Gerontologie, geriatrie si nursing specific - curs 5

ÎNGRIJIREA PACIENŢILOR VÂRSTNICI CU AFECŢIUNI SAU DEFICIENŢE ALE

APARATULUI CARDIOVASCULAR

Efectele înaintării în vârstă asupra aparatului cardiovascular

 La nivelul cordului:
 sporirea cantităţii de ţesut conjunctiv din cord şi artere;
 uşoară dilataţie a cavităţilor stângi, care, uneori, poate avea şi expresie radiologică,
dilatarea AS se produce prin creşterea presiunii şi a volumului sanguin la acest nivel şi
poate favoriza apariţia fibrilaţiei atriale (FbA). Mărirea de volum a VS poate determina o
scădere a pragului de apariţie a dispneei;
 scade relaxarea VS cu apariţia unei disfuncţii diastolice; funcţia sistolică se menţine în
limite normale;
 îngroşarea şi rigidizarea valvelor cardiace;
 apare degenerescenţa grasă şi calcificări la nivelul valvelor, mai ales la nivelul valvei
aortice, favorizând apariţia stenozei aortice (SA) aterosclerotice;
 scade funcţionalitatea pace- makerului fiziologic şi conducerea prin nodul AV şi sistemul
Hiss_Purkinje ceea ce crează condiţii favorizante apariţiei aritmiilor supraventriculare si
ventriculare;
 capacitatea de efort scade datorită:
- creşterii solicitării aparatului respirator;
- scăderii fluxului sanguin spre muşchii scheletici;
- modificării pragului senzaţiei de oboseală;
- asocierii factorilor psihologici;
 modificări ale parametrilor funcţiei cardiace ;
La nivelul vaselor:
 scade elasticitatea şi distensibilitatea arterelor coronare datorită:
- modificării structurii matricei conjunctive;
- calcificări la nivelul mediei;
- modificări induse de HTA;
 scade elasticitatea aortei ceea ce va duce la o scădere a umplerii coronariene în diastolă;
 creşteri moderate ale TAs cu 10-20 mm Hg datorită:
- creşterii rigidităţii arteriale;
- creşterii presiunii în rădăcina aortei;

1. Culegerea datelor
Mijloacele de obţinere a informaţiilor constau în:
a. anamneza, interviul cu pacientul:
1
  se obţin informaţii despre manifestările de dependenţă semnalate;
 se obţin informaţii despre istoricul bolii, antecedentele patologice şi familiale,
pentru a stabili când au început problemele de sănătate şi dacă s-au agravat
progresiv;
 se au în vedere bolile cronice şi limitele funcţionale;
b. observarea pacientului şi sesizarea directă a surselor de dificultate;
c. consultarea altor surse: fişe, documente etc.
Circumstanţe de apariţie
 factori de risc cardiovasculari:
 fumatul;
 dislipidemia;
 diabetul zaharat;
 obezitatea,
 regimul de viaţă şi tipul de comportament;
 sedentarismul
 factori de risc nemodificabili:
 antecedente familiale de boală cardiovasculară;
 sexul ( de 3ori mai frecvente la bărbaţi).

Manifestări de dependenţă:
 durerea
 precordială:
- localizată precordial, are caracter de apăsare, de greutate sau este cu
caracter constrictiv;
- de origine cardiovasculară poate fi organică (AP, IM, pericardită acută,
disecţie de aortă) sau funcţională (anxietate);
- de origine extracardiacă (afecţiuni ale peretelui toracic, coloanei
vertebrale, ale umărului, afecţiuni pleuro-pulmonare);
 de origine vasculară:
- paroxistică intermitentă (arteriopatii obliterante);
- parixistică la expunere la frig ;
- durere violentă instalată brusc cu paloarea şi răcirea segmentului, absenţa
pulsului (obstrucţia arterială acută periferică).
 Palpitaţiile:
 Cauze cardiace (extrasistole, tahicardie, fibrilaţie atrială);
 Cauze extracardiace (hipertiroidie, anemie severă);
 Emotivitate, iritabilitate, nelinişte;

 Dispneea:
 De efort;
 Permanentă, de reapaus, cu ortopnee;
 Paroxistică în EPA;
2
  Paloarea (în şoc, sindrom Raynoud);
 Cianoza:
 Edemul:
 Generalizat de stază;
 Localizat în flebotromboze;
 alte simptome:
 pulmonare:
- tuse;
- expectoraţie;
- hemoptizie;
 digestive:
- greţuri, vărsături (AVC; IM, Insuficienţa VD);
- sughiţ;
 cefalee (HTA; CPC);
 vertij;
 semne generale: scăderi sau creşteri în greutate pe seama edemelor;

