Volemia şi funcţia sanguină

 Sângele : ţesut lichid circulant, format din elemente figurate suspendate în plasmă
Volumul sanguin este alcătuit din volumul plasmatic şi cel globular.
 Volumul sanguin total ( VOLEMIA) : de 5- 5,6 L, reprezintă cca. 6,9-7,4 % din greutatea
corporală , ceea ce corespunde la un adult de 55-70 kg
 Din volemia de 5L : 3,5L ( 55%) este reprezentată de plasmă ( volum plasmatic ) şi 1,5-2L( 45%-
HEMATOCRIT) – volum globular; Volumul globular exprimat procentual este Hematocritul
–Ht, Acesta măsoară concentraţia de eritrocite, nu masa eritrocitară totală
 Cum determinăm Ht?
R: determinarea Ht se face pe sânge venos recoltat pe anticoagulant în tuburi
capilare, prin centrifugare. Hematiile, cu densitatea de 1090 sedimentează la baza
tubului, iar plasma - deasupra coloanei celulare. La limita de separare dintre ele
se detaşează un strat gri-albicios alcătuit din majoritatea leucocitelor şi
trombocitelor, a căror densitate este între cea a hematiilor şi cea a plasmei
 Modificări fiziologice
o Factori endogeni : Digestia determina o usoara si lenta crestere a volemiei,
datorita absorbtiei lichidelor in intestin. efortului fizic intens, volemia scade cu
citeva sute de mL in primele 10-15 min., datorita extravazarii de lichid in spatiul
interstitial, datorita cresterii nr. de capilare functionale. La subiectii antrenati,
acest proces e mai putin intens. Postura: dupa 30 min de ortostatism, volumul
sanguin este cu 15% mai mic fata de clinostatism, datorita extravazarii lichidului
din plasma la nivelul capilarelor membrelor inferioare, ca urmare a cresterii
presiunii hidrostatice la acest nivel. Repaosul la pat pe termen scurt determina
cresterea volemiei cu 5%. Sarcina
o Factori exogeni : Climatul cald induce usoara crestere a volemiei, iar cel rece o
usoara scadere, datorita transferului de lichid in tesuturi (ficat, muschi). La mare
altitudine, presiunea atmosferica scazuta si hipoxia prelungita determina cresterea
volemiei, prin stimularea eritropoieze
 În condiţii patologice se întâlnesc
o Hipervolemii, prin creşterea volumului globular ( policitemia esenţială) , prin creşterea
volumului plasmatic ( Ciroză hepatică ), prin interesarea ambelor volume ( leucemia).
o Hipovolemii, prin scăderea volumului plasmatic ( vărsături, diaree severă, arsuri), prin
scăderea numărului de hematii ( anemii), sau prin interesarea ambelor volume
(hermoragie)

 Funcţiile sângelui : CREMA NR T

1. Circulatorie - prin volumul şi proprietăţile sale fiyicochimice, sângele contribuie la
menţinerea şi reglarea presiunii sanguine
2. Respiratorie – sângele realizează transportul de gaze de la plămân la ţesuturi , asigurând
aportul de oxigen necesar desfăşurării normale a proceselor energetice tisulare; la nivel
 tisular cedarea oxigenului este însoţită de preluarea dioxidului de carbon rezultat din
respiraţie şi transportarea sa către zona de eliminare alveolocapilară
3. Excretorie – sângele este principalul transportor al cataboliţilor de la nivel tisular la nivel
de organe excretoare
4. Menţinere a echilibrului hidroelectrolitic – menţinerea echilibrului hidroelectrolitic
între cele trei compartimente ale mediului intern fiind una din condiţiile fundamentale ale
homeostaziei organismului.
5. Apărare – sângele reprezintă o importanta barieră în calea agresiunii antigenice; această
funcţie se realizează prin intermediul unor proteine specifice numite anticorpi precum şi
prin intermediul elementelor figurate specializate( leucocite).
6. Nutritivă - sîngele reprezintă principalul mijloc de legătură între ţesuturile şi organele de
absorbţie ale principiilor alimentare
7. Reglare ( a principalelor funţii ale organismului ) – sângele intervine, prin
proprietăţile sale fizicochimice şi prin substanţele active conţinute, în relglarea funcţiilor
circulatorii, digestive, excretorii, etc. .
8. Termoreglare – menţinerea temperaturii constante a organismului ( homeotermia)
reprezintă un element de bază al homeostaziei generale, condiţionând viteza şi
randamentul reacţiilor metabolice.