POLUAREA ATMOSFEREI

ROSU ALINA MARIA

MASTER, ANUL I

MANAGEMENTUL REFACERII SI CONSERVARII

MEDIULUI
 Cuprins
Cap. 1.1 Poluarea atmosferei 3
Cap. 1.2 Surse de poluare a atmosferei 3
1.2.1 Obiective industriale 4
1.2.2 Traficul auto 5
1.2.3 Şantiere de construcţie şi betoniere 5
Cap. 1.3 Poluanţi atmosferici. Determinarea emisiei de noxe 6
1.3.1 Dioxidului de sulf (SO2) 6
1.3.2 Dioxidului de azot 6
1.3.3 Ozon 7
1.23.4 Monoxid de carbon 7
1.3.5 Pulberile in suspensie 8
1.23.6 Determinarea emisiei de noxe 8
1.3.6.1 Calculul emisiei de noxe 8
1.3.6.2 Prezentarea metodei generale de calcul 9
1.3.6.3 Calculul emisiei de dioxid de sulf 9
1.3.6.4 Calculul emisiei de oxizi de azot NOx 10
1.3.6.5 Calculul emisiei de pulberi 10
Cap. 1.4 Staţia de monitorizare a calitatii aerului 10
1.4.1 Circuitul datelor 11
1.4.2 Indici de calitate 13
1.4.3 Cerinţe care trebuie îndeplinite de sistemele de 15
monitorizare în timp real a poluării aerului
Cap. 1.5 Tehnologii de purificare a aerului poluat 15
1.5.1 Procedee fizice de purificare a aerului 16
1.5.2 Procedee chimice de purificare a aerului 19
1.5.3 Purificarea gazelor de eşapament 20
 1.1 Poluarea atmosferei

Aerul atmosferic este unul dintre factorii de mediu greu de controlat, deoarece
poluanţii, odată ajunşi în atmosferă, se dispersează rapid şi nu mai pot fi captaţi pentru a fi
trataţi.
Poluarea aerului este o problemă care s-a amplificat în ultimii ani la scară planetară,
în primul rând datorita faptului ca nu se localizează numai la nivelul surselor poluante, iar
efectele asupra calităţii vieţii sunt importante şi greu de cuantificat.
Pe termen scurt şi mediu poluarea are efecte negative de natură să pună în pericol
sănătatea omului, să dăuneze resurselor biologice şi ecosistemelor, să provoace pagube
economice. Pe termen lung poluarea produce modificări asupra mediului prin: distrugerea
stratului de ozon, efectul de seră legat de majorarea volumului emisiilor în atmosferă a
bioxidului de carbon, protoxidului de azot şi metanului, ridicarea temperaturii planetei se
estimează o creştere a temperaturii planetei cu 0.5-2 ºC pâna în anul 2050.
Protocolul de la Kyoto nominalizează gazele cu efect de seră ca fiind : dioxidul de
carbon (CO2), metanul (CH4), protoxidul de azot (N2O), hidrofluorocarburile (HFC),
perfluorocarburile (PFC) şi hexafluorura de sulf (SF 6). Cunoaşterea valorilor emisiilor acestor
gaze constituie un instrument util pentru factorii de decizie în scopul aprecierii situaţiei
existente, creînd baza necesară pentru formularea politicilor de mediu care să ducă la o evoluţie
descendentă a acestor emisii, în vederea respectării obligaţiilor asumate prin Protocolul de la
Kyoto.
În tabelul 1 este prezentată situaţia emisiilor totale anuale de gaze cu efect de seră în
judeţul Mehedinţi.
Tabel 1 Emisii anuale de gaze cz efect de seră
Judetul Mehedinti 2004 2005 2006 2007 2008
Emisii totale (mii tone CO2 Eq) 14.2 17.6 8.1 7.5 7.9
Emisii anuale de CO2 ( mii tone ) 2.64 3.39 3.07 3.0 3.3
Emisii anuale de CH4 ( mii 4.3 5.2 0.7 0.4 0.3
tone )
Emisii anuale de N2O ( mii tone) 0.36 0.46 0.4 0.41 0.44

1.2 Surse de poluare a atmosferei

Poluarea aerului este generată în special de folosirea energiei şi de activităţile de

transportare. Urbanizarea, dezvoltarea industriei şi a transportului provoacă emisii cu
concentraţii mari de substanţe poluante în atmosferă, emisii care duc la efecte nocive asupra
naturii şi a tuturor organismelor vii.
În tabelul 2 sunt prezentate principalele surse de poluare a aerului şi poluanţi
atmosferici cu posibil potenţial de poluare.

