MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII AL RREPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA PEDAGOGICĂ DE STAT „ION CREANGĂ”

REFERAT
Subiectul: Managmentul resurselor umane din Statele Unite ale Americii

Elaborat de: Ceapchi Nicolae

Profesor: Corina Savitschi

Chișinău 2018
 CUPRINS
I. Istoricul MRU în S.U.A și studiul comparativ ........................................................ 3
II. Analiza factorilor: social, economic și legislativ, ca forțe dinamizatoare a
dezvoltării socio-economice a S.U.A ............................................................................. 4
III. Structura organizațională a companiilor americane ................................................. 6
IV. Specificul funcționării sistemului de personal ......................................................... 7
V. Particularitățile manageriale a unei companii americane ....................................... 10
VI. Concluzie................................................................................................................ 11

2
 I. Istoricul MRU în S.U.A și studiul comparativ
Conceptul managementului resurselor umane apare pentru prima dată în S.U.A prin
anii 1960, iar până în prezent, modelul format de acest stat s-a răspândit larg în întreaga
lume atât la nivel practic, cât și teoretic. În linii generale, trăsăturile modelului de
management american se rezumă la: practica muncitorească flexibilă, nivel înalt de
formalitate, atenție deosebită asupra contractelor, nivel slab de control a statului și a
legislației și antagonismul către sindicate.

Un aspect deosebit în managementul american îl joacă formalitatea. Aceasta este

controlată prin intermediul unui sistem de monitorizare strict odată cu teoretizarea
conceptului de „calitatea totală a managementului” (total quality management – TQM).
Procesul de îndeplinire a muncii este realizat după un sistem clar, cu toate etapele și
procedurile stipulate din prealabil și teoretizate pentru aplicarea în practică după ordinea
strictă. Statisticile arată că odată cu implementarea acestui sistem a sporit cu mult
eficiența muncii angajaților și, respectiv, realizarea obiectivelor companiilor.

Dacă să se facă o paralelă cu managementul practicat în Europa, sistemul dat a fost la

fel preluat, însă nu se aplică la același nivel de formalitate precum în S.U.A. Totodată, în
Europa se observă un control mai mare exercitate de către legislație și stat asupra
companiilor private, care de cele mai dese ori comunitățile de muncitori sunt foarte unite,
pe când în S.U.A statul se implică mult mai puțin, dacă se implică în genere. Pe lângă
acestea, în managementul american se acordă o atenție deosebită comunicărilor sesionale
dintre conducerea unei organizații și angajații acesteia, pentru asigurarea respectării
condițiilor de muncă precum și menținerii a climatului din interiorul colectivilor.
Totodată, la finele anului sunt realizate sondaje, în care angajații își exprimă opinia despre
anul muncit etc. Comparativ, în Europa aceste comunicări se realizează prin intermediul
sindicatelor sau a unor manageri, evitându-se contactul conducerii din ierarhia superioară
cu angajații. La nivelul motivațional, în managementul din S.U.A angajații sunt mereu
gata să lucreze peste norma sa zilnică, deoarece companiile americane atrag o atenție
deosebită asupra aspectului motivațional, inițiativa este mereu binevenită și răsplătită de
către conducere, pe când în Europa angajații sunt mai autonomi, din punctul de vedere că
de regulă nu au motivația necesară de inițiativă sau lucru suplimentar. Încă o diferență ar
fi faptul că managementul European se bazează mai mult pe sindicate, care de regulă
intervin în stabilirea politicilor și strategiilor manageriale.

3
 II. Analiza factorilor: social, economic și legislativ, ca forțe
dinamizatoare a dezvoltării socio-economice a S.U.A
Factorul social

