul structurii
socio-economice se remarcă o scădere considerabilă a sectorului primar, că urmare a
industrializării intense din ultima parte a secolului al XX-lea. Structura etnică a populației
indică faptul că românii dețin majoritatea absolută (peste 95%), iar structura religioasă relevă
o majoritate covârșitoare de ortodocși.
Populația are o influență deosebită asupra orașului în care locuiește, și activează;
totodată și orașul influențează structurile geodemografice ale populației. Prin urmare, există o
influență reciprocă între oraș și populația care trăiește în cadrul lui. Fiind un oraș relativ mic,
zonele funcționale nu sunt clar conturate, astfel încât se întrepătrund unele cu altele (zone
mixte).
Orașul Găești are predominant funcție industrială și agricolă, însă acestora li se adaugă
și funcția de transport, comercială, de învățământ, cultural-științifică, rezidențială, sanitară și
nu în ultimul rând, turistică.
Poziție geografică și limite
Orașul Găești, străveche așezare ce a împlinit la 19 iulie 1998, 500 de ani de atestare
documentară, este situat din punct de vedere geografic in extremitatea de sud-vest a județului
Dâmbovița, la contactul dintre Câmpia Româna (Găvanu - Burdea) cu Piemontul Cândești,
între văile râurilor Argeș la Sud-vest și Potopu, la Nord-est. Se poate preciza că Potopu, pârâu
ce coboară din Piemontul Cândești, întâlnindu-se mai jos de oraș cu Cobia, Brătila și Foița și
se varsă în Sabar. Are următoarele coordonate geografice: 44˚ și 50' latitudine nordică și 25˚
și 19' longitudine estică , iar altitudinea este de 190,62 m. Ocupă o suprafață de 22,4 km². Are
incluse in teritoriul său administrativ comunele suburbane Gura Foii - 22,4 km² și Petrești -
69,7 km².
Din punct de vedere administrativ, in structura actuală, orașul se învecinează cu
următoarele comune: la Nord-est cu comunele: Cobia, Dragodana, Mogoșani, la sud cu
comuna Petrești, la Vest și Nord-vest cu comunele Crângurile și Gura Foii. Legătura cu
reședința de județ - Municipiul Târgoviște - se realizează prin intermediul drumului național
DN 72, cu Municipiul București și orașul Pitești prin drumul național DN 7 și prin autostrada
București-Pitești(prin intermediul drumului național DN 61). Cu centrele urbane București și
Pitești orașul poate comunica prin calea ferată. Orașul Găești este situat la 27 km față de
reședința județului-municipiul Târgoviște, la circa 38 km față de Municipiul Pitești și la circa
69 km față de capitala țării.
Climă
Poziția geografică la intersecția paralelei 44˚ și 50' latitudine nordică și 25˚ și 19'
longitudine estică, se situează spațiul de studiu în zona de climă temperat-continentală.
Situarea în cadrul Câmpiei Române impune caracteristicile climatului de câmpie, caracterizat
printr-o uniformitate a componentelor climatice pe suprafețe mari, uniformitate dată de
morfologia de ansamblu a reliefului. Poziția ocupată în cadrul Câmpiei Române, impune
climatului continental o nuanță de tranziție, valea Argeșului fiind considerată limita între
climatul continental cu influențe sud-mediteraneene la vest și climatul continental cu influențe
de ariditate la est. Acest lucru are reflectare directă în dinamica componentelor climatice
cantitative și calitative.
Climatul continental de tranziție, caracterizat prin veri călduroase, secetoase și ierni cu
temperaturi medii sub 0 °C, este influențat de culoarele de vale ale Argeșului și Sabarului
orientate pe o direcție aproximativă nord-sud, de prezența canalelor de irigație și de secare a
suprafețelor lacustre, existența așezărilor umane, fapt ce duce la modificarea parametrilor
climatici și apariția unor microclimate și topoclimate specifice. Pentru prezentarea valorilor
cantitative ale componentelor climatice s-au utilizat date climatice înregistrate la stația