2. Analiza şi interpretarea datelor

Asistentul medical analizează problema de sănătate, caracteristicile (cauze, surse de
dificultate) şi selectează diagnosticul de nursing.
Sursele de dificultate sunt:
 De ordin fizic: vărsta inaintată, inactivitatea, imobilizarea la pat, temperatura,
stilul de viaţă, obiceiuri;
 De ordin psihoemoţional (toleranţa la stres psihic);
 Ignoranţa.

Probleme , diagnostic de nursing

 Anxietate cauzată de durerea precordială manifestata prin senzatia de moarte
iminenta;
 Scăderea debitului cardiac cauzat de obstrucţia coronariană manifestat prin
paloare, vertij, dispnee;
 Alterarea perfuziei tisulare renale cauzate de scăderea debitului cardiac,
manifestată prin oligurie;
 Posibil deficit de autoîngrijire cauzat de teama reapariţiei durerilor;
 Scăderea toleranţei la efort cauzată de cardiopatia ischemică, manifestată prin
durere precordială la efort, dispnee, palpitaţii;
 Tulburări de somn cauzate de durere, efectuarea tratamentului şi schimbarea
mediului;
 Risc crescut pentru menţinerea nesatisfăcătoare a stării de sănătate, cauzată de
cunoaşterea insuficientă a bolii, activităţilor fizice permise la domiciliu, a dietei şi
medicaţiei;
3
  Scăderea capacităţii de efort cauzată de oxigenarea tisulară redusă manifestată
prin teama de recurenţa crizei anginoase.

3. Planificarea îngrijirilor:
 Cuprinde obiectivele de îngrijire.
Obiective:
 pe termen scurt:
 calmarea durerii;
 diminuarea anxietăţii prin asigurarea unui climat calm de securitate şi înţelegere;
 asigurarea condiţiilor de mediu prin ambient adecvat plăcut;
 asigurarea igienei corporale şi a lenjeriei de corp;
 monitorizarea funcţiilor vitale, recoltarea de analize în urgenţă;
 pe termen mediu:
 planificarea explorărilor şi analizelor care trebuie făcute, împreună cu pacientul;
 pregătirea pacientului pentru explorări;
 satisfacerea în mod autonom a necesităţilor;
 pe termen lung:
 obţinerea complianţei pacientului pentru tratamentul medicamentos şi exerciţiile
fizice
 obţinerea independenţei în satisfacerea nevoilor;
 prevenirea complicaţiilor.

4. Realizarea intervenţiilor (aplicarea îngrijirilor)

Intervenţii:
 Delegate
a. Recoltarea de analize prescrise de medic;
 Examene de laborator
 Enzime cardiace:
- Utile în diagnosticul de infarct miocardic acut;
- Se urmăresc în dinamică;
- Se determină: creatinkinaza (CK) specifică fiind izoenzima CK-MB, lactic
dehidrogenaza (LDH), TGP, TGO;
 Ionograma:
- hipoNa în hiperhidratare;
- hiperNa în deshidratare;
- hipo sau hiperpotasemia;
 ureea crescută poate fi expresia reducerii perfuziei la nivel renal;
 colesterol, trigliceride;
 Examenul radiologic
- permite aprecierea mărimii, conturului şi poziţiei cordului;
- poziţionarea corectă a unui cateter cardiac, de artera pulmonară;
 radioscopia toracică;
4
  radiografia toracică;
 angiografia, arteriografia, flebografia;
 scintigrafia miocardică;
 CT;
 RMN.
 Explorări funcţionale
 EKG
- înregistrarea grafică a activităţii electrice a inimii;
 fonocardiograma;
 carotidograma;
 jugulograma;
 cateterismul cardiac;
 măsurarea TA;
 oscilometria arterială;
 pletismograma;
 măsurarea presiunii venoase (centrală si periferice);
 proba celor 3 garouri;
 timpul de reumplere capilară;

b. Aplicarea tratamentului recomandat de medic.

