UNIVERSITATEA DE ŞTIINŢE AGRONOMICE ŞI MEDICINĂ VETERINARĂ

BUCUREŞTI
FACULTATEA DE MANAGEMENT, INGINERIE ECONOMICĂ ÎN AGRICULTURĂ ȘI
DEZVOLTARE RURALĂ
MASTER: MANAGEMENT ȘI DEZVOLTARE RURALĂ

REFERAT LA DISCIPLINA CONSULTANȚĂ

AGRICOLĂ

TEMA:

STUDIU COMPARATIV ÎNTRE SISTEMELE DE

CONSULTANȚĂ AGRICOLĂ ALE ROMÂNIEI ȘI
UNGARIEI

MASTERANDĂ
Rosiu Dorina Luiza
 INTRODUCERE

Consultanţa, ca activitate umană a existat din antichitate.

Exemplificările sunt rare, situaţie determinată de lipsa unor dovezi scrise şi de
discreţia care caracterizează, în general, activitatea consultanţilor.
Se poate aprecia însă că o consultanţă specializată, cu caracter profesional, apare
abia în secolul al XIX-lea, ea fiind reprezentată, în special de activitatea avocaţilor şi a
persoanelor care lucrau în domeniul financiar. Ulterior, prin dezvoltarea puternică a
industriei, în paralel cu dezvoltarea ştiinţei managementului, a apărut şi s-a dezvoltat şi
consultanţa, ca domeniu distinct de activitate umană şi, în paralel, disciplină de studiu.
La noi în ţară, în secolul trecut, Ion Ionescu de la Brad a desfăşurat o susţinută
activitate de consultanţă cu specific agricol. Om de ştiinţă remarcabil, de factură
enciclopedică în domeniul agriculturii, cu experienţă şi activitate practică recunoscute, atât
în ţară, cât şi în străinătate, a fost unul din promotorii politicii agrare a României moderne.
A iniţiat numeroase acţiuni ştiinţifice cu caracter demonstrativ, menite să modernizeze
agricultura românească, şi care au reprezentat o veritabilă activitate de consultanţă.
În prima parte a secolului XX, consultanţa a continuat să se dezvolte, devenind
profesie. Consultanţii au început să fie consideraţi persoane importante, capabile să dea
soluţii pentru economisirea de timp şi resurse. Au apărut numeroase firme de consultanţă, ale
căror domenii de activitate s-au diversificat, acordând servicii în special marilor firme. Cu
timpul, acestea au devenind tot mai performante, putând să abordeze teme care vizau
perfecţionarea şi raţionalizarea proceselor de producţie şi de muncă, valorificarea
produselor, precum şi consultanţă în domeniul financiar.
În România, în perioada interbelică, această activitate era desfăşurată de către
Camerele Agricole, aflate în subordinea Ministerului Agriculturii şi Domeniilor, precum şi în
cadrul fermelor agricole demonstrative ale aceluiaşi minister. Acţiunile iniţiale aveau o
paletă diversificată: promovarea unor soiuri de plante şi rase de animale cu caracteristici
biologice superioare; metode moderne de o cultivare a plantelor şi de creştere a animalelor;
sisteme noi de organizare şi conducere a fermelor. Toate aceste acţiuni aveau ca scop
creşterea performanţei şi eficienţei în agricultura românească.
 IMPORTANŢA ŞI ROLUL CONSULTANŢEI AGRICOLE

1. CONCEPTUL DE CONSULTANŢĂ
Ca şi alte concepte care au apărut mai târziu în terminologia economică românească,
noţiunea de consultanţă, ca definiţie, nu s-a cristalizat într-un concept care să întrunească
unanimitatea. termenul provine din latinescul „consultare“, de la care a derivat, în franceză,
„consulter“, care înseamnă a întreba, a cere o părere sau un sfat, dar şi a lua avizul unei
persoane autorizate sau a se sfătui cu cineva.
Un prim mod de abordare consideră consultanţa ca o metodă de a oferi sfaturi şi
ajutoare concrete. Se apreciază procesul de consultanţă ca „formă de a acorda ajutor, cu
privire la conţinutul, desfăşurarea şi structura unei activităţi, acţiune în cadrul căreia
consultantul nu răspunde de executarea acelei activităţi, ci ei ajută pe cei interesaţi“.
Un al doilea mod de abordare presupune consultanţa ca „un serviciu profesional
specializat, realizat de către persoane special instruite şi calificate într-un anumit domeniu,
care ajută, la solicitare, persoane sau organizaţii, într-un mod obiectiv şi independent, să-şi
identifice şi să-şi analizeze problemele cu care se confruntă, recomandând soluţii şi ajutând
când li se cere, implementarea acestora“. Pentru agricultură, consultanţa se poate
caracteriza ca un serviciu profesional de consiliere şi, la cerere, de implicare, realizat gratuit
sau pe baza unui onorariu, de către specialişti sau organizaţii, având ca scop sprijinirea
managerilor exploataţiilor agricole sau a altor persoane interesate în realizarea unor
obiective sau în rezolvarea unor probleme din sfera agriculturii.
2. PRINCIPIILE CONSULTANŢEI AGRICOLE
Consultanţa, ca ramură a ştiinţei managementului îşi desfăşoară activitatea pe baza unor
principii bine definite:
- competenţa profesională şi înalta specializare în activitatea de consultanţă.
Prin conţinutul şi specificul activităţii sale, consultantul trebuie să deţină o înaltă
competenţă şi să fie un bun profesionist. Aceste calităţi se dobândesc prin instruire şi prin
stagii de practică sau instruire specializată.
- consultantul trebuie să dispună de independenţă totală în activitatea sa.
Consultanţa constituie o activitate independentă. Aceasta presupune ca persoana care
îndeplineşte asemenea misiuni să nu aibă nici un fel de legături de dependenţă faţă de
beneficiar. Ea trebuie să aibă condiţii să îşi formeze opinii proprii şi să le exprime în mod
deschis, fără ca acest aspect să-i influenţeze interesele proprii.
- consultanţa trebuie să fie, în esenţă, o activitate de consiliere, de recomandare, astfel încât
propunerile sau soluţiile avansate să nu aibă un caracter imperativ pentru beneficiari;
- caracterul de confidenţialitate privind conţinutul activităţii, al informaţiilor la care are
acces şi soluţiilor sau propunerilor avansate, constituie unul din principiile importante pe
care consultantul trebuie să le respecte. Din aceste considerente, consultanţii au datoria să
nu divulge vreo informaţie despre client şi nici să folosească aceste informaţii pentru a obţine
beneficii sau avantaje;
- consultantul, în activitatea sa trebuie să promoveze noul, precum şi realizările ştiinţifice
importante din domeniul în care-şi desfăşoară activitatea. În momentul când recomandă
diferite soluţii tehnologice, consultanţii trebuie să fie la curent cu rezultatele cercetării
privind efectele acestora şi dacă ele au fost încercate în condiţii similare locului în care
urmează a fi aplicate. Consultanţii au obligaţia morală de a se informa permanent în
legătură cu rezultatele cercetării în domeniul în care sunt specializaţi.
3. FUNCŢIILE CONSULTANŢEI AGRICOLE
Consultanţa agricolă îndeplineşte patru funcţii, care au în special caracter metodologic:
- transferul de informaţii din instituţiile de învăţământ superior şi cercetare spre grupele de
beneficiari şi transferul de necesităţi în rezolvarea problemelor de la beneficiari către
instituţiile menţionate;
- studierea şi popularizarea performanţelor fermelor agricole care au fost înfiinţate ca model
pentru mici producători agricoli, managementul acestor ferme trebuie adaptat la
posibilităţile fermelor mici;
- crearea de structuri organizatorice consolidate, menite să stimuleze şi să dezvolte, în spaţiu
rural, sisteme de producţie agricolă;
- mobilizarea agricultorilor prin discuţii şi ajutor concret, în vederea motivării şi capacităţii
acestora pentru acţiuni proprii, care să creeze premisele acceptării şi răspândirii inovaţiilor
în spaţiul rural.
4. CONŢINUTUL CONSULTANŢEI AGRICOLE
Pentru agricultură activităţile de consultanţă au ca obiective trei direcţii principale: -
activităţi de popularizare a unor noutăţi din domeniul agriculturii, precum şi asistenţă
tehnică de specialitate, destinate producătorilor agricoli, specialiştilor şi altor agenţi
economici.
- realizarea fluxului informaţional prin editarea, multiplicarea şi distribuirea
de reviste, cărţi, broşuri, pliante, filme şi alte materiale audiovizuale privind: - managementul
exploataţiilor agricole;
 - legislaţia în agricultură şi industria alimentară;
- prognoze cu caracter economic;
- tehnologiile de cultură a plantelor şi de creştere a animalelor;
- utilizarea tractoarelor, maşinilor şi instalaţiilor agricole;
- valorificarea raţională şi eficientă a produselor agricole;
- elaborarea de proiecte model pentru exploataţiile agricole.
Iniţierea de cursuri de instruire şi perfecţionare destinate producătorilor agricoli sau altor
categorii profesionale din domeniul agriculturii sau tangent acesteia (specialişti agricoli sau
agenţi economici din sfera aprovizionării şi valorificării produselor agricole etc.)
Din conţinutul activităţii de consultanţă se desprind câteva elemente specifice:
a. atribuţia esenţială a consultantului este de a depista necesitatea schimbării şi de a
identifica modalităţile pentru realizarea ei;
b. pe timpul misiunii de consultanţă, beneficiarul rămâne răspunzător pentru propria
activitate, atât în ce priveşte implementarea soluţiei avansate de consultant, cât şi al
controlului efectului acesteia. În unele situaţii, prin înţelegere prealabilă, această
responsabilitate este asumată parţial sau total de către consultant;
c. consultantul îşi îndeplineşte misiunea în condiţii de independenţă, fără a fi
subordonat, organizaţional, beneficiarului;
d. înţelegerea corectă a rolurilor pe care le îndeplineşte fiecare parte (consultant-
beneficiar) asigură, în mare măsură, eficienţa misiunii de consultanţă.
În general, producătorii agricoli recurg la serviciile de consultanţă dacă simt
necesitatea unui ajutor în rezolvarea diferitelor probleme cu care sunt confruntaţi.
Activitatea consultantului începe, în cele mai multe cazuri, de la o situaţie considerată
a fi nesatisfăcătoare sau posibil de a fi îmbunătăţită.
În mod practic, în cazul managerilor exploataţiilor agricole sau a producătorilor
agricoli, în calitate de proprietari, motivele potenţiale care-i determină să apeleze la
consultanţi agricoli sunt următoarele:

