Curs Biochimie 15.05.

2018

RNA:
-acizii ribonucleici prezinta in marea lor majoritate structuri liniare si din loc in loc poseda unele
bucle in care se intalnesc interactii de tip legatura de H intramacromoleculare; in toate speciile
RNA, deoxiriboza este substituita cu riboza ca rest zaharidic iar timina este substituita cu restul
de uracil

-se cunosc trei mari clase de acizi ribonucleici: RNA mesager (m), de transfer si ribozomal; daca
mRNA prezinta inportanta capitala in procesul de transcriere al informatiei genetice, rRNA este
implicat in procesul de traducere a informatiei genetice iar tRNA este implicat in recunoasterea,
legarea si transportul aminoacizilor catre zona de biosinteza a proteinelor; tRNA poseda
specificitate in raport cu fiecare din cei 20 de aminoacizi standard (implicati direct in procesul
biosintetic proteic) si au proprietatea de a lega covalent aminoacizii catre capatul 3’ unde se
intalnesc resturi CCA;

-odata legat aminoacidul la nivelul tRNA acesta isi pierde din capacitatea de a fi recunoscut de
alte sisteme si dupa imperecherea codon-anticodon de la nivelul ribozomilor resturile de
aminoacizi participa direct la traducerea informatiei genetice prin transformarea lantului
polinucleotidic mRNA in lant polipeptidic

-tRNA deci poseda doua zone importante: zona de legare a aminoacizilor si respectiv zona
anticodon; in procesul de traducere a informatiei genetice, codonii recunosc si leaga anticodonii
prin intermediul legaturilor de H complementare, si in acest mod informatia genetica initiala din
DNA, preluata de mRNA, este transformata in lant polipeptidic

-mRNA este posesorul codonului (tripletul) care dupa etalarea la nivelul ribozomilor prin
interactia cu proteinele ribozomale recunoaste si leaga tRNA la nivelul anticodonului (si acesta
este un triplet nucleotidic capabil sa interactioneze cu tripletul codon); rRNA este majoritat
cantitativ fata de celelalte specii de acizi ribonucleici acesta are caracteristica de a interactiona
cu proteinele ribozomale de a constitui polizomi care sunt capabili sa recunoasca si sa lege
mRNA in vederea etalarii si participarii la procesul de traducere a informatiei genetice

-rRNA poseda dimensiuni variabile si macromoleculele acestora se pot diviza dependent de

concentratia ionului de magneziu din lipidul biologic; de regula prin asocierea rRNA si
proteinele ribozomale se constituie structuri care poseda greutati de aproximatic 70 S
(centrifugare) care in prezenta ionilor de magneziu pot disocia in doua structuri de aproximativ
50 si respectiv 30 de S; cele doua entitati au rolul de a prelua resturile de aminoacizi si de a le
integra la nivelul lantului polipeptidic in formare
Virusurile:
-virusurile nu poseda celula, nu poseda metabolism propriu, ele sunt complexe
macromoleculare constituite din acizi nucleici si proteine; la nivelul unei particule virale
intotdeauan se gaseste un singur tip de lant fie DNA fie RNA (niciodata impreuna); virusurile
poseda capacitate infectanta in raport cu celulele care poseda receptori specifici si in acelasi
timp poseda informatia genetica sub forma lantului polinucleotidic (DNA sau RNA) in vederea
multiplicarii

-intotdeauna lantul DNA sau RNA viral este inconjurat de un complex de natura polipeptidica
numit capsida sau anvelopa; la nivelul capsidei, proteinele capsidale pe langa rolul de protejare
a informatiei genetice au rolul de a actiona ca specii enzimatice ca receptori sau receptati, ca
antigene etc; virusurile necesita pentru multiplicare parazitarea unei celule (la nivelul careia
exista receptorul specific) si sa deturneze metabolismul propriu celular in vederea biosintezei
materialului viral (DNA sau RNA, proteine capsidate)

-pentru multiplicarea virala virusurile DNA respecta dogma cunoscuta in genetica deoarece pe
baza DNA viral se biosintetizeaza proteinele conform codului genetic; in schimb, virusurile RNA
nu pot respecta dogma geneticii si din aceasta cauza s-a propus un mecanism prin care RNA
viral in prezenta unor sisteme enzimatice prezente la nivelul virusului (reverstranscriptaza) se
transforma intr-un lant DNA (folosint ca matrita RNA viral)

