Povestea omului care avea sentimente

de Barbara Dunlap

Odată, era un mic om care avea sentimente. Avea multe sentimente și le simțea în fiecare zi.

Familiei sale îi plăcea când micul om își arăta sentimentele, așa că a început să le poarte pe
mâneca sa.

Însă, într-una din zile, unul dintre părinți i-a spus că nu vrea să mai vadă sentimentul de FRICĂ,
așa că micul om a încercat să îl smulgă de pe mânecă.

Părintele i-a spus că îi va da niște DURITATE să își acopere FRICA.

Micului om i-a fost foarte dificil să acopere FRICA cu DURITATE, așa că celălalt părinte și
bunicii l-au ajutat.

A fost nevoie de câteva zile să facă acest lucru. “Acum arăți minunat!”, i-au spus părinții. “Am
acoperit o parte din sentimentele tale cu DURITATE și vei crește să fii un om puternic”.

Micul om a mai crescut puțin și și-a făcut un prieten. Și prietenul său își purta sentimentele pe
mânecă. Prietenul său i-a spus într-o zi: „Părinții mei vor să-mi acopăr sentimentul de
SINGURĂTATE și să fiu diferit de acum înainte”. Așa că, micii oameni au învățat împreună să
fie diferiți și au luat niște FURIE de la un adult pentru a-și acoperi sentimentul de
SINGURĂTATE. Micul om și-a pus un petic mare de FURIE peste SINGURĂTATEA sa.

Într-o zi, micul om (care acum nu mai era atât de mic) s-a dus la școală și sentimentul său de
SINGURĂTATE a început să se arate. Așa că, profesoara l-a ținut în spate și i-a dat niște
RUȘINE să-și acopere SINGURĂTATEA.

Uneori seara, când era singur, micul om își privea sentimentele. Scotea DURITATEA, FURIA și
RUȘINEA și își privea FRICA și SINGURĂTATEA.

Într-o seară, micul om și-a dat seama că FRICA și SINGURĂTATEA lui crescuseră atât de mari
încât nu mai puteau fi acoperite și se vedeau pe sub petice. Așa că, micul om s-a văzut nevoit să
meargă să mai caute niște FURIE să își acopere sentimentul de SINGURĂTATE și a mai luat
toată DURITATEA pe care părinții i-au putut-o da pentru a-și acoperi FRICA.

Micul om a crescut mare și și-a atins țelurile și toți îl admirau pentru că spuneau că își poate
ascunde foarte bine sentimentele. Iar părinții i-au spus într-o zi că simt MÂNDRIE pentru că
micul om crescuse și devenise PUTERNIC. Dar micul om nu a mai găsit loc să pună
MÂNDRIA, pentru că DURITATEA și FURIA acopereau totul.
Apoi, după o vreme, omul a cunoscut un alt om și au devenit prieteni. Cei doi credeau că sunt la
fel, pentru că aveau doar sentimente de DURITATE și FURIE care se puteau vedea. Într-o zi
prietenul său i-a spus omului un secret: „Nu sunt întocmai ca tine, eu sub peticele de
DURITATE și FURIE am alte sentimente – FRICĂ și SINGURĂTATE”. Și prietenul a desfăcut
colțul unui petic de DURITATE pentru a-i arăta omului FRICA, doar pentru o secundă.

Și omul a stat tăcut, fără a mai spune ceva. Apoi, cu grijă, a desfăcut colțul unui petic de
DURITATE și i-a arătat și el FRICA prietenului său. Prietenul a văzut și sentimentul de
SINGURĂTATE sub petice. Prietenul a întins mâna cu blândețe și i-a atins sentimentul de
FRICĂ și pe cel de SINGURĂTATE …

Atingerea prietenului a fost magică. A dat naștere unui nou sentiment – ACCEPTAREA.
Sentimentul de ACCEPTARE a apărut pe mâneca micului om și sentimentele de DURITATE și
de FURIE s-au mai micșorat.

Omul a înțeles că atunci când cineva îi oferă ACCEPTARE, el va avea nevoie de mai puțină
DURITATE și va fi mai mult loc pe mâneca sa pentru: MÂNDRIE, TRISTEȚE, IUBIRE,
BUNĂTATE, CĂLDURĂ, DURERE, FRICĂ.