A) Obţinerea unor cunoştinţe sau tehnici speciale

Există situaţii dificile cu care producătorul agricol este confruntat şi care implică metode
şi tehnici speciale, pe care acesta nu le cunoaşte şi în care consultantul este expert. De
exemplu: diagnosticarea şi combaterea unor boli sau dăunători; întocmirea unui studiu de
fezabilitate sau a unui plan de afaceri pentru obţinerea unor credite etc.
 Faptul că unii manageri sau producători agricoli nu dispun de o serie de cunoştinţe,
chiar dacă au o experienţă îndelungată în activitatea productivă, nu constituie un fapt
neobişnuit şi nu reprezintă neapărat un semn de incompetenţă profesională, întrucât, datorită
ritmului rapid al schimbărilor care se petrec în mediul economic, tehnologic sau social în
care exploataţiile agricole îşi desfăşoară activitatea şi căruia producătorii agricoli nu îi pot,
întotdeauna face faţă.
B) Apelarea la asistenţă specializată intensă, cu caracter temporar
Unii manageri agricoli dispun de competenţa şi experienţa necesară pentru rezolvarea
unor probleme majore, dar, datorită lipsei de timp, sunt obligaţi să apeleze la servicii de
consultanţă. Exemplu: elaborarea unor planuri strategice de dezvoltare; acţiuni de
retehnologizare, etc.
C) Obţinerea unui punct de vedere imparţial
Chiar şi cei mai buni manageri pot fi influenţaţi de implicarea lor personală în propria
activitate, pentru „a vedea“ o problemă în adevărata ei lumină, afectând, astfel, fezabilitatea
soluţiilor pe care le propun. Consultantul, fiind independent de client, poate oferi un punct de
vedere imparţial, uneori cu caracter original care reprezintă un avantaj pentru beneficiar.

D) Justificarea unor decizii sau acţiuni

Adesea, o parte din managerii agricoli, înaintea demarării unor acţiuni cu caracter
strategic sau cu implicaţii economice majore, apelează la consultanţi, care analizează
conţinutul deciziilor şi întocmesc rapoarte ce susţin, dacă este cazul, în faţa şefilor,
acţionarilor sau subalternilor, oportunitatea acestora. De asemenea, în cazul unor decizii
trecute, pot apărea controverse, iar managerii, pentru a se justifica, pot aduce ca argumente
părerile sau rapoartele consultanţilor.
E). Necesitatea de a învăţa din consultanţă
În conceptul modern de consultanţă, cea mai importantă componentă a activităţii
consultanţilor este aceea de a învăţa pe oameni să-şi rezolve problemele cu care se confruntă.
Mulţi manageri sau producători agricoli recurg la consultanţi nu pentru a găsi o soluţie la o
problemă anume, ci pentru a-şi însuşi cunoştinţe cu caracter special. Exemple: utilizarea
calculatoarelor în procesul de informatizare a managementului exploataţiilor agricole;
interpretarea unor rezultate chimice; studierea comportamentului anormal al animalelor etc.
5. PRINCIPIILE CONSULTANŢEI AGRICOLE
Consultanţa ca ramură a ştiinţei managementului, îşi desfăşoară activitatea pe baza
unor principii bine definite. Dintre acestea, mai importante sunt următoarele:
a. Competenţa profesională şi înalta specializare în activitatea de consultanţă
Prin însăşi conţinutul şi specificul activităţii sale, consultantul trebuie să deţină o înaltă
competenţă şi să fie un bun profesionist. Aceste calităţi se dobândesc prin instruire (de regulă
universitară şi postuniversitară) şi prin stagii de practică sau instruire specializată.

b. Consultantul trebuie să dispună de independenţă totală în activitatea sa

Prin însăşi definiţia sa, consultanţa constituie o activitate independentă. Aceasta
presupune ca persoana care îndeplineşte asemenea misiuni să nu aibă nici un fel de legături
de dependenţă faţă de beneficiar. Ea trebuie să aibă condiţii să îşi formeze opinii proprii şi să
le exprime în mod deschis ca acest aspect să-i influenţeze interesele proprii. Pentru a-şi
asigura poziţia de independenţă faţă de beneficiar, consultantul nu trebuie să fie influenţat de
opiniile politice ale beneficiarului, să nu aibă interese economice în structurile
organizatorice ale acestuia şi să fie faţă de el, detaşat afectiv. Consultantul trebuie să renunţe
la misiune, dacă nu poate fi obiectiv din motive sentimentale.
c. Consultanţa trebuie să fie, în esenţă, o activitate de consiliere, de recomandare, astfel
încât, propunerile sau soluţiile avansate să nu aibă, pentru beneficiari un caracter
imperativ
Consultanţii trebuie să aibă statut de consilieri, ei neputându-şi asuma autoritatea
ierarhică în legătură cu deciziile ce urmează a fi luate. Responsabilitatea acestora se extinde
asupra calităţii sfaturilor sau recomandărilor pe care le avansează.