Tabel 2 Surse de poluare a aerului şi poluanţi atmosferici produşi de acestea

Sursele de poluare Poluanţi atmosferici

 dioxidului de sulf
 dioxidului de azot
1. obiective industriale  ozon
 monoxid de carbon
 pulberile în suspensie
 gazele anorganice
o oxizii de azot
o dioxid de sulf
o oxid de carbon
o ozon
 pulberi în suspensie
2. traficul auto  componente ale pulberilor
o carbon elementar
o hidrocarburi policiclice aromatice
o plumb
 compuşi organici volatili
o benzen
o butadiena
3. şantiere de construcţie şi  pulberi
betoniere
 1.2.1 Obiective industriale

Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scară mondială. Procedeele

de producţie industrială eliberează emisiile, care se redepun în cazul în care nu există filtre
pentru epurarea gazelor reziduale. Substanţele specifice sunt atunci eliberate şi pot provoca
local catastrofe. În momentul procesului de combustie, substanţele gazoase, lichide şi solide
sunt eliberate în atmosferă de furnale. În funcţie de înălţimea furnalelor şi de condiţiile at-
mosferice, gazele de eşapament provenind din focare se răspândesc local sau la distanţe
medii, uneori chiar şi mari căzând din nou sub formă de particule mai fine decât poluarea
atmosferică măsurabilă în locurile de emisie.
Ca surse tipice cu posibil potenţial de poluare se pot considera ROMAG PROD, prin
emisiile de H2S şi ROMAG TERMO, care prin cantităţile de CO2, SO2, Nox, pulberi în
suspensie eliberate în atmosfera au o contribuţie esenţială în totalul noxelor din judeţ.

Fig. 1 Platforma ROMAG TERMO şi ROMAG PROD

1.2.2 Traficul auto

Poluarea aerului cauzată de traficul auto este un amestec de câteva sute de compuşi
diferiţi. Măsurarea tuturor acestor poluanţi este imposibilă şi de aceea evidenţierea se
concentrează numai pe acei poluanţi care au cel mai larg impact asupra sănătăţii umane sau
care sunt consideraţi buni indicatori. Aceşti poluanţi, care sunt urmăriţi în mod curent atunci
când se doreşte evaluarea impactului generat de traficul auto asupra calităţii aerului, sunt
grupaţi în mai multe categorii:
 gazele anorganice: oxizii de azot, dioxidul de sulf, oxidul de carbon, ozonul
 pulberi: pulberi totale în suspensie, particule cu diametrul aerodinamic mai mic de
10 µm sau decât 2,5 µm, fumul negru
 Nivelurile de poluare a aerului datorate traficului auto sunt foarte variabile în timp şi
spaţiu. Impactul cel mai mare apare în zonele construite şi cu artere de trafic supraaglomerate,
unde dispersia poluanţilor este dificil de realizat.

1.2.3 Şantiere de construcţie şi betoniere

Ponderea activităţilor de construcţii a crescut foarte mult, şantierele şi betonierele

rămânând surse potenţiale de poluare a aerului, în special cu pulberi.

1.3 Poluanţi atmosferici. Determinarea emisiei de noxe

1.3.1 Dioxid de sulf (SO2)

Rezultă în principal din sistemele de încălzire a populaţiei care nu utilizează gaz

metan, centralele termoelectrice, procesele industriale (siderurgie, rafinărie, producerea
acidului sulfuric), industria celulozei şi hârtiei şi în măsură mai mică, emisiile provenite de la
motoarele diesel.
Concentraţiile imisiilor de sulf pe staţia automată fixă au avut valori care s-au încadrat
în CMA = 350 µg /mc/oră. În tabelul 3 sunt prezentate concentraţii ale dioxidului de sulf.

Tabel 3 Concentraţii ale dioxidului de sulf

Punct recoltare Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec
Staţia Automată 57 42 32 21 19 17 16 19 20 24 30 19
fixã 2008

Fig. 2 Concentraţii ale dioxidului de sulf

1.3.2 Dioxid de azot (NOx)

Dioxidul de azot se formează în procesul de combustie atunci când combustibilii sunt

arşi la temperaturi înalte, dar cel mai adesea ei sunt rezultatul traficului rutier, activităţilor
industriale, producerii energiei electrice. Oxizii de azot sunt responsabili pentru formarea
smogului, a ploilor acide, deteriorarea calităţii apei, efectului de sera, reducerea vizibilităţii în
zonele urbane .
Concentraţiile imisiilor de azot pe staţia automată fixă au avut valori care s-au încadrat
în CMA = 200 µg /mc/orã. În tabelul 4 sunt prezentate concentraţii ale dioxidului de azot.
Tabel 4 Concentraţii ale dioxidului de azot
Punct recoltare Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec
Staţia Automată 20 18 18 23 17 13 11 13 14 20 19 26
fixã 2008

Fig. 3 Concentraţii ale dioxidului de azot

1.3.3 Ozon (O3)

Se formează prin intermediul unei reacţii care implică în particular oxizi de azot şi
compuşi organici volatili, prezent la nivelul solului se comportă ca o componentă a"smogului
fotochimic". Valorile medii lunare se încadrează în C.M.A.= 240 µg/mc. În tabelul 5 sunt
prezentate concentraţii ale ozonului.