meteorologică Găești pe o perioadă cuprinsă între anii 1976-1996.
Hidrografie
Artera hidrografică principală este reprezentată de râul Argeș cu o direcție de curgere
orientată nord vest-sud est, la limita sudică a teritoriului administrativ al orașului Găești. În
sectorul final, râul Argeș curge pe un singur fir, având lărgimea de 60–100 m. Din punct de
vedere morfologic, valea Argeșului prezintă o albie bine individualizată față de zona de
câmpie, cu maluri de 2–6 m. și o luncă cu o lățime de aproximativ 7 km. în zona de divagare
din dreptul localității Găești. În cuprinsul ei Argeșul meandrează și exercită o puternică
acțiune de eroziune laterală în depozitele de pietrișuri și nisipuri ușor fiabile. Panta hidraulică
mică a determinat schimbarea permanentă a traseului de curgere, astfel încât albia prezintă
numeroase ostroave și albii părăsite. Pe toată zona de câmpie a râului, începând de la
suprafață și până la adâncimea de 20–25 m se găsește un complex aluvionar de vârstă
cuaternară constituit din pietrișuri cu nisip (balast) în care sunt intercalate lentile groase de
argilă. De regulă, până la adâncimi de 6–8 m și chiar 12 m, se găsește un orizont continuu de
balast în care s-au dezvoltat exploatările balastiere (Pătroaia, Ionești și Mătăsaru). Sub aceste
adâncimi încep să apară lentile de argilă distribuite neuniform cu grosimi de la 1–5 m, chiar
7–9 m. La adâncimea de 20 m forajele au identificat formațiuni de argile, argile prăfoase cu
zone de nisipuri fine care este posibil să aparțină unor formațiuni de vârstă precuaternară . Ca
aspect și caracteristici, sunt asemănătoare cu argilele lenticulare din complexul superior
aluvionar. La suprafața terenului, în albia majoră și în zona de câmpie din apropierea barajului
Zăvoiul Orbului stratul superficial de acoperire este constituit din prafuri nisipoase cu grosimi
de 1 m. până la 2 m. Stratificația neuniformă a complexului din suprafață poate fi explicată ca
fiind urmare a diferitelor faze de evoluție a albiei râului Argeș în care au pătruns și depunerile
apelor ce au curs de pe versantul stâng. Variația de debite de la un anotimp la altul prezintă
clar viiturile de primăvară (aprilie-iulie) și scurgerea minimă vara. În sezonul cald se produc
viituri de scurtă durată, dar cu o mare putere de eroziune și transport. În regim natural debitele
maxime ale râului Argeș au fost determinate prin studii hidrologice elaborate de INMH. Se
remarcă diminuarea debitelor, fenomen explicat prin lipsa afluenților importanți, iar viiturile
se atenuează prin inundarea luncii râului și a interfluviului Argeș-Sabar.
Râul Potopu prezintă caracteristicile specifice piemontului Cândești pe care îl străbate
de la nord la sud printr-o vale mult adâncită. Vara, datorită secetei, râul se seacă. Are o
lungime de 55 Km, panta medie de 8 la mie, și un coeficient de sinuozitate egal cu 1,41. Are
un debit mediu multianual de 0,84 m3/s, dar această cantitate de apă este foarte neuniform
repartizată în timpul anului. Cele mai mari debite se înregistrează primăvara, iar cele mai
scăzute vara. În sezonul cald se produc viituri de scurtă durată, dar cu o mare putere de
eroziune și transport. Lățimea albiei variază între 8 și 20 m. Pentru a se evita inundarea
orașului s-au înălțat și consolidat malurile, s-au îndiguit și se construiește un canal pentru
deversarea apelor lui în Argeș, în caz de pericol. Are pe partea dreaptă ca afluenți Răstoaca
care se unește cu Clocoticiul, aproape de podul de beton din strada Gării și care străbate
orașul prin centru, iar pe partea stângă colectează apele pâraielor Cobiuța, Foița, Brătila,
pâraie care uneori când e secetă mare seacă.
Râul Cobia se varsă în Potopu în amonte de Găești are o lungime de 48 Km o pantă
medie, de 9 la mie și un coeficient de sinuozitate de 1,26. În lungul râurilor Potopu și Cobia se