 înainte de a injecta intramuscular un pacient vârstnic se vor lua în considerare
schimbările fizice care însoţesc îmbătrânirea şi se va alege echipamentul, locul injectării,
şi tehnica adecvată ;
 alegerea acului: un pacient vârstnic are de obicei mai puţin ţesut subcutanat şi mai putină
masă musculară decât un pacient mai tânăr, mai ales în zona feselor şi a deltoizilor. Ca
urmare, va fie nevoie să se foloseasca un ac mai scurt ;
 alegerea locului de injectare: vârstnicul are în mod obişnuit mai multă grăsime în jurul
şoldurilor, abdomenului, şi zona coapselor. Aceasta face ca zona ventrogluteală să devină
zona principală de injectat ;
 nu se va injecta intramuscular un membru imobilizat din cauza slabei absorbţii a
medicamentului şi al riscului formării unui nodul la locul injectării ;
 tehnica opririi sângerării : din cauza modificărilor vasculare, vârstnicii prezintă un risc
mai mare de dezvoltare a hematoamelor. Pentru a opri sângerarea după efectuarea unei
injectii intramusculare, va fi nevoie să se preseze direct locul injectării pentru mai mult
timp decât in mod normal. Se va masa uşor locul injectării pentru a ajuta la absorbţia şi
distribuţia medicamentului.

 Autonome:
 Asigurarea confortului fizic prin poziţionarea, calmarea durerii, schimbarea lenjeriei de
corp şi de pat, eventual îmbăiere şi duş înainte de culcare;

5
 Alegerea de imbrăcăminte adecvată (uşor de îmbrăcat), eventual înlocuirea nasturilor cu
sistemul ,,arici”;
 Asigurarea condiţiilor de mediu: cameră bine aerisită, cu temperatură şi umiditate
adecvată;
 Pregătirea pacientului pentru investigaţii radiologice, şi explorările funcţionale ale
aparatului cardiovascular;
 Asigurarea odihnei prin somn corespunzător:
- Culcarea şi scularea la ore fixe, pe o perioadă convenabilă;
- Aerisirea camerei de dormit;
- Cină frugală, eventual un pahar cu lapte;
- Lectură sau ascultare de muzică înainte de culcare;
- Diminuarea stresului psihologic;
- Evitarea excitantelor nervoase ( cafea, alcool, ceai negru);
 Ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale;
 Oţinerea complianţei pacientului pentru renunţarea la fumat;
 Dietă corespunzătoare (regim hiposodat, hipocaloric, hipolipidic), fracţionarea meselor;
 Oxigenoterapia;
 Monitorizarea funcţiilor vitale;
 Prevenirea constipaţiei prin regim alimentar adecvat;
 Tehnici de masaj ale membrelor, aplicare de ciorapi medicinali;
 Reluarea treptată a efortului fizic;
 Efectuarea de mişcări pasive şi active pe timpul imobilizării la pat;
 Exerciţii de mişcare :
- Sunt alese în funcţie de starea vârstnicului, cu prudenţă;
- Sunt executate zilnic de preferat la baia de dimineaţă;
- Se fac întâi la pat apoi pe scaun;
- Când starea permite se poate trece la urcatul şi coborâtul câtorva trepte;
- Se fac plimbări scurte, mers pe jos;
 exerciţii izotonice ( se modifică lungimea muşchiului, tensiunea rămânând constantă):
- din poziţia şezând se face extensia gambei, fără a mişca articulaţia gleznei;
- când piciorul este întins se stă câteva secunde, apoi se flectează lent;
- nu se fac mişcări bruşte;
- după câteva zile se poate aplica pe gleznă un săculeţ cu nisip;
 exerciţii izometrice (dimensiunile muşchiului rămân constante, dar se modifică
tensiunea):
- sunt interzise în perioada imediată a infarctului de miocard;
- se fac, pe cât posibil, fără mişcarea articulaţiei;
- contracţia se face timp de 5-6 secunde;
- se fac zilnic, de trei ori;
- din poziţia şezând, cu picioarele întinse, sprijinite pe un scaun, sau în pat, se apasă pe
călcâie, fără a se îndoi articulaţiile genunchilor;
- se menţine apăsat timp de 5-6 secunde apoi se relaxează;

6
  menţinerea mobilităţii articulaţiilor
- se fac prin mişcări de flexie, extensie, adducţie, abducţie;
- nu se fac mişcări exagerate ca amplitudine şi timp;
- este interzis vârstnicilor să atingă podeaua cu vărful degetelor mâinii, ţinând
genunchii în extensie;