Tabel 5 Concentraţii ale ozonului

Punct recoltare Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec
Staţia Automată Analizor
fixã 2008 46 52 72 66 80 77 82 87 58 46 26 defect

Fig. 4 Medii lunare ale ozonului

1.3.4 Monoxid de carbon (CO)

 Se formează în principal prin arderea incompletă a combustibililor fosili. Alte surse antropice
de poluare sunt producerea oţelului şi a fontei, rafinarea petrolului, traficul rutier, aerian şi feroviar.
Valorile medii lunare ale monoxidului de carbon se încadrează în CMA =10 µg /mc cu excepţia lunii
ianuarie unde CMA este uşor depăşit – staţia se afla în probe. În tabelul 6 sunt prezentate concentraţii
ale monoxid de carbon.
Tabel 6 Concentraţii ale monoxid de carbon
Punct Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec
recoltar
e
Staţia 10,16 2,76 0,46 0,2 0,14 0,18 0,22 0,3 0,41 0,81 1,31 1,33
fixã 2008

Fig. 5 Concentraţii ale monoxid de carbon

1.3.5 Pulberile in suspensie (PM 10)

Activitatea industrială, sistemul de încălzire a populaţiei, centralele termoelectrice,

traficul rutier contribuie la poluarea cu pulberi. În tabelul 7 sunt prezentate concentraţii ale
pulberilor în suspensie.

Tabel 7 Concentraţii ale pulberilor în suspensie

Punct Ian Feb Mar Apr Mai Iun Iul Aug Sept Oct Nov Dec
recoltar
e
Staţia în în 31 28 23 29 31 38 34 64 33 30
Automată probe probe
fixã 2008

Fig. 6 Concentraţii ale pulberilor în suspensie

1.3.6 Determinarea emisiei de noxe

 1.3.6.1 Calculul emisiei de noxe

Dintre emisiile de poluanţi evacuate la coşurile de fum ale centralelor termoelectrice, o

importanţă deosebită din punctul de vedere al protecţiei mediului înconjurător, o prezintă
emisiile de pulberi-cenuşă zburătoare (cu efecte la scară locală), emisiile de SO2 şi NOx (cu
efecte sinergice la scară regională) şi emisiile de CO2 (cu efecte la scară globală) care sunt
urmărite în mod special.
Determinarea corectă a emisiilor de poluanţi se face pe baza măsurătorilor efectuate cu
aparatură specializată, în situaţia în care nu se dispune de această aparatură, calculul emisiei
de noxe se face folosind "Metodologia de evaluare operativă a emisiilor de SO2, NOx, pulberi
(cenuşă zburătoare) şi CO2 din centrale termice şi termoelectrice".

1.3.6.2 Prezentarea metodei generale de calcul

Metoda de calcul se bazează pe consumul de combustibili şi pe factorii de emisie.

Cantitatea de poluant evacuată în atmosferă (emisia) se determină cu formula:
E  B H ie

(1)
unde:
 E - cantitatea de poluant evacuată în atmosferă într-o anumită perioadă de timp
[kg]
 B - cantitatea de combustibil consumată în perioada respectivă [kg]
 Hi - puterea calorifică inferioară a combustibilului [ kJ/kg]
 e - factorul de emisie [kg/kg]
Factorul de emisie, reprezintă cantitatea de poluant evacuată în atmosferă, raportată la
unitatea de căldură introdusă odată cu combustibilul în cazan.
Pentru diverşi poluanţi, factorii de emisie se determină experimental şi aceştia depind
de caracteristicile combustibililor folosiţi, de tipul constructiv al instalaţiilor de ardere şi de
puterea termică a acestora.
Ei pot fi corectaţi de la an la an în funcţie de schimbarea compoziţiei chimice şi a
tehnologiilor de ardere.
 1.3.6.3 Calculul emisiei de dioxid de sulf (SO2)

Se efectuează cu formula :
m SO 2 S

e SO 2  ms 100  1  r 
Hi

(2)
unde:
 e so 2 - factorul de emisie pentru SO2 [kg/kJ]

 m so 2 - masa moleculară a SO2 = 64

 m S - masa moleculară a S = 32.