remarcă lunci bine dezvoltate care ating lățimi de până la 1 km formate din nisipuri, viituri și
chiar argile depozitate fiind folosite în cea mai mare parte ca teren arabil.
Istoric
Prima mențiune documentară despre orașul Găești datează din 19 iulie 1498, de pe
timpul lui Radu cel Mare, fiul lui Vlad Călugărul, care "întărește ocina Găeștiului mânăstirii
Râncaciovului". După 67 de ani (mai precis la 4 ianuarie 1565), se dă din București un alt
document de către Petru Voevod "domn a toată țara Ungro-Vlahiei, fiul lui Mircea Voevod,
prin care parte de nord a orașului-care pana nu demult se chema Rădulești, si se întindea de la
Răstoaca până la râul Făget - se da ocina lui Stoica cu frații săi Ciolan si Dumitru si lui Radu
cu frații săi Oprea si Stepan, cu fii lor câți le va da Dumnezeu". În primul dintre aceste
documente sunt pomenite doar două sate (cartiere): Vaideeasca si Straoști. Ca și alte orașe din
țara noastră, Găeștiul se dezvolta destul de lent și acest fapt este pe deplin explicabil.
Economia naturala care predomina in orânduirea feudala nu oferă condiții materiale si
spirituale care sa favorizeze o dezvoltare rapida. Principala piedica in dezvoltarea orașului o
constituie moșierii pe latifundiile cărora era așezat. Intre ei se da o lupta pe viata si pe moarte
pentru acapararea de noi proprietăți, folosind orice mijloc, fie cumpărarea, fie înrudirea pentru
zestre, fie dezmoștenirea si acapararea etc. Lupta "care pe care" se da nu numai intre boierii
găeșteni, ci și intre ei si monastirea Cobia, care își avea moșia de jur împrejurul orașului.
Aceasta situație se crease încă de la 15 martie 1608, când Radu Șerban, Domnul Țării
Românești, a întărit satele Cacoveni, Călugăreni, și Broșteni acestei mănăstiri. Domnul
profesor, studentul dumneavoastra a copiat de pe wikipedia fara sa citeasca, merita 0. Se
cunosc nenumărate conflicte între mănăstirea amintită și boierii din Găești care aveau și
diferite ranguri, pricini de care se ocupa chiar divanul sau domnul tarii, ba de cele mai multe
ori era amestecat și mitropolitul. Neînțelegerile invite dădeau multă bătaie de cap și
Isprăvniciei de Vlașca, mereu prezentă in cercetarea și soluționarea lor. Asemenea conflicte
sunt consemnate și după 1800, când continuă să ia amploare.
Într-un document de la 1810, Catagrafia cerută de Mitropolitul Ignatie, găsim
menționate satele care alcătuiau comuna Găești și numărul lor de locuitori. Pe atunci Găeștiul
începuse să devină localitate urbană. Avea în componență satul Catanele alcătuit din 74 de
case și care avea 282 de locuitori, 113 bărbați si 149 femei. Apoi se vorbește de satul Găeștii
de Sus care avea 128 de case si 699 locuitori din care 346 bărbați si 353 femei. Mai sunt
consemnate satele Găeștiul de Mijloc cu 38 de case și 157 locuitori, 78 bărbați și 79 femei și
Găești Târg cu 44 de case și 166 locuitori, 82 bărbați și 84 femei. În total 284 de case cu 1.284
locuitori. Din cauză că orașul s-a dezvoltat spontan și in funcție de principalele ocupații ale
locuitorilor lui (care erau agricultura, meșteșugurile legate de ea si comerțul), Găeștiul a avut
si pe alocuri se mai vede si azi, un aspect urbanistic necorespunzător. Era situat pe o întindere
prea mare si doar centrul lui - situat pe șoseaua națională - și câteva străzi mai bine amenajate
ii confereau un oarecare aspect urbanistic. De altfel și unii călători străini, care au vizitat țara
noastră in secolul trecut caracterizează Gaeștiul ca "un popas cu căsuțe de lut, acoperite cu
paie si având in ferești hârtie pusa in loc de geamuri. Fumul iese prin acoperiș și in jurul
focului stau copiii, lângă părinții lor, aproape golași" (Von Sturmen).
Dezvoltarea lentă a orașului este întrerupta de salturile pe care le face in perioada după