-intre DNA biosintetizat si RNA viral initial se constituie un dublu helix care in procesul de
biosinteza sufera o despiralare in urma careia RNA viral este eliberat iar pe matrita DNA
sintetizat proaspat se produce fenomenul de replicare cu biosintetizarea unui lant
complementar acestuia care ulterior este inserat/introdus in genomul gazda in vederea
desfasurarii procesului biosintetic proteic

-aceasta teorie prin care dogma initiala din genetica a fost imbunatatita presupune pe de o
parte ca toate sistemele care poseda DNA sunt capabile de replicare, transcriere si traducere a
informatiei genetice in mod similar; in schimb toate sistemele care poseda numai RNA ca
purtator al informatiei genetice necesita prezenta unor sisteme nonenzimatice
(reverstranscriptazele) prin care RNA se transforma in DNA si numai dupa aceia DNA dublu
catenar poate participa la biosinteza proteinelor

Metabolismul nucleotidelor:
-are rolul de a asigura intreaga varietate de nucleotide atat calitativ cat si cantitativ; prin
metabolismul general se biosintetizeaza intodeauna rebonucleotidele si din acestea prin
oxidarea in pozitia 2’ se asigura necesarul de deoxiribonucleotide; atunci cand exista un
dezechilibru cantitativ intre ribonucleotide si deoxiribonucleotide exista posibilitatea la nivel
celular sa se realizeze si interconversia acestora

-la nivelul organismelor nucleotidele rezultate in urma degradarii hidrolitice ale lanturilor
polinucleotidice proprii se pot reutiliza in biosinteza polinucleotidelor sau pot sufera unele
transformari biochimice (metabolism) in urma carora o parte dintre nucleotidele rezultate se
transforma in produsi de excretie; spre deosebire de polinucleotidele proprii organismului, cele
provenite din alimentele ingerate sunt degradate si eliminate la nivelul intestinului gros prin
intermediul fecalelor, doar o mica parte din acestea pot suferi pasajul prin peretele intestinal in
vederea mobilizarii in scopuri proprii

-biosinteza ribonucleotidelor purinice se realizeaza ca ribonucleotide si nu ca baze azotate care

interactioneaza cu ribozo-fosfatul; procesul de biosinteza se realizeaza deci pe scheletul 5-
ribozo-fosfatului la nivelul tesutului hepatic; acest proces biosintetic este identic si specific
tuturor celulelor vii prezente pe planeta si astfel se poate justifica unitatea biochimica a vietii la
nivel planetar

-intermediarul principal in biosinteza purinelor este inozinmonofosfatul (IMP-tre sa stimp

structura) care necesita o cantitate foarte mare de energie (6 legaturi macroergice consumate
din moleculele de ATP); procesul biosintetic este endergonic deci si ireversibil; la procesul
biosintetic al IMP participa pentru formarea restului de baza azotata de pe scheleul 5-
ribozofosfatului sunt glutamina care asigura atomii de azot din pozitiile 3 si 9, acidul aspartic
care asigura atomul de azot din pozitia 1, glicina care asigura atat atomul de carbon cat si cel de
azot din pozitiile 5 si 7, N formil tetrahidrofolatul care asigura atomii de carbon din pozitiile 2 si
8, CO2 care asigura pozitia 6

-IMP rezultat in urmatoarele etape trebuie sa sufere transformari biochimice in vederea

obtinerii AMP si GMP; pentru obtinerea AMP gruparea carbonil din pozitia 6 trebuie sa fie
substituita cu gruparea amino; pentru aceasta se realizeaza o condensare de tip Schiff in
prezenta acidului aspartic intr-un proces endergonic care ulterior se transforma in urma unei
transpozitii se pune in libertate adenozinmonofosfatul alaturi de acidul fumaric ca produs
secundar; acidul fumaric rezultat este solubil in lichidele biologic si intra in TCA, si astfel se
realizeaza o legatura intre biosinteza purinelor si obtinerea energiei metabolice