Societatea din Statele Unite este una pur capitalistă, car are ca valori fundamentale
individualism și competiție. Aceste principii există într-un sistem bidimensional de valori,
precum: sărăcie – avuție, învingere – pierdere, succes – insucces. Mentalitatea
americanului este bazată pe idea mobilității sociale, ceea ce este asigurat de sistemul
meritocratic dezvoltat din S.U.A. Individul știe că munca aduce rezultat, prin muncă poți
obține orice post, iar competivitatea este corolarul succesului. Într-adevăr, competivitatea
este privită de către populația acestei țări ca o cheie către succes, iar implicarea în toate
formele ale competiției este o modalitate de a demonstra că tu ești mai capabil și te vei
descurca mai bine la un anumit post de lucru decât altcineva. Desigur că aceasta duce la
sporirea calității resurselor umane, iar fiecare companie asigură, prin concursul postului
prestat, formarea unui colectiv ambițios, creativ și perseverent, pentru a duce la împlinirea
mai rapidă și mai eficientă a obiectivelor sale. Totodată, acest sistem este completat de
principiile democratice de organizare a statului, respectiv, a societății, ceea ce înseamnă
că nimeni nu-ți poate interzice să accelerezi în creșterea profesională, tu ești făuritorul
propriului destin. Un argument solid în vederea confirmării ideilor enunțate poate fi faptul
că societatea S.U.A este pronunțat polarizată la nivel de stare financiară, ce se deduce din
faptul că circa 11% din populație are venituri de 75.000 de dolari/an, pe cânt 15% sunt pe
pragul de sărăcie, iar 49% au avere negativă. Astfel, aceasta demonstrează faptul că S.U.A
într-adevăr este un stat bazat pe competiție, însă în orice competiție, pe lângă cei care
înving sunt și cei care pierd.

Factorul economic

S.U.A este cea mai dezvoltată țară din lume, cu ce se datorează, nu în ultimul rând,
unui număr impunător de resurse umane pe care îl deține statul, prin promovarea
politicilor demografice și a valorilor democratice. Aceasta a condus la îmbunătățirea
considerabilă a relațiilor dintre producător-consumator, organizație-angajat etc. Totodată,
climatul economic favorabil și susținerea legislativă a dus la apariția numeroaselor
organizații, cele mai principale fiind: Polaroid, Estman Kodak, McDonalds, Apple,
Microsoft. Datorită acestor companii S.U.A a câștigat o supremație internațională în
comerțul de tehnică electronică. Totodată, este necesar de a menționa faptul că 77% din
Produsul Național Brut îi revine sferei serviciilor, ce la fel este un argument solid în
favoarea faptului că managementul resurselor umane din această țară prosperă, prin faptul
că această ramură este cea mai sensibilă la nivelul politicii sau strategiei manageriale.
4
 Factorul legislativ

Pe lângă aceasta, sistemul dat este asigurat cu susținerea legislativă a proprietății pentru
afaceri, fie privată, fie organizată. Astfel, se disting trei tipuri de proprietate:
Întreprinderea proprietate personală, Întreprinderea societară, Corporația.

- Întreprinderea proprietate personală (proprietorship) este cel mai comun tip de

întreprindere din S.U.A. Acesta se caracterizează prin faptul că este o organizație
neînregistrată, cu un singur proprietar, care are libera alegere în stabilirea
managementului, dar este responsabil pentru toate obligațiile angajate de firmă.
- Întreprinderea societară (partenership) este o formă de organizarea a unei afacere
în care două sau mai multe persoane se investesc în vedere obținerii unui venit și
împărțirii acestuia în conformitate cu cota investită de către fiecare. În mod firesc,
managementul organizației este stabilit și condus de persoanele implicate în
afacere.
- Corporația (corporation) este un sistem de organizare a unei afaceri, în care statul
acordă unei persoane juridice dreptul de a emite acțiuni sau obligații, precum și de
a le transfera.

Astfel, în situația în care individul/resursa umană este asigurat cu imunitatea

legislativă, în ceea ce privește progresul profesional sau întemeierea unei afaceri, țara
cunoaște o creștere accelerată și foarte dinamică în toate sferele industriale.

5
 III. Structura organizațională a companiilor americane
Structura organizatorică în Statele Unite se realizează în dependență de mai mulți
factori, cum ar fi: dimensiunea organizației, domeniul de activitate, misiunea, strategiile
și obiectivele vizate; însă unul din cei mai importanți criterii rămâne a fi dimensiunea
organizației, deoarece acest criteriu dictează atât numărul de angajați și, respectiv, funcții,
cât și strategiile sau politica managerială aplicată.