ce devine provizoriu capitala județului Dâmbovița ca urmare a incendierii Târgoviștei de către
turci, în timpul războiului turco-austriac (1736-1739). În aceste condiții trebuia sa se facă față
noilor cerințe sporite economice si administrative. De asemenea, o alta perioada de dezvoltare
mai rapida o cunoaște in timpul cat a fost reședința Isprăvniciei de Vlașca. După 1832 când
prin regulamentul organic se hotărăște ca in toate județele de pe Dunăre, capitalele sa se
stabilească in orașele de pe bătrânul fluviu in scopul întăririi apărării la granița cu turcii,
Gaeștiul cunoaște o perioada de stagnare, pierzându-si mult din importanta pe care a avut-o.
Spre sfârșitul secolului, Marele Dicționar Geografic al Romîniei consemna despre
Găești că se compunea din trei suburbii: Cătanele, Găeștii de Sus și Găeștii de Jos si ca avea o
populație de 2470 locuitori, din care câțiva evrei. Pe atunci, existau la Găești 12 străzi:
Catanele, Mandrila, Găeștii de Sus, Vaideeasca, Bobeanca, Fusescu, Ulița Gării, Strada Noua,
Cioflecu, Straosti, Strada Târgoviștei și Strada București. Aici era reședința judecătoriei de
ocol si a medicului de arondisment al plășilor Cobia și Dâmbovița (deși Găeștiul era oficial
comună urbană a plășii Cobia). Mai sunt consemnate o stație telegrafică, o stație de cale ferată
pe linia București-Pitești, 2 școli primare urbane (una de băieți si una de fete) instalate în
localul cumpărat de comuna cu 70.000 lei de la D.R.Cordescu. Se mai indica existenta unei
mori de apa si a uneia de aburi, organizarea a doua târguri anuale (20 iulie și 8 septembrie) și
se face mențiunea ca in Găești, in afara de grâu si porumb, se produce cel mai bun tutun din
România. Tutunul de aici era de altfel cunoscut de mult în străinătate.
Pentru a completa imaginea orașului este necesară mențiunea că străzile erau nepavate
pline de noroi când ploua luminate cu 5-6 felinare. Instituțiile orașului nu erau grupate în
centrul lui, și nici nu erau niște clădiri impunătoare. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea
se dă o atenție deosebită învățământului, culturii, industriei, comerțului și sănătății. Perioada
este marcată de două mari evenimente: războiul de independență și răscoalele țărănești din
1888 la care Găeștiul participă activ. În primul deceniu al secolului următor se construiesc:
spitalul al cărui prim director a fost un humuleștean, strănepot al lui Ion Creangă, doctorul
Nicolae Ionescu și care l-a condus până la pensionarea sa (1939) și cazărmile în 1908. Primul
război mondial paralizează activitatea târgului, care cade sub ocupație germană (1916). După
război urmează o perioadă de avânt. Exproprierile ce se fac după 1920 îmbogățesc
patrimoniul de stat, se înființează un gimnaziu (1942), se construiesc două școli primare și
Banca Franco-Română. Apar primele publicații literare, primele asociații culturale, dar, în
ciuda eforturilor susținute ale unor generații entuziaste, nu s-a reușit să se construiască un
local destinat culturii. Unii întreprinzători de la sate își construiseră case la Găești.
În 1925, Anuarul Socec consemnează orașul Găești ca reședință a plășii Găești din
județul Dâmbovița și cu o populație de circa 4000 de locuitori.
În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Găeștiul își trăiește ultimii ani de târg
sărac, lipsit de perspective de dezvoltare datorită mentalității proprietarilor funciari care
credeau în destinul exclusiv agrar al localității. Averea comunei, raportată Subsecretarului
Avuțiilor Publice la 4 aprilie 1941 este cuprinsă în 24 de rubrici ce conțin
următoarele:primăria, poliția, școala nr. 1 și 2, abatorul de vite mari și mici, localul de
încasare a taxelor la oborul de vite, o latrina în piața de alimente, cantonul de la bariera