 S - conţinutul de sulf al combustibilului, determinat ca valoare medie, pe baza

analizei chimice elementare pe loturi şi exprimat în procente de masă (%).
 r - gradul de reţinere a sulfului în zgură şi cenuşă

1.3.6.4 Calculul emisiei de oxizi de azot NOx (NO / NO2)

Pentru acest poluant se utilizează factori de emisie rezultaţi din măsurători, la care s-a
aplicat corecţia de oxigen, cu menţiunea că valorile sunt comparabile cu cele utilizate în ţările
Comunităţii Europene.
E NO X  B  Hi e Nox

(.3)

1.3.6.5 Calculul emisiei de pulberi (cenuşă zburătoare)

Factorul de emisie pentru pulberi se calculează cu relaţia :

A(1  x )(1  y )
ep  kg / kj 
Hi

(4)
unde:
 în care A - conţinutul de cenuşă în cărbune [%]
 x - gradul de reţinere a cenuşii în focar, în procente de masă [%]
 y - randamentul instalaţiei de reţinere a cenuşii zburătoare [%]
 1.4 Staţie monitorizare calitate aer

Staţia de monitorizare furnizează date de calitatea a aerului care sunt reprezentative

pentru o anumită arie în jurul staţiei. Aria în care concentraţia nu diferă de concentraţia
măsurată la staţie mai mult decât cu o "cantitate specifica" (+/- 20%) se numeşte "arie de
reprezentativitate".
Staţiile sunt dotate cu analizoare automate ce măsoară continuu concentraţiile în aerul
ambiental ale următorilor poluanţilor: dioxid de sulf (SO2), dioxid de azot (NO2) , ozon

(O3), monoxid de carbon (CO), pulberi în suspensie (PM10).

Staţiile de monitorizare sunt amplasate în concordanţă cu cele stabilite de directivele
europene privind calitatea aerului, în vederea protecţiei sănătăţii umane, a vegetaţiei şi
ecosistemelor. Amplasarea staţiilor permite evaluarea influenţei diferitelor tipuri de surse de
emisii poluante. Din acest punct de vedere staţiile sunt clasificate după cum urmează:
 staţii de trafic – pentru evaluarea influenţei traficului asupra calităţii aerului
 staţii industriale – pentru evaluarea influenţei activităţilor industriale asupra
calităţii aerului
 staţii de fond urban şi suburban – pentru evaluarea influenţei “aşezărilor urbane”
asupra calităţii aerului
 staţii de fond rural şi regional – pentru evaluarea calităţii aerului în zone depărtate
de sursele de emisie

1.4.1 Circuitul datelor

Sistemul de monitorizare permite autorităţilor locale pentru protecţia mediului:

 să evalueze, să cunoască şi să informeze în permanenţă publicul, alte autorităţi şi
instituţii interesate, despre nivelul calităţii aerului
 să ia, în timp util, măsuri prompte pentru diminuarea şi/sau eliminarea episoadelor
de poluare sau în cazul unor situaţii de urgenţă să prevină poluările accidentale
 să avertizeze şi să protejeze populaţia în caz de urgenţă
Informaţiile privind calitatea aerului, provenite de la staţia de monitorizare vor fi
transmise la Centrele locale de la Agenţii pentru Protecţia Mediului.
 Datele despre calitatea aerului, provenite de la staţii, vor fi prezentate publicului cu
ajutorul unor panouri exterioare (amplasate în mod convenţional în zone dens populate ale
oraşelor) şi cu ajutorul unor panouri de interior (amplasate la Primării).

Fig. 7 Panouri monitorizare calitate aer

Valorile măsurate on-line de senzorii analizoarelor instalate în staţii, sunt transmise

prin GPRS la centrele locale. Acestea sunt inter-conectate formând o reţea ce cuprinde şi
serverele centrale, unde ajung toate datele şi de unde sunt aduse în timp real la cunoştinţa
publicului prin intermediul internetului, al panourilor publice de afişare situate în marile oraşe
precum şi prin punctele de informare situate în primării.
Din dorinţa de a informa cât mai prompt publicul, datele prezentate sunt cele
transmise on-line de către senzorii analizoarelor din staţii (datele brute). Aşadar, valorile
trebuie privite sub rezervă că acestea sunt practic validate numai automat (de către software),
urmând ca la centrele locale specialiştii să valideze manual toate aceste date, iar ulterior
central să se certifice.
Baza de date centrală stochează şi arhivează atât datele brute, cât şi cele valide şi
certificate. Specialiştii accesează aceste date, atât pentru diferite studii, cât şi pentru
transmiterea raportărilor României către forurile europene.
 Fig. 8 Circuitul datelor
1.4.2 Indici de calitate

