Riga Crypto si Lapona Enigel

Ion Barbu

Una dintre creațiile reprezentative pentru modernism este “Riga Crypto

și Lapona Enigel”, de Ion Barbu, poem inclus în volumul “Joc Secund” din
1930.

Din perspectiva curentului literar, acestă operă literară aparține

modernismului, curent literar dezvoltat în perioada interbelică, care se opune
tradiționalismului și care propune noi formule de creație literară. Este,
așadar, un poem modern prin:

1. Metafore surprinzătoare;
2. Ambiguitate;
3. Promovarea ermetismului;
4. Intelectualizarea emoției;
5. Imaginar poetic inedit;
6. Înnoiri prozodice.

Titlul este construit printr-un raport de coordonare între numele celor

doi protagoniști. Acesta îi situează pe eroi în lumi diferite și sugerează
iubirea imposibilă, neîmplinită. Substantivul ,,riga’’ sugerează originea
nobiliară, în timp ce “lapona” trimite la un spațiu nordic.

Tema acestei poezii este reprezentată de iubire văzută ca o cale de

acces spre înțelegerea sensului adânc al lumii. Este vorba despre o poveste
de iubire între două ființe aparținând unor regnuri diferite și, de aici,
existența a două tipuri de cunoaștere realizate prin iubire: Crypto aspiră la
o iubire domestică, în timp ce Enigel aspiră la o iubire spiritualizată.

1 din 4
 Motivele poetice contribuie la ilustrarea temei.

1) Motivul nunții văzută ca o probă a inițierii în tainele lumii este un

simbol dominant al baladei. Nunta umană din primele 4 strofe este una
împlinită, deoarece membrii cuplului aparțin aceleiași trepte a
evoluției, pe când nunta povestită eșuează datorită incompatibilității
dintre regnuri.
2) Motivul sufletului-fântână este simbolul aspirației spre absolut
și spre cunoaștere ca formă de evoluție spirituală, prin asocierea
celor 2 termeni: sufletul, ca izvor al esenței spirituale umane și
fântâna, ca simbol al regenerării perpetue: ,,Mă-nchin la soarele-
nțelept/ Că sufletu-i fântână-n piept,/ Şi roata albă mi-e stăpână,/ Ce
zace-n sufletul-fântână.’’. Roata albă sugerează astrul ceresc, Soarele,
simbol al iluminării și evoluției, reprezentând idealul laponei, în
contrast cu idealul regelui Crypto, care aspiră spre o împlinire
instinctuală. De asemenea, este și un simbol al perfecțiunii prin
circularitatea destinului și prin purificare sufletească.

La nivel compozițional, poezia este alcătuită din două părți, fiecare

dintre ele prezentând câte o nuntă: una împlinită și una ratată, nerealizată.
Tehnica compozițională folosită este ancadramentul.

Prologul conturează atmosfera de la finalul unei nunți trăite. Primele

4 strofe reprezintă dialogul menestrulului cu un ,,nuntaș fruntaș’’.
Menestrelul este îmbiat să zică ,,încetinel’’ ,,un cântec lung’’ despre nunta
ratată dintre doi parteneri inegali, reprezentanți a două regnuri distincte,
riga Crypto și lapona Enigel.

2 din 4
 Partea a II-a prezintă povestea de iubire neîmplinită dintre riga
Crypto și lapona Enigel.

Numele Crypto, cel tăinuit, ,,inimă ascunsă’’, sugerează atât

apartenența la familia ciupercilor (criptogame), cât și întunericul absolut
(criptic) și postura de rege (rigă) al făpturilor inferioare din regnul vegetal.

Numele Enigel face trimite la termenul suedez ce desemnează ,,ființă

de lumină’’, ori la cel din latină ,,angelus’’ ce desemnează ,,înger’’; lapona își
conduce turmele de reni spre sud (sugestie a aspirației către soare), și este
stăpâna regnului animal.

Singura lor asemănare este statutul superior în interiorul propriei lumi.

În incipit, sunt prezentate antitetic portretele membrilor cuplului și

locurile lor natale. Riga este bârfit și ocărât de către supuși, pentru că este
,,sterp’’ și ,,nărăvaș’’, fapt ce se datorează incapacității sale de a ,,înflori’’,
adică de a se împlini prin atingerea unui ideal, acela al cunoașterii prin iubire,
în timp ce lapona își face recunoscut statutul de ființă solară: ,,Mă-nchin la
soarele-nțelept’’.

Membrii cuplului fac parte din regnuri diferite și, de aceea, nu pot
comunica în plan real. Întâlnirea lor se realizează în visul laponei. Riga este
cel care rostește de 3 ori descântecul de iubire, lapona respingându-l de
fiecare dată.

În prima chemare-descântec, cu rezonanțe de incantație magică,

Crypto își îmbie aleasa cu ,,fragi’’ și cu ,,dulceață’’, elemente ale existenței
sale vegetative, care aici capătă conotații erotice. Darul lui este refuzat
categoric de Enigel: ,,Eu mă duc să culeg/ Fragii fragezi mai la vale’’. Refuzul
laponei îl pune într-o situație dilematică pe rigă și îl determină să meargă
până la sacrificiul de sine: ,,Dacă pleci să culegi,/ Începi, rogu-te, cu mine’’.

3 din 4
 Al doilea refuz este susținut de enumerarea atributelor lui Crypto:
,,blând’’, ,,plăpând’’, necopt: ,,Lasă. Așteaptă de te coace’’.

Opoziția ,,copt’’ și ,,necopt’’, reluată în al treilea refuz prin antiteza

dintre soare și umbră, evidențiază incompatibilitatea lor. Soarele este
simbolul existenței spirituale, în antiteză cu ,,umbra’’, care este simbolul
existenței instinctuale, vegetative.

Finalul este trist. Riga Crypto se transformă într-o ciupercă

otrăvitoare, obligat să rămână alături de făpturi asemenea lui, ,,Laurul-
Balaurul’’ și ,,măsălarița-mireasă’’. Încercarea ființei inferioare de a-și depăși
limitele este pedepsită cu nebunia.

În opinia mea, Barbu impune în acest poem o viziune modernă și

răstoarnă clișeele mentalității tradiționale. Astfel, poetul prezintă drama
incompatibilității și legea nemiloasă a iubirii (cel puternic supraviețuiește,
iar cel slab este sacrificat).

4 din 4