Pitești, un bordei al postului de pândă, monumentul eroilor, cinci biserici, trei petice terenuri
de cultură și fânețe la Potop, dobândite prin succesiune liberă pe urma defunctului Ștefan
Ioniță fără moștenitori, terenul pentru târgul săptămânal donat de locuitori (2 ha), islazul
comunal, trei cămine de casă prin desființarea Societății demobilizaților (1943), două terenuri
virane pe strada Mihai Viteazul, un cămin de casă (unde s+a construit actualul liceu), 76 de
puțuri cu tuburi de ciment, două zidite din piatră, unul cu ghizduri din lemn și o fântână in
piața publică. Puțurile sunt amplasate pe cele 18 străzi. Primăria mai dispunea de 4 pompe
aspiro-respingătoare. N-au fost inventariate aici bunurile aparținând unor foruri centrale:
Depozitul de fermentare a tutunurilor, Cazărmile și Banca Franco-Română. Averea este
evaluată la 9.416.516 lei, în care aproape 4 milioane reprezintă numai bisericile construite de
enoriași. O dată cu înlăturarea monarhiei și proclamarea republicii, la 30 decembrie 1947,
România a intrat într-o altă fază a dezvoltării sale. În iunie 1948, la Găești, s-au naționalizat
15 unități economice, trecându-se în proprietatea statului mori, prese de ulei, mijloace de
transport, depozite de cherestea, magazine și clădiri. Astfel, apare în economia orașului,
sectorul de stat. Propaganda comunistă de atragere la socialism a gospodăriilor țărănești mici
și mijlocii s-a intensificat, fiind însoțită de măsurile coercitive în acest sens. Cooperativa
Agricolă de Producție din Găești a luat ființă în 1956, pe baza proprietăților a 27 de familii
care anterior posedau 64 ha de pământ. În 1962, anul încheierii cooperativizării agriculturii în
România, erau înscrise 1.774 de familii, cu 1.032 ha teren.
O dezvoltare economică cunoaște orașul Găești după anul 1967, când, în condițiile
noii organizări teritorial-administrative aparține județului Dâmbovița, că oraș de gradul II.
Aceasta înseamnă încetarea existenței lui anonime, și intrarea într-o mare competiție a
bunurilor materiale, înscriindu-se astfel pe orbita orașelor industriale. S-au construit
întreprinderi specializate: Întreprinderea de Utilaj Chimic Găești, Întreprinderea de Frigidere
Arctic, Uzina de Produse pentru Construcții. Dezvoltarea industrială a orașului a avut o
influență pozitivă asupra gospodăriei comunale. După 1960, lungimea străzilor crește cu 10
km (39 km din care 36 km de străzi sunt electrificate și 30 km modernizate). Rețeaua de apă
se extinde pe o lungime de 19,8 km. Numai în anul 1976, s-au distribuit 1.693 m³ de apă, din
care 523 m³ pentru uz casnic. Lungimea rețelei de canalizare a atins doar 13,4 km (este pe
cale de extindere). De asemenea, s-a dezvoltat și modernizat transportul în comun, lungimea
traseului fiind la ora actuală de 73,5 km.
Demografie
Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Găești se ridică la
13.317 locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră
15.585 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (93,41%), cu o minoritate de romi
(1,71%). Pentru 4,68% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,97%). Pentru 4,71% din
populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Evoluție istorică
Fenomenul populării, evoluția continuă, creșterea populației orașului Găești, nu pot fi
izolate de contextul social-istoric în care s-au desfășurat.
Poziția geografică a acestui centru urban la zona de contact a câmpiei cu dealurile, pe
unde trecea unul dintre drumurile comerciale al Țării Românești, și unde în trecut, exista un
bogat schimb de produse, a făcut ca activitatea umană din cadrul lui să fie mai intensă. Orașul
Găești este cunoscut ca centru urban încă din secolul XVIII. După distrugerea Târgoviștei de
către turci, în timpul războiului turco-austriac din 1736-1739, reședința județului Dâmbovița a