Indicele specific de calitatea a aerului, reprezintă un sistem de codificare a concentraţiilor

înregistrate pentru fiecare dintre următorii poluanţi monitorizaţi:
 dioxid de sulf (SO2)
 dioxid de azot (NO2)
 ozon (O3)
 monoxid de carbon (CO)
 pulberi în suspensie (PM10)
Indicele general se stabileşte ca fiind cel mai mare dintre indicii specifici
corespunzători poluanţilor monitorizaţi.
Pentru a se putea calcula indicele general trebuie să fie disponibili cel puţin trei indici
specifici corespunzători poluanţilor monitorizaţi.
Indicele general şi indicii specifici sunt reprezentaţi prin numere întregi cuprinse între
1 şi 6, fiecare număr corespunzând unei culori. În figura 9 sunt reprezentate culorile cât şi
numerele asociate acestora.

Fig. 9 Indicii specifici şi indicele general ai staţiei

 Indicele specific corespunzător dioxidului de sulf se stabileşte prin încadrarea valorii
medii orare a concentraţiilor în unul dintre domeniile de concentraţii înscrise în tabelul 8.

Tabel 8 Domeniu de concentraţii pentru dioxid de sulf

Domeniu de concentraţii pentru dioxid de Indice specific
sulf
(ug/m3)
0-49,(9),(9) 1
50-74,(9) 2
75-124,(9) 3
125-349 4
350-499,(9) 5
>500 6

Indicele specific corespunzător dioxidului de azot se stabileşte prin încadrarea valorii

medii orare a concentraţiilor în unul dintre domeniile de concentraţii înscrise în tabelul 9.
Tabel 9 Domeniu de concentraţii pentru dioxidului de azot
Domeniu de concentraţii pentru dioxid de azot Indice specific
(ug/m3)
0-49,(9) 1
50-99,(9) 2
100-139,(9) 3
140-199,(9) 4
200-399,(9) 5
5 >400 6

Indicele specific corespunzător ozonului se stabileşte prin încadrarea valorii medii

orare a concentraţiilor în unul dintre domeniile de concentraţii înscrise în tabelul 10.

Tabel 10 Domeniu de concentraţii pentru ozon

Domeniu de concentraţii pentru ozon Indice specific
(ug/m3)
0-39,(9) 1
40-79,(9) 2
80-119,(9) 3
120-179,(9) 4
180-239,(9) 5
>240 6

Indicele specific corespunzător monoxidului de carbon se stabileşte prin încadrarea

mediei aritmetice a valorilor orare, înregistrate în ultimele 8 de ore, în unul dintre domeniile
de concentraţii înscrise în tabelul 11.

Tabel 11 Domeniu de concentraţii pentru monoxidului de carbon

 Domeniu de concentraţii pentru monoxid de carbon Indice specific
(ug/m3)
0-2,(93 1
3-4,(9) 2
5-6,(9) 3
7-9,(9) 4
10-14,(9) 5
>15 6

Indicele specific corespunzător pulberilor în suspensie se stabileşte prin încadrarea

mediei aritmetice a valorilor orare, înregistrate în ultimele 24 de ore, în unul dintre domeniile
de concentraţii înscrise în tabelul 12.

Tabel 12 Domeniu de concentraţii pentru pulberilor în suspensie

Domeniu de concentraţii pentru pulberilor în suspensie Indice specific
(ug/m3)
0-9,(9) 1
10-19,(9) 2
20-29,(9) 3
30-49,(9) 4
50-99,(9) 5
>100 6

1.4.3 Cerinţe care trebuie îndeplinite de sistemele de monitorizare în

timp real a poluării aerului

Un sistem de monitorizare în timp real a poluării aerului din mediul înconjurător

trebuie să îndeplinească caracteristicile constructive prezentate în tabelul 13.