d. Confidenţialitatea
Caracterul de confidenţialitate privind conţinutul activităţii, a informaţiilor la care are
acces şi a soluţiilor sau a propunerilor avansate constituie unul din principiile importante pe
care consultantul trebuie să le respecte. Din aceste considerente, consultanţii au datoria să
nu divulge vreo informaţie despre clienţi şi nici să folosească aceste informaţii pentru a
obţine beneficii sau avantaje.
Prin conduita lor, consultanţii trebuie să-i convingă pe beneficiari să aibă încredere în
ei, pentru a avea acces la toate sursele de informaţii de care au nevoie pentru a reuşi în
misiunea lor.

f. Consultantul, în activitatea sa, trebuie să promoveze noul, precum şi realizările ştiinţifice

importante din domeniul în care-şi desfăşoară activitatea
În momentul când recomandă diferite soluţii tehnologice (de exemplu, un tratament cu
substanţe chimice sau un sortiment nou de soiuri), consultanţii trebuie să fie la curent cu
rezultatele cercetării privind efectele acestora şi dacă ele au fost încercate în condiţii similare
locului în care urmează a fi aplicate.
De altfel, consultanţii au obligaţia morală de a se informa permanent în legătură cu
rezultatele cercetării în domeniul în care sunt specializaţi. Este de dorit şi benefic pentru
calitatea soluţiilor pe care le propun, ca aceştia să întreprindă chiar cercetări proprii. În
acest sens, înfiinţarea loturilor demonstrative sau a atelierelor şi laboratoarelor
experimentale este utilă atât pentru beneficiar cât şi pentru consultant.
Funcţiile consultanţei agricole
Consultanţa agricolă îndeplineşte patru funcţii care au în special caracter
metodologic:
- transferul de informaţii din instituţiile de învăţământ superior şi cercetare spre
grupele de beneficiari şi, în paralel, transferul de instituţiile menţionate;
- studierea şi popularizarea performanţelor fermelor agricole care au fost înfiinţate ca
model pentru micii producători agricoli. Managementul acestor ferme trebuie adaptat la
posibilităţile fermelor mici;
- crearea de structuri organizatorice consolidate menite să stimuleze şi să dezvolte, în
spaţiul rural, sistemul de producţie agricolă;
- mobilizarea agricultorilor prin discuţii şi ajutor concret, în vederea motivării şi
capacitării acestora pentru acţiuni proprii care să creeze premisele acceptării şi răspândirii
inovaţiilor în spaţiul rural.
Necesitatea consultanţei agricole, ca instituţie, rezultă din lipsa cunoştinţelor şi
informaţiilor de specialitate, a infrastructurii insuficiente şi a factorilor de producţie care au,
în cele mai multe cazuri, caracter restrictiv, precum şi din motivarea limitată pentru
dezvoltare a producătorilor agricoli.
Din conţinutul funcţiilor agriculturii rezultă faptul că principala sarcină a consultanţei
agricole este de a ajuta şi sprijini pe producători, prin acţiuni bine planificate şi organizate,
acolo unde soluţiile proprii sunt nesatisfăcătoare, iar măsurile de stimulare, prin politica
preţurilor sau de îmbunătăţire a infrastructurii sunt insuficiente.

DESCRIEREA SUMARA A CADRULUI NATURAL

ECONOMIC SOCIAL AL UNUI CENTRU DE CONSULTANTA
 La baza organizării serviciilor de consultanţă agricolă din România stă
H.G. 676/1998 şi Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de
Consultanţă Agricolă (ANCA).Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă funcţionează ca
instituţie publică, are personalitate juridică şi este finanţată integral de la bugetul de stat.
Fiind în subordinea Ministerului Agriculturii şi Alimentaţiei, este coordonată direct de
titularul acestui minister.Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă (ANCA) are în
subordine:
- Oficii Judeţene de Consultanţă Agricolă (OJCA);
- unităţi de specialitate în formarea profesională a producătorilor agricoli, specialiştilor şi a
altor agenţi economici din agricultură;
-centre de perfecţionare a personalului.La rândul lor, Oficiile Judeţene de Consultanţă
Agricolă (OJCA)au în structura lor Centre Locale de Consultanţă Agricolă şi le sunt
subordonate Casele Agronomului, existente la nivel de judeţ.
Structura organizatorică a serviciilor de consultanţă agricolă la nivelul judeţului
IASI
Privit ca un sistem, serviciul de consultanţa agricolă la nivelul României este
alcătuit din sisteme, subsisteme si componente, care funcţioneaza ca un intreg, depinzând
unul faţă de altul respectând principiul ierarhic. Astfel serviciu de consultanţă este organizat
si funcţionează in urma hotărârii guvernului numărul 676/’89 şi regulamentului Agentiei
Naţionale de Consultanţă Agricolă (A.N.C.A.)
Agenţia Naţională de Consultanţă Agricolă (A.N.C.A.) – persoana juridică, care
funcţionează ca instituţie publică, fiind finanţătă de la bugetul statului în subordinea
Ministerului Agriculturii si Alimentaţiei.In subordinea acesteia intră:
- Oficiile judeţene de consultanţă agricolă;
- Unităţile de specializare şi formare profesională a producătorilor agricoli sau alţi
agenţi economici;
- Oficiile de perfecţionare a personalului
Oficiile judeţene de consultanţă agricolă au in subordinea lor centrele locale de consultanţă
agricolă (C.L.C.A.), iar acestea au in subordine Casa agronomului de la nivelul judeţului.
Pentru o exemplificare cât mai adecvată prezentăm structura organizatorică a serviciului de
consultanţă agricolă românesc sub forma sistematica, sub aceasta forma putem obseva si
înţelege mai bine care sunt legăturile dintre sistem si subsistemele acestuia precum si
drepturile si obligaţiile fiecăruia.
La nivelul judeţului IASI serviciul de consultanţă agricolă este reprezentat de Oficiul
judeţean de consultanţă agricolă (OJCA) – unitate bugetară cu personalitate juridică,

subordonată direct Agenţiei naţionale de consultanţă agricolă. Structura Oficiului judeţean

de consultanţă agricolă (OJCA) se prezintă astfel:

1. Atribuţiile fiecărui compartiment

În structura organizatorică a serviciului de consultanţă se disting următoarele
compartimente:
 Serviciul tehnico-economic de consultanţă agricolă;
 Serviciul de instruire şi învaţământ;
 Serviciul de studii de strategice si informaţionale;
Atribuţiile serviciului de consultanţă sunt împărţite pe compartimente, acestea se
prezintă după cum urmează:
2. Atribuţiile serviciului tehnico-economic de consultanţă agricolă:
 Asigură strategia activităţii de extensie si consultanţă agricolă;
 Facilitează şi furnizează suport tehnic pentru OJCA;
 Participă la elaborarea programelor de cercetare si dezvoltare pentru
agricultură;
 Prezintă în mass-media informaţii pentru producătorii agricoli;
 Efectuează studii de marketing şi afaceri in agricultura;
 Încurajează si monitorizează dezvoltarea asociaţiilor in agricultură.
 3. Atribuţiile serviciului de instruire şi invăţământ:
 Organizează si coordonează activităţi de evaluare profesională a
fermierilor si a angajaţilor din exterior în cadrul centrelor de
perfecţionare şi în casele agronomului;
 Elaborarea unor programe de educaţie profesională cu Ministerul
Educatiei Naţionale şi cu instituţii de invăţământ superior;
 Alcătuieşte si coordonează activitatea unor comisii de atestare
profesională;
 Colaborează cu Academia de Ştiinţe Agricole si Silvice.