Îngrijirea pacientului în angina pectorală:

 Definiţie: angina pectorală este o formă de ischemie miocardică acută, tradusă prin
durere anginoasă (ţipătul ischemic al muşchiului cardiac);
 Îngrijiri specifice pacientului imobilizat la pat;
 Instruirea pacientului cu privire la administrarea nitroglicerinei:
- Nitroglicerina se poartă tot timpul asupra sa, în condiţii sigure de stocare;
- Nu se face stoc mai mare de 5- 6 luni;
- Plasarea nitroglicerinei sublingual;
- Saliva nu se înghite până la dizolvarea completă a tabletei;
- Activitatea se întrerupe până la dispariţia durerii;
- Absenţa răspunsului la nitroglicerină implică apelarea de urgenţă a medicului.

Îngrijirea pacientului hipertensiv

EVALUAREA PACIENTULUI HIPERTENSIV:

Interogatoriul (anamneza) – vizează factorii de risc cardiovasculari familiali şi personali,

tipul de personalitate, profesia şi stilul de viaţă, medicaţia curentă, simptome determinate de
HTA (cefalee, tulburări de vedere, dispnee, nicturie etc);
Determinarea periodică a TA la ambele braţe, în poziţie culcată, şezândă şi în picioare
(controlul hipotensiunii arteriale posturale);
Evaluarea ritmului şi frecvenţei cardiace;
Controlul greutăţii corporale;
Examenele de laborator recomandate de medic, necesare bilanţului funcţional şi/sau
etiologic al HTA;
Conturarea profilului psihologic al pacientului (grad de instrucţie, cunoştinţe asupra bolii
hipertensive, aderenţa la programul terapeutic individual).

DIAGNOSTICE DE NURSING ÎN CAZUL PACIENTULUI CU HTA:

Deficit de educaţie privind:

 HTA;
 Regimul terapeutic nonfarmacologic;

7
  Regimul terapeutic medicamentos.

Deficit potenţial/manifest de aderenţă la regimul terapeutic, datorat:

 Deficitului de educaţie;
 Motivelor socioeconomice;
 Efectelor secundare medicamentoase.

PLANIFICAREA ŞI REALIZAREA ACTIVITĂŢILOR DE NURSING:

Educaţia pacientului hipertensiv şi a aparţinătorilor privind boala:
 Caracterul cronic, incurabil şi natural progresiv al bolii;
 Riscurile evoluţiei naturale a HTA (netratate) – apariţia complicaţiilor;
 Importanţa aderenţei pacientului la tratamentul nonfarmacologic, igieno-dietetic şi
schimbarea stilului de viaţă:
 Reducerea aportului de sare şi grăsimi animale;
 Scăderea ponderală;
 Exerciţiul fizic;
 Abandonarea fumatului;
 Evitarea alcoolului;
 Reducerea stressului.
 Importanţa aderenţei pacientului la tratamentul farmacologic, medicamentos, individualizat:
 Evitarea apariţiei pe termen lung a complicaţiilor bolii;
 Posibilele efecte secundare ale medicamentelor (HTA posturală, tulburări de
dinamică sexuală etc);
 Evitarea automedicaţiei şi riscurile întreruperii bruşte a tratamentului.
 Necesitatea dispensarizării (control medical periodic, clinic şi de laborator).

Obţinerea complianţei şi aderenţei pacientului faţă de programul terapeutic individual:

 Buna educare a pacientului realizează conştientizarea riscului abaterilor terapeutice şi
implică obţinerea complianţei la tratament;
 Educaţie pentru sănătate;
 Înţelegerea raţiunii tratamentului medicamentos permanent (de o viaţă), în special
pentru pacienţii asimptomatici!
 Dovada schimbării stilului de viaţă;
 Colaborarea cu un dietetician;
 Abandonarea fumatului, controlul G corporale, reducerea alcoolului;
 Respectarea periodicităţii controalelor medicale programate;
 Controlul optim al valorilor TA (ideal TA ≤ 130/80 mm Hg);
 Verificarea corectitudinii medicaţiei (evidenţa reţetelor/ nr. pastile din flacon), a
orarului terapeutic şi al cunoaşterii potenţialelor efecte secundare ale medicaţiei
 La vârstnic: evitarea polipragmaziei, automedicaţiei, a consumului ilicit de sare şi
recomandarea schimbării progresive a posturii (evitarea hipotensiunii arteriale
ortostatice).