Pentru organizațiile mici și mijlocii, de tip personal sau societar, este caracteristică
organigrama familială, în care patronul este managerul general al întreprinderii, iar după
el se află supușii în scară ierarhică. Managerului general îi revine rolul controlului absolut
asupra mersului organizației, la nivel decizional, indiferent dacă acesta participă sau nu la
ordinea zilei. În S.U.A este foarte frecventă situația în care managerul general al firmei
angajează un manager profesionist pentru a conduce organizația sa, care primește funcția
de manager executiv, cu un salariu de circa 100.000 dolari/an.

În cazul întreprinderilor mari situația diferă. Pot fi menționate trei tipuri generale de
structuri organizatorice, fiecare având specificul său.

Structura organizatorică funcțională funcționează la cinci nivele: cercetare-dezvoltare,

producție, marketing, resurse umane și financiar-contabil. Acest tip de organizare este
specific fabricilor cu un produs sau un grup de produse. Avantajul principal al acestuia
este faptul că structura dată expune clar responsabilitățile dintre angajați. Dezavantajul ar
fi luarea lungă de decizii, datorită multitudinii de posturi și principiului de consultare între
principalele, totodată, încă un dezavantaj ar fi competiția interioară pentru posturi.
Structura ierarhică a posturilor a acestei organizații este compusă din directorul superior,
președintele cu funcții executive și pentru fiecare diviziune (ex. marketing) sunt
vicepreședinți și supușii acestora.

Structura organizatorică pe produs se aseamănă cu cea funcțională, doar că cuprinde

domenii mai înguste și are un specific mai restrâns. Este caracteristic pentru companiile
care fabrică produse distincte. Structura ierarhică a posturilor din această organizație ar fi
tot ca la cea funcțională, doar că fără prezența vicepreședinților și cu concentrarea
personalului în diviziunea de resurse umane și finanțe.

Structura organizatorică teritorială presupune organizarea companiei după principiul

poziției geografice în care ea operează, statul american fiind împărțit în cinci zone:
centrală, sudică, vestică, estică, nordică. Acesta este caracteristic pentru întreprinderile
care dispun de rețeaua proprie de distribuire (automobile, bunuri de larg consum etc.) și
pentru firmele specializate în domeniul turismului, transportului etc.

6
 IV. Specificul funcționării sistemului de personal

Caracterizarea generală a stilului managerial

Un moment important la capitolul resurselor umane este faptul că o companie

americană, în cazul unei diversificări sau creării a unei noi piețe, ar apela mai degrabă la
înlocuirea personalului, decât la formarea lui, în vederea adaptării la noile cerințe, ceea ce
se deduce din faptul că acestea realizează cheltuieli mult mai mari în selecția și recrutarea
personalului decât pentru perfecționarea acestuia. Pe lângă aceasta, o trăsătură Totodată,
o trăsătură fundamentală a funcționării întreprinderilor americane este faptul că acestea
valorifică motivarea ca o premisă de eficientizare a personalului, ce duce, ulterior, la
prosperarea personalului. Însăși populația americii este familiarizată cu schimbul frecvent
al traiului și a posturilor, deoarece aceștia trăiesc în case luat în chirie și sunt în căutarea
permanentă a posturilor mai bune.

În linii generale, pentru organizațiile din S.U.A este specific un sistem de personal
format din trei ramuri. Întreaga responsabilitate asupra firmei îi revine nivelului superior
de management, însăși stilul decizional al organizațiilor este unul centralizat. În capul
acestei ramuri stea președintele organizației, după el directorii executivi și
vicepreședintele. Acestora din urmă le revine rolul decizional și de stabilire a politicii și
strategiei unei companii. A doilea nivel este alcătuit din supraveghetori și șefi de
departamente, precum și alți manageri care aplică în practică politica stabilită la nivelul
superior. Al treilea nivel este alcătuit din departamentul resurselor umane, însă în capul
nivelului dat se află un șef superior, care dirijează cu activitatea departamentului și
colaborează cu membrii nivelului superior a companiei, având și el prerogative
decizionale.