4. Atribuţiile serviciului de studii strategice şi informaţionale:

 Elaborează propuneri si strategii de extensie, consultanţă si educaţie
profesională agricolă;
 Asigură documentaţie si informaţie tehnică, economică şi de informare
prin constituirea băncilor de date;
 Coordonează, inventariază si controlează implemantarea strategiilor de
extensie si consultanţă;
 Monitorizează si evaluează impactulexterior fermelor private;
 Asigură circulaţia informaţiilor de la ferme  organisme superioare.
5. Raportul privind desfasurarea actiunii
1.Pregatirea actiunii.
 Discuta cu grupuri vizate de producatori agricolli cu scopul da a afla nevoile acestora si
a se putea face inteles;
 Identificarea si definirea problemei de realizat;
 Definirea cauzelor carre au dus la elaborarea acestei teme si cauzele care ar impedica
desfasurarea normala a actiunii mentionate;
 Stabilirea factorilor care duc la rezolvarea problemei;
 Stabilera datei la care se va organiza actiunea de consultanta;
 Intocmirea materialelor informative (brosuri, pliante, fotografii, afise, invitatii, planse
tehnice, schite,etc.)
 Invitarea factorilor de decizie implicati in aparitia si rezolvarea problemei ( administratia
locala, reprezentanti ai invatamantului superior.)
6. Eficienta activitatii desfasurate de consultant
 Aprecierea actiunii de consultanta agricala realizata in cadrul se pot efectua in doua
timpuri diferite , si anume:
 Evaluare pe parcursul desfasurarii actiunii , cand se urmareste corectarea unor
etape care nu au respectat anumite cerinte sau datorita actiunii unor factori
perturbatori;
 Evaluare la finalul actiunii cu scopul stabilirii succesului sau insuccesului actiunii
de consultanta.
Insuccesul nu este permanent ceva negativ, deci insuccesul ne aduce o informatie
valoroasa referitoare la realitatea din teren si abaterile de la situatia planificata . Ca orice
proces si activitate de evaluarea are functiile sale:
 Susţinerea consultantului;
 Controlul programului;
 Informarea participantilor la programe de dezvoltare;
 Consolidarea factorilor politici.
Evaluarea, masurarea sau comensurarea ca orice activitate intreprinsa este
dependenta de indicatorii statistico-matematici.
Criterii si indicatori de evaluare:
I. Grupul tinta:
Abordarea grupului tinta – procentul pe care il detine grupul tinta in comunitatea
totala.
Gt int a 157
Gtinta% = *100 = * 100 = 10.13%
Ptotala 1550

Cresterea productivitatii – Indentificarea productiei obtinute raportata la suprafata si

munca depusa.
Q 25000( kg )
Pq = S * L  170(ha) * 10(ore / zi )  14.71

Dezvoltarea initiativei – procentul de menbri care participa la actiunile serviciului de

consultanta.
Participanti 360
Pmenbri = * 100  * 100  23,23 %
Ptotala 1550

Introducerea si estimarea inovatiilor – rata de adaptare a inovatiilor: determinarea

procentului din populatie care a folosit solutiile recomandate de consultanta.
Pfol .inovatia 160
Rai = * 100  * 100 = 10.32%
Ptotal 1550
 Referitor la acest indicator se poate face si o reprezentare grafica care are pe abcisa
timpul si pe ordonata rata de adaptare a inovatiilor:

100.0
94.1 94.7
Rata de adoptare a

80.0 77.6
inovatiilor(%)

60.0
40.0 42.4
31.8
20.0
14.7
0.0
0 50 100 150 200
Tim p(m inute)