EVALUAREA REZULTATELOR ÎNGRIJIRII (EVOLUŢIA AŞTEPTATĂ):

8
  Absenţa semnelor de evoluţie a bolii spre complicaţii hipertensive:
 Control optim terapeutic al valorilor TA;
 Absenţa manifestărilor anginoase;
 Valori normale ale ureii şi creatininei plasmatice;
 Absenţa semnelor clinice de afectare renală;
 Absenţa semnelor neurologice.
 Aderenţa la programul terapeutic individual:
 Înţelegerea raţiunii măsurilor terapeutice igieno-dietetice şi medicamentoase;
 Integrarea familiei în modificările impuse de boală asupra stilului de viaţă;
 Aderenţa la schimbarea dietei (restricţie de sare, grăsimi saturate, restricţie
calorică, alcool, fumat);
 Realizarea săderii ponderale dorite;
 Program zilnic de exerciţii fizice;
 Controlul individual, la domiciliu al TA;
 Urmărirea şi raportarea efectelor secundare medicamentoase medicului de
familie;
 Utilizarea resurselor comunitare pentru combaterea stresului cotidian;
 Motivaţie personală solidă privind beneficiile continuării terapiei;
 Respectarea programului medical de dispensarizare.

Îngrijirea pacienţilor cu insuficienţă circulatorie venoasă:

 Evitarea ortostatismului prelungit;
 Evitarea poziţiei şezând prelungite ( mai ales cu membrele inferioare încrucişate);
 Masaj blînd, gimnastică;
 Aplicarea de ciorapi medicinali dimineata , înaintea coborârii din pat;
 Igiena strictă cu evitarea băilor fierbinţi.

Îngrijirea pacientului cu edeme:

 Poziţie declivă a membrului inferior;
 Regim hiposodat;
 Aport hidric până în 2 litri; cântărire zilnică.

ÎNGRIJIREA BOLNAVILOR CU INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ

Definiţie:

 Fiziopatologic: Insuficienţa cardiacă reprezintă incapacitatea asigurării funcţiei de

pompă a inimii, rezultând un aport tisular inadecvat de oxigen şi substanţe nutritive la
nivel sistemic.

 Clinic: Diagnosticul insuficienţei cardiace implică prezenţa următoarelor criterii:

9
  Criterii obligatorii:
 simptome de efort sau de repaus ale insuficienţei cardiace;
 disfuncţie sistolică a ventriculului stâng (evaluată radiologic, ecocardiografic sau
prin ventriculografie cu radionuclizi) sau diastolică;

 Criterii facultative: răspuns terapeuti

I. CULEGEREA DATELOR

FACTORII PRECIPITANŢI AI INSUFICIENŢEI CARDIACE (circumstante de

aparitie):

 Embolia pulmonară;
 Infecţiile acute;
 Anemiile (anemia Biermer sau anemiile feriprive);
 Tireotoxicoza;
 Sarcina;
 Aritmiile;
 Miocarditele reumatismale sau de altă etiologie;
 Endocardita infecţioasă;
 HTA;
 Boala ischemică coronariană (dureroasă sau nedureroasă);
 Abaterile de la tratamentule nonfarmacologic igienodietetic sau farmacologic
medicamentos;
 Stresul emoţional.

TABLOUL CLINIC AL INSUFICIENŢEI CARDIACE:

MANIFESTĂRI DE DEPENDENTĂ (simptomele insuficienţei cardiace):

 Dispneea:
 Dispneea progresivă de efort;
 Dispneea de repaus şi ortopneea;
 Dispneea paroxistică nocturnă (astmul cardiac şi edemul pulmonar acut).

 Clasificarea funcţională a insuficienţei cardiace după severitatea dispneii

(Clasificarea NYHA):
 Clasa I NYHA: absenţa dispneii la activităţile zilnice, cotidiene;
 Clasa a II-a NYHA: dispnee moderată de efort, limitând activităţile zilnice;
 Clasa a III-a NYHA: dispnee de efort indusă de activitatea fizică minimă;
 Clasa a IV-a NYHA: dispnee de repaus / dispnee paroxistică nocturnă.

 Simptome determinate de hipoxia şi hipoperfuzia tisulară sistemică:

 Respiraţie Cheyne-Stokes;
 Astenie;
 Manifestări cerebrale.