fost mutată provizoriu, până la refacerea orașului Târgoviște, în Găești.
Un timp, orașul a fost reședință a județului Vlașca. La 1832 această funcție este trecută
orașului Giurgiu, ca urmare a restructurărilor administrativ din timpul Regulamentului
Organic, care prevedea ca toate județele de la Dunăre să-și mute reședința în localitățile din
lungul marelui fluviu, pentru ca astfel, granița de sud a țării să poată fi mai ușor păzită.
Trecerea funcției administrativ-politice de la Găești la Giurgiu, în primele decenii ale
secolului XIX, și apariția de noi centre comerciale în zona de câmpie, pentru valorificarea
cerealelor, fac ca orașul Găești să-și piardă importanța pe care a avut-o până atunci și să
rămână un simplu târg, în care ocupația de bază a populației era agricultura. Comerțul și
apropierea de orașele București - Pitești - Târgoviște, sub a căror influență a stat continuu în
ceea ce privește toate aspectele vieții social-economice, nu i-au dat posibilitatea să se dezvolte
prea mult.
La mijlocul secolul al XIX -lea (1859), orașul Găești avea numai 1380 de locuitori, din
care 97 erau comercianți și 38 meseriași, iar restul agricultori. La sfârșitul aceluiași secol în
Găești, ca unități economice, nu existau decât o moară cu apă și una cu aburi. Pe moșia
orașului se produceau cereale și cel mai bun tutun din România. (Dicționarul geografic al
județului Dâmbovița, 1890) Populația orașului ajunsese în 1899 la 3320 de locuitori.
În primele decenii ale secolului al XX-lea, orașul nu cunoaște transformări deosebite
sub raport economic. În anul 1930, populația lui se ridicase la 5330 de locuitori. Majoritatea
populației active (47,3%) se ocupa tot cu agricultura. În anul 1935, în Găești funcționa o
fabrică de mobilă, un atelier de tâmplărie și alte mici ateliere meșteșugărești, care produceau
pentru consumul local. Până în a doua jumătate a secolul al-XX-lea, orașul Găești era
cunoscut numai ca centru comercial, în care majoritatea populației se ocupa cu agricultura. În
anul 1956 populația orașului atinsese un număr de 7179 persoane. În anii socialismului, se
produc transformări importante în structura economică, prin ridicarea unor unități industriale
de interes național. În cincinalul 1966-1970, s-au construit în Găești întreprinderea de
frigidere, întreprinderea de utilaj chimic și întreprinderea de prefabricate din beton, unități
economice care au dat orașului un caracter industrial. Cea mai mare pondere în producția
industrială a orașului a deținut-o în 1972 industria construcțiilor de mașini și a prelucrării
metalelor în care sunt ocupați peste 74% din totalul angajaților din industrie. Numărul de
angajați din orașul Găești a crescut față de 1965 cu peste 5000 de oameni. Dezvoltarea
industriei, a atras după sine și creșterea populației. La 1 ianuarie 1973, orașul Găești avea
11763 de locuitori, din care o parte locuiesc în cele peste 1000 de apartamente construite după
1960. Ridicarea în viitor a unor noi societăți comerciale a făcut ca populația orașului să
crească continuu. Astfel în anul 1976 populația ajunge la 12437 de locuitori. Evoluția
populației până în 1990 a cunoscut o creștere continuă determinată de politica economică și
socială la nivel național perioadei comuniste. Schimbările politice și sociale de după 1989 au
avut ca efect o stagnare a evoluției populației ușor de explicat prin colapsul industrial
înregistrat la nivel național ce a atras de la sine scăderea nivelului de trai.
Numărul populației și suprafața teritoriului sunt două componente ale densității
populației. Creșterea continuă a populației în secolul al XX-lea a dus la o îndesire a
locuitorilor în teritoriu. În anul 1912, densitatea medie a populației în orașul Găești a fost
cuprinsă între 150-200 loc./km², pentru ca în 1972 , densitatea generală a populației să