PREZENTAREA CONTINUTULUI METODEI DE

CONSULTANTA AGRICOLA UTILIZATA

1. CONSULTANŢA ÎN GRUP
Avantajele acestei metode consta în :
-lărgirea acţiunii asupra unei mase mari de beneficiari, chiar dacă dotarea tehnică sau cu
personal este limitată;
-timpul necesar consultanţei, calculat pe fiecare beneficiar în parte este mai scurt în
comparaţie cu consultanţa particulară;
- metoda permite o mai bună participare a grupului de beneficiari în procesul de
consultanţă;
-controlul asupra consultantului are loc şi prin intermediul fermierilor sau beneficiarilor;
-pot fi utilizate procesele de dinamică a grupului, aspect care accelerează transmiterea
informaţiilor şi luarea deciziilor de către fermieri.
 Consultanţa în grup impune consultantului cerinţe ridicate în ceea ce priveşte
aptitudinile lui metodice şi organizatorice:
- este dificil să organizezi şi să faci funcţional un grup de mici producători agricoli;
- metoda impune o bună planificare la alegerea şi incitarea participanţilor, precum şi
definitivarea programului;
- introducerea mijloacelor auxiliare în consultanţă face metoda de lucru mai atractivă şi
mai eficientă, însă presupune, în acelaşi timp, o pregătire suplimentară a consultantului şi
cunoştinţe referitoare la mijloacele tehnice de transmitere a informaţiilor;
-prezenţa specialiştilor şi reprezentanţilor organizaţiilor complementare este deseori
necesară şi determină o planificare corespunzătoare.
Experienţa acumulată până în prezent demonstrează că stabilitatea şi
funcţionabilitatea unui grup va fi mai bună dacă membrii grupului au posibilitatea de a-şi
stabili singuri scopurile şi etapele de rezolvare a problemelor.
2. DISCUŢIILE ÎN GRUP
Succesul sau insuccesul discuţiei în grup depinde în mare măsură de pregătirea
corespunzătoare a discuţiei de către consultant, care trebuie să aibă în vedere, următorii
factori:
a) Mărimea grupului. Se recomandă ca grupul să fie compus din maximum 15-20
persoane, deoarece grupurile mai mari au stabilitate redusă, nu dau posibilitatea fiecărui
participant să ia cuvântul în cadrul discuţiilor şi conduc, treptat spre dominanţa persoanelor
cu un anumit statut social şi cu agresivitate mai mare.
b) Locul. Discuţiile trebuie să se desfăşoare în locuri liniştite, cu poziţie centrală în
localitate, iar dacă discuţiile durează mult este necesar să existe scaune şi mese.
Particularităţi. Grupul trebuie să fie asemănător în ceea ce priveşte resursele, limitele de
dezvoltare şi interesele membrilor.
Informarea. Participanţii trebuie să fie informaţi de la începutul discuţiei despre punctele
care vor fi dezbătute.
Programul. Programarea discuţiilor în grup trebuie să fie pregătită cu grija pentru a nu
suprasolicita participanţii.
Pregătirea conţinutului discuţiei. La pregătirea informaţiilor care urmează să fie
transmise în cazul discuţiilor, consultantul trebuie să se pregătească temeinic şi să utilizeze în
cadrul manifestărilor mijloace auxiliare, foliile, diapozitivele.
 Conducerea discuţiilor este sarcina consultantului, iar la grupurile care au atins un
grad de organizare suficient acestea pot fi conduse şi de alte persoane din rândul
beneficiarilor.
În situaţia în care consultantul este rugat să dea anumite explicaţii de specialitate, el
trebuie să răspundă clar, astfel încât să fie înţeles de toţi participanţii şi prin aceasta să
motiveze membrii grupului să discute, să-şi prezinte punctele de vedere şi experienţa lor, iar
în final să elaboreze noi căi de rezolvare a problemelor.
Conducătorul discuţiei are sarcina de a crea o atmosferă în care toţi participanţii să
se simtă încurajaţi să vorbească liber. La fel de importantă este limitarea timpului acordat
unui vorbitor care încearcă să domine discuţia. Consultantul trebuie să evite în cadrul
discuţiilor să-şi impună punctul de vedere sau o anumită hotărâre prin folosirea autorizaţiei
sale formale. El trebuie să transmită informaţiile grupului, însă decizia asupra acceptării
acestora trebuie să aparţină grupului.
2. DEMONSTRAŢII
Demonstraţia este prezentarea practică a modului de producţie agricolă. se disting
demonstraţii privind metodele de lucru şi rezultatele de producţie.
După durata lor, demonstraţiile pot fi scurte (de la o zi la câteva luni) şi de lungă
durată (durează o perioadă de vegetaţie sau câţiva ani). În cadrul demonstraţiilor
comparative se prezintă, în paralel, diferite metode de lucru: suprafeţe fertilizate şi
nefertilizate, hibrizi şi soiuri locale, culturi tratate fitosanitar şi culturi extensive, etc. Nu în
toate cazurile este posibilă o demonstraţie comparativă.
Demonstraţiile în care se urmăreşte prezentarea rezultatelor unor tehnologii noi de
lucru necesită o anumită suprafaţă de teren, respectiv o întreprindere. Aceste suprafeţe pot fi
amenajate direct de serviciul de consultanţă, special pentru realizarea demonstraţiilor. Dacă
este posibil, demonstraţia va fi realizată pe parcelele unor fermieri şi, în acest caz, prezintă
avantajul că este percepută de ceilalţi membri ai comunităţii ca fiind mai reală şi mai
plauzibilă.
Demonstraţiile se realizează, principial, în urma unor experienţe ale căror rezultate
sunt asigurate statistic şi care au fost realizate nu numai în staţiuni de cercetări, ci şi în
exploataţii agricole.
În planificarea unei demonstraţii trebuie să fie definite clar scopul şi conţinutul
demonstraţiei, precum şi mijloacele necesare pentru realizarea ei.
În funcţie de grupul de beneficiari căreia i se adresează demonstraţia se vor alege
localitatea şi fermierii pe ale căror suprafeţe poate acţiona serviciul de consultanţă.
 Frecvenţa şi densitatea demonstraţiei (gradul de noutate şi complexitate), nivelul de
cunoştinţe şi încrederea grupului de beneficiari, densitatea populaţiei şi capacitatea
serviciului de consultanţă.
Timpul necesar realizării demonstraţiei este, de cele mai multe ori subapreciat şi de
aceea se recomandă o planificare detaliată, în timp a demonstraţiei pe etape, la care să
participe consultantul şi grupul de beneficiari.
Alegerea locului unde se vor desfăşura demonstraţiile este hotărâtoare pentru
asigurarea succesului. Locul trebuie să fie uşor accesibil pentru toţi participanţii şi, pe cît
posibil, în apropierea şoselelor. Dacă suprafeţele alese se găsesc în interiorul satului, pe
soluri cu caracteristici asemănătoare ca majoritatea terenurilor din zonă, atunci
demonstraţia va fi apreciată de localnici ca fiind mai realistă decât dacă s-ar fi desfăşurat în
staţiuni de cercetări. Aceste suprafeţe vor fi supravegheate, iar toate activităţile specifice noii
tehnologii de cultură vor fi realizate cu agricultori sub îndrumarea directă a consultantului.
Maşinile folosite sau alte mijloace de producţie trebuie să fie asemănătoare sau
identice cu cele folosite de majoritatea fermierilor.
La alegerea fermierilor, pe suprafeţele cărora se vor desfăşura demonstraţiile trebuie
să se ţină cont de constatarea că efectul acestora va fi maxim dacă fermierii selectaţi au o
situaţie materială medie în localitate, deoarece cei mai mulţi dintre localnici se pot identifica
cu aceştia.
Aprecierea succesului unei demonstraţii este necesar şi uşor de realizat dacă:
- demonstraţia a decurs corect din punct de vedere metodic;
- informaţiile transmise au condus la schimbarea dorită a grupului de beneficiari.
Metoda cea mai directă de control a efectelor obţinute prin demonstraţii este
observaţia întreprinsă de consultant asupra fermierilor de contact. Prin contactul dintre
consultant şi aceste persoane se realizează şi transmiterea unor detalii care nu au fost
suficient înţelese de participant sau se pot elimina unele neclarităţi în timpul expunerii.
Identificarea exactă a efectelor demonstraţiei asupra grupului de beneficiari este
destul de dificilă şi se realizează, de regulă intervievarea participanţilor şi observarea
comportării acestora. este necesar să se afle dacă conţinutul demonstraţiei a fost înţeles şi
preluat de participanţi şi dacă acesta va avea un efect pozitiv pentru gospodăria sau
întreprinderea lor.
3. ZIUA CÂMPULUI – se adresează grupurilor de fermieri şi constă în prezentarea unor
tehnologii noi de producţie în parcelele exploataţiei agricole. este vorba de o metodă a
consultanţei în grup, în care sunt combinate discuţia în grup, demonstraţiile de rezultate şi
metode cu mijloacele de comunicare în masă.
Se recomandă organizarea acestei manifestări spre sfârşitul perioadei de vegetaţie
pentru a putea prezenta cât mai mult aspecte referitoare la rezultatele de producţie, care să-i
convingă pe participanţi de avantajul preluării noilor tehnologii de producţie.
Cu toate avantajele pe care le prezintă, această tehnică de consultanţă se aplică rar,
datorită următoarelor dificultăţi:
- greutatea organizării;
- probleme legate de transport;
- mulţi consultanţi prezintă lacune în pregătirea lor;
- informarea şi motivarea redusă a grupurilor de participanţi.
Dacă aceste dificultăţi vor fi înlăturate, efectul manifestării poate fi recunoscut pe
termen mediu şi lung.
Se recomandă ca la ziua câmpului să participe fermierii cu situaţie materială
asemănătoare şi în special personalităţi care sunt foarte influente pe plan local. Numărul de
participanţi trebuie să fie de cel puţin 50 de persoane, iar dacă organizarea este foarte bună
pot participa până la 100 de fermieri.
Manifestarea nu trebuie să aibă loc în spaţiu intravilan, pentru a evita posibilele
conflicte cauzate de concurenţă sau invidie, iar exploataţiile pe suprafeţele cărora se
organizează ziua câmpului trebuie să fie asemănătoare pentru majoritatea fermierilor. Este,
de asemenea, recomandabilă, includerea în program a unor întreprinderi cu situaţii diferite,
precum şi a unor ferme model sau parcele demonstrative din cadrul staţiunilor de cercetări.
4.EXPOZIŢIA AGRICOLĂ
Aceasta constă într-o manifestare centrală, anuală, la care:
- sunt prezentate şi premiate cele mai bune produse agricole ale fermierilor;
- sunt prezentate maşini agricole şi alte mijloace de producţie agricolă;
- instituţiile de dezvoltare ale spaţiului rural, serviciul de consultanţă,
asociaţii de agricultori, societăţi de creditare sau comercializare a producţiei
agricole, amenajează standuri de informare a populaţiei.
Expoziţia agricolă se adresează întregii populaţii a unei ţări sau a unei regiuni şi are
rolul de a face cunoscute rezultatele de dezvoltare din sate, de a trezi spiritul de competiţie al
populaţiei, de a activa interesul pentru posibilităţile de dezvoltare a spaţiului rural şi de a
crea condiţii pentru un schimb de experienţă eficient.
 La pregătirea unei astfel de manifestări complexe trebuie să participe activ toate
instituţiile de dezvoltare, inclusiv serviciul de consultanţă, precum şi reprezentanţi ai
grupurilor de beneficiari. Planificarea expoziţiei agricole şi buna derulare a activităţii sunt
asigurate de un comitet de organizare, compus din reprezentanţi ai tuturor instituţiilor
participante.
Alegerea localităţii în care are loc expoziţia agricolă se va face în funcţie de poziţia
geografică a acesteia, astfel încât să facă posibil accesul a cât mai mulţi oameni şi în funcţie
de posibilităţile de transport ale participanţilor. Se recomandă organizarea expoziţiei după
recoltarea majorităţii produselor agricole, pentru ca agricultorii să aibă posibilitatea să
expună cât mai multe produse proprii.
La organizarea expoziţiei agricole trebuie să se ţină cont de următoarele aspecte:
- la început se va face cunoscut programul expoziţiei prin afişe, foi volante
sau microfon;
- dacă invitaţii de onoare întârzie, atunci expoziţia va fi deschisă neoficial de
către organizatori;
- cu ajutorul unui comitet de organizare se va pune la punct un sistem de
îndrumare şi informare a invitaţiilor care vor asista expoziţia pe tot parcursul
acesteia;
- trebuie amenajat un punct sanitar care să poată oferi prim-ajutor în caz de
necesitate;
- se recomandă amenajarea unui bufet cu diferite preparate şi băuturi
răcoritoare;
- spre sfârşitul programului se vor include şi manifestări artistice.