-GMP necesita introducera gruparii amino in pozitia 2 in urma oxidarii hidrolitice in prezenta
nicotinamidelor in forma oxidata; se trece prin intermediarul xantinmonofosfat care in urma
interactiei cu glutamina se transforma in GMP; ca si in cazul anterior gruparea carbonil este
substituita cu o grupare amino si alaturi de GMP se obtine ca produs secundar acidul aspartic
care fie se utilizeaza in biosinteza proteica fie se retransforma in prezenta amoniacului celular
in glutamina in vederea trasportarii azotului in organism
Biosinteza nucleotidelor pirimidinice:
-spre deosebire de purine, pirimidinele necesita in prima faza biosinteza nucleului pirimidinic
(baze azotate) urmata de interactia acesteia cu ribozofosfatul; procesul este initiat in prezenta
glutaminei si a CO2 rezultat in arderile celulare (bicarbonat, HCO3-)

-procesul este puternic endergonic si se desfasoara in prezenta carbamoil fosfat sintetaza II;
produsul principal rezultat este carbamoil fosfatul care in prezenta acidului aspartic si
aspartatcarbamoil transferazei se transforma in carbamoil aspartat; intermediarul in procesul
biosintetic de tip baza azotata este orotatul, care in prezenta fosforibozopirofosfatului se
transforma in orotidin monofosfat

-orotidinmonofosfatul se poate trasnforma fie in uridin monofosfat prin decarboxilare fie prin
decarboxilare si in prezenta glutaminei in citidinmonofosfat (CMP)

-in procesul biosintetic al nucleotidelor pirimidinice etapa prin care se biosintetizeaza carbamoil
fosfatul este determinanta de viteza, si la nivelul carbamoilsintetazei II actioneaza ca inhibitori
uridin di sau trifosfatul sau mono, cat si citodintrifosfatul, iar ca activatori actioneaza
excedentul energetic sub forma de ATP si concentratiile ridicate ale fosforibozopirofosfatului

-in procesul biosintetic daca exista deficienta a activitatii enzimatice a decarboxilazei care
actioneaza la nivelul acidului orotic, procesul de biosinteza al uridin mono sau citidil mono
fosfatului este diminuat; si la nivel celular si la niveul lichidelor biologice (este solubil in apa) se
inregistreaza cresteri ale concentratiei acidului orotic care se elimina pe cale renala; se
instaleaza astfel aciduria orotica care la nivelul organismului induce anemia severa si
diminuarea procesului de crestere

-pentru diminuarea efectelor aciduriei orotice se administreaza pacientului uridina si citidina in

vederea intensificarii biosintezei de orotin sau citidin monofosfat sau se actioneaza la nivelul
carbamoilsintetazei II prin inhibitie in vederea diminuarii procesului biosintezei a acidului orotic
(scaderea concentratiei acestuia)

-biosinteza deoxiribonucleotidelor intotdeauna se realizeaza prin reducerea la nivelul pozitiei 2’

a ribonucleotidului, proces care este catalizat de ribonucleotidreducataza in prezenta
tetrahidrofolatilor

Catabolizarea nucleotidelor:
-nucleotidele provenite din alimentele ingerate sunt degradate la nivelul tubului digestiv in
prezenta fosfodiesterazelor, nucleotiddazelor, nucleazelor; acizii nucleici proveniti din alimente
astfel se transforma in nucleotide si baze azotate libere; deoarece nucleotidele poseda sarcina
electrica nu pot sufera pasajul prin peretele intestinal si in continuare se transforma hidrolitic in
nucleozidele si bazele azotate libere care ulterior se elimina prin intermediul fecalelor

-purinele indiferent de structura lor necesita pentru degradare deaminarea pana la hipoxantina,
xantina si acid uric; hipoxantina si xantina (intermediarii degradarii) se transforma in prezenta
xantinoxidazei in acid uric ca produs de excretie; atat hipoxantina cat si xantina prezinta
solubilitate mai mare decat a acidului uric in lichidele biologice, acidul uric avand solubilitate
foarte redusa in acestea;

-din aceasta cauza o crestere a activitatii enzimate a xantinoxidazei, urmata de cresterea

concentratiei acidului uric in lichidele biologice, sunt urmate de tendinta de depunere a acidului
uric la nivelul unor tesuturi (jonctiuni de regula)