cunoască o creștere valorică a numărului de locuitori pe unitatea de suprafață, atingând valori
cuprinse între 250-500 loc./km². Densitatea fiziologică, ca raport între populația totală și
suprafața agricolă exprimă numărul de locuitori ce revin la un hectar de teren agricol. În
orașul Găești, densitatea fiziologică are o valoare medie de 0,09 loc./ha2
În orașul Găești, în anul 2000 era o populație totală de origine română de 18.087,
urmată de 372 romi , 45 maghiari, 32 bulgari, 13 turci, 6 sârbi, 4 greci, 2 germani, 1 rus, 1
slovac și 3 persoane de naționalitate nedeclarată. În concluzie, din totalul populației stabile
din Găești, ponderea o deține naționalitatea română cu 97,4%, urmată de țigani, cu pondere
2%. În măsura solicitărilor, vor trebui acordate facilități organizațiilor nonguvernamentale
specializate pe problemele minorităților.
După religie, locuitorii orașului Găești sunt în majoritate creștin-ortodocși (18.326 în
anul 2000), urmați de penticostali (70 de persoane), adventiști (63 de persoane), 13
musulmani, 4 greco-catolici.
Transport și comunicații
Principalele mijloace de transport în orașul Găești sunt:
-feroviar
-transport în comun
-personal
Principalele mijloace de comunicare sunt:
-telefonie mobilă
-internet
-poștă
-telefonie fixă
Pentru a putea dezbate acest capitol legat de transporturi și comunicații cam ales ca
metodă un chestionar de 20 întrebări la care au răspuns 100 de persoane cu domiciliu în
Găești dar și în zone limitrofe ale acestui oraș.
Chestionar
1) Locuiți în Găești sau într-o zonă limitrofă?
a) Găești
b) Zonă limitrofă
2) Care este mijlocul dumneavoastră preferat de transport?
a) Feroviar
b) Transport în comun
c) Mașina personală
3) Din ce cauză preferați acest mijloc de trasnport?
a) Comoditate
b) Timp scăzut
c) Nu am alternativă
d) Costuri scăzute
4) Cât de des utilizați transportul feroviar?
a) Foarte des
b) Destul de des
c) Rar
d) Niciodată
5) Cât de des utilizați transportul în comun?
a) Foarte des
b) Destul de des
c) Rar
d) Niciodată
6) Cât de des utilizați mașina personală?
a) Foarte des
b) Destul de des
c) Rar
d) Niciodată
7) Pe o distanță mai lungă de 50 de km care este metoda preferată de transport?
a) Feroviar
 b) Transport în comun (autobuz, microbuz)
c) Mașină personală
8) Lucrați în Găești?
a) Da
b) Nu
9) Credeți că mijloacele de transport din orașul Găești ar putea fi îmbunătățite?
a) Da
b) Nu
10) Cum ar putea acestea să fie îmbunătățite
a) Străzi cu lațime mai mare(benzi duble)
b) Autovehicule noi pentru transportul în comun
c) Construirea unei centuri ocolitoare pentru transportul de mărfuri
d) Trenuri mai noi și de viteză mai mare.
11) Care este metoda dumneavoastră preferată de comunicație?
a) Telefonie mobilă
b) Internet
c) Poștă
d) Telefonie fixă
12) Care este principalul operator de telefonie mobilă din orașul găești?
a) Cosmote
b) Orange
c) Vodafone
d) Digi
e) Altele
13) Ce acoperire de semnal vă oferă acest operator?
a) 4G
b) 3G
c) 2G
14) Care este principalul provider de Internet din orașul Găești?
a) RCS_RDS
b) UPC
c) Cosmote
d) Orange
15) Sunteți dependent(ă) de
a) telefon mobil
b) Internet
c) nu sunt dependent(ă)
16) Cât de des folosiți metoda preferată de comunicații
a) zilnic
b) o dată pe săptămână
c) o dată pe lună
17) Consideri că viteza de emisie a comunicațiilor contează?
a) Da
b) Nu
18) Care metodă de comunicație credeți că reprezintă viitorul?
a) Internetul
b) tefonia mobilă
c) telefonia fixă
d) posta
19) Această eră în care mijloacele de comunicare sunt în continuă dezvoltare atrage după sine
 a) simplitate
b) complicații
c) comoditate
20) care sunt beneficiile utilizării metodei preferate de comunicare
a) rapiditate
b) ușor de utilizat
c) puterea de a comunica oriunde oricând și cu oricine
d) toate cele enumerate