10
 Semnele insuficienţei cardiace:

 Semne determinate de staza vasculară pulmonară:

 Submatitate la bazele pulmonare;

 Sucrepitante la bazele pulmonare;
 Raluri bronşice.

 Semne determinate de staza vasculară sistemică:

 Edeme periferice;
 Hidrotorax (drept/ bilateral);
 Ascită;
 Turgescenţa venelor jugulare;
 Hepatomegalie dureroasă, de stază;
 Refulx venos hepatojugular;
 Icter;
 Oligurie;
 Caşexie cardiacă.

Diagnosticul insuficienţei cardiace:

 Caracterul clinic sugestiv al simptomelor şi semnelor;
 Identificarea eventualilor factori precipitanţi sau agravanţi ai insuficienţei cardiace;
 Explorări specifice de laborator;
 Răspunsul terapeutic.

II. ANALIZA ȘI INTERPRETAREA DATELOR

EVALUAREA DIAGNOSTICULUI DE INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ:

 Evaluarea clinică a simptomelor şi semnelor;

 Precizarea circumstanţelor declanşatoare/favorizante;
 Evaluarea severităţii;
 Aprecierea profilului psiho-social al pacientului (grad de instrucţie, credinţe
religioase, tip de personalitate, aderenţa la planul terapeutic).

DIAGNOSTICE ACTUALE DE NURSING

 Alterarea schimburilor respiratorii datorată stazei sangvine pulmonare şi retenţiei

hidrosaline manifestată prin dispnee de efort/ de repaus;
 Scăderea capacităţii de efort datorată insuficienţei pompei cardiace manifestată
prin astenie fizică şi slăbiciune musculară;
 Scăderea debitului cardiac datorată insuficienţei de pompă a inimii manifestată
prin astenie musculară/ oligurie/ circulaţie periferică deficitară;
 Exces ponderal determinat de eliminarea deficitară a apei şi sodiului manifestat
prin edeme periferice/ modificări trofice tegumentare;
 Alterare a eliminărilor urinare determinat de eliminarea deficitară a apei şi
sodiului manifestat prin oligurie;
11
  Alterare a eliminării fecale datorată reducerii efortului fizic/tratamentului diuretic
manifestată prin constipaţie;
 Noncomplianţă faţă de regimul igienodietetic/ tratamentul medicamentos cauzată
de lipsa cunoştinţelor despre boală/ lipsa mijloacelor materiale/ deficitelor
senzoriale manifestată prin consumul de sare/ efort fizic excesiv/ întreruperea
tratamentului farmacologic;
 Anxietate cauzată de pierderea capacităţii de autoîngrijire/ evoluţia incertă a
afecţiunii cardiace manifestată prin diferite afirmaţii ale pacientului/ familiei (se
citează spusele bolnavului);
 Alterare a imaginii de sine cauzată de pierderea/ limitarea capacităţii de
autoîngrijire/efort manifestată prin diferite afirmaţii ale pacientului/ familiei (se
citează spusele bolnavului);
 Deficit de educaţie privind menţinerea propriei sănătăţi datorat lipsei de
cunoştinţe/informare asupra bolii/necesităţii respectării tratamentului manifestat
prin abaterea de la recomandările terapeutice (cu specificarea abaterii).

DIAGNOSTICE DE NURSING DE RISC CRESCUT

 Risc crescut pentru apariţia trombozelor venoase profunde/ complicaţiilor

tromboembolice cauzat de imobilizarea prelungită la pat/ medicaţia diuretică;
 Risc crescut pentru apariţia infecţiilor respiratorii cauzat de alterarea eliminării
secreţiilor bronşice/ staza pulmonară.

III. PLANIFICAREA ÎNGRIJIRILOR

1) OBIECTIVELE TERAPEUTICE:

 Ameliorarea dispneii;
 Reducerea edemelor;
 Reducerea anxietăţii;
 Dialogul cu pacientul (explicarea adecvată şi adaptată a cauzei bolii, stării prezente, a
intervenţiilor diagnostice şi terapeutice);
 Obţinerea complianţei pacientului la programul terapeutic.

IV. APLICAREA ÎNGRIJIRILOR

1. ETAPELE PRACTICE:

 Ameliorarea dispneii:
 Asigurarea repausului fizic şi emoţional;
 Poziţionarea corectă şi adaptată a patului (poziţie Fowler);
 Adaptarea dietei;
 Mobilizare activă/pasivă adaptată pentru evitarea trombozelor venoase şi a
tromboembolismului pulmonar;
 Evitarea medicaţiei potenţial periculoase.