Tabel 13 Cerinţe şi caracteristici constructive

CERINŢE CARACTERISTICI CONSTRUCTIVE

 acoperire cât mai bună a zonei în care se
realizează monitorizarea
 localizare cât mai stabilă în punctele de
măsurare prestabilite
 realizarea unei alerte rapide a situaţiilor
critice
 structură modulară
 dimensiuni de gabarit cât mai reduse
 fiabilitate ridicată
 limită de detecţie cât mai coborâtă
 limită superioară de măsurare mai mare
decât limită maximă a domeniului de
măsurare a poluantului
 timp de răspuns cât mai mic
 cunoaşterea exactă a dependenţei
caracteristicii de calibrare de variabilele
de influenţă
 perioada de operare neasistată cât mai mare
 independenţă energetică
 prelucrare şi gestionare primară a datelor
măsurate la locul măsurătorii
 transmisie de date digitale cu o frecvenţă
de eşantionare a transmisiei quasi-
continuă
 alimentare autonomă cu energie electrică
 consum de energie electrică cât mai
redus

1.5 Tehnologii de purificare a aerului poluat

Aerul poluat rezultat din procese industriale, arderi etc. se evacuează în atmosferă la
înălţime mare faţă de sol, pentru ca poluanţii să fie antrenaţi de curenţii de aer şi diluaţi, astfel
încât la sol să nu se depăşească concentraţiile maxim admise de lege. Coşurile industriale
trebuie să corespundă următoarelor criterii:
 să fie mai înalte de cel puţin 2,5 ori faţă de orice denivelare a solului, sau decât
clădirile existente în apropiere, pentru a se evita turbulenţa ce poate provoca o
poluare intensă
 viteza de ieşire a gazelor trebuie să fie de 20 - 30 m/s, pentru a fi împrăştiate la
distanţă mare
 înălţimea coşului trebuie să asigure la sol o concentraţie doar de 0,01 - 0,1 % din
concentraţia aerului evacuat, coşurile industriale pot avea 250 - 350 m înălţime
In cele mai numeroase cazuri, aerul poluat se purifică mai întâi, după care se
evacuează în atmosferă.
Procedeele de purificare a aerului urmăresc reducerea concentraţiilor de poluanţi sub
limitele legale, stabilite prin standard. In practică se utilizează procedee:
 procedee fizice de purificare a aerului
 procedee chimice de purificare a aerului

1.5.1 Procedee fizice de purificare a aerului

Prin procedee fizice se îndepărtează substanţele solide de diferite dimensiuni,

substanţele lichide şi unele gaze conţinute în aer. Procedeele utilizează ca principii de
funcţionare:
 sedimentarea
  schimbarea direcţiei gazelor
 filtrarea şi electrofiltrarea
 aglomerarea şi sedimentarea
 adsorbţia şi absorbţia.
Substanţele solide se pot separa din aer în camere de depunere din zidărie, în care
gazele îşi micşorează viteza, cu sau fără schimbarea direcţiei de mişcare. Particulele solide cu
diametrul mediu de 150 - 200 μ nu mai sunt antrenate de aer, greutatea lor devine mai mare
decât forţa de antrenare şi se depun. In calea gazelor se pot aşeza şi şicane care schimbă
direcţia gazelor, accelerînd depunerea prafului (fig. 10).

Fig. 10 Camere de depunere a – simplă b – cu şicane

Fig. 11 Ciclonul

Cicloanele sunt utilaje pentru desprăfuirea aerului industrial, în care aerul pătrunde
tangenţial, are o mişcare turbionară până la baza ciclonului, după care schimbă direcţia,
ridicându-se şi ieşind central pe la partea superioară. Praful se depune la schimbarea direcţiei
gazelor şi se colectează pe la baza ciclonului (fig. 11).
Filtrele cu saci sunt utilaje ce conţin saci din material textil prin care aerul încărcat cu
suspensii este obligat să treacă. Material filtrant reţine o parte din praf, care se colectează prin
scuturare la intervale de timp. Din aceste prafuri industriale se pot valorifica substanţe
valoroase, ca de exemplu oxizi de vanadiu, de aluminiu, de fier, crom, etc.(fig. 12).
 Fig. 12 Filtru cu saci
Electrofiltrele (fig. 13 a) sunt camere metalice, legate la un pol al unei surse de curent
continuu (celălalt pol fiind legat la un fir metalic central), în care aerul se ionizează, praful se
încarcă electric, depunându-se pe un electrod. Funcţionează la tensiune ridicată, de 50 kV.
Sunt eficiente pentru particule de praf sub 2 μm, dar şi pentru ceaţă.