Procesul de angajare

În organizațiile S.U.A îi revine un rol foarte mare angajărilor, acestea fiind foarte
complexe, cu multe etape, menite de a concretiza momentele confuze, atât pentru angajat
cât și pentru organizație în privința angajatului. Ultimul cuvânt în procesul de angajare în
S.U.A îi revine supraveghetorului, acesta chiar poate respinge persoana recomandată de
către departamentul resurselor umane.

Selecția candidaților trece prin mai multe faze, acestea variind în dependență de
experiența angajatului sau capacitatea lui de adoptare. Prima etapă constă în precizare
particularităților a posturilor care trebuie să fie ocupate, ca departamentul de resurse
umane să propunea în continuare candidați. Prima fază a angajării o constituie interviul
general, care ar stabili inteligența generală al acestuia. Apoi urmează cererea, care permite

7
identificarea punctelor forte de a alege un candidat în comparație cu alții. Examinarea
fizică este o etapă pentru a determina dacă candidatul se va descurca cu însărcinările sale
la nivel fizic, de regulă se aplică doar pentru candidații asupra cărora apar dubii. Dacă
candidatul ajunge la etapa dată, el este supus unui interviu nou, în care se precizează toate
detaliile privind postul de muncă solicitat, precum și precizarea de către supraveghetori a
calităților morale a candidatului și a experienței de la muncile anterioare. Dacă toate
acestea sunt realizate cu succes, candidatul este acceptat și urmează etapa de pregătire.

Pregătirea personalului

În situațiile în care noul angajat are nevoie de pregătire suplimentară pentru a

îndeplini sarcinile sale se aplică anumite metode, iar natura acestora depinde de munca
care va trebui efectuată. Deci, se prezintă următoarele metode:

- Ucenicia este o formă de pregătire în care angajatul lucrează pentru o perioadă

de timp sub supraveghere de calitate înaltă, pentru a obține anumite abilități
specifice.
- Pregătirea din afară locului de muncă presupune formarea abilităților specifice
muncii într-un mediu care se aseamănă cu locul de muncă.
- Pregătirea la locul de muncă presupune supravegherea angajaților nemijlocit la
locul de muncă.
- Pregătirea în școli specializate prin parcurgerea unor cursuri în afara
întreprinderii, care de obicei se realizează înaintea trecerii la locul de muncă.

Promovarea personalului

Promovarea reprezintă un proces de creștere profesională care constă în avansarea

într-un post mai bun, cu mai multe responsabilități, mai bine plătit și care asigură un statut
mai înalt, însă pentru realizarea sa acesta necesită prezența unor calități superioare la
angajat. La organizațiile din S.U.A promovarea personalului se realizează pe baza la trei
elemente: calitatea, nivelul de pregătire și vechimea. Primele două sunt considerate
principale în promovarea angajaților, pe când de a treia se ține seama doar dacă celelalte
două sunt la nivel egal. Totodată, promovarea personalului se realizează atât la nivel
intern, cât și extern, astfel, dacă un angajat demonstrează o calitate superioară de muncă
și performanțe specifice muncii, acesta este promovat pentru posturi mai bune din
exteriorul întreprinderii.

Sindicatele

În S.U.A sunt prezente două tipuri de sindicate: sindicatele organizate pe profesii și

sindicatele organizate pe ramuri. Acestea se deosebesc prin faptul că una negociază la
nivel local (de profesii), iar alta la nivel național (de ramuri). Sindicatele au avut o
8
contribuție deosebita la îmbunătățirea condiției muncitorilor, în principal prin negocierea
creșterilor salariale, a beneficiilor extra salariale si a îmbunătățirii mediului de munca.

Reuniunea – o metodă managerială

Una din particularitățile comune a tuturor companiilor americane este organizarea

periodică a reuniunilor colective la diferite nivele ierarhice ale acestora. Aceste reuniune
se realizează pentru a dezbate sau a lua hotărâre asupra unor probleme importante din
cadrul organizației. Caracteristicile principale ale reuniunilor oficiale sunt: stilul laconic
de comunicare, evitarea tăcerilor lungi, nu se pierde timpul asupra consensului – votul
majorității ia decizia. Totodată, multe companii practică reuniunile în afara orelor de
muncă, pentru a stabili o fuziune psihologică a personalului, ceea ce sporește efectivitatea
cestora la nivel de lucru în echipă, dar și formează un climat favorabil de muncă în general.