DESCRIEREA MATERIALELOR UTILIZATE IN CONSULTANŢA

AGRICOLA

Introducerea mijloacelor auxiliare în activitatea de consultanţă nu poate înlocui

contactul personal dintre consultant şi beneficiari, însă astfel se uşurează munca depusă de
consultant şi se extinde cercul de beneficiari ai consultanţei.
 Cu ajutorul mijloacelor auxiliare de consultanţă este facilitat accesul membrilor
grupurilor grupurilor de beneficiari la înţelegerea conţinutului consultanţei. Aceste mijloace
trebuie să fie uşor inteligibile, atractive, efective, astfel încât să nu fie înţelese doar de
anumiţi beneficiari, ci de majoritatea lor, ca apoi să poată fi transmise de aceştia şi altor
membri interesaţi ai comunităţii.
Nu există un mijloc auxiliar care să îndeplinească toate funcţiile necesare transmiterii
informaţiilor, ci fiecare mijloc în parte prezintă avantaje şi limite clare în folosire şi, de aceea
se recomandă folosirea combinată a lor. La alegerea unui mijloc de comunicare eficientă se
vor lua în considerare următoarele aspecte:
- cunoaşterea tuturor mijloacelor auxiliare de consultanţă;
- colaborarea dintre consultanţii agricoli şi specialiştii mass-media;
- analiza compatibilităţii diferitelor metode utilizate pentru anumite scopuri sau
informaţii;
- verificarea preluării informaţiilor de către beneficiari;
- specializarea consultanţilor pentru producerea şi folosirea mijloacelor auxiliare de
consultanţă.
1. TIPURI DE MIJLOACE AUXILIARE
Există mai multe criterii de clasificare a mijloacelor auxiliare de consultanţă, însă
indiferent de metoda folosită trebuie să se ţină cont de următoarele situaţii practice:
-prezenţa consultantului;
-cerinţe legate de spaţiu;
-accesul grupelor de beneficiari la informaţie;
-capacitatea de preluare a informaţiilor de către beneficiari.
Cele mai importante mijloace auxiliare utilizate în consultanţa agricolă sunt grupate
astfel:
- cuvântul scris şi vorbit;
- prezentări grafice;
-diapozitive şi filme;
-prezentări video;
-televiziune;
-prezentări tridimensionale;
-prezentări şi metode animate.
 Cuvântul scris şi vorbit. Emisiunile radio, regionale sau naţionale, constituie, în
majoritatea ţărilor, o componentă importantă a consultanţei agricole, prin intermediul cărora
se transmit informaţii referitoare la:
-piaţa produselor agricole;
-data semănatului şi efectuarea tratamentelor fitosanitare;
-introducerea în cultură a soiurilor noi cu productivitate sporită;
-probleme legate de aplicarea noilor tehnologii de cultură.
Emisiunile radio pot fi completate cu discuţii între consultanţi şi grupuri de ascultători,
precum şi cu broşuri, foi volante, reviste, ziare sau prin invitarea jurnaliştilor şi reporterilor
la discuţiile care au loc în cadrul consultaţiilor în grup.
În astfel de emisiuni, care au ca subiect principal consultanţa agricolă, se recomandă
includerea unor programe muzicale şi a unor melodii populare pentru a face emisiunea cât
mai atractivă pentru ascultători.
Serviciul de consultanţă are sarcina de a utiliza în cadrul unui program unitar acele
mijloace auxiliare în care cuvântul scris sau vorbit să asigure o transmitere cât mai eficientă
a informaţiei către grupul de beneficiari.
Prezentări grafice. deseori se afirmă că „o imagine spune mai mult decât o mie de cuvinte“.
Această realitate este o şansă, dar şi o problemă, în acelaşi timp deoarece o imagine poate
conduce mult mai rapid la o neînţelegere decât o discuţie.Cele mai folosite prezentări grafice
sunt: tabla, hârtie, fotografia, folia, caietul etc.
Diapozitive şi filme. Experienţele au demonstrat clar că, în mult culturi ale lumii,
populaţia nu a înţeles clar mesajul diapozitivelor şi filmelor. Aceste mijloace de informare
sunt utilizate în consultanţă, deoarece fac parte din tehnicile de predare-învăţare ale
experţilor şi specialiştilor. În multe situaţii, folosirea lor nu s-a făcut pe baza unei analize
atente a corelaţiilor didactico-metodice, care se stabilesc în transmiterea informaţiilor către
producătorii agricoli.
Prezentări video. Înregistrările video pot fi introduse în activitatea de consultanţă pentru
instruirea consultanţilor şi ca mijloc de comunicare în cadrul consultanţei în grup.
Casetele video pot fi utilizate cu succes şi pentru demonstraţii sau în cadrul
discuţiilor. Imaginile pot fi înregistrate în cursul dimineţii, după care pot fi transmise în alte
localităţi în aceeaşi zi, realizându-se astfel un transfer rapid al informaţiei dintr-un loc în
altul.
 Televiziunea. Susţinerea activităţii de consultanţă prin intermediul televiziunii se face cu
costuri ridicate şi, de aceea, nu poate fi inclusă în proiecte de dezvoltare de scurtă durată,
dotate cu resurse financiare limitate.
Se recomandă includerea în programul televiziunii naţionale a unor programe care au
ca temă principală agricultura, în care să fie prezentate subiecte de interes general sau
noutăţi ştiinţifice din domeniul agricol.
În statele industrializate, fermierii acordă mai puţină atenţie informaţiei transmise
prin televiziune în comparaţie cu agriculturii din România, care consideră televiziunea unul
din cele mai importante mijloace de informare.
Prezentări tridimensionale. Machetele, mostrele sau modelele plastice pot fi privite din
toate unghiurile, pot fi atinse, mişcate sau puse în funcţiune, cu alte cuvinte ele sunt
„reale“.Atunci când este posibil, consultantul trebuie să încerce să pună la punct modele
pentru beneficiari, care să fie atractive şi să uşureze înţelegerea unor procese complexe ce
sunt greu percepute doar prin transmiterea unor informaţii abstracte (eroziunea solului,
construcţia barajelor şi iazurilor etc.). Pentru aceste modele se poate utiliza hârtia, lemnul,
diferite metale, lutul, apa, iarba etc.
Prezentări şi metode animate. În regiunile sau ţările în care tradiţiile sunt încă vii în
popor, ele pot fi utilizate cu succes şi ca ajutor efectiv în transmiterea informaţiilor. Poveştile,
cântecele şi dansurile populare au contribuit în multe ţări la popularizarea anumitor
informaţii.
Consultantul are misiunea de a verifica măsura în care informaţiile transmise pe
această cale au fost percepute corect, după care, dacă este cazul, se reiau, în cadrul
discuţiilor în grup, subiectele problematice.
2. POSIBILITĂŢI DE ACŢIUNE ALE MIJLOACELOR AUXILIARE