Fig. 13 a – Electrofiltru b – Coloană de absorbţie c – Coloană de absorbţie

Praful sau ceaţa se pot aglomera în vederea accelerării depunerii, utilizând unde
sonore. După aglomerare, particulele solide sau picăturile cad, iar cele neseparate se depun
într-un ciclon, anexat turnului de aglomerare şi depunere.
Adsorbţia este procedeul de reţinere a substanţelor lichide sau gazoase pe un solid.
Procedeul este favorizat de scăderea temperaturii, de o suprafaţă de contact cât mai mare,
porozitatea mare a substanţei absorbante. Eficienţa procedeului mai depinde de natura
substanţelor absorbite şi adsorbante şi de prezenţa altor particule care pot concura la ocuparea
suprafeţei adsorbantului.
 In practică se utilizează ca substanţe adsorbante: cărbunele activ, zeoliţii, silicagelul,
oxidul de aluminiu, mica, diatomitul, pământurile silicioase, etc. Cărbunele activ reţine gaze
şi vapori indiferent de prezenţa apei, în timp ce oxizii metalici şi silicaţii
reţin preferenţial apa.
Absorbţia este procedeul de reţinere a substanţelor lichide şi gazoase în lichide
absorbante, cum sunt: apa, soluţiile apoase, uleiurile, motorina, etc. De exemplu, pentru
purificarea aerului se utilizează ca soluţii absorbante de impurificatori: soluţie apoasă de
KMnO4, glicool, etc. Contactul gazului cu lichidul absorbant se realizează prin: - barbotare în
lichidul absorbant; - trecere peste suprafeţe umectate cu lichid; - curgere în contracurent cu
lichidul absorbant; - pulverizarea lichidului; - intrarea tangenţială a gazului şi ieşirea centrală.
Instalaţiile se numesc turnuri, sau cicloane, ce pot conţine şi diverse materiale de umplutură,
pentru mărirea suprafeţei de contact.
In cazul dezodorizării aerului, pe lângă ventilaţie, adsorbţia substanţelor neplăcut
mirositoare se mai aplică şi alte procedee: mascarea mirosului neplăcut cu substanţe cu miros
plăcut, neutralizarea, incinerarea şi iradierea substanţelor din aerul viciat..

1.5.2 Procedee chimice de purificare a aerului

Procedeele chimice se aplică pentru separarea din gaze a unor compuşi valoroşi, sau
toxici. Dintre aceste procedee chimice, cu pondere mai mare se utilizează:
 chemosorbţia
 absorbţia în soluţii
 oxidarea prin ardere sau catalitic
 reducerea catalitică.
In multe cazuri, procedeele chimice de epurare a gazelor completează procedeele
fizice.
Chemosorbţia (fixarea unor compuşi gazoşi, sau dizolvaţi, la suprafaţa unui solid, ca
urmare a unei legături chimice) se aplică pentru desulfurarea şi denitrificarea gazelor
industriale. Astfel, SO2 din gaze de termocentrală este adsorbit pe granule de CuO, în
prezenţă de oxigen, după care CuSO4 format este redus cu hidrogen, pentru refacerea CuO.
Procedeul nu necesită răcirea în prealabil a gazelor, iar CuO rezistă şi 20000 de ore de
funcţionare.
 Pentru îndepărtarea hidrogenului sulfurat din gazele de cocserie, sau de la prelucrarea
ţiţeiului se utilizează chemosorbţia H2S în concentraţie redusă, pe oxizi de fier, proveniţi din
cenuşi de pirită.
Absorbţia în soluţii se aplică în numeroase cazuri pentru purificarea gazelor
industriale, sau a aerului. SO2 de absoarbe în soluţii alcaline, de lapte de var de exemplu.
Deoarece fenomenul este favorizat de scăderea temperaturii, gazele se răcesc la 60 - 700C.
Desorbţia se realizează apoi prin ridicarea temperaturii la 800 - 9000 C, pentru
descompunerea Ca(HSO3)2 format şi obţinerea de SO3 6 - 7 %, utilizabil la fabricarea
acidului sulfuric.
Oxidarea diverşilor compuşi poluanţi din gaze se realizează prin ardere, cu sau fără
catalizator. De exemplu, H2S din aer se arde catalitic,obţinându-se sulf cu randament de 94 -
100 % (procedeul Clausen). Mercaptanii se oxidează catalitic la compuşi stabili şi necorozivi.
Reducerea unor compuşi poluanţi, gazoşi este de asemenea aplicată pentru depoluarea
gazelor. Astfel, pentru denitrifierea gazelor se utilizează reducerea cu amoniac, sau cu
hidrogen. Procedeul necatalitic amestecă gazele cu aer, sau abur la 900 - 12000 C, sau
injectează hidrogen (când temperatura scade la 7000 C), obţinându-se azot şi apă, cu
randament de 60 - 90 % şi un consum mare de amoniac. In prezenţa unor catalizatori de TiO2
- V2O5 , randamentul este aproximativ 100 %, iar temperatura de lucru de 200- 4500C.
Procedeul Thermal De NOx (S.U.A.) injectează amoniac şi hidrogen în gazele cu oxizi
de azot. Randamentul denitrifierii este de 90 %, iar amoniacul nereacţionat este de
aproximativ 5 p.p.m.
Desulfurarea şi denitrificarea gazelor arse, provenite din termocentrale constituie un
important subiect de studiu, deoarece aceste gaze contribuie la formarea ploilor acide şi sunt
emise în cantităţi de ordinul milioanelor de tone, anual, pe tot globul.