 Reducerea anxietăţii:
 Companie calificată şi avizată;
 Evitarea stresurilor.
12
 Aplicarea principiului moderaţiei în toate activităţile zilnice;
 Adaptarea gradului de efort cotidian sub pragul dispneizant;
 Exerciţii fizice adaptate, cu evitarea imobilizării prelungite la pat, în clinostatism;
 Alternanţa perioadelor de activitate cu cele de repaus;
 Evitarea stresului emoţional;
 Restricţii dietetice:
 Acceptarea dietei hiposodate, cu respectarea strictă a listei de alimente şi băuturi
permise;
 Mese reduse cantitativ;
 Evitarea alimentelor şi băuturilor cu conţinut mare de cofeină;
 Evitarea eforturilor fizice 2 ore postprandial;
 Evitarea consumului de alcool;
 Verificarea conţinutului în sodiu al medicaţiei auxiliare (laxative, antiacide, antitusive
etc).

 Întreruperea fumatului;

 Evitarea expunerii la frig:

 Acoperirea nasului şi gurii în timpul expunerii la frig;
 Haine călduroase;
 Încetinirea mersului pe timp rece.

 Orar regulat de viaţă.

Respectarea strictă a tratamentului medicamentos prescris şi individualizat:

 Urmarea corectă a tratamentului cu Digoxin (conform schemei individuale şi a

orarului terapeutic):
 Evitarea schimbării tipului de preparat digitalic fără recomandare medicală;
 Autocontrolul frecvenţei cardiace (optimă 60- 80/min în repaus);
 Semnalarea rapidă a stărilor de deshidratare medicului curant (vărsături, diaree);
 Cunoaşterea manifestărilor clinice ale intoxicaţiei digitalice (bradicardie,
bradiaritmii, extrasistolie ventriculară, tahicardie atrială haotică, greaţă, vărsătură,
xantocromie).

 Urmarea corectă a tratamentului diuretic (conform schemei individuale şi a orarului

terapeutic):
 Cântărire bisăptămânală, cu raportarea rapidă în cazul unui câştig ponderal de peste 1
kg în decurs de 2-3 zile;
 Măsurarea diurezei;
 Cunoaşterea situaţiilor cu risc de hipopotasemie (diaree, vărsături prelungite);
 Cunoaşterea manifestărilor clinice ale hipopotasemiei (astenie, crampe sau
fasciculaţii musculare, parestezii);
 Verificarea periodică (în ambulator) a electroliţilor serici (Na+, K+, Mg2+);
 Suplimentarea dietei cu alimente bogate în potasiu (dacă nu există contraindicaţii
datorate insuficienţei renale cronice asociate).

13
  Urmarea corectă a tratamentului vasodilatator (conform schemei individuale şi a
orarului terapeutic):
 Cunoaşterea cauzelor favorizante ale hipotensiunii arteriale ortostatice (varice, stări
de deshidratare, asocieri terapeutice noi de vasodilatatoare şi diuretice);
 Cunoaşterea manifestărilor hipotensiunii arteriale ortostatice.

 Evitarea automedicaţiei sau a altor erori terapeutice:

 Evitarea medicaţiei potenţial tahicardizante (decongestionante nazale,
pseudoefedrină, anabolizante, “pilule de slăbit”);
 Evitarea administrării parenterale a preparatelor de calciu;
 Verificarea conţinutului în sodiu al medicaţiei auxiliare (laxative, antiacide, antitusive
etc).

V. EVALUAREA

OBŢINEREA COMPLIANŢEI BOLNAVULUI ŞI APARŢINĂTORILOR FAŢĂ

DE PLANUL TERAPEUTIC INDIVIDUAL AL PACIENTULUI

 Respectarea programului individual de supraveghere medicală şi a vizitelor periodice

programate;
 Semnalarea rapidă a oricărei modificări semnificative a stării clinice;
 Sesizarea şi semnalarea rapidă a factorilor precipitanţi/ agravanţi ai insuficienţei
cardiace

EDUCAŢIA MEDICALĂ A BOLNAVULUI CU INSUFICIENŢĂ CARDIACĂ

Adaptarea stilului de viaţă la rezerva cardiacă existentă:

14