Răspunsuri întrebarea 1

18%

Găești
Zonă limitrofă

82%

Răspunsuri întrebarea 2

23%
30%

feroviar
transport în comun
Mașină personală

47%
 Răspunsuri întrebarea 3

22% 21%
Comoditate
Timp scăzut
Nu am alternativă

27% Costuri scăzute

30%

Răspunsuri întrebarea 4

20% 23%
Foarte des
Destul de des
Rar

30% Niciodată
27%

Răspunsuri întrebarea 5

19%
Foarte des
47% Destul de des
Rar
22%
Niciodată

12%
 Răspunsuri întrebarea 6

17%
30% Foarte des
Destul de des
Rar
25%
Niciodată

28%

Răspunsuri întrebarea 7

26% Feroviar
34%
Transport în comun
(autobuz, microbuz)
Mașină personală

40%

Răspunsuri întrebarea 8

36%
da
nu
64%
 Răspunsuri întrebarea 9
2%

da
nu

98%

Răspunsuri întrebarea 10

6%
Străzi cu lațime mai mare(benzi
24% duble)
Autovehicule noi pentru transportul
în comun
39%
Construirea unei centuri ocolitoare
pentru transportul de mărfuri

31% Trenuri mai noi și de viteză mai mare

Răspunsuri întrebarea 11
2% 1%

Telefonie mobilă
47% Internet
Poștă
50%
Telefonie fixă
Răspunsuri întrebarea 12
0%

26%
33% Cosmote
Orange
Vodafone
Digi
Altele
29% 12%

Răspunsuri întrebarea 13
0%

24%
4G
3G
2G

76%

Răspunsuri întrebarea 14

7%
6%
RCS_RDS
UPC
23%
Cosmote
64% Orange
 Răspunsuri întrebarea 15

8%

42% telefon mobil

Internet
nu sunt dependent(ă)
50%

Răspunsuri întrebarea 16
0%

22%

zilnic
o dată pe săptămână
o dată pe lună

78%

Răspunsuri întrebarea 17

12%

Da
Nu

88%
 Răspunsuri întrebarea 18
0%
0%
7%

Internetul
tefonia mobilă
telefonia fixă
posta

93%

Răspunsuri întrebarea 19

16%

6% simplitate
complicații
comoditate

78%

Răspunsuri întrebarea 20
2%
5%
rapiditate

23% ușor de utilizat

puterea de a comunica oriunde

oricând și cu oricine
70%
toate cele enumerate
Interpretare chestionar
În urma răspunsurilor chestionarului am dedeus următoarele lucruri despre
transporturile și metodele de comunicație din orașul Găești:
1) Metoda preferata de transport pentru locuitori este transportul în comun.
2) Această metodă este preferată deoarece locuitorii nu au altă alternativă mai bună.
3) Metoda de transport în comun (autobuz, microbuz) este cea mai utilizată de către cei
care lucrează în afară orașului pe o distanță mai mare de 50 de km deoarece este mai
puțin costisitoare și mai comodă metodă de transport.
4) Majoritatea celor chestionați cred că transporturile din orașul Găești pot fii
îmbunătățite mai ales prin costruirea unei centuri ocolitoare pentru transporturile de
mărfuri, pentru a evita aglomerația care se formează în centrul orașului.
5) Cele mai răspândite forme de comunicție din orașul Găești sunt Internetul și telefonia
mobilă.
6) Principalele firme de telefonie mobilă din orașul Găești sunt Cosmote, Vodafone și
Digi.
7) Aceste firme au acoperire 4G în zona orașului
8) Principalul provider de Internet este RCS-RDS.
9) Locuitorii sunt dependenți de Internet și telefonie mobilă, majoritatea utilizând unul
din aceste servicii zilnic.
10) Majoritatea au ales aceste servicii considerând ca viteza de transmisie a mesajelor este
importantă.
11) Majoritatea locuitorilor consideră că Internetul reprezintă viitorul în comunicații.
12) Dezvoltarea în comunicații atrage după părerea celor chestionați comoditatea.
13) Beneficiile utilizării serviciului de Internet și telefonie mobilă sunt:
-rapiditate
-ușor de utilizat
-puterea de a comunica oriunde, oricând și cu oricine.

răspunsuri
telefonie
50
40
transport cu mașina
30 internet
personală
20
10
0 răspunsuri
transport feroviar poștă

transport în comun telefonie fixă

Diagramă polară răspunsuri chestionar

Bibliografie

Iordache, Aurel (1998). Găești - 500 - File de monografie. Pitești.

Em. V. Dumitrescu, Găești: cinci secole de istorie, 1498-1998, Editura Bibliotheca, 1998
Alexandru A. Popescu-Runcu. Catagrafia Județului Dâmbovița la 1810, Târgoviște, 2008,
ediția a II-a, realizată de Ion Bratu și Mihai Gabriel Popescu, pag. 78, 84, 85 și 92.