1.5.3 Purificarea gazelor de eşapament

Gazele de eşapament provenite din transportul auto contribuie cu aproximativ 60% la

poluarea din marile aglomerări urbane. Conţinutul lor majoritar este de CO2 , la care se mai
adaugă: 1 - 10 % CO, 0,01 - 0,8 % NOx , hidrocarburi nearse 0,2 - 0,5 %, C, compuşi cu S,
Pb, Mo, Zn, aldehide, cetone, etc. Oxidul de carbon provenit din motoarele autoturismelor
reprezintă 70 % din CO emis total pe glob. Standardele admit o concentraţie maximă de 8 - 10
p.p.m. CO în aer, dar la orele de trafic intens se poate ajunge şi la 40 - 50 p.p.m.
 Neutralizarea poluanţilor emişi din motoare este realizabilă prin:
 oxidarea prin dozaj bogat la carburator, când se reduce CO cu 65 %, hidrocarburile
cu 70 %, creşte randamentul de combustie cu 5 - 6 %, iar echipamentele sunt
reduse. introducerea de substanţe în gazele de eşapament care să se combine cu
poluanţii.
 reţinerea poluanţilor în echipamente voluminoase
 diluarea gazelor de eşapament cu aer, în care caz se păstrează poluarea urbană;
 folosirea de benzine aditivate cu eteri în loc de plum tetraetil, deci se înlătură
oxizii de plumb din gaze
 purificarea catalitică a gazelor de eşapament utilizează cartuşe catalitice ce conţin:
Pt, sau oxizi de Ni şi de Cu, Co, Mn, LaCoCO3, PrCoCO3, compuşi de Cu, Cr,
Al2O3, depuşi pe material ceramic cu fibră de sticlă (CER - VIT), rezistent şi la
11000 C. Catalizatorii lucrează la temperatura gazelor evacuate de 150 - 6000 C,
sau mai mult, în condiţii de vibraţii. Se schimbă după 1500 - 2000 de ore de
funcţionare, la aproximativ 36000 km (respectiv 20000 de mile). Nu sunt eficienţi
pentru oxizii de azot, C, cei de Pt sunt otrăviţi de Pb, se uzează datorită vibraţiilor,
solicitărilor mecanice, reacţiilor chimice secundare, exploziilor. In S.U.A. s-au
introdus din anul 1975. Reacţiile de purificare a gazelor sunt::
o 2 NO  2CO  N 2  2CO 2
o 2CO  O 2  2CO 2
o C m Hn   m  n / 4  O 2  mCO 2  n / 2 H 20

Catalizatorii pot fi depuşi în trei straturi. Sistemele cele mai perfecţionate conţin o
combinaţie de straturi catalitice, schimbătoare de căldură şi un sistem capcană de absorbţia
hidrocarburilor emise în primele 2 - 4 secunde, până se încălzeşte catalizatorul. Figura 14
prezintă un strat catalitic, numit şi arzător catalitic.

Fig. 14 Arzător catalitic de purificare a gazelor eşapate

 Catalizatorii reduc poluarea cu 90 %, dar măresc consumul de combustibil cu 10%,
scad puterea motorului cu 5 - 8 % (deoarece creşte contrapresiunea la evacuare), creşte costul
întreţinerii cu 10 %, al reparaţiilor cu 30 - 40 % şi al autovehiculului cu 10 - 15 %.
Automobilele actuale sunt mai puţin poluante, dar şi mai uşoare, fiabile, durabile, şi cu
o combustie mai eficientă. Modelele noi de autoturisme folosesc motoare turbo Diesel cu
injecţie, materiale uşoare (fibre de carbon, policarbonaţi), consumul de 3,8 l / 100 km (Ford)
şi 3,5 l / 100 km (Opel) pentru capacitatea de 1700 cm3.
Pentru reducerea poluării atmosferice trebuie perfecţionate nu numai mijloacele de
transport, dar şi combustibilii şi căile de rulare. In zonele cu trafic foarte aglomerat, cu calm
atmosferic se fac recomandări de utilizare a mijloacelor de transport acţionate electric.