9
 V. Particularitățile manageriale a unei companii americane
Înființată în 1954 de către Ray Krok, compania americană McDonalds a devenit
una dintre cele mai răspândite și preferate rețele de fast-food din întreaga lume și care
înregistrează peste 30.000 de restaurante în 119 țări ale lumii. Principalele trăsături care
determină popularitatea sa sunt: deservirea rapidă, atitudinea prietenoasă a personalului,
caracterul globalist – în toate țările lumii produsul este același, bucate atrăgătoare, prețul
mic la produse.

Recrutarea în rețele de fast-food McDonalds se realizează foarte dinamic, astfel încât

după trecere și instructaj se trece imediat la muncă. De regulă se acceptă toți tinerii între
18-25 de ani, iar posturile variază, începând cu casier și sfârșind cu manager superior.
Recrutarea se realizează pe baza unui interviu, iar calitățile pe care compania le așteaptă
de la angajat este: concentrarea asupra sarcinilor postului, capacitatea de a lucra în echipă,
punctualitatea, responsabilitatea și abilitatea de a contacta cu oamenii. Totodată, această
companie oferă o perspectivă în carieră, de aceea apreciază mult angajații fideli, în
cărticica muncii cărora nu sunt indicate a serie de meserii, îndeplinite pe un timp scurt.

Motivarea personalului este unul din elementele esențiale pe care se axează

managementul acestei companii, astfel încât, dacă angajatul face față condițiile prestate
de muncă, acesta este remunerat prin diferite bonusuri, cadouri etc. Totodată, există
mențiuni precum cel mai bun lucrător al lunii, care primește premiu. Pe lângă acestea,
compania organizează activități de fuzionare socială a angajaților, prin intermediul
ieșirilor la pădure, picnicuri etc.

Promovarea personalului se află la un nivel foarte dinamic, deoarece avansarea în

posturile companiei depinde doar de propriile abilități ale angajaților. În urma acumulării
de experiență angajații pot opta pentru avansare în post, iar principalul argument al
acestora este reușita în postul precedent și dovada de potențial pentru dezvoltare. Astfel,
după unele estimări generale, un angajat în McDonalds poate ajunge la nivelul cel mai
înalt a ierarhiei restaurantului timp de 2-3 ani de muncă, ce variază în dependență de
potențialul și ambițiile fiecărui angajat.

10
 VI. Concluzie
Managementul american a parcurs o cale lungă pentru a se definitiva ca un sistem
eficient de procedee, strategii. Demonstrând o unicitate exclusivă, bazată pe
individualism, meritocrație și principii competitive, aceasta a marcat evoluția industrială
a statului, devenind o parte a culturii acestuia și un model pentru alte state. Ca și orice alt
sistem de management acesta are lacune, precum: concentrarea prioritară a angajaților
asupra creșterii proprii în carieră și interesul mai scăzut pentru dezvoltare firmei, optarea
pentru înlocuirea personalului decât pentru perfecționarea acestuia, consumul inutil de
finanțe și timp pentru disputele cu sindicatele, dorința de a câștiga pe termen scurt cât mai
mult. Dar, cu toate acestea, prezența susținerilor motivaționale prin intermediul
recompenselor, acordarea atenției deosebite asupra pregătirii personalului și selectarea
strică a celor mai buni, a dus ca managementul american să devie unul din cele mai bune
din lume, ceea ce este confirmat de faptul că în S.U.A se află o concentrație mare de
companii cu importanță internațională, dar și însăși de faptul că acest stat a realizat o serie
de tehnologii electronice, precum Microsoft și Apple, care s-au răspândit pe întregul glob
pământesc.

11
 Surse bibliografice:
1. http://www.stiucum.com/management/management-comparat/Managementul-in-statele-unite-
63432.php
2. http://www.scritub.com/management/Particularitatile-managementul41255.php
3. http://www.scritub.com/management/MANAGEMENTUL-RESURSELOR-UMANE-
15114211121.php
4. https://www.ukessays.com/essays/business/features-of-hrm-in-the-usa-and-in-europe-business-
essay.php

12