-acidul uric in concentratii mari se poate de pune si pe tesuturile specifice cailor renale, si astfel
la nivelul acestora poate sa determine constituirea unor conglomerate care deranjeaza tesutul
si tind sa blocheze scurgerea lichidului de excretie; pe langa cresterea activitatii enzimatice a
xantinoxidazei, cresterea concentratiei acidului uric poate fi cauzata si de deficienta e G6F din
organism care determina stimularea caii pentozofosfatilor in urma careia se biosintetizeaza
excedentar ribozo-5-fosfatul care deplaseaza echilibrul biosintetic inspre biosinteza purinica

-de regula, in afectiunile datorate acidului uric tratamentul pacientilor se realizeaza cu

allopurinol care este asemanator structural cu bazele azotate si exista posibilitatea:

 Xantinoxidaza sa actioneze asupra acestuia si sa il transforme in alloxantina care spre

deosebire de acidul uric este mult mai solubila si usor excretabila renal
 Alloxantina rezultata in procesul enzimatic poate interactiona cu enzima xantinoxidaza si
in acest mod se constituie un complex inactiv care va actiona limitat la nivelul
hipoxantinei sau xantinei in vederea transformarii in acid uric

-prin ambele mecanisme se tinde cresterea concentratiei hipoxantinei sau xantinei care
datorita solubilitatii lor sunt mai usor excretabile sau este diminuata productia de acid uric si in
acest mod concentratia acestuia nu mai permite constituirea conglomeratelor

-pirimidinele sunt degradate prin deaminare, defosforilare si liza hidrolitica pana la beta alanina
sau beta aminoizobutirat care sunt produsi finali de excretie renala deoarece sunt solubili in
lichidele biologice

-ex: biosinteza coenzimelor (nicotin amidice, flavinice si coA)

Biosinteza acizilor nucleici:
-DNA si RNA necesita biosinteza continua la nivel celular deoarece fiecare celula din organism
necesita reimprospatare dupa ce timpul de viata s-a epuizat prin procesul de mitoza; pentru
pastrarea informatiei genetice transmisa de la o celula la alta, intregul material genetic trebuie
sa fie transferat prin mitoza

-operatia primordiala in procesul de mitoza este replicarea care este biosinteza DNA pe baza
complementaritatii monolanturilor DNA; in procesul de replicare intervin enzime specifice care
au rolul de a despirala aproximativ 50 de perechi de baze (distrugerea legaturilor de H
complementare) pe secunda

-matrita rezultat in urma despiralarii este utilizata pentru biosinteza lantului complementar
intr-un proces puternic endergonic (pentru fiecare rest nucleotidic consumandu-se doua
legaturi macroergice); in procesul biosintetic ionii de magneziu sunt implicati in special la
nivelul gruparilor fosfat si au rolul de efector alosteric al pirofosfatazelor

Metabolismul aminoacizilor:
-aminoacizii la nivelul organismului uman sunt preluati majoritat din mediu prin intermediul
alimentelor, doar o parte din acestia (aminoacizii esentiali) intotdeauna sunt preluati din mediu
in timp ce aminoacizii neesentiali pot fi preluati atat din mediu si pot fi biosintetizati pe baza
intermediarilor metabolici

-organismul animalelor nu poate sa transforme N-ul anorganic direct in N organic, acest proces
se desfasoara numai la nivelul plantelor de unde animalele preiau direct N-ul organic; din
aceasta cauza organismele animalelor sunt semiconservative in ceea ce priveste circulatia N-
ului la nivelul organismului si intre organism si mediu; ori de cate ori organismele animalelor
pot reutiliza N-ul organic o vor face, singurele situatii in care se elimina azotul din organism fie
sub forma de amoniac fie sub forma de compusi organici sunt in cazurile in care produsii finali
de degradare nu mai pot fi reutilizati

-aminoacizii preluati din mediu trec rapid bariera intestinala si prin intermediul sangelui sunt
repartizati in intregul organism chiar daca aproximativ 100 g de proteine sunt consumate de
omul adult;

-concentrati circulanta a aminoacizilor este foarte mica si neinsemnata din punct de vedere al
diagnosticului deoarece odata absorbiti sunt rapid utilizati in sinteza proteica;
-aminoacizii din organismul uman pot suferi unele procese degradative pentru formarea unor
produsi intermediari necesari fie in biosinteze (altele decat proteinele) fie in scopuri energetice
(post nefiziologic)

Ex: digestia aminoacizilor, absorbtia, degradarea proteinelor, pana la catabolizarea

aminoacizilor