Domeniul de acţiune a mijloacelor auxiliare îndeplineşte trei funcţii:

a) dezvoltarea schimbului de informaţii;
b) sprijinirea solicitanţilor de informaţii;
c) consolidarea noilor situaţii sau a schimbării.
a. Dezvoltarea schimbului de informaţii: faza de contact. Cu ajutorul mijloacelor de
comunicare pot fi aduse în discuţie noi idei sau posibilităţi practice în urma unei filtrări a
informaţiilor realizate de consultant. de regulă, informaţiile de importanţă mai mică se uită
rapid, iar informaţiile considerate a fi importante pot determina continuarea discuţiilor pe o
perioadă de timp îndelungată.
 b. Sprijinirea solicitanţilor de informaţie: faza de dialog. Cu ajutorul mijloacelor
auxiliare pot fi puse la dispoziţia celor interesaţi materiale necesare rezolvării problemelor.
Faza de informare şi de probare a unor noi idei este nesigură şi însoţită de riscuri şi, de
aceea, sunt necesare mai multe discuţii în această fază.
c. Consolidarea schimbării: stabilizarea. Ideile sau conceptele noi care au fost
acceptate sau preluate de fermieri trebuie sprijinite de serviciul de consultanţă sau de diferiţi
factori politici. Din experienţa statelor industrializate, reiese clar că folosirea mijloacelor de
comunicare în masă trezeşte interesul populaţiei vizavi de problemele care nu privesc direct
societatea în ansamblu.
În ţările în curs de dezvoltare, utilizarea mijloacelor auxiliare este dificilă din cauza
situaţiei financiare precare sau a lipsei infrastructurii necesare.
Interesul beneficiarului
Pe parcursul unei misiuni, consultantul pune competenţa sa la dispoziţia
beneficiarului, având ca obiectiv să găsească cea mai bună soluţie posibilă în interesul
beneficiarului. Nu este întotdeauna evident că înseamnă „interesul beneficiarului“ şi ce
anume aşteaptă beneficiarul ca rezultat al misiunii. Apare adesea o contradicţie între
interesele pe termen scurt şi cele pe termen lung, beneficiarul poate să nu înţeleagă acest
lucru, până când nu îi este explicat de către consultant.
Atunci când este de acord să servească un beneficiar, consultantul trebuie să fie sigur
că interesele lui şi cele ale beneficiarului nu vin în contradicţie. Aceasta se poate întâmpla
dacă un consultant urmăreşte şi obiective care au prea puţin în comun cu obiectivele
beneficiarului. De exemplu, se realizează multe acţiuni de consultanţă în legătură cu
proiectele de investiţii sau activităţi de proiectare de sisteme de către unităţi de consultanţă
ce au legături cu firme constructoare de maşini sau cu producători de echipamente de
calculator
Consultanţii în conducere generală şi în conducerea financiară participă adesea la
pregătirea unor decizii privitoare la furnizori, achiziţii, renunţări la drepturi şi alte schimbări
majore similare care afectează valoarea de piaţă a acţiunilor. Informaţii demne de încredere,
provenite din interior, asupra unor decizii iminente pot să valoreze imens şi anumite
persoane pot fi foarte tentate să le folosească în interesul lor personal. Acesta este probabil
exemplul cel mai evident de conflict de interese atunci când un profesionist dă recomandări.
Un asemenea abuz nu numai că este interzis de codurile de comportament profesional ale
consultanţilor, ci este considerat şi ca fiind ilegal în toate ţările în care legea apără practica
economică corectă.
 Pe parcursul misiunii, consultanţii întâlnesc şi văd la lucru mulţi oameni excepţionali,
buni salariaţi ai firmei beneficiare. Adesea se simt tentaţi să recruteze astfel de oameni de la
beneficiari. Iată un alt caz de interese ce intră în conflict. A oferi un post unui angajat al
beneficiarului, chiar şi după ce misiunea s-a terminat, este admisibil din punct de vedere
profesional numai dacă beneficiarul este informat în prealabil şi dacă nu are obiecţiuni.
Serviciile de consultanţă nu sunt ieftine, deci nu este în interesul beneficiarului să
prelungească o misiune dincolo de limitele de timp necesar. Scopul este să ajuţi beneficiarul,
nu să-l mulgi de bani. prezenţa consultantului în timpul implementării este inutilă dacă
personalul beneficiarului poate învăţa să lucreze fără alt ajutor din exterior.
Organizarea activităţii de consultanţă agricolă în Ungaria
Condiţiile naturale din Ungaria sunt favorabile producţiei agricole, aproximativ 66,5%
din teritoriul ţării putând fi folosit pentru
agricultură. 77% din această suprafaţă reprezintă
pământ arabil şi fiecărui locuitor îi revin în medie
0,6 ha de teren. Climatul continental şi calitatea
eterogenă, dar în ansamblu bună a solurilor, ca şi
rezervele naturale de apă, care permit irigarea a
10-12% din suprafaţa totală a terenului, fac
posibilă obţinerea unei game largi de produse
agricole.
Condiţiile naturale, situaţia geopolitică a ţării, relaţiile sale economice tradiţionale,
lipsa de resurse minerale şi respectul oamenilor pentru pământ sunt deosebit de semnificative
şi conferă agriculturii un important rol economic pe plan naţional1.
În anii cu un climat normal se înregistrează un surplus în producţia agricolă, ca şi în
cea agroalimentară, oferta depăşind cererea internă. 8% din populaţia activă îşi câştigă
existenţa de pe urma agriculturii. Astfel, 20-22% din exporturi provin din industria
alimentară, iar industria forestieră, de agrement şi pescuitul contribuie cu 7,2% la PIB.
Din punct de vedere al structurii fermelor agricole, înainte de schimbarea regimului
comunist predominau fermele mari. Existau cea 1.500 de ferme mari a câte 4.500 ha în medie,
cuprinzând 90% din suprafaţa terenului arabil. După schimbarea regimului, pământul a
revenit în posesia deţinătorilor privaţi şi dimensiunea fermelor s-a redus în mare măsură.

1
Bela Szekeres and Jozsef Vincze, 1997 - Country Paper of Hungary at the International
Workshop on „Addressing Agricultural Extension Needs", Nitra, Slovakia.
 În prezent, în Ungaria, o treime din proprietari îşi arendează pământul, iar fermele de
peste 100 ha ocupă cca 79% din teritoriul ţării.

Politica guvernului cu privire la consultanţa profesională

Pentru a crea un sistem de consultanţă agricolă de calitate, guvernul şi-a asumat
sarcina de a îndeplini condiţiile privitoare la suportul tehnic prevăzute în cadrul Programului
Internaţional de Exporturi Agricole (PIEA) semnat în 1990 şi finanţat prin Banca Mondială.
Cadrul conceptual pentru crearea centrelor de consultantă profesională, instruirea privitoare la
activitatea acestora şi dotarea lor cu tehnologie informaţională s-au realizat în cadrul
subprogramului PIEA-TS finanţat prin programe PHARE între anii 1990-1993.
Sistemul de consultanţă a fost creat pe baza unui acord bilateral, serviciile fiind
furnizate contra unei taxe a cărei contravaloare este în mare măsură subvenţionată de către
stat.
Organizarea consultanţei profesionale
Consultanţa profesională este furnizată de către unităţi special create în acest scop,
aflate în subordinea Ministerului Agriculturii. Pentru soluţionarea problemelor de profil cu
caracter general există două persoane în cadrul Departamentului Agricol şi câte o persoană în
fiecare din cele 19 birouri regionale aflate în subordinea acestuia. Consultanţa de specialitate
este acordată de experţi care figurează în registrele Departamentului Agricol.
 Condiţiile necesare pentru înregistrarea ca expert sunt reglementate printr-un decret emis
de către departament. Pe lângă înregistrare, decretul prevede şi administrarea subvenţiilor de stat
precum şi administrarea, evaluarea şi
implementarea altor forme de suport.

Fermă de creştere a păsărilor în Ungaria

Experţii activează ca întreprinzători

independenţi, persoane fizice sau împuterniciţi.
Resursele umane ale consultanţei profesionale sunt determinate de numărul de cereri de
înregistrare primite la Departamentul Agricol. În prezent, consultanţa profesională poate fi
acordată de către orice persoană fizică sau juridică, dacă aceasta îndeplineşte condiţiile de
înregistrare.
Un astfel de exemplu este firma de consultanţă pentru agricultură şi dezvoltare rurală
EURAGRO2. Fondatorii şi membrii asociaţi ai acesteia au o experienţă de mai bine de 30 de
ani, acumulată în Ungaria şi în străinătate, în domeniul producţiei agricole, al consultanţei, al
trening-ului în domeniul dezvoltării rurale şi al managementului afacerilor. Din anul 2003 şi
până în prezent, EURAGRO a fost partener şi colaborator la numeroase proiecte europene şi
internaţionale privind implementarea noilor tehnologii agricole, dezvoltarea serviciilor agricole,
managementul afacerilor din agricultură, dezvoltarea turismului rural, dezvoltarea rurală în
general, etc.
Obiectivele consultanţei profesionale
Scopul consultanţei profesionale este ca prin aceasta să se ofere asistenţă pentru întreaga
gamă de producători agricoli, dar în special pentru aceia care administrează ferme mici şi
mijlocii, în scopul creşterii eficienţei şi profitabilităţii fermelor, stimulării competiţiei şi
diminuării gradului de poluare a mediului.

Fermă familială în Villany – sudul Ungariei,

lângă Croaţia.
2
www.euragro.hu
 1

Consultanţii sunt implicaţi în prezent în programe de pregătire pe bază de cursuri pentru

extinderea cunoştinţelor fermierilor, suportate de către stat în proporţie de 50%. Consultanţii au
un rol important în implementarea strategiei de producţie a acestui sector, motiv pentru care
departamentele încredinţează organizaţiilor corespunzătoare sarcina de a introduce cursuri
avansate de pregătire, obligatorii şi gratuite pentru consultanţi. În cadrul acestor cursuri
obligatorii consultanţii primesc informaţii cu privire la problemele strategice actuale ale
sectorului.
Cererile producătorilor şi fermierilor şi oferta consultanţilor, ca factori economici ce
funcţionează în conformitate cu regulile stabilite de piaţă, sunt principalele criterii pentru
stabilirea unei relaţii între aceştia. Departamentul Agricol şi organizaţiile sale locale pot ajuta la
stabilirea acestei relaţii emiţând un decret public prin care să asigure un sprijin substanţial
pentru consultanţă, făcând publice sarcinile mai importante ale consultanţilor. Termenii esenţiali
cu privire la consultanţă, prevăzuţi în cadrul contractelor bilaterale, cum ar fi conţinutul,
scadenţa, taxe, proceduri legale, standarde profesionale, sunt cercetate şi monitorizate de către
Departamentul Agricol şi birourile sale regionale.
Legea cu privire la Camerele Economice pune accent pe calitatea obligatorie de membru
a fermierilor - producători. Camerele Economice funcţionează ca organisme publice. Fermierii
producători au astfel posibilitatea de a-şi exercita drepturile în ceea ce priveşte consultanţa
datorită calităţii lor de membri ai acestor camere, mai ales că reînnoirea contractelor
consultanţilor este bazată pe recomandarea Camerei. Reprezentanţii Camerelor Economice sunt
solicitaţi de către departament pentru a participa la luarea deciziilor importante.
Decretul cu privire la rolul consultanţilor precizează cele 22 de domenii diferite în care
poate fi acordată consultanţă de specialitate: cultivarea cerealelor şi plantelor tehnice;
horticultura; cultivarea viţei de vie şi vinificaţia; cultivarea, prelucrarea şi stocarea plantelor
furajere; cultivarea păşunilor; irigaţii; creşterea animalelor de fermă; creşterea animalelor de
talie mică; protecţia şi îngrijirea plantelor; administrarea pădurilor; managementul resurselor
naturale; echipamente tehnice; bio-producţie; alte domenii profesionale agricole; activităţi de
agrement; pescuitul; prelucrarea produselor de origine animală; prelucrarea produselor de
origine vegetală; prelucrarea legumelor şi fructelor; producţia de băuturi alcoolice şi răcoritoare;
producţia de tutun; prelucrarea alimentelor; turism rural. Activitatea consultanţilor înregistraţi
nu este limitată de bariere administrative, aceştia putându-şi desfăşura activităţile pe tot
cuprinsul ţării.
 2

Grupurile vizate pentru consultanţă sunt determinate de structura proprietăţii fermelor şi

a utilizării pământului.
Resursele furnizate de stat pentru consultanţă au dus la formarea unui nou sector capabil
să deservească politica guvernului într-o mai mare măsură.

CONCLUZII

Un principiu de bază pentru orice activitate de consultanţă este următorul: să gândeşti

din punctul de vedere al beneficiarului şi să iei în considerare relaţiile sociale. Aceasta
înseamnă identificarea forţelor inhibate şi stimulante din câmpul de acţiune al beneficiarului şi
înţelegerea percepţiei subiective a acestuia asupra problemei. Consultanţa fiind numai un
factor în evenimentele sociale ale unei comunităţi, rolul hotărâtor în atingerea şi succesul
inovaţiei revine persoanelor de contact şi grupurilor de beneficiari, care prin reacţii pozitive
pot influenţa comunitatea să accepte schimbarea.
În situaţia în care există inovaţii, care pot conduce la îmbunătăţirea situaţiei unor
grupuri mari de beneficiari atunci consultanţa are posibilitatea de a acţiona în masă cu succes.
Consultanţii trebuie să susţină inovatorii din punct de vedere profesional, pentru ca aceştia să
aibă rezultate bune, vizibile, prin acceptarea inovaţiei, iar dacă aceasta nu le reuşeşte la
început, ei trebuie să fie susţinuţi şi social . Cea mai bună situaţie de plecare în activitatea de
consultanţă este aceea în care consultantul are deja contacte cu un grup de beneficiari, iar
inovatorii devin activi cu sprijinul şi din însărcinarea grupului.
Se va pune un accent deosebit pe fermierii cu posibilităţi materiale bune, care manifestă
un interes sporit pentru preluarea inovaţiilor şi care au o influenţă mare asupra grupului de
beneficiari.
Stimularea introducerii inovaţiilor prin folosirea presiunii sau prin acordarea unor mijloace
financiare stimulante are sens dacă se poate ajunge la situaţia în care grupul de beneficiari
recunoaşte şi acceptă valoarea în sine a inovaţiei, după preluarea acesteia şi vor continua să o
aplice, chiar dacă dispar mijloacele de constrângere sau de stimulare.
 3

BIBLIOGRAFIE

1. Alecu, I., Merce, E., Pană, D., Sâmbotin, L., Ciurea, I.V., Bold, I., Avarvarei, I.,
Macovei, Gh., Magazin, P., Ciurea, I., Caia, A., Filip, C., Ciurea, I.V., 1999 –
Consultanţa în management agrar – o posibilă activitate pentru specialistul agricol.
Lucrări ştiinţifice.
2. Ciurea, I.V., 1999 – Management. Editura „Ion Ionescu de la Brad“, Iaşi.
3. Ciurea, I.V., Lăcătuşu, Gh., Puiu, I., 2000 – Consultanţa agricolă. Editura „Ion
Ionescu de la Brad“, Iaşi.
4. Filip, C., 1992 – Management, vol. 1. Universitatea Agronomică şi de Medicină
Veterinară „Ion Ionescu de la Brad“